rezumat teză de doctorat - Universitatea de Arte "George Enescu"

intermediul căruia se fac urări pentru viitorul an, de obicei pentru cultura pământului şi creşterea
vitelor. Prin ,,Pluguşor” şi ,,Sorcovit” se fac urări de sănătate pentru Noul An, iar prin colindatul
cu mască se urmăreşte atât monumentalitatea spectacolului, dar mai ales conotaţia simbolică de
regenerare, renovare şi reînnoire a timpului. Spectacolul policrom al acestor obiceiuri este
imortalizat în pictura naivă românească. În cadrul acestor obiceiuri cu o importanţă deosebită se
remarcă jocul horei care pentru fiecare sărbătoare are o încărcătură specifică de simboluri.
În capitolul VIII, ,,Comentarii ale creaţiei personale” am făcut descrierea celor 34 de
lucrări de pictură personală realizate în tehnica ulei pe pânză şi acril pe carton sau pânză.
Descrierea s-a făcut pentru fiecare lucrare în parte, precizându-se semnificaţia sa din punct de
vedere simbolic, dar şi referiri la mijloacele de limbaj plastic şi tehnică de realizare.
În ,,Concluzii finale” am evidenţiat importanţa simbolului pentru viaţa omului şi pentru
artă. În artă simbolul este întâlnit cu funcţia sa de semn şi corespondent, dar mai ales ca formă de
comunicare şi de cunoaştere. Ca formă de cunoaştere, arta priveşte simbolul nu ca o simplă
trimitere la obiect ci ca un cumul, ca un mănunchi de semnificaţii. Din acest punct de vedere,
simbolul în artă este văzut ca o energie creatoare, ca o punte de legătură între raţional şi iraţional.
Mai mult, simbolul este puntea de legătură dintre două lumi, el le uneşte dar le şi delimitează în
acelaşi timp. El dovedeşte că cele două lumi nu sunt despărţite definitiv, argumentând că sensul
unei lumi nu poate fi înţeles fără existenţa celeilalte.
Cunoscute iniţial sub formă de mit, simbolurile au evoluat odată cu istoria,
diversificându-se şi nuanţându-se pe fiecare treaptă a istoriei, în raport cu propria cultură a
fiecărui popor, cultură dobândită şi făurită de fiecare creator. Continuitatea culturii de-a lungul
erelor, a demonstrat că în cultură se poate vorbi de un început de la care a pornit totul, inclusiv
un sistem de simboluri. Încă din preistorie, înainte de apariţia limbii vorbite sau scrise, pentru a
comunica între ei, oamenii au folosit anumite semne pe care istoria încă le mai are imortalizate în
peşteri. Picturile rupestre ne vorbesc despre un grai intuitiv al simbolurilor, adoptat de-a lungul
mileniilor şi de arta plastică.
Cu rădăcinile adânc înfipte în preistorie, cultura românească este plină de simboluri care
transmit o multitudine de mesaje de cunoaştere şi de trăire. Toate aceste simboluri au consolidat
în timp o cultură românească vastă şi plină de spiritualitate.
Din cele mai vechi timpuri, încă din perioada începuturilor, omul preistoric a năzuit spre
lumină, această năzuinţă a constituit o constantă a întregii sale existenţe: casa, poarta,
îmbrăcămintea casei şi a corpului, podoabele, aluaturile de ritual (de grâu şi de lut), au fost
înzestrate cu o mare încărcătură de simboluri, simbolul solar (reprezentat prin diferite forme de
rozete şi printr-o multitudine de cercuri simple sau concentrice) fiind prioritar.
8