KSB-joachim-rosenthal - ioan8

Scopul obţinerii „revărsării” (respectiv trezirea) consfinţeşte de aceea sistemul sau procedura
(termenul „revărsare” introdus are sens de metodă). Această metodă joacă un rol central în
întreaga mişcare KSB. În întrunirile pe care Stegen le ţine sistematic şi aici, în Germania, el ajunge
treptat-treptat la „revărsare“, iar aceasta se obţine prin metodă. Nu este greu de recunoscut:
trezire, revărsare, metodă.
Cum se procedează, cum decurge stăruinţa după „revărsare“: glasuri stridente, amplificate
până când ajung răgnete, presiuni masive spirituale prin invocări cu strigăte împlorând iertarea
de păcate. Desigur că aceasta dovedeşte lipsa de învăţătură privind îndreptăţirea şi mântuirea prin
credinţa în Domnul Isus şi jertfa Lui. Deci accentuarea excesivă a stării de păcat şi provocarea în
acest sens a sentimentelor care să ducă la mântuirea de păcate înseamnă trezire şi plinătatea
Duhului; acestea sunt caracteristicile metodei induse de Erlo Stegen şi KSB. Dar! ... Acestei metode
îi urmează manipularea.
Despre descoperirea făcută de el în 1960, a metodei care, de fapt, duce la manipulare, Stegen
însuşi mărturiseşte:
„(...) Îmi amintesc de o zi când am întrebat în micuţa noastră biserică:
- Cine dintre voi crede în Isus Hristos?
Am făcut apoi ceva ce în mod normal evit să fac şi am spus:
- Cei care cred în Isus sunt rugaţi să ridice mâna.
Bineînţeles că nu a fost nici măcar unul care să nu ridice mâna. Atunci am întrebat:
- Priviţi aici. Isus spune că dacă noi credem, cum spune Scriptura, atunci din viaţa noastră vor
curge râuri de apă vie. Lăsaţi-mă să pun o întrebare personală: Este aşa la noi?
- Nu! au răspuns ei.
- Atunci asta înseamnă că voi nu credeţi în Isus?
- Dar noi suntem siguri că credem în El. Doar noi l-am acceptat pe Isus şi I-am predat viaţa
noastră! Nu există nicio îndoială!
- Bine, dacă este aşa, atunci ori suntem într-o stare de amăgire, ori nu este adevărat ce spune
Isus.” (9*)
(Deci a introdus o îndoială privind siguranţa mântuirii.)
Această formă de manipulare, respectiv sugestie, o găsim, de exemplu, în întreaga istorie a
mişcării penticostale şi a mişcării carismatice. Este vorba despre strategia trezirii dorinţei, aşa cum
se practică şi în psihologia modernă a reclamei. Este ca vocea unui tenor în fundal care răsună
permanent: „Vouă vă lipseşte ceva! Voi nu sunteţi încă creştini binecuvântaţi deplin şi umpluţi de
duh! Voi aveţi nevoie de mai mult! Noi putem mijloci pentru voi!“
Acesta nu este modul de acţiune al Duhului Sfânt, pentru că Duhul Sfânt pune binecuvântarea
în legătură cu Domnul Isus şi cu Cuvântul lui Dumnezeu. Duhul Sfânt conduce totdeauna la
Domnul Isus, şi niciodată spre mijlocitori dubioşi pentru obţinerea binecuvântării.
- 7 -