rezumat teză de doctorat - Universitatea de Arte "George Enescu"

REZUMAT
Alegerea respectivei teme de cercetare, având la bază simbolurile din arta populară şi
arta creştină-ortodoxă integrate în pictură, s-a datorat preocupărilor mele plastice, dar şi
contextului globalizării în care se află cultura noastră naţională, globalizare care ne determină să
veghem la păstrarea şi valorificarea întregului tezaur românesc de valori culturale.
Structurată în opt capitole, lucrarea se construieşte pe studiul teoretic şi practic al
simbolului, care şi-a pus amprenta de-a lungul timpului, într-un mod sau altul, la cristalizarea
unei culturi pline de originalitate şi particularitate geografică. Studiul teoretic al lucrării se
bazează pe cercetare documentară bazată pe citate şi formulări elaborate de marii specialişti ai
timpului (scriitori, cercetători, istorici, arheologi, etnografi, folclorişti) şi are drept scop
reactualizarea, repunerea în prim plan şi aducerea în prezentul plin de modernitate a universului
format din mit, simbol şi credinţă şi din tot ceea ce înseamnă tradiţie şi obicei românesc.
Abordarea fiecărui simbol în lucrare am exemplificat-o cu lucrări plastice din pictura medievală
creştin ortodoxă, din pictura naivă românească, din pictura modernă contemporană şi din creaţia
mea, personală.
În toate timpurile omul a fost înconjurat de simboluri, pe care le-a considerat adevărate
semnale care l-au ajutat să-şi înţeleagă rolul şi încrederea sa în universul din care face parte.
Omul preistoric s-a născut printre simboluri şi a creat la rândul lui o lume plină de simboluri,
simboluri pe care le regăsim şi astăzi la cotele cele mai înalte ale artisticului: rombul - mandorla,
cercul - nimbul, hora etc. Privită în ansamblul ei, arta preistorică românească este o artă de o
înaltă ,,revelaţie spirituală”, o artă unică conturată de simboluri ancestrale cu preferinţă absolută
pentru elementul abstract pe care îl regăsim în arta creştină-ortodoxă şi în toate genurile artei
populare: ţesătură, ceramică, lemn.
Cele mai frumoase şi mai numeroase simboluri, le întâlnim în arta creştin-ortodoxă
medievală deosebit de bine conservate în iconografie şi frescă. Obiect de cult şi de veneraţie
religioasă, icoana a dobândit în timp valenţe artistice mai ales pentru încărcătura simbolică şi
soluţiile proprii de rezolvare a spaţiului plastic. Caracteristic pentru iconografia creştin-ortodoxă
este aura, nimbul (cercul luminos din jurul capului fiecărui sfânt) şi mandorla (atribut divin în
4