FILOSOFIA I ISTORIA RELIGIILOR - Andrei Gabur

întâmplat” 2 . Reflecţia filosofică asupra religiei a pus accentul în timp pe
semnificaţia sa în procesele istorice, urmărind modelul filosofiei idealiste
germane. Pe de altă parte, şcoala anglo-americană subliniază ca obiect al
filosofiei religiei ilustrarea adevărului credinţelor religioase.
Pragmatismul este direcţia majoră, iar faptele sunt ţintele filosofiei
religiei. Şcoala franceză insistă asupra impactului social al religiei.
Tradiţia teologică se regăseşte în filosofia religiei prin tendinţa spre
analiza conceptelor vehiculate de către terminologia religioasă.
Cercetători în studiul religiei au mutat atenţia, însă, asupra interpretării
antropologice şi psihologice a miturilor şi riturilor, precum şi a funcţiilor
acestora în existenţa omului şi societate. Nu există, aşadar, consens în
înţelegerea conceptului de filosofia religiei. După cum sublinia Brian
Davies, dezacordurile sunt ambivalente, fiind legate deopotrivă de natura
filosofiei, dar şi de natura religiei 3 . Importantă nu este confruntarea
acestor puncte diferite de vedere, ci interdependenţa lor în crearea viziunii
complexe asupra conceptului de filosofia religiei.
Metoda comparativă, deviza interdisciplinarităţii, principiul
echidistanţei, interpretările speculative, argumentările raţionale sunt tot
atâtea mărci caracteristice ale filosofiei religiei.
În conceptul de filosofia religiei, accentul se pune pe religie, iar nu
pe filosofie. Fie că surprinde esenţa religiei, fie conţinutul de adevăr,
abordarea filosofică a religiei are avantajul de a fi profundă şi
integratoare.
II. Discurs despre metodă în religie
În capitolul al doilea din La nostalgie des origines. Méthodologie et
histoire des religions (Nostalgia originilor. Metodologie şi istorie a
religiilor), intitulat Privire retrospectivă asupra istoriei religiilor: de la
1912 până azi, Mircea Eliade trece în revistă principalele contribuţii la
studiul religiei. Nu sunt citate toate, însă, şi nu se insistă asupra lor, iar
organizarea acestora nu este strictă. Majoritatea acestor metode au căpătat
2
Nae Ionescu, Prelegeri de filosofia religiei, Cluj-Napoca, Editura
Apostrof, 1994, p. 21.
3
Brian Davies, Introducere în filosofia religiei, tradusă din engleză,
Bucureşti, Editura Humanitas, 1997, p. 7.
14
Universitatea Spiru Haret