You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
168<br />
a celor mai multi inteligenti" de ai nostri, sant justificarea<br />
acelei apatii care cucereste pe zi ce merge... Si zi de zi se<br />
inchid asa sufletele in mreaja unui egoism ingust si destul<br />
de brutal si cias de cias se infiripà din aceste indenthuri o<br />
anurne conceptie de viatd cu logica ei particulard, un fel de<br />
filozofie cinied, b<strong>ro</strong>datd pe gama sufleteascd a vecinicului<br />
Thersit...<br />
Negresit, cd aceastd perioadd de sbucium ne-a adus o<br />
dure<strong>ro</strong>asd crizd morall Se sapd altarele vechi ale cinstei, se<br />
schimbd interpretarea traditionald a datoriei cdtrd neam, se<br />
inlocuiesc si se modified in constiinta publied valorile morale.<br />
Si intreagd aceasta prefacere, cu desfäsurarea ei inceara<br />
si sigurd, merge in paguba noastra...<br />
Judecati ate am pierdut noi pe acest povarnis. Judecati<br />
cum a degenerat o singurd notiune In aceastd vreme de<br />
targuire indelungd. Luati notiunea martirialui, de pildd. Nu<br />
VA dati seama, cum cel mai frumos sentiment de jertfä,<br />
avantul curat al altruismului s'a banalizat in ochii nostri ?<br />
Nu ne mai surprinde, nu ne mai mised, nu ne mai face sd<br />
tresdrim nici acel sacrificiu, care e privit cu sfintenie la orice<br />
popor. Au fost de ajuns cativa ani de amärdciune ca sd ne<br />
arunce pe povarnisul acestei präpdstii...<br />
Doar ne aducem aminte cu totii de trecutul ap<strong>ro</strong>piat.<br />
Era in alta mated atunci judecata obstei. Stiti cum inainte<br />
cu zece-cincisprezece ani intelegeam sd ne facem datoria<br />
cdtrA martirii nostri! Catd frunzd verde, Cate cantece, cat<br />
chiot de insufletire and cu p<strong>ro</strong>cesul memorandului la Cluj!<br />
Cum tresdrea in izbucniri pAtimase mandria rdnitd a unui<br />
popor. Cum cantau popii doina lui Lucaciu" si cat sbucium<br />
nervos se desprindea din alia plangatoare a acestor randuri<br />
de o naivitate curatä. Cum se miscau cetele largi ale Oranilor<br />
sub stäpanirea unui fior istoric si cu catd indardtnicie<br />
mandrd ne intreba cutare satean: Ce poruncesc domnii<br />
nostri ?"... Si and s'au dus la temnitd, si cand s'au intors,<br />
Cate flori au primit, Cate lacrami au stors martirii neamului...<br />
Au trecut zece ani de atunci : o clipd in viata unui<br />
popor, o picaturd in ocean. Prigonirile n'au contenit, dimpo-
Change language