FILOSOFIA I ISTORIA RELIGIILOR - Andrei Gabur

însă, aduse în discuţie şi alte dimensiuni ale istoriei. Esenţiale sunt
sacralitatea istoriei şi caracterul ei existenţial. De asemenea, istoria ca
memorie, conştiinţă de sine şi trăire. Istoria personală, subiectivă a fost
mereu ignorată în folosul istoriei colective. Experienţele religioase sunt
manifestate în istorie. Aceasta poate fi văzută ca identică, în cele din urmă,
cu trăirea spirituală. În viziunea lui Lucian Blaga, care propunea „boicotul
istoriei” prin modelul ilustru al satului românesc, istoria trebuie revalorizată
ca act spiritual 156 . Lucian Blaga deosebea două modele de istorie: a) istoria
inevitabilă, care se produce fără voinţa omului şi este expresia puterii
destinului şi b) istoria ca act spiritual, legată de faptele şi conduita omului,
expresie a voinţei acestuia. Prima este o istorie exterioară, cea de-a doua
fiind interioră în raport cu omul şi viaţa sa. Viziunea despre istorie ca act
spiritual înseamnă „ieşire din lume şi din istorie, act de desfacere din
contingenţele individualismului şi din mrejele lumii sensibile” 157 .
Istoria ajunge să nu mai însemne informare, ci formare. Ea nu se mai
reduce la o suită de evenimente profane ca: domnii, războaie, crime şi
violenţă. Se identifică sublim cu viaţa spirituală a omului. În istorie nu se va
mai vorbi exhaustiv numai de personalităţi sumbre ca: Alexandru cel Mare,
Genghis-Khan, Napoleon Buonaparte, Hitler sau Stalin, ci şi de personalităţi
luminoase ca: Buddha, Moise, Iisus, Zarathustra sau Mahomed.
Intrarea Orientului în istorie este celebrată de savanţi. Ea, însă, ar
trebui continuată de o intrare a Occidentului în transistorie sau într-o
istorie spirituală. Devalorizarea istoriei profane se face fie prin
revalorizarea istoriei ca sacră, ca viaţă spirituală (a), fie prin accesul în
transistorie (b). O altă metodă este reîntoarecerea la anistorie (c),
prezentă şi la istoricul italian al religiilor Ernesto de Martino în conceptul
deistorificării prin mit şi rit.
Bryan S. Rennie deosebeşte două clase: a) istoria ca evenimente
antecedente şi b) istoria ca experinţă trăită şi evidenţiază mai multe
semnificaţii ale istoriei: 1) experienţă personală; 2) totalitate a experienţelor
umane; 3) succesiune cronologică a evenimentelor unice şi ireversibile din
lumea exterioară; 4) descriere adecvată a tot ceea ce a trecut în decursul
156 Lucian Blaga, Fiinţă istorică, în Opere XI, Trilogia cosmologică,
Bucureşti, Editura Minerva, 1988, p. 359
157 Ibidem.
70
Universitatea Spiru Haret