FILOSOFIA I ISTORIA RELIGIILOR - Andrei Gabur

acestuia 364 . Mabon era zeul armoniei, unităţii şi muzicii, comparat cu
Apollo la vechii greci. Eriu era zeiţa care a dat numele Irlandei (Eire).
Momu era o zeiţă a dealurilor în Scoţia. Brigit, fiica lui Dagda, îi proteja
pe poeţi, barzi, medici şi meşteşugari. Corra era o zeiţă a profeţiei.
Abnoba era zeiţa vânătorii şi corepondenta zeiţei Diana la romani. Ogme
era zeul geniului, al cunoaşterii, al gândirii, al incantaţiei şi al magiei.
Călăuzea sufletele spre lumea de dincolo. Vitiris era zeul înţelepciunii.
Manannan Mac Lir era zeul oceanelor, iar Morgen zeiţa mării, a morţii şi
renaşterii. Mac Oc (Angus) era un zeu tânăr, adolescent, strălucitor şi-i
plăceau cântecele. Lui i se dedică sărbătoarea Beltaine, după cum
Lughnasad - zeului Lugh. Pantheonul zeilor la celţi păstrează sistemul
tripartit indo-european, dar cunoaşte şi o împărţire în trei tărâmuri mitice:
Lumea de Sus (Gwynvyd), Lumea de Mijloc (Abred) şi Lumea de Jos
(Annwn). Sacrificiul arderii era pentru zeii Lumii de Sus, în vreme ce
îngroparea - pentru zeii Lumii de Mijloc şi înecarea - pentru cei din
Lumea Subterană. Celţii aveau numeroase zeităţi locale ale munţilor,
pădurilor şi râurilor, zâne şi spiriduşi, elfi şi goblini. Animalele erau
socotite simbolurile vieţii şi ale fertilităţii, ca şi legăturile cu lumea zeilor
şi aceea a spiritelor. De altfel, celţii adorau animale ca: cerbul binefăcător,
taurul, ca simbol al prosperităţii, calul, venerat în cultul morţilor,
mistreţul, pentru vitejia lui, furia războinică şi faptul că era greu de
ucis 365 , berbecul ca expresie a sacrificiului, peştele ca simbol al
cunoaşterii şi secretelor şi câinele, socotit paznicul morţilor. Calul apărea
adeseori pe monedele galilor. El era un simbol foarte important în cultul
morţilor. Mistreţul, în afara curajului, reprezenta furia războinică. Stejarul
era copacul sacru, numele druizilor venind de la stejar. Pe de altă parte,
stejarul era considerat arborele divinaţiei, iar ghindele sale erau mâncate
de druizi pentru că astfel căpătau puteri miraculoase. Fagul şi alunul erau
şi ei socotiţi copaci sacri.
E) Cultul se desfăşura în natură. Ceremoniile şi ritualurile se
îndeplineau sub cerul liber, într-un loc consacrat numit nemeton. Între
locurile sacre ale celţilor cităm: Stonehenge în Aglia, Newgrange în
364
Phyllis G. Jestice, Encyclopedia of Irish Spirituality, Santa Barbara,
Abc-Clio Inc., 2000, p. 113.
365
J. A. Mac Culloch, The Religion of the ancient Celts, Edinburgh,
T. and T. Clark, 1911, p. 356.
208
Universitatea Spiru Haret