rezumat teză de doctorat - Universitatea de Arte "George Enescu"

ataşamentului, al iubirii, al dragostei şi recunoştinţei, pentru că hora se joacă la botez, la nuntă,
în zilele de sărbătoare (Paşte, Crăciun, Anul Nou), la şezătoare şi la clacă, la bucurie, dar şi la
necaz (pentru a alunga supărarea). Prilej de joc şi de bucurie, hora este şi un prilej deosebit de
întâlnire între oameni, de legare de sentimente, de prietenii şi de căsătorii (de la horă unii se luau
ca soţi), dar mai ales hora este şi un prilej de prezentare a creaţiilor care cu mult drag şi cu
multă migală erau făcute special pentru a fi purtate la horă (ii, catrinţe, cheptare, bundiţe,
cojoace, sumane, etc.) Prinse în hora mare româncele autodidacte se mândreau cu creaţiile lor,
străduindu-se de fiecare să fie inegalabile. În acest sens hora devenea o adevărată simeză
volantă plină de formă şi culoare prin care românul tuturor timpurilor şi-a etalat frumuseţea
fizică şi interioară, dar mai ales frumuseţea creativităţii sale reprezentată printr-o multitudine de
simboluri geometrice: cerc, triunghi, pătrat, romb, linii drepte, frânte sau şerpuite, îmbinate în
motive decorative dintre cele mai interesante.
Motivată de tezaurul ,,Hora de la Frumuşica” care atestă că ,,fenomenul horal” este
prezent pe teritoriul Daciei chiar din epoca Culturii Cucuteni (3700-2500 î.H.), am căutat să
extind cercetările din punct de vedere teoretic şi să le includ, prin formă şi culoare, în arta
plastică. Am dorit o imortalizare a horelor româneşti în pictura mea tocmai pentru a le sugera
pictorilor o temă interesantă şi prea puţin abordată. În pictură hora apare izolat, Theodor Aman
fiind cel care a imortalizat hora mai mult ca simbol al bucuriei şi al unirii între oameni: ,,Hora
de la Aninoasa”, respectiv, ,,Hora Unirii de la Craiova”. Dacă în aceste lucrări pictorul a dorit să
redea hora figurativ, prin mişcările mâinilor, picioarelor şi corpului jucătorilor, în creaţia mea,
prin configurare de cerc şi prin culoare am dorit să redau energia care se degajă în timpul jocului
de horă, spectacolul policrom şi frumuseţea motivului popular care cu mult drag era jucat la
horă. Prin abordarea horii ca subiect plastic sub formă de cerc am dorit să pun în evidenţă
valoarea incomensurabilă a acestui joc, făcând legătura dintre universul terestru şi cel spiritual.
Prin configurarea unei linii sub formă de cerc, am dorit să introduc în pictură un
procedeu ingenios, sumar şi abstract, prin intermediul căruia să dau valoare unui subiect
complex, plin de simbol şi semnificaţii - hora. Prin linia circulară modulată, simbol al stărilor
sufleteşti, am dorit să evidenţiez plastic hora românească şi pe toţi oamenii care se prind în horă.
Energia creată în interior de horă am dorit să o materializez printr-o masă consistentă de culoare
dar şi prin configurare de linii, realizate prin diverse îndepărtări subtile de la conturul continuu.
Pentru a reda aspectul de bucurie şi de sărbătoare am folosit tehnica cromatică fauvistă în care
culorile vii, proaspete şi strălucitoare se armonizează asemănător paşilor de joc horal. Contrastul
cromatic al culorilor, folosit de cele mai multe ori, m-a ajutat să impun horilor mele plasticitate,
muzicalitate, ritm, elan, veselie şi voie bună, asemănător jocului milenar care a binedispus
generaţii întregi de români.
10