Revista Constructiilor nr. 93 – iunie 2013, pag. 20

urmare din pagina 37
În afara zonelor disipative, problema
care se evidenþiazã este determinarea
acestui unghi θ, formularea
din EC2 fiind neclarã, lãsând loc de
interpretare fiecãrui inginer proiectant.
Dar pe ce criterii? De ce este aºa de
important? Pentru cã, în funcþie de
unghiul ales, va diferi ºi cantitatea de
armãturã transversalã, atâta timp cât
forþa se va prelua numai prin intermediul
etrierilor (fig. 3).
De asemenea, în capitolul 6.2.3,
aliniat (7) se face referire la verificarea
capacitãþii armãturii longitudinale
de a prelua forþa de întindere
suplimentarã datoratã dilatãrii diagramei
de moment. Aceastã prevedere
se datoreazã decalãrii curbei de
moment în direcþie ”nefavorabilã” pe
o lungime de 0,9*d*(cotg(θ)-cotg(α))/2,
adicã în jur de h/2 (h este înãlþimea
secþiunii); ceea ce ar fi util, în cazul în
care, pentru grinzi nesolicitate seismic,
în scopul optimizãrii cantitãþii de
armãturã, se pot considera biele comprimate
la un alt unghi ºi sã decalãm
corespunzãtor curba de momente.
Din nou se lasã loc de interpretãri ºi
nu se specificã clar cã acest lucru ar
trebui aplicat doar pentru solicitãri
gravitaþionale, implicaþiile aplicãrii
acestui algoritm la elemente solicitate
seismic conducând la creºterea cantitãþii
de armãturã longitudinalã, deci
un alt moment capabil, o altã forþã tãietoare asociatã, o
altã forþã suplimentarã de întindere ºi tot aºa, intrând
într-un cerc vicios!
REZULTATE
Sunt prezentate în figurile 4 ºi 5, în formã graficã,
rezultatele calculelor: diametrul minim necesar pentru
armãtura transversalã luând în considerare ºi toate
condiþiile minime constructive, diametrul efectiv ºi raportul
între solicitare/capacitate a secþiunii care trebuie sã
fie 420Mpa pentru armãtura transversalã.
Referitor la modelul de calcul, trebuie subliniat cã
acesta prezintã inconsistenþele sale ºi cã cercetãrile
ar putea fi continuate, eforturile întreprinse în acest
sens de mai mulþi cercetãtori fiind încurajatoare (Hrista
Stamenkovic).
Este de remarcat cã ºi în cazul unei solicitãri simple,
inconsistenþele de modelare ºi corespondenþa aproximativã
dintre model ºi comportarea realã persistã iar o
altã posibilã soluþionare este modelarea matematicofizicã
însoþitã de un program complex de încercãri în
laborator (aºa cum au fãcut japonezii).
BIBLIOGRAFIE
„Îndrumãtor pentru calculul ºi alcãtuirea elementelor
de beton armat“ – prof. dr. ing. Radu Agent, prof. dr. ing.
Dan Dumitrescu, prof. dr. ing. Tudor Postelnicu;
„Proiectarea structurilor de beton dupã SR EN 1992-1”
- prof. dr. ing. Kiss Zoltán, prof. dr. ing. Traian Oneþ;
STAS 10107/0-90;
SR EN 1992-1-1:2004;
ACI 318M-08;
NZS 3101-2006.
Revista Construcþiilor iunie 2013