GogaIT, 288p..pdf - Adevarul.ro

276
Cand ajungem inteun ungher dosnic, insotitorul meu ma
atinge u5ure1 pe umar. Se oprege. MA opresc 5i eu. Ma privege
in fata. Se uitä in dreapta, in stanga, ca 5i cand ar
cAuta pe cineva. Se incredinteazA cd santem singuri, se apropie
de urechea mea, ii bAlAbAne5te pusca inteo parte, mi-se uitd
incA odatd adanc in ochi 5i-mi 5optege tainic, cu glasul tremurat,
inteo romaneaseA din jurul Clujului :
Eu am citit multe velviuri de-ale dumitale, domnule,
cA 51 eu-s roman, numai vezi dumneata, aici nu-i slobod!...
$i rumen de emotie, cu obrajii luminati de un suds bun,
imi stringe man bietul Roman. Nu 5tiu ce sA zic. Inchid
ochii o clipA... Imi tremurA genele fail sA vreau 5i pornim
fArd un cuvAnt inainte . . .
La cinci pa5i am ajuns in curtea robilor. Procurorul ne
iese in fatA 5i ne taie drumul. Pandurul il vede, scoate pieptul,
pA5este drept, tanto5, 5i-mi aratd calea. li aud din nou
glasul strain, brutal, poruncitor, oficial, pe ungure5te :
Inainte, domnule, inainte !
In strAlucirea soarelui imi apare la un colt statuia lui
Matia Corvinul in fata bisericii gotice din piata Clujului. MA
fulgerd un fior prin vine. $i ne ducem tacuti, eu inainte, pandurul
in urma mea : doi robi intr'o puscArie mare .. .