KSB-joachim-rosenthal - ioan8

Nu există nicio relatare sau vreo informaţie în Biblie din care să reiasă că posedaţii vin de la ei
înşişi la Domnul Isus sau la apostoli ca să fie eliberaţi. În Evanghelii se relatează că posedaţii sunt
aduşi la Domnul Isus sau Domnul Isus merge la ei (de exemplu Matei 4:24; 8:16; 9:32; 12:22; Luca
4:31-37). În Faptele Apostolilor se relatează că Filip elibera posedaţii şi vindeca paraliticii mergând
într-o cetate a samaritenilor şi predicându-L pe Domnul Hristos. (Faptele Apostolilor 8:4-8).
Caracteristica posedării este că toate activităţile celor posedaţi sunt sub influenţa puterilor
demonice. Aşadar, fără o eliberare preliminară a celui posedat, nici ei nu se vor lăsa niciodată
conduşi de Duhul lui Dumnezeu. De aceea este de acceptat că în Mapumolo, în locul unei treziri, se
joacă o piesă de teatru diabolică.
Un efect demn de remarcat al „trezirii“ este cultul personalităţii lui Erlo Stegen. Dr. Koch
relata, de exemplu, despre o „vindecare“ la care a fost pus un pantof al lui Stegen peste un
bolnav.(*35). Personalitatea lui Stegen a crescut printre zuluşi, acesta ajungând în cel mai scurt
timp conducătorul şi tatăl lor. Erlo însuşi scria despre aceasta: „Zuluşii care până acum mă numeau
‘Mfundisi’, au început să îmi spună ‘Baba’ (tata). Un zuluş nu face de obicei asta. Nimeni nu poate fi
numit ‘Baba’ decât cel care este. Mă gândeam, de ce oare îmi spun ei tată? Doar ei nu ştiu nimic
despre relaţia statornicită între mine şi Dumnezeu. Pe neaşteptate, m-au tratat cu un respect mai
mare decât înainte şi şi-au pus viaţa pentru mine. Asta ar avea de-a face cu faptul că eu – spiritual
vorbind –, mi-am pierdut viaţa când am capitulat înaintea lui Dumnezeu.”(31*)
Se pune întrebarea: cum a înţeles Stegen chestiunea cu pierderea vieţii lui şi capitularea
înaintea lui Dumnezeu? Relatări din staţiunea de misiune din Kwasibantu scot în relief faptul că
Stegen nu suportă nicio contrazicere şi exercită o dominaţie dictatorială. Există multe declaraţii
diferite ale martorilor în acest sens. Relatările celor care lucrează ca misionari în Africa de Sud,
Johannes Trauernicht şi soţia lui, precum şi Martin Frische, de la „Trans World Radio South Africa“,
servesc drept exemplu.
O căsătorie se destramă în Kwasizabantu: „De ani de zile ştiam despre unele lucruri foarte
abătute ce se manifestă în Kwasizabantu. Auzeam permanent că adulţi, ba chiar şi copii din
Kwasizabantu, erau constrânşi să accepte învăţături nebiblice, care să îi ducă într-o stare de
permanentă autoînvinovăţire, deci la o căutare exagerată a păcatelor din viaţă. Uneori veneau
pelerini de peste ocean. După câteva săptămâni de şedere în Kwasizabantu erau distruşi, fără
siguranţa mântuirii, adepţi mai mult sau mai puţin fanatici ai Kwasizabantului. Unii dintre aceşti
pelerini voiau să revină cândva în Kwasizabantu, erau însă mereu marcaţi de teama că ar putea să fie
mai multe păcate necunoscute în viaţa lor. «Trebuie să mai fie păcate în viaţa mea», spunea câte unul.
Auzeam vorbindu-se, de asemenea, că Erlo Stegen domină aproape absolut în Kwasizabantu, şi
asupra conştiinţei colaboratorilor, şi asupra unor oaspeţi care rămâneau o anumită perioadă de timp
aici. Auzeam, de asemenea, că Erlo Stegens s-ar face vinovat de minciună, colaboratorii lui au
observat nu o dată acest lucru, ba chiar au conlucrat stăruind în minciună. Am auzit şi despre oameni
pe care Erlo Stegen i-ar fi ameninţat ca să nu facă dezvăluiri împotriva Kwasizabantu. Noi am stat
retraşi fiindcă pentru noi părea vizibil că, în ciuda tuturor părerilor, oamenii în Kwasizabantu erau
binecuvântaţi şi existau întoarceri la Dumnezeu. Oare nu puteau fi toate acestea (cele ce se auzeau)
numai reacţii rele ale oamenilor care fuseseră atinşi în conştiinţa lor? Consideram a fi un lucru înţelept
ca, în anumite discuţii, să ne exprimăm gândurile fără să ne arătăm entuziasmul. Am rămas însă
surprinşi să constatăm că eram cuprinşi de o mânie ciudată. Ce fel de mişcare este aceasta, în care
adepţii sunt ca şi arestaţi?(...) Însă anumite evenimente ne-au forţat să renunţăm la tăcere.” (33*)
Mulţi colaboratori au părăsit staţiunea misionară din motive de conştiinţă încă din anii de
început. Relatări despre situaţia din staţiunea misionară i-au iritat pe unii creştini care, din cauza
- 17 -