FILOSOFIA I ISTORIA RELIGIILOR - Andrei Gabur

ideea că Dumnezeu este Unul în Fiinţă, trei în persoane (Tatăl, Fiul şi
Sfântul Duh). Spunând că Dumnezeu este eternitate, se subliniază că în
esenţa, viaţa şi acţiunile sale Dumnezeu este dincolo de orice limite şi
relaţii temporale. El nu este început sau sfârşit, durată sau succesiune de
momente temporale. Transcendenţa lui Dumnezeu în raport cu timpul,
exprimată prin eternitatea sa, este continuată de transcendenţa în raport cu
spaţiul, redată de imensitatea sa. Dumnezeu este ubicuu, adică se găseşte
pretutindeni, omniprezenţa fiind completată de omnipotenţa sau
atotputernicia sa. Dumnezeu este imuabil, neschimbător. Dumnezeu este
cunoaştere absolută, deci este omniscient. Voinţa liberă este Dumnezeu şi
aceasta implică puterea de alegere. Dar cel mai important element al
voinţei divine a lui Dumnezeu este Providenţa. Aceasta este schema din
mintea divină prin care toate fiinţele şi lucrurile sunt ordonate şi conduse
eficient spre un scop comun. Există concepţia că voinţa nu vine de la
Dumnezeu prin graţia divină (Sfântul Augustin), ci este Dumnezeu, în afară
de har intervenind şi voinţa omului (semipelagianismul lui Ioan Cassian).
Leszek Kołakowski subliniază importanţa ca esenţa şi existenţa lui
Dumnezeu să conveargă 64 . De asemenea, el prezintă competent imaginea
lui Dumnezeu potrivit cu diferite doctrine: teodiceea, raţionalismul şi
mistica, precum şi în raport cu sacrul, moartea, erosul, limbajul şi
tabuurile 65 .
Excluderea lui Dumnezeu şi a intervenţiei sale în viaţa oamenilor
este pusă pe seama legilor sociale. Dumnezeu nu este o scuză. Dumnezeu
este un principiu, un model al omului, despovărat de concret şi efemer,
este o instituire prin gândire a omului în absolut. Mulţi au impresia că
Dumnezeu este responsabil pentru tot ceea ce ei nu pot face. Adesea
aruncă în seama lui Dumnezeu răspunderea pentru toate şi se instalează
comod, debarasându-se de vină sau de responsabilitate. Dumnezeu nu
este o forţă oarbă exterioară, nu reprezintă destinul implacabil, ci este
armonia universului, unitatea, realul, sinele.
Mircea Vulcănescu scrie despre Dumnezeu ca „fiinţa particulară
care face şi desface”, ca „ins şi ipostas”, ca „fiinţă de-sine-stătătoare”,
64
Leszek Kołakowski, Religia, tradusă din engleză de Sorin
Mărculescu, Bucureşti, Editura Humanitas, 1993, p. 24.
65
Ibidem, p. 17-173.
41
Universitatea Spiru Haret