KSB-joachim-rosenthal - ioan8

guvernului albilor avea, după declaraţiile dizidenţilor, un interes deosebit în mărturisirea păcatelor,
cum se făcea la Kwasizabantu, unor activişti antiapartheid.”
Astfel de mărturisiri ar fi condus mai apoi la audieri care, în câteva cazuri, au dus la arestarea
unor membri ai Frontului Democratic Unit (UDF) şi ai Congresului Naţional African (ANC).
Mărturisirile au fost transmise colonelului Tibie Vermaak în Greytown. Ca răsplată, în anii '80,
călătoriile de misiune şi corul de evanghelizare din Kwasizsabantu ar fi fost sprijinite cu transport
gratuit în maşini militare şi cu bani.
Într-un dialog telefonic cu un fost colaborator de rang înalt al KSB din Africa de Sud, autorului i
s-au confirmat totodată implicaţiile pe care Stegen le-a avut în serviciul secret şi totodată afirmaţia
că cei din famila Stegen sunt dictatori înnăscuţi. Dacă ei ar fi avut mai multă putere, ar fi
subordonat chiar un stat întreg.
Punctul 14 ( predilecţie spre pelerinaj)
Un om care a fost la Erlo Stegen indica Kwasizabantu drept „locul pelerinajelor evanghelice“
din cauza numărului mare de vizitatori. Ca şi în mişcarea penticostală, şi în KSB sunt experienţe,
trăiri, care se petrec, în mod ciudat, aproape în exclusivitate în Kwasizabantu, considerate de o
importanţă decisivă. Chiar dacă nu se recunosc oficial elementele clasice ale mişcării penticostale,
aici domină până la urmă experienţele şi trăirile. Pentru toate problemele de ordin confesional,
respectiv de consultare a duhovnicilor şi de cugetări biblice care se ridică referitoare de KSB,
pentru adepţii convinşi există o reţetă universală:
“În avion cu el spre Kwasizabantu. Este clar că în Europa nu poate să fie ajutat.“ (64*)
Asta explică şi de ce o parte considerabilă dintre membrii KSB din întreaga lume au fost cel
puţin o dată în pelerinaj în Kwasizabantu. Ei susţin că binecuvântarea primită acolo pare să
modifice fundamental creştinii.
Legat de pelerinajele în Africa de Sud, sunt formulate mai jos câteva puncte care nu necesită
alte explicaţii. Ele ne-au parvenit printr-un fax adresat autorului cărţii de un creştin din Africa de
Sud pe care KSB îl cunoaşte de 20 de ani. Aceste întrebări, pe care de fapt trebuie să şi le pună
KSB, sunt:
Este spovedania fiecărui păcat în parte o condiţie pentru iertare?
Din aceasta rezultă a doua întrebare, despre siguranţa mântuirii. Există unii care au murit sau care
ar putea muri fără să îşi mărturisească păcatele? Care este destinul lor? Sunt ei mântuiţi sau nu?
Punctele de vedere ale oamenilor sunt angajante, de exemplu, în relaţiile celor care se iubesc şi
doresc să se căsătorească. Pot vorbi unul cu altul şi ieşi unul cu altul pentru a se cunoaşte sau
trebuie să rămână distanţi până în ziua nunţii lor?
Ce poziţie se acceptă faţă de celelalte comunităţi şi biserici? Sunt ele văzute ca parte a trupului lui
Hristos, sau numai KSB singur are lumina? “ (65*)
- 35 -