GogaIT, 288p..pdf - Adevarul.ro

A murit un om: loan Slavici.
Un prieten mi-a povestit odata intamplarea care imi
vine in minte acum. Mi-a spus-o inteun amurg de toamnä,
cand mergeam alaturi si copacii isi scuturau frunza ofilita la
picioarele noastre. Mi-a spus-o, ca sa inteleg cat de cruda
e uneori ironia sortii.
In tinereta mea, asa a inceput prietenul am cunoscut
o cantareata. La un concert, in fata unei multimi
imense, atunci am vazut-o intai. Era o aparitie de cheruvim,
cand s'a ivit deodata in haina de matasa alba, cu ochii stralucitori,
cu chipul luminat de un zimbet, ca de o aureola.
Cu cel dintai cantec ne-a cucerit pe toti. Mi-aduc aminte,
era un cantec simplu dela tall, o arie limpede si curata ca
unda unui rau de munte. Dar pusese atata frägezime in
glas, atata mladiere, atata seninatate, ca trebuia sa te farmece.
Si cum sa nu ne miste cantecul ei, care 'Area Ca ne
aduce un miros de padure, un zvon de frunza verde in lamasagul
tulbure al vietii? Fireste, ca ne-a miscat. Tiu minte,
ca acum. Vecinii mei zambeau, ca in leganarea unui vis.
Eu inchisesem ochii si trilurile ei de priveghitoare imi veneau
de undeva de departe, mi-se 'Area ca copiläria uitata
imi trimite o raza tarzie sa ma mangaie pe fruntc. 0, a fost
nespus de frumos. Cand a ispravit, lumea a ramas cufundata
inteo tacere de biserica. Abia inteun tarziu ne-am desmetecit
de-o furtuna de aplauze... La plecare duceam cu mine
o molesala dulce. Parea ca sant mai usor, mai bun. De
atunci ani de-arandul mi-a ramas inchis in suflet cantecul
ei: cea mai frumoasa mangaere in serile mele de singuratate.
S'au scurs ani de-atunci. Eu, continua prietenul
meu, dupa cateva clipe, n'am mai vazut-o. Dar o urmaream
de departe cu gandul. Spuneau unii, ca si-a pastrat
vocea, ca are aceleasi undulari catifelate, dar limpezimea de