FILOSOFIA I ISTORIA RELIGIILOR - Andrei Gabur

lor supravieţuiesc şi astăzi în religiile Europei şi Asiei. Religiile clasice
sunt originare din Asia Mică, dar au devenit mondiale. Au un mare număr
de credincioşi pe toate melegurile lumii. Religiile contemporane sunt în
mare parte dezvoltări sau reforme în interiorul religiilor clasice.
O altă clasificare a religiilor le găseşte diferenţiate în: religii tribale,
religii locale, religii naţionale şi religii universale. Spaţial vorbind,
religiile se găsesc divizate în următoarele clase: religiile Asiei, religiile
Oceaniei, religiile Australiei, religiile Africii, religiile Americii de Nord,
religiile Americii Latine şi religiile indo-europene ş.a. Din punct de
vedere temporal distingem între: religiile în preistorie, religiile indigene,
religiile clasice şi religiile contemporane. După cum se raportează la
autoritate, religiile pot fi tradiţionale sau reformate. Numărul divinităţilor
cărora se închină credincioşii separă religiile în: politeiste, henoteiste,
dualiste, monoteiste şi moniste. Ideatic religiile se pot împărţi în alte două
mari grupe: 1) naturale sau uman-cosmice şi 2) supranaturale sau
revelat-divine. Din punctul de vedere al ideilor, distincţia dintre religii
istorice şi religii cosmice este esenţială. Primele îl văd pe Dumnezeu în
istorie, celelalte - în natură, istorie, lume, sufletul omului şi cosmos.
Religiile clasice se înscriu în categoria de religii istorice: iudaismul,
creştinismul şi islamul, dar, totuşi, cunosc şi variante cosmice prin mistica
lor, prin sufism în islam, Kabbala în iudaism şi creştinismul cosmic ca
variantă a creştinismului ortodox românesc. În general religiile arhaice şi
religiile asiatice se înscriu în categoria religiilor cosmice, deşi nu pierd cu
totul dimensiunea istorică. Religii prin excelenţă cosmice, cum sunt de
exemplu cea a vechiului Egipt sau buddhismul, pot fi înţelese şi ca religii
istorice. În această ordine de idei, la Nae Ionescu apare distincţia între
religiile istorice şi religiile pure, adevărate. Foarte importantă este
diferenţa dintre religiile cosmice, caracterizate prin viziunea teofanică, a
prezenţei lui Dumnezeu în natură, în toate şi religiile istorice, potrivit
cărora Dumnezeu e evacuat din cosmos şi adus în istorie. Reţinem celebra
expresie a părintelui Dumitru Stăniloae, care confirmă imaginea istoriei
ca teofanie: „Paşii lui Dumnezeu calcă duduind magnific prin întreaga
istorie” 62 . Creştinismul ortodox românesc îşi păstrează specificitatea
istorică, dar reuşeşte să includă şi paradigma cosmică într-o sinteză
62
Dumitru Stăniloae, Ortodoxie şi românism, Sibiu, Tiparul
Tipografiei Arhidiecezane, 1939, p. 311.
38
Universitatea Spiru Haret