Revista Constructiilor nr. 93 – iunie 2013, pag. 20

Când bat clopotele… !
Iatã de ce, dupã ce au trecut doar
câþiva ani de la dispariþia unui om
deosebit, l-am numit pe inginerul
constructor Mihail Erbaºu, multor
oameni cu suflet bun amintirea lui le
rãscoleºte emoþiile, emoþii care se
manifestã, chiar dacã a trecut o anumitã
perioadã de timp. ªi asta pentru
cã nu este firesc sã se uite uºor nu
numai numele, dar mai ales omul
Mihail Erbaºu.
A pãrãsit, din pãcate, scena vieþii,
la o vârstã în care maturitatea lui era
în plinã afirmare profesionalã,
lãsând nefinalizate o multitudine de
proiecte privind existenþa ºi valorificarea
resurselor umane ºi materiale
specifice societãþii de dupã 1990 din
România, cu prioritate în domeniul
construcþiilor.
Cu vitalitatea-i recunoscutã la
vremea respectivã, el a creat ºi lãsat
în urmã o societate proprie de construcþii,
care astãzi figureazã printre
cele mai performante de pe piaþa de
profil din þara noastrã.
Valorificând, în primul rând, propriile
cunoºtinþe dar ºi resursele
colaboratorilor sãi, el a reuºit sã
punã în operã multe construcþii civile
ºi industriale, lucru continuat cu
sârguinþã ºi dupã plecarea sa în
nefiinþã, de cãtre fiul sãu dr. ing.
Cristian Erbaºu.
Mulþi dintre cei în viaþã nu-l pot
uita pe Mihail Erbaºu pentru cã
acesta a fost un altruist, a alinat
suferinþele multora, pe plan material
ºi medical, prin numeroasele ajutoare
financiare acordate în situaþii
nedorite de beneficiarii lor.
Au trecut, deci, 9 ani de la dispariþia
fulgerãtoare a celui ce a fost
Mihail Erbaºu. Asta nu înseamnã cã,
trecând în nefiinþã, el trebuie uitat.
Nu, pentru cã, fie ºi dacã ne amintim
acest lucru doar o zi pe an – 26 iunie
– starea respectivã ne mângîie tristeþea
de a fi pierdut un om, un prieten.
Rândurile de faþã, apãrute în
aceastã publicaþie, sunt un mãrunt
semn recunoscãtor cã nu-l putem
uita pe Mihail Erbaºu, cel ce a fãcut,
ºi noi zicem cã mai face parte, din
marea familie a constructorilor. El a
demonstrat, prin calitãþile profesionale,
cã îºi meritã locul în galeria
personalitãþilor din domeniul construcþiilor,
oameni pe care noi îi
rememorãm în paginile Revistei
ing. Mihail ERBAªU (1942 - 2004)
În general clopotele bat ºi în zilele aºa-zis negre. Negre pentru cã ºi ele plâng ori de câte ori avem în faþa
ochilor oameni ºi decoruri cernite de tristeþea pierderii unei vieþi ajunsã la capãtul ei.
Sunt, deci, destule cazuri când limbile clopotelor ne reamintesc de oameni dragi, de oameni care, pe tot
parcursul existenþei lor, au fost… oameni deosebiþi!
Sigur, dupã un anumit interval de timp îºi face prezenþa în toate, vrând-nevrând, nedorita… uitare. Nu
ºtiu dacã-i logic, dar, din pãcate, ºi uitarea face parte din viaþã.
Asta nu înseamnã cã trebuie sã ne împãcãm cu ea.
Construcþiilor, ca semn de recunoºtinþã
pentru ceea ce au fost ºi
rãmân în istoria construcþiilor din
România.
Aºadar, dacã în aceastã zi de
26 iunie veþi auzi dangãtul unui
clopot, sã înþelegeþi cã el poate
exprima ºi nefireasca pierdere a
celui care a fost ºi trebuie sã rãmânã
în amintirea noastrã – Mihail Erbaºu.
Sigur, orice dispariþie a unei fiinþe
umane dragi lasã în urma sa un gol,
un vid care trebuie umplut, la propriu
ºi la figurat, de ceilalþi, fie ei membri
ai familiei celui trecut în nefiinþã, fie
de pãmântenii aflaþi încã în vigoare.
Dacã ar mai fi trãit, Mihail Erbaºu
ne-ar fi inoculat, din bogata sa experienþã
umanã ºi profesionalã, obligaþia
de a face ceva pentru oameni
ºi societate, ceva care sã aminteascã
mai târziu cã nu a fost un
simplu spectator pe scena vieþii.
Iatã de ce, la rândul nostru, trebuie
sã-l aºezãm pe Mihail Erbaºu
pe locul celui care întotdeauna a
dorit sã construiascã, fapt care ne
îndeamnã sã nu-l uitãm chiar dacã
anii trec neiertãtor.
Ciprian Enache
Revista Construcþiilor iunie 2013 25