Asimov – Soarele Gol - CARTE BUNA

informaţ ii în mod prompt, dar, întrucât sistemul se
compune din milioane de instalaţ ii individuale, unuia ca
mine, făr ă experien ţă în acest domeniu, i-a trebuit timp ca
s ă obţin ă o singur ă informaţie. A trecut peste o or ă pân ă să
aflu unde eşti. Şi am mai pierdut timp, de asemenea,
vizitând locul de munc ă al doctorului Delmarre dup ă ce
plecaseşi de acolo.
– Ce-ai făcut la crescătorie? – Unele cercetări proprii. Îmi pare rău c ă am fost nevoit
s ă procedez astfel în absenţa ta, dar situaţia m ă obliga la
aceasta.
– Ai vizionat-o sau ai văzut-o pe Klorissa Cantoro? întrebă
Baley.
– Am vizionat-o, dar din propria ei clă dire, nu de pe
domeniul nostru. La crescă torie erau nişte registre pe care
voiam s ă le văd. Aş fi putut s-o vizionez şi de acas ă,
dar n-
ar fi fost convenabil s ă rămân acolo, căci cei trei roboţ i îmi
cunoşteau adevărata natur ă şi m-ar fi putut uşor imobiliza
din nou.
Baley îşi revenise aproape complet. Se dă du jos din pat,
constatând c ă era îmbrăcat într-un fel de cămaş ă de
noapte, pe care o privi cu dezgust.
– Adu-mi hainele!
Daneel se conform ă.
– Unde e doamna Delmarre? întreb ă detectivul,
îmbrăcându-se. – Sub arest la domiciliu, colege Elijah.
– Cum?!? Din ordinul cui?
– Din ordinul meu. Este păzit ă de roboţ i în dormitorul ei
şi i-am neutralizat posibilitatea de a da alte dispoziţ ii decât
cele legate de necesităţile personale.
– Ai făcut asta singur?
– Roboţii de aici nu-mi cunosc identitatea.
Baley termin ă îmbrăcatul. – Ştiu c ă exist ă argumente împotriva ei. A avut prilejul să
comit ă o crim ă. Mai mult chiar decât bă nuiam la început:
nu s-a năpustit la faţa locului auzind strigătul soţ ului ei, aşa
199