Asimov – Soarele Gol - CARTE BUNA

– Sunt surprins c ă puteţ i reprima atât de eficace un
instinct. Că ci constat eu însumi aceasta. Şi totuşi, sunt
surprins.
– Ce instinct? întreb ă Klorissa.
– Instinctul de colectivitate. Chiar dumneavoastr ă aţ i
spus c ă aceşti copii vor s ă se joace împreun ă.
Klorissa ridic ă din umeri.
– Numiţ i aceasta instinct? Şi, la urma urmelor, ce e cu
asta? O, ceruri, dar chiar dac ă copilul are o teamă
instinctiv ă de a nu cădea, adultul poate fi antrenat să
lucreze la înălţ imi mari, într-un permanent pericol de
cădere. N-aţi văzut niciodat ă dansatori pe sârm ă? Şi există
lumi unde oamenii trăiesc în clădiri înalte. Iar dac ă la copii
găsim o fric ă instinctiv ă de zgomote mari, dumneavoastră
v ă e fric ă de ele?
– Nu, în limite rezonabile, admise detectivul.
– Sunt gata s ă pariez c ă pă mântenii n-ar putea dormi în
condiţii de linişte absolut ă. O, ceruri! Nu exist ă instinct care
s ă nu cedeze în faţa unei educaţ ii bune şi perseverente. Şi
oricum, la om instinctele sunt slab dezvoltate. De fapt, dacă
ştii cum s ă procedezi, educaţia devine mai uşoar ă cu
fiecare generaţie. E o chestiune de evoluţie. – Cum adic ă? întreb ă detectivul.
– Nu înţelegeţi? În dezvoltarea sa, fiecare individ repetă
evoluţia speciei. Feţii pe care i-aţi văzut au, un ră stimp,
branhii şi coad ă. Nu pot sări peste aceast ă faz ă . La fel,
copilul trebuie s ă treac ă prin stadiul de animal social. Dar
tot aşa cum fătul parcurge într-o lun ă o etap ă ce a luat
speciei o sut ă de milioane de ani, copiii noştri pot trece
accelerat prin faza de animale sociale. Doctorul Delmarre
socotea c ă, în timp, vom reuşi s ă parcurgem acest stadiu
din ce în ce mai rapid.
– Chiar aşa?
– Peste trei mii de ani, aprecia el, şi cu ritmul actual de
dezvoltare, copiii se vor adapta imediat la vizionă ri. Şeful
mai avea şi alte idei. Îl interesa perfecţionarea roboţ ilor
astfel încât aceştia s ă poat ă disciplina copiii făr ă să -şi
151