GogaIT, 288p..pdf - Adevarul.ro

269
tanii, din ,,Libertatea" dela Orästie,.. Se bucura si-i rid ochii
and ii lamuresc de ce-am venit. Misca din cap si zimbeste :
Tot cu de astea 1-am pomenit pe Aurel ! Zice-acum
ca zboara... Dare-ar Dumnezeu, numai sa nu-si rupa grumazii"...
Mama sfioasa ne pofteste in casa si noi pornim incetineL
Usa e deschisä, trecem prin tinda in casa de dinainte care
vine càtr u1it. Mi-s'a intiparit atdt de bine acest interior la
care m'am gandit de- atunci de multe-ori. 0 oath' curata,
cu miros de gutui si de busuioc. Pe jos nepoditä, numai cu
lut si cu tavanul de grinzi. In fata mesii o lavita zugravita
si imprejur pe pareti cuiere cu ulcioare, dincolo blidarul. In
colt patul cu perinile infoiate, asezate una peste alta, cu toale
si scoarte impaturate, tesute la casä. In aceasta oclaita, cii
aranjamentul primitiv al taranului nostru, erau rasfirate celedin
urma descoperiri technice ale Occidentului. Pe lavita in
capat era un gramofon, dincolo o bicicleta de lemn (roata
cu care se da Ion", facuta tot de el). Cdrma dela aieroplanul
care nu incapea in surd si a trebuit desciocolat, sta atdrnata
de-un cui in grinda alaturi de niste fuioare, iar pe masa, pe
panzatura invärgatä, tot soiul de instrumente, desenuri, reviste
de aviatiune si sus pe patul taränesc, care aproape atingea
scandurile din tavan, un model de aeroplan in miniatura..
M'am uitat imprejur si-am stat cateva clipe mut, biruit de
privelistea asta paradoxala. Pare ca \rad si-acum odaita alba,
care aldiuri de simplitatea patriarhiala a vietii taränesti, adapostea
cele mai vertiginoase avdnturi ale omenimii saturate
de civilizatie. Sub tavanul de grinzi se framanta mintea
care nazuia sa deslege problema aviatiunii. Cum ma
uitam imprejur, ma napadeau tot felul de ganduri . . -
Cam asa e i mobiliarul nostru sufletesc al tuturor carturarilor
smulsi din sumanul taranesc, ca acest interior... SAnt cloud'
lumi inchise in noi, cari se sbuciuma, se ciocnesc si se lupta
vesnic pana ne coborim in groapa... Alaturi de notele unei
vieti primitive, ce am mostenit din parinti, orasul ne-a dat
lumina lui chinuitoare. Asa ne ducem zilele pururea citemati,
impinsi, turburati de aceastä imparechere ciudata. Avem