Revista Constructiilor nr. 93 – iunie 2013, pag. 20

44
PERSONALITÃÞI ROMÂNEªTI
ÎN CONSTRUCÞII
Nicolae PROFIRI (1886 - 1967)
S-a nãscut la 19 septembrie
1886 în comuna Murgeni, judeþul
Vaslui.
Dupã terminarea Liceului Naþional
din Iaºi, a urmat ªcoala Naþionalã de
Poduri ºi ªosele Bucureºti, pe care
a absolvit-o în anul 1911, devenind
inginer în specialitatea drumuri.
Dupã absolvire, a obþinut bursa
de studii Adamachi, acordatã de
Academia Românã, pentru 2 ani de
cursuri de specializare la Politehnica
din Charlottenburg (1911 - 1913)
efectuând un an de practicã în
birouri tehnice ºi pe ºantierele din
Belgia, Franþa, Germania.
Întors în þarã, a început activitatea
la Ministerul Lucrãrilor Publice,
în special în domeniul rutier.
Devenind cunoscut, prin realizãrile
obþinute, a fost numit director general
al drumurilor, membru al Consiliului
Tehnic Superior al ministerului ºi
preºedinte al consiliului.
Ca director general al drumurilor,
s-a preocupat de introducerea tehnicii
noi în elaborarea proiectelor,
stabilirea elementelor geometrice
ale drumurilor, de înnoirea metodelor
de calcul ºi de investigare a calitãþii
materialelor ºi execuþiei, de
stabilirea soluþiilor de modernizare a
drumurilor. Subliniem cã a fost printre
cei care au contribuit la admiterea
Legii Drumurilor, în anul 1929.
În anul 1938, datoritã redresãrii
economiei (dupã criza din anii 1929 -
1933), a salvat prin bituminizare
1.200 km de drumuri pietruite, a
extins ºi modernizat carierele din
Dobrogea ºi Transilvania, a dotat
Fabrica de Ciment Gura Vãii, a
achiziþionat utilaje ºi maºini rutiere
întocmind un plan pe 5-7 ani de
modernizare a 5.000 km de drumuri.
În colaborare cu alþi specialiºti, a
elaborat Norme ºi instrucþiuni pentru
lucrãrile de bituminizare la drumuri.
De asemenea, a iniþiat crearea primului
laborator pentru asfalturi ºi a
contribuit la formarea cadrelor de
specialitate, prin cursuri de perfecþionare
pentru ingineri ºi tehnicieni.
De amintit ºi cã, în anul 1933, a
executat o ºosea laborator (macadam
cimentat ºi beton de ciment, fãrã ºi
cu rosturi, ºi alte tipuri de macadame
bituminoase, mortare ºi betoane
asfaltice) la ieºirea din Otopeni, pentru
a orienta activitatea de modernizare
a drumurilor din þarã.
Între anii 1946 - 1951, a deþinut
funcþia de ministru al Comunicaþiilor,
organizând refacerea cãilor de comunicaþie,
distruse în timpul celui de al
doilea rãzboi mondial.
În paralel cu atributele de conducãtor,
a desfãºurat ºi activitate
didacticã. A început ca asistent (din
anul 1914) la ªcoala Naþionalã de
Poduri ºi ªosele, devenind, în anul
1940, profesor la ªcoala Politehnicã
ºi a continuat (dupã anul 1948) ca
ºef al Catedrei de drumuri la Institutul
de Construcþii Bucureºti, introducând
în cursuri metode ºi principii
moderne de calcul.
Pentru întreaga sa activitate
didacticã, de cercetare ºtiinþificã ºi
contribuþii însemnate la realizarea
de noi ºosele naþionale de circulaþie,
a fost ales, în anul 1948, membru
corespondent al Academiei Române
ºi, tot în acelaºi an, membru al Academiei
Române, fiind numit ºi pre-
ºedintele Secþiei de ªtiinþe Tehnice a
Academiei.
Prof. Nicolae Profiri a mai deþinut
funcþiile: inspector general în Corpul
Tehnic Naþional, preºedinte al Asociaþiei
ªtiinþifice a Inginerilor ºi Tehnicienilor
ºi a participat la congresele
Asociaþiei Permanente a Congreselor
Internaþionale de Drumuri.
Prof. Nicolae Profiri a publicat
lucrãri privind problemele drumurilor
din þarã ºi soluþii de construire a
acestora, în special în Buletinul
Societãþii Politehnice. De asemenea,
a publicat tratatul „Sisteme
moderne de asfaltaj“, în care a
expus principiile, metodele ºi sistemele
moderne de execuþie a mixturilor
asfaltice. Menþionãm cã a
militat ºi pentru introducerea geotehnicii
în lucrãrile de terasamente,
elaborând, la Institutul de Mecanicã
Aplicatã al Academiei Române,
lucrãrile: „Cercetãri asupra pãmânturilor
argiloase de pe Platoul Getic“,
ºi „Degradarea construcþiilor fundate
pe argile cu contracþii mari“.
Ca profesor, s-a remarcat prin
cunoºtinþele multiple pe care le-a
transmis studenþilor. Ca om de
ºtiinþã, s-a fãcut cunoscut prin elaborarea
ºi introducerea de noi soluþii
durabile în construirea drumurilor,
atât de necesare în acei ani, mai
ales dupã rãzboi (metode originale
de tratamente superficiale ale drumurilor
ºi de realizare a îmbunãtãþirilor
rutiere).
Personalitate de seamã a ºtiinþei
ºi tehnicii româneºti rutiere, el a
rãmas în memoria constructorilor de
drumuri din þarã, ca un vrednic discipol
al marilor înaintaºi.
A decedat în anul 1967.
(Din vol. „Personalitãþi româneºti în construcþii,
autor Hristache Popescu)
Revista Construcþiilor iunie 2013