GogaIT, 288p..pdf - Adevarul.ro

192
si-1 vAd pe Al dela pasapoarte, cum se incrunta, cum vorbeste,
cum tuseste; nu-i inteleg pe oamenii Astia viteji si
vesnic suparati; ba si de ai mei din sat m'am cam departat...
0 sA ma trag la Slatina, ori la un nepot la Rosiorii de vede,
pe aici nu mai vie... E si acesta un fragment de logid curent&
care supune masele ce-si aranjeazd viata dupa busola
micilor pofte si placed.
Dar se naste intrebarea, dad acesti oameni, cari n'au
sa se mai aseze nici odata in locul de unde au plecat si cari
prin plecarea lor au facut sä se piardà o particid din capitalul
de forth' al unui popor luptator, dacA acesti oameni nu
au datoria sä mai priveascA macar din and in cand inapoi,
sa-si mai aducA aminte de cei cari au rams acolo, in yintejul
primejdios? Pentruca pierderea adevaratä a noastra
incepe numai atunci, and interesul celor dusi dintre noi inceteaza,
cand le-am pierdut si inirna, and nu mai simt indemnurile
unei fratietati cu nevoile noastre. Astfel judecata
situatia emigrantilor nostri, vom fi nevoiti sa facem constatari
destul de triste. Expatriatul nostru, fericitul nostru expatriat,
e in cele mai multe rânduri din firile cari uita repede.
Trecut dincolo, se adapteaza destul de usor, e absorbit de
mediul nou si in scurt isi pierde toata mostenirea sufleteasca
de acasa. Acest spirit de turma ii supune pe cei mai multi,
li niveleazA pana se confunda de tot cu lumea din jurul lor.
Trecuti peste munti, isi rup pe rand legaturile cu rudeniile,
cu prietenii de-acasa si ajung de nu mai stiu nimic din cate
se petrec aci. Desinteresul lor pentru noi atinge de multeori
marginile cinismului. Cu exceptia unui manunchiu de intelectuali
idealisti, cei mai multi din acesti expatriati sunt coplesiti
de tin covArsitor egoism, de cate ori vine vorba de
multele si variatele necazuri din Ardeal. Pe cati nu i-a batut
norocul, cati n'au ajuns sus, poate prea sus, pe scara de argint
a bogatiei, sau a capatuielii, si astazi se fac cA n'aud
and li se vorbeste de origina lor, ori, ca nepotul popii din
Densus, zambesc in fata sbuciumarii noastre si-si iau aie-
Tele celor mai veritabili ciocoi ?.. Cati rup doi gologani din
prisosul lor, ca sa dea ajutor c lor de-acasa, cari se trudesc