Emel nr.33, anul 81 - Tatar.ro

(Ideal)
Cengiz Dagçi
1920-2011
KÜLTÜR
MECMUASI
Revistã de Culturã Bilingvã
Ianuarie 1930 – Ianuarie 2012
Sayi/Nr. 33, Sene/Anul 82

Beriniz atamnin qiliçin mana!
Cenghiz Dagçi
Qalbimde uriyyet ateºi yana.
Beriniz atamnin qiliçin mana!
Atimni sureyim qanli meydanga,
Beriniz atamnin qiliçin mana!
Beriniz! Qudretli deryadir gonlüm,
Turkstan yoq diye bagirgan o kim?
Qanini sevgen koreºçi bir türküm.
Beriniz atamnin qiliçin mana!
Beriniz! Tokülgen qanga qan içün,
Gunâhsiz yurtumda olgen can içün,
Keçmiº ve kelecek nam ve ºan içün,
Beriniz atamnin qiliçin mana!
Qalbimde uriyyet ateºi yana.
Beriniz atamnin qiliçin mana!
Atimni sureyim qanli meydanga,
Beriniz atamnin qiliçin mana!
Daþi-mi mie sabia strãmoºului meu !
(tr. G. Akmolla)
Focul libertãþii îmi arde, îmi arde inima.
Sabia strãmoºului meu cer sã mi se dea.
Calul sã mi-l duc spre piaþa-nsângeratã,
Daþi-mi, vã cer, sabia ce gloria-mi aratã!
Daþi-mi! Mi-e sufletul în clocot ca apa din ocean.
Cine strigã cu urã cã nu mai existã Turchistan?
Eu sunt un luptãtor turc ce sângele-ºi iubeºte.
Daþi-mi, vã cer, sabia pe care strãmoºul o cinsteºte!
Daþi-mi! Sânge vreau pentru sângele vãrsat,
Vreau sânge pentru morþii rãzboaielor ce-au stat.
Sânge vreau pentru gloria de ieri ºi cea de mâine,
Daþi-mi, vã ce r, sabia strãmoºului de glie!
Focul libertãþii îmi arde, vai, îmi arde inima.
Sabia strãmoºeascã eu cer sã mi se dea.
Calul sã-l port spre piaþa sîngeroasã,
Daþi-mi, vã cer, sabia de neamul meu aleasã!
Ucraina, 1941

Kültür mecmuası
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, Oşak/Ianuarie 2012
ISSN 1011- 9876

IŞINDEKILER - CUPRINS
1. Bırıncı sö z - Cuvântul dintâi ...................................................................................................3
2. Io an Plo skaru Piskoposnin komunist mahpuslerinde yazğan şiirlerinden-Poeziile Episcopului
Ioan Plo scaru din închisorile comuniste...............................................................................6
3. Komunist mahpuslerine dair ve mahpuslerinde yaratilğan tatar edebiyati - Literatura tătară din
şi despre închisorile co muniste ..........................................................................................10
4. Nazmıyetımız ve nesırcılıgımız tarıhından - Din istoricul po eticii clasice (VIII), Şevket Yunus
...........................................................................................................................................14
5. Şarktan selam - Orientalia: “<strong>Tatar</strong>lar” I, II, Maryus Kelarü.................................................17
6. Đslam ençiklopedyasindan....................................................................................................21
7. Taner Murat’nın sö zlıklerı, Adil Seytbekirov .........................................................................25
8. Romanya'da Ko munizmanin Cinayetlerini Aqtarğan Merkez - Centrul de Investigare a Crimelor
Comunismului din România ...............................................................................................29
9. In memoriam Valeriu Cuşner (22 martie 1937 - 21 februarie 2010)..................................30
10. MondenităŃi de Azaplar, Mariana Zevri ..............................................................................32
11. Ziua naŃională a tătarilor, 13 Decembrie, sărbătorită la şcoala din co muna Albeşti, Ana Maria
Manta .................................................................................................................................34
12. Să ne cuno aştem valorile - Cultura e una singură, învingând graniŃele ...........................35
13. Şiir şöleni - Ceremo nialul poeziei, Güner Akmolla .............................................................40
14. Şiir sayifası – Pagina poeziei, Halil Đbrahim Ö zdemir, Erzincan.........................................43
Acıları kim gördü? .........................................................................................................43
Ay battı ben battım ey, ölümsüzlük meleği, hey..........................................................43
Bir yıldız gibi .................................................................................................................44
15. Şiir sayifası – Pagina poeziei, Vahit Ergin, Prizren - Kosova..............................................45
Günün bilanço su...........................................................................................................45
Elmayım ben.................................................................................................................45
16. Şiir sayifası – Pagina poeziei, Mircea Lungu......................................................................46
Ayvan taşığan tren – Trenul de marfă .........................................................................46
17. Şiir sayifası – Pagina poeziei, Taner Murat ........................................................................48
Ne 48
Director: Güner Akmolla - 0722 - 848989
RedacŃia: Ulku Osman, Taner Murat, Şevket Yunus, Eldar Seyitbekirov,
Anastasia Dumitru, Mariana Zevri, Ana Maria Manta, Cecilia Pătrăhău, Marius Kelaru
Tehnoredactare: Sevda Mutaş
Foto: Adele Acmola
CorespondenŃă : str.Mircea cel Bătrân nr.146, Bl. F2, Sc.D ap. 80
e-mail: ghiuner_ acmola@ yahoo.com
ISSN 1011- 9876

1. Bırıncı söz - Cuvântul dintâi
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
Sekız yaşın totırıp, doqızıncısına adım atqanda, “EMEL // IDEAL kültür mecmuamız
Balabanlarımızğa ürmetımıznı bıldırgende, Şehitlerımıznı anığanda, Vatan hasretlıgın alüvlerın caşlarğa
bağışlağanda, merhum Bora Fazıl–Ülküsal’dan qabul etken manevi emde maddi quvetnı hatırlağanda, bız,
onın yaqınları, ayni cölda çalışıp, milletımızge KUNTUARNI kostergende, yazamız:
“ Tılegımız arta, arta, Yaradanğa cetışıp,
Milletımız cölnı taptı Ata-Cürtqa cerleşıp.
Koy, qasaba, mektep qurdı, <strong>Tatar</strong>lıqnı cürsettı,
Kuneş kokte, Ay carığı caltırata ömırnı.
Ketken, kelgen milletlerden Vatanımız toplandı,
Dünya cetmez T atar uşun degen sözler canlandı.
Kun carığı bulut carıp kele, ose, ep ose,
Tılım, dinım, tarihım, dep, milletımız keneşe."
Ve söznı,
Riza Fazıl Balabanımızğa,
Qırımtatar Yazıcılar Bırlıgının Başqanına beremız:
Cinğiz Dağci ş air olaraq
Qırımtatar icret edebiyatını yaratqan eñ namlı, eñ mahsuldar, eñ istidatlı ediplerimizden biri, 20-den
ziyade roman ve diger nesir eserlerniñ muellifi Cınğız Dağcı aynı vaqıtta şair de edi. Onıñ şiiriyeti keniş
oquyıcılar kütlesine daa keregi kibi tanış degil. Onı esasen buyük nesirci olaraq bileler. Amma saqlanıp
qalğan ve cenkten evel matbuatta derc olunğan bir sıra şiirleri Cınğız Dağcını aynı zamanda şairler sırasına
da qoşmağa aq bere.
Malüm ki, pek çoq ediplerniñ icadiy yaratıcılıqları şiiriyetten başlana. Öz vaqıtnda Cınğız Dağcı da
müstensna degil edi. O da keçken asırnıñ 30-ncı senelerinde öz icadını şiiriyetten başladı, gazeta ve
jurnallarda onıñ çoq güzel şiirleri basıldı.
Edipniñ mezkur kitapqa kirgen şiirleri cenkten evel "Edebiyat ve kultura", "Yaş leninciler" ve diger
neşirlerde derc etilgendir. Şiirlerni oquğanda, olarnıñ şu devir ruhunda yazılğanını esapqa almaq lâzimdir.
"Umumen, men Qırımnen beraber doğdum, Qırımnen beraber olecegim; tek Qırımnen yaşaycam",
degen edi Cınğız Dağcı. O – Qırımda, o – Vatanda, o halqınen beraber. O, halqınıñ yureginde, nesillerniñ
hatırasında ebediy yaşaycaqtır.
3
Riza Fazıl

Cınğız Dağcı
Sevdigim Yalta!
Keçmişler bu yerge tarihlar yazdı,
Soyuma-sopuma mezarlar qazdı.
Baq, bugün evlâdıñ bir aenk sozdı...
Anamsıñ, babamsıñ, sevdigim Yalta!
Dağlarnıñ ustüne qanatım çozdım,
Kün boyu qızlarnen bağını kezdim,
Bağından şıralı yüzümler uzdim,
Bağrıñda doğdım men, sevdigim Yalta!
Dağları terekli, dağları çamlı,
Dağından suv aqar – şerbetten damlı.
Bu topraq şerefli, bu topraq namlı.
Ne guzel yaraştıñ, sevdigim Yalta!
Yigitler toplanıp bir qoran tepse,
Qızlarnıñ başına çeçekler sepse,
Topraqqa yıqılıp, topraqnı opse,
Hayalım dolaşır, sevdigim Yalta!
Bar ketiñ, bulutlar, kuneşim kulsin,
Sefalı Yaltamnı duşmanlar korsin.
Kuneşniñ şevqından kozü kör olsun.
Bermem yat ellerge, sevdigim Yalta!
1939 s.
Yildiz
Mahzün yıldız, dertli yıldız, sonmey tur!
Sonme, yıldız, azaçıq yal alayıq.
Belki artıq kuneş dogar, sonmey tur,
Sonme yıldız, yolumıznı bulayıq.
Dertli yıldız, men de, men de dertliyim,
Sen sonerseñ dert ortağıñ qalacaq.
Sen sonerseñ, yıldız, menim goñlüme
Gece-kundüz qaranlıqlar dalacaq.
Bizden başqa barmı dersiñ, ey, yıldız,
Gece doğıp yer yüzüni kormegen?
Bizden başqa barmı dersiñ, ey, yıldız,
Cefa korip, yer sefasın surmegen?
Berlin, 1942 s.
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
4
Beriñiz atamniñ qiliçin maña!
Qalbimde uriyyet ateşi yana.
Beriñiz atamnıñ qılıçın maña!
Atımnı sureyim qanlı meydanğa,
Beriñiz atamnıñ qılıçın maña!
Beriñiz! Qudretli deryadır goñlüm,
Turkstan yoq diye bağırğan o kim?
Qanını sevgen koreşçi bir türküm.
Beriñiz atamnıñ qılıçın maña!
Beriñiz! Tokülgen qanğa qan içün,
Gunâhsız yurtumda olgen can içün,
Keçmiş ve kelecek nam ve şan içün,
Beriñiz atamnıñ qılıçın maña!
Qalbimde uriyyet ateşi yana.
Beriñiz atamnıñ qılıçın maña!
Atımnı sureyim qanlı meydanğa,
Beriñiz atamnıñ qılıçın maña!
Ukraina, 1941 s.
Q irim, meni añasiñmi?
Kuneş batar, suküt bulur göl, irmaq, çay*,
Tuman yatar topelerniñ arqasına.
Çatırdağnıñ qulağına asılğan Ay
Beñzemezmi yaş kelinniñ sırgasına?
Men de dertli gecelerniñ bir sırdaşı,
Eski Çatır** sırın açar, dep arz ettim.
Yuregimde ana yurtnıñ topraq, taşı...
Kuneşimniñ dogmasını çoq istedim.
Kün dogmadı Qırımımnıñ semasında,
Ağlaysıñmı, kederlenip, yanasıñmı?
Qırım, Qırım! Boyle suvuq gecelerde
Sen de meni yahşı söznen añasıñmı?
London, 1946 s.
* Çay – özen.
** Çatır – Çatırdag.

Cınğız Dağcı
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
1940 senesi sevimli yurtundan – Qırımdan çıqıp ketken bгyük insanımız, yazıcı, namlı nesirci Cınğız
Dağcı 71 yıldan soñ, tuv ğan toprağına qavuştı. 2011 senesi, sent âbr 22-de Londonda vef at etken edipniñ
cesedi Türkiye ve Qırım cemaatçılığınıñ ve hususan Türkiye Tışqı Đşler naziriniñ şahsiy ğayreti sayesinde,
oktâbr 2-de cenkt en evel özü yaşağan Qızılt aş koyüniñ civarında topraqqa teslim etildi.
Cınğız Dağcı 1920 senesi mart 9-da Gurzuf ta doğdı. Aqmescitte o, namlı 13-nci numüneviy orta
tatar mektebini bitire, 1937 senesi Qırım pedagogika instit utınıñ t arih f akultetine kire. 1940 senesi onı orduğa
alalar. Soñra – cenk, esirlik, yat yerlerde ayat keçirüv. 1946 senesi Londonğa barıp yerleşti.
Cınğız Dağcı edebiyatqa şair olaraq kire. Onıñ "Qış", "Qart anay ve eçkisi" serlevalı ilki şiirleri 1936
senesi o daa mektepte oquğanda basıla. Yani yarat ıcılıgınıñ ilki devrinde o ana tilinde yaza edi. Cenkten soñ
Londonda, şimdi endi dünyaca tanılğan nesir eserlerini, romanlarını türk tilinde yazıp başladı ve oyle de
devam etti.
O, 22 kitapnıñ muellifidir. Yazıcınıñ icadında müim yer tutqan eserlerinden biri onıñ beş kitaptan
ibaret hatırlav-kundelikler şeklindeki "Yansılar" romanıdır. Cınğız Dağcınıñ eserleri türk tilinden ana tiline
çevrilip, 1992 senesi basılıp başlandı. Bunda Yunus Qandım buyük israrlıq kusterdi. Keçken devirde "Yıldız"
mecmuasında Yunus Qandımnıñ t ercimesinde yazıcınıñ "Olar da insan edi", "Yurtunı gayıp etken adam",
"Korqunç yıllar" kibi romanları ve "Hat ıralarda Cınğız Dağcı" adlı soñki eseri basıldı.
Tek bular degil, onıñ butün eserleri ana tilimizde dünya yüzü korecegine eminmiz.
Riza Fazıl
Cenğız Dağcınıñ eserleri:
• "Qorqunç yıllar". Đstanbul-1956;
• "Yurdunu qayb eden adam". Đstanbul-1957;
• "Olar da insan edi". Đstanbul-1958;
• "Ölüm ve qorqu kunleri". Đstanbul-1962;
• "O topraqlar bizim edi". Đstanbul-1966;
• "Dönüş". Đstanbul -1968;
• "Genç Timuçin". Đstanbul -1969;
• "Badem dalına asılı bebekler". Đstanbul -1970;
• "Uşügen soqaq". Đstanbul -1972;
• "Anama mektüpler". Đstanbul -1988;
• "Benim kibi biri". Đstanbul -1988;
• "Yansılar 1". Đstanbul -1988;
• "Yansılar 2". Đstanbul -1990;
• "Yansılar 3". Đstanbul -1991;
• "Yansılar 4". Đstanbul -1993;
• "Yoldaşlar". Đstanbul -1991;
• "Ben ve içimdeki ben". Đstanbul -1994;
• "Biz beraber keçtik bu yolu". Đstanbul -1996;
• "Halükıñ defterinden. Londra mektüpleri". Đstanbul -1996;
• "Hatıralarda Cengiz Dağcı". Đstanbul -1998.
5

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
2. Ioan Ploskaru Piskoposnin komunist mahpuslerinde yazğan
şiirlerinden-Poeziile Episcopului Ioan Ploscaru din închisorile
comuniste
Sercyü Şoika , Lugoj, Piteşt semp. bağlantı
Romen bırleşk en kılıselerının XXI-cı asırında b alabanlarından bırısı sayılır piskopos Io an Ploskaru. O bolğan
bırıncı res miyve tanılğan piskoposnevaqıt Kılıse gi zliliktenşığarılğan ve o 14 yıl komunist mahpuslerınde cezalı turğan!
11XI 1911 de tuvğan Frata koyınde Kuluj qazasında, Vasile’ın ve Ana’nın (Anika Krişan doğı mlı) balası kıbı.
(I. Ploskaru „Quvnaq ve ü mit, Ti miş, Helikon bs. 1998, s. 82.)Ayta bılermı z ki onın şiirlerı butun Greko (Yun an)
Katolik ve Unitar (Bı rleşme ve Yun an Katolikası) kiliselerının sesı ve bu sebepten o aytqan: ”anda, topraqların astında,
temırlerın ve qırtlerın arqasında gu zellık// estetik//duyğularnı yarat acaq yoq edı, Ruh bır yalv arğan qarayış edı, bılıp ki
özı men ve kilisemen, millet men , taçnı taşığan. (Đo an And rey, Zıncı rlı Taçlar, Ti miş, Helikon, bs. 1993, s. 5)
Romen gulagının gızlı zıncırlar içinde ve aşlıqman tolı ceza-evlerınde yasaq edı yazuvlı bır şeyni tabıldırmaq,
aftalarca hücrede cat ar edın, n asıl o piskopos ezb erliy edı fikirlerını, şiirlerını; anca olay dayanıldı ve bu korınışte şiir
qolaylı çıktı!
Duyğular şairece yazılıp ezberleng enler. Ezberl emek men anıt yaşatılğan v e bolay do rt duvarnın içı totırılğan,
çünkü o y erd e cezalı piskopos unutılıp qalğan yıllarca!
Şiirlerınde Alla’ man qonuşa eken piskopos. Tamamen şahsiyetlı yazılar alay cezalılarınında bolıp, şehitlıknı
yaratqan . Ko munist mahpush anelerınd e kard aşlıqnın namına day anıldı, uydurulma ad man i mzal andı yazılar,
piskoposnın ve ya popazlarnın bolsın.
Nasıl kitap içün bellı isi m yoq, şiirni yaratqanın adı aytılmay , Đo an Andrey degen ad alınğan, bond ay etıp
kosterımnı anlatıp:
„Korınış, tuşunce, kafiye
Atsız etıp şığardıq cü reklerden ,
Bıl ki al aysı, s ağa bağışlandı epı mızd en!”
(Đoan Andrey, Zıncırlı Taçlar, s . 8)
6

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
Aşadaqı şiirlerde- “ Prokura”, “Ayırıp taşlamaq ”, ”Qaderlerge ü mitlı qar cav a” dramatik korınışmen şai re
dünyasını bırleştıre, başqa bır dünya, dert yaratq an dünya koz aldı mızd a:
“kokke qara
Suygısız ve sessız tura.
Keşenı b ekçı y abani sesımen cırta
.......................................................
Tufek, zın cır... an ahtar seslerı qarışa. ”
29 Ağustos 1949 ve 4 Ağustos 1964 arasında alay mahpuslernı tanıy, taa sonında D. O. (emırlı oturuş) b erıle
polisnın kontrolında.
Poeziile Episcop ului Ioan Ploscaru din închisorile co muniste
Episcopul Ioan Ploscaru, este una din marile personalităŃi a Bisericii Române Unite, din secolul XX. Pri mul
episcop consacrat, după s coaterea în ilegalitate a Bisericii, a stat în închisorile co muniste ti mp d e 14 ani. S-a n ăscut la
11 noiembrie 1911 în comuna Frat a, judeŃul Cluj, fiul lui Vasile şi Ana (Anica) născută Crişan (Ioan Ploscaru, Bucurii şi
speranŃe, Ti mişoara, Edit. Helicon, 1998 , p. 82).
Poeziile Episcopului Greco-Catolic Ioan Ploscaru, putem afirma, că sunt expresia gândurilor şi a senti mentelor
întregului Episcopat Greco -Catolic şi a preoŃilor Bisericii Unite, din anii grei de închisoare, care pe atâŃia i-a costat
viaŃa. Ploscaru afi rma că: „acolo în subteran e, după gratii şi zăvoare, nu era nimi c fru mos care ar fi putut genera emoŃia
estetică. Acolo su fletul era o privire care se ruga, tăcea cu Du mnezeu, conştient că poartă crucea cu El, în El şi în locul
Lui, pentru Biserică şi NaŃiune” (Ioan Andrei, Cruci de gratii, Timişoara, Edit. H elicon, 1993, p. 5.).
În temniŃele secrete şi flămânde ale Gulagului ro mân esc era interzis să deŃii – sub pedeaps a de săptămâni de
celulă neagră şi lanŃuri – orice obiect de scris, orice literă tipărită. Numai memo rizând , cu m a făcut Episcopul Ploscaru,
se putea reŃine o idee.
În acest scop versul era cel mai efici ent mijloc. Senti ment ele exp ri mate erau v ersificate şi învăŃate pe de rost.
Versi ficarea era un mijloc d e a folosi şi roda memori a, ce a u mplut totodată şi golul celor p atru pereŃi ai celulei, unde
era uitat deŃinutul, uneori ani înd elungaŃi.
În versurile sal e Episcopul vorbea cu Do mnul . Aceste poezii, profund personale, sunt atribuite tuturor celor ce
asemenea lui trăiau mărturia-martiriu a credinŃei lor în temniŃele comuniste. Scrise în nu mel e fraŃilor întru credinŃă şi
suferinŃă, ca şi unii părinŃi ai bisericii ce-şi semnau scri erile cu câte un pseudoni m, doar pentru că era nevoie de un
nume adunat pe o carte, autorul acestor versuri îşi păstrează anoni matul, cu pseudoni mul Ioan Andrei, ca exp resie a unei
adevărate lepădări de sine:
„Imagini şi gânduri şi rime,
Le-a m lăsat din suflet anonime,
Ca să ştii că-s nu mai pentru Tine”.
(Ioan Andrei, Cruci de gratii, poezia Mănunchi d e Miosot, p. 8 .)
Aceste poezii expri mă o trăire pentru care nu găsi m epitet mai potrivit decât acela de mistică. O tainică unire se
petrece în şi prin trăirea su ferinŃei în Cristos. Căci Du mnezeu i se revelează robului nu în triumf, ci în pătimirea Sa: „noi
team ales Doamne / Când Te-au prins duşmanii” (Ioan Andrei , Cruci de gratii, poezia Noi Te-am ales , p . 25 ).
Poezia „Procură” este remarcabilă, d eoarece aici Episcopul Ioan Ploscaru, si-a dedicat viaŃa în totalitate
Fecio arei Maria, precu m şi toate chinurile din închisori. Această procură a fost compus ă şi scrisă p e peretele închisorii
Ministerului de Interne din Bucureşti cu sâng e. Episcopul cu o s cobitoare a luat s ânge din gingii şi a scris-o p e perete.
Dau aici p e veci sub semnătură
împuternicire şi procură
Inimii de crin a Maicii Sfinte
ca-întru toate să mă r eprezinte.
Eu, d e-acum viaŃa , pas cu pas
părăsită-n mâna ei o las,
şi de min e, viu sau mort, oriunde,
Inima Ei gingaşă răspund e.
Procură
Ruga mea de flacără p e buze,
Ea să mi-o primească , sau refuze,
şi-atârnând de vorba ei să stea
mântuirea şi viaŃa m ea.
Şi la cea din urmă judecată
ea să fie-n locu-mi întrebată
că-n vremelnic şi cer esc d estin
Inimii ei calde-i aparŃin.
7

Doruri idealuri şi simŃiri,
dragi fiinŃe, locuri, amintiri,
gând şi fapt şi-a inimii zvâ cnire,
sunt a ei p e veci stăpânire.
Ei mă dau în veşnică robie,
fără libertate sau simbrie,
ci să port în temniŃi bucuros ,
jugul blând şi drag al lui Cristos.
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
Deci viaŃa-mi smulsă din nori,
E s-o-mbie Judelui deapoi ,
mic, plăpând buchet de ghiocei –
boabă vie rozarul ei.
Cum că actul ce p e zid aştern ,
e-n vigoare a cum şi-n et ern,
l-am semnat cu sânge-n subteran
umil rob necunoscut şi van.
Tot ce este atins de harul suferinŃei se poate t rans figura. Însăşi gratiile, si mbol şi realitate cu mplită, „Semn de
mormânt peste lume”, devin prin crucile ce-o alcătuiesc un si mbol al Mântuirii. Dar se petrece aici nu numai o
trans figurare, ci şi o rev elaŃie. Un poem din acesta este: „Părăsire”
Când ai vrut să-mi întăreşti credinŃa
mi-ai lăsat, Isuse, -n suflet suferinŃa,
iar ardoarea veşnicei iubiri
mi-ai purificat-o-n părăsiri.
Înainte, când cerea m, de luni
o speranŃă, dar de sărbătoare
oferindu-Ńi jertfe, rugă ciuni,
chinurile lungi din închisoare.
Când topeai o lum e-n mângâieri
şi-aşteptam cu sete raza ce străluce,
peste sângerândele dur eri,
Tu lăsai să cadă-o nouă cruce.
Când ceream să nu loveşti cu bici
carnea vie, ner vi stâlciŃi şi sterpi,
Tu tăiai cu flacără şi brici,
mă băteai cu scorpii şi cu şerpi.
Când striga durer ea-n vijelie:
„Că m-as culŃi odată, Doa mne-un semn să dai ”,
răsunau sub bolŃi ecouri a pustie,
răspundea doar piatra, Tu tăceai!
Părăsire
Când îmi păr ea prea plin d e amar ,
şi-Ńi ceream să-nd epărtezi paharul,
pe-ascuŃiş de săbii şi p e jar
îmi cereai să urc încet Calvarul.
Când sub cruci , cu fruntea la pământ,
buzele mişcau cerându-Ńi moarte,
n-ai aflat un înger nici un sfânt,
nici un Cinereu ca să mi-o poarte.
Când căzut ca morŃii pe peret e
inima, din valuri de durere,
a strigat spre firmament: „Mi-e sete!”
Tu-ai adăugat oŃ et şi fiere.
Când părea tot cerul prăbuşit
buzele spunând abia prin şoapte
„Domnul meu, de ce m-ai părăsit?”
Tu ai adăugat pustiu şi noapte…
Ca-ndată ce noaptea cea lungă trecu
Să văd d e p e cale-n lumină,
că pe um eri crucea-ai dus-o Tu
şi pe min e-alături de mână …
Poeziile Episcopului Io an Ploscaru sunt poezii lu minoas e, sunt învăluite de lu mină chi ar şi atunci când ni se
vorbeşte în ele despre moarte. În aceste versuri găsi m sp eranŃ a, unui o m care avea tot dreptul să nu mai aib ă nici o
speranŃă, să nu mai spere. CredinŃa şi speranŃa l-a Ńinut pe acest ierarh al Bisericii Ro mâne Unite ti mp de 14 ani în
închisorile co muniste. Putem afirma că şi acest e poezii l-au Ńinut aproape de Dumnezeu şi a sperat î mpreun ă cu toŃi
deŃinuŃii, din întreaga Ń ară:
E noapte şi ninge domol…
sunt Doamne, scrisori d e la Tine
mesagii de pace!
şi ninge pe noaptea din sufletul gol,
pe temniŃe pline,
cu zdrenŃe de trupuri sărace;
pe umbre uitate ce nu mai au nume.
ce-n chinuri şi foame şi ger
se sting cu suspine
în temniŃi cum n-au mai fost altul pe lume,
SperanŃ ele ning pe destine
8
ce vreau să sugrume şi gândul d e cer
şi raza speranŃei în Tine!
Din albul covor ,
prin gratii ce suflete smulg,
mi-a intrat şovăitor
un fulg.
Pe palmă-l contemplu tăcut,
plângând, par-c-aş vrea să -l sărut:
Mie scump că-i din cer!

Şi nu se topeşte p e palma de gheaŃă
cristalul de floare, anume trimis pentru min e!
Prin bare de fier
timide s-aştern p e viaŃă,
speranŃe mai ning pe destine!
S-aştern confidenŃe, curate,
şi-aduc mângâier e
din liniştea slăvilor sfinte
şi ning pe vieŃi îngropate
nădejdi de-n viere.
pe inimi ce bat din morminte!
Spun că-n Betleem
Dumnezeu -Copil
se naşte p e pai e sărace,
iar celor ce gem
sub fier în exil
le trimite sărutări şi pace.
Când fulgii căzând , vin gingaşi şi lini
şi nu e putere sub cer să-i oprească ,
va face curând
cununa de spini
în aur etern să lucească .
Şi cum au albit
în orice ungh er
cu vraja lor pură şi clară
har nemărginit
potopind din cer
ne va face-un paradis din Ńară…
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
9
…Şcoli ce pe inimi uitate-n surghiun,
pe cru ce-n piroane,
vad filă cu filă,
şi spun că pe lume
e Sfântul ajun,
prin gratii, cu lacrimi prives c milioane,
Stăpâne ai milă!
Fulgii spun tăcând ai milă că-n alte Ńări
sunt biserici libere şi pline
(unde nu domneşt e sângerosul gâde),
case calde, pomi cu lumânări,
iar din suflete de prunci , senine,
fericirea şi norocul râde…
Din fulgi s-au des chis
prin gratii de fier
lumini cu miraj de-amintire,
tot sufletu-n vis
priveşte la cer
tăcut şi răpit de iubire…
Iar sfâşie noaptea , cu urlet străjerul pe zid ,
pe lespezi , în grabă , răsună paşii grei,
ce und eva tainic o uşă des chid…
e zgomot d e arme… de lanŃuri… şi ch ei.
Un ordin în şoapte
o lampă se stinge…
iar paşii cu lanŃuri departe apun …
pe Ńară e noapte,
pe temniŃă ning e,
şi-n lu me dep arte e Sfântul Crăciun
Itinerarul Episcopului Ioan Ploscaru în închisorile comuniste
• Arestat, 29 august 1949.
• 29 august – 6 decembrie 1949, securitatea din Lugoj.
• 9 decembrie 1949 – 6 mai 1950, închisoarea din Timişoara.
• 6 mai – 23 mai 1950, închisoarea M inisterului de Interne Bucureşti.
• 23 mai – 26 octombrie 1950, închisoarea Jilava.
• 27 octombrie 1950 – 15 aprilie 1955, închisoarea S ighet.
• 15 aprilie – 18 aprilie 1955, închisoarea Jilava.
• 18 aprilie – 27 septembrie 1955, închisoarea din Timişoara.
• 27 septembrie 1955, eliberat conform ordinului nr. 610/1955.
• 15 august 1956, arestat de către UM 0232
• Timişoara conform ordinului nr. 609/1956 pentru instigare publică.
• 15 august 1956 – 14 februarie 1957, închisoarea din Timişoara.
• 11 noiembrie 1956, proces la Timişoara.
• 15 februarie 1957 – 6 martie 1957, securitatea din Cluj-Napoca.
• 7 martie – 21 octombrie 1957, închisoarea M inisterului de Interne Bucureşti.
• 21 octombrie 1957, P roces la Tribunalul Militar Bucureşti.
• 21 octombrie 1957 – 4 februarie 1958 închisoarea Uranus, Bucureşti.
• 4 februarie 1958 – 4 februarie 1960 la închisorile din Timişoara, Malmaison, Jilava, G herla, Jilava, Piteşti,
Timişoara.
• 4 februarie 1960 – 6 august 1960, închisoarea Timişoara.
• 6 august 1960 – 18 ianuarie 1963, închisoarea Dej.
• 18 ianuarie 1963, Ordin de transfer la închisoarea Gherla.
• 4 august 1964, eliberat din închisoarea Timişoara, i se fixează D omiciliul Obligatoriu la Lugoj.
• 4 august – D ecembrie 1989 – D omiciliu Obligatoriu, Lugoj.

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
3. Komunist mahpuslerine dair ve mahpuslerinde yaratilğan tatar
edebiyati - Literatura tătară din şi despre închisorile comuniste
Not: Güner Akmolla’nın (romen tılı ve edebiyatı lise öğ retmenı, gr. I , Qırmta tar Yazıcıla r Bırlıgının Azası, Rom any a
Yaza rla r Bırlıgının Azası, Tata r Bırlıgının p ress organı “Kara denız ” mecm. Baş Mua rrir boldı, edebiy a t tanışm ası
Rom anya da basılğan “Nazar” mecmuasının, M. S ad ovea nu ed ebiyat organın Azası, <strong>Emel</strong> //Idea l mecm. Mudu rı) XI .
c ı Piteşt Deneme Ulus la ra rası Sempoziyunda (10 sene onda ta bıldı ve eserlerı bu tun d ünyağa qırım tata rla rın m illiy
davasını tanıttı) bu esernı kos terdı ve q ırım ta ta r tılınde ç evırılmesı kelec ek s ayıd a basılacaq.
Dizertație prezent ată de G. Ak molla, pr ofesoară de limba şi literatura r omână, gr. di d I; membră a Uniunii Scriitorilor
Tăt ari din Cri meea // Ucraina; membr ă a Uniunii Scriitorilor din România; ex -redact or şef al org<strong>anul</strong>ui de presă al
Uniunii Tăt are, „Karadeni z”; c onsultant literar al revist ei de li mbă t ătară”Nazar”, membră a c enaclului literar “M.
Sadoveanu” di n Const anț a; direct or la revistei <strong>Emel</strong> // Ideal , r ev, de cultură, bilingvă - la cea de a XI-a ediție a
Simp ozionului Internațional “Pert -Reeducarea prin t ortură”or ganizat de Fundația Culturală Memoria şi de A soci ația
Foştilor Deținuți Politici din R omânia, Mu zeul Județ ean Argeş, Centrul de Investigare a Crimelor Comuni smului şi
Memoria Exilului Românesc , Fu ndați a Negru Vodă Făgăr aş, Institutul R omân de Ist orie R ecent ă Bucur eşti .
Fenome nul lite rar î şi are, fire şte, punctul de
plecare în e voluţie chi ar în fol clor, ace sta
pre zentând aspe cte cultural -popul are mai ale s în
cazul unui popor ca al nostru, care s-a de zvoltat
pri n si ne însuşi şi pe ntru un număr re dus de
ascultători//creatori în zbuciumata sa istorie
apatridă. De altfel, fenome nul e ste comun tuturor
popoarelor din B alcani, din Caucaz şi di n alte zone
ale l umii , în cazul lipsei posibilităţil or de constituire
în formă organi zată statală.
Aplecându-ne asupra literaturii di n patria
de obârşie , Cri meea, re marcăm o evoluţie
ascende ntă până la 1783, când ul timul han a fost silit
să abdi ce!
Cercetătorii noştri din Cri meea (Riza Fazîl şi
Safte r Nogaev) împart bogăţi a literară care este
cunoscută di n sec. al VI- VII -lea în etape ca: e poca
veche de până la invazia mongol ă, sec. VI-VIII;
literatura e pocii Imperi ului Oastei de Aur// Altîn
Orda, 1239-1428; lite ratura epocii Hanatului
Cri meean, 1428-1783; lite ratura di n pe rioada
ocupaţiei ruse, 1783- 1840 (Tercî man //Translatorul
editat de Gaspi rali); lite ratura re naşte rii naţionale se
conture ază după războiul Cri meii , 1853 - 1856,
înce pând cu <strong>anul</strong> 1905 şi continuând pri n cul mi nare
ideol ogi co-arti stică î n dece ni ul XX, cu personalităţi
titani ce, până l a cel de al doilea război mondi al,
1944, denumi ndu-se şi lite ratura sovietelor;
literatura surghiunului, sau a unei epoci de
întuneric, până în <strong>anul</strong> 1987; după 1987 şi până azi
exi stă lite ratura revenirii în Patrie.
Istori a tragică a acel or pe ri oade ne obligă să
ami nti m că din 1783 încoace lite ratura închi sorilor sa
afl at î n prim pl an: atât ca reali zare dar şi ca
fenome n omni pre zent î n vi aţa poporul ui!La
tematica î nchi sorilor sibe riene , a lagărelor şi a
pri zonie ratelor al ăturăm lite ratura emigraţiei.
10
Popul aţi a tătară din Dobroge a//Români a a cunoscut
di ntotde auna, chi ar din secolele pri mul ui mile ni u,
te matica multi pl ă a î nstrăi nării, a e migrării , a
înte mni ţării. V astitatea te mei cupri nde spaţi ul
geografic di n Ural până la Vie na, cunoscută fiind
literatura lagărelor de prizonie ri de după ambele
războaie mondi ale.
Pentru o abordare în cadrul ge opolitic
dese mnat aici, vom porni de la cele două aspecte ale
fenomenului lite rar de l a sfârşitul celui de l a doilea
război mondi al:
1. literatura scri să de către deţi nuţii politici
2. literatura scri să de către urmaşi, cu te ma
închi sorilor comuni ste
Reînviind re vista de cultură “<strong>Emel</strong>” apărută
în ian. 1930 sub di recta implicare a marel ui
Mustege p Fazîl ulterior, î n Turcia, Ulkusal , prin
revi sta de cultură bilingvă “<strong>Emel</strong>-Ideal ” re apărută
în i an. 2004 sub di recta noastră i mplicare, am
înce rcat o abordare ştiinţifico-lite rară a fe nomenul ui
literar tătar crimeean din Dobrogea. De şi n-a văzut
încă l umi na tiparul ui , Istori a literaturii tătare din
Dobrogea (România) scri să l a ce ri nţa lide rilor noştri
di n Cri mee a, punctează în ce ntrul ope rei tot
literatura de tip anticomuni st şi de condamnare a
terorii di n î nchi sorile României comuniste.
Astfel, în cl asica sa operă”Tătarii Turci-
Cri meeni ”(Trecutul-Preze ntul-Vii torul) precum şi în
celelalte scrie ri la fel de i mportante, M. Ulkusal scrie
despre câţiva mari scrtiitori ai Cri meii”sovietice aşa:
”l a vârstă frage dă a rămas fără tată. ”Abi a la
sfărşitul capitol ului ne lămure şte: taţii au fost
surghiuni ţi în Si beri a de unde nu s-a mai auzit
ni mi c de spre ei!(op. cit. pag. 209, traduce rea noastră,
an 2006 , e d. Gol den, Constanţa). Cităm fragmentul:
”Jertfiţi î n opri mare a şi asuprire a comuni ştilor,
aceşti oameni au avut copii ce au deve nit comuni şti,

nu pute m crede că au i ubit şi au vrut aceste l ucru.
Toţi îşi i ube au poporul şi sufe re au pentru poporul
lor. Ace ste senti me nte se î ntrevăd pri n pe rde a în
poe mele şi poe ziile lor, în pove sti rile şi pie sele lor
de te atru. Pe ntru a-şi ve dea ope rele tipărite , au fost
obligaţi să se fol osească, ca de o perdea, de
comuni sm. ”
Mustege p Ulkusal consacră î n ope ra sa un
capi tol mare istoriei şi literaturii di n Dobroge a (pag.
209- 231). L a pagi na 282 a ope rei citate mai sus,
refe ri ndu-se l a si tuaţi a tătarilor şi a turcilor din cele
două ţări veci ne comuniste, B ul gari a şi România,
scrie: ”Tătarilor-turci cri meeni di n Români a şi
Bul garia astăzi (1960-1980) nu li se permite să-şi
deschidă şcoli pentru a studi a în limba maternă şi în
religi a lor, aşa cum li s-a permi s în e poca î n care
ace ste ţări e rau regate. (...) În aseme ne a condiţii, în
cele două ţări nu e xi stă posibilitatea culti vării şi
ocrotirii particularitţilor naţionale şi religioase
pentru turci //tătari. Ei sunt ame ninţaţi de asi mil are,
pie rzându-şi li mba şi necunoscându-şi istoria.
”Vorbi nd de cei 20 de ani de închi soare şi de lagăr ai
lide rul ui nostru di n Cri mee a, Mustafa Ge miloglu,
autorul atinge şi proble ma închi sorilor di n România,
(folosim ve rbul “ati nge ” pentru că e ra atent şi
prevene a de sti nul celor afl aţi î n mare a închi soare
din ţară) când evocă moarte a pri n tortură a fratelui
său, Ne gip î n octombrie 1948 (în revi sta E mel, în
me moriile scri se sub titlul ”O vi aţă pentru
Cri meea”): ”Negip, fratele me u a fost uci s de
guve rnul comuni st al României şi astfel el a devenit
Eroul. ”(op. cit. p. 429 foto)
Dintre cei arestaţi şi condamnaţi la ani grei
de închi soare în perioada 1945-1964 ave m un număr
de patru autori de poeme, piese de teatru, memorii,
care fie înainte de are stare fie după eliberare au
dezvălui t ororile din î nchi sorile comuniste: Salya
Memet (fostă Fazîl) Şai p Veli Abdul a, Memet V ani
Yurtsever şi Ali Osman Bekma mbet. Pri ma noastră
femeie-poete să, doamna Sal ya Mendu-Memet (1903-
1961), sora di sti nselor pe rsonalităţi ale luptei
naţionale tătare cri meene – Mustegep Ulkusal şi
Ne gi p Hagi Fazîl , fratele cel mai mare, av.
Mustege p schi mbându-şi numele după stabilire a în
Turcia- a scris câteva poezii î n care î şi e xpri mă
demn şi reţi nut ca o l atură intelectual ă a
sensi bilităţii umane conştiente de condi ţia
dramatică a omul ui trecător prin vi aţă şi supus
dure rilor, re gretul pentru pierde re a celor dragi, fie
are staţi fie e mi graţi fie morţi pri n de stin i mpl acabil.
Case pustii , familii sfâşi ate î n mod dramatic, “dureri
înăbuşi te”î n sufocanta orândui re a ti raniei celor de
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
11
jos, cu ade vărat!A fost condamnatăl a 5 ani de
închi soare pentru ideile ei naţi onal-patriotice.
Poe zi a “Ni ci unul nu va mai veni ” s-a
păstrat printr-un mi racol , ea obi şnui a să scrie şi să
rupă foai a cu poe zia cre ată...
“E noapte, apoi se face dimineaţă, iar vine noaptea
Neobositul ceas măsoară f ără de odihnă v remea.
Aşa trec neştiute, zilele, aşa t rec şi anii...
Cumulându-i pe cei vii în orice stare în care s-ar g ăsi.
Din cuibul pustiit ei au plecat, cum s- a putut?
Niciunul nu mai vine, chiar dacă ar fi vrut.
E noapte, tristeţea îmi c uprinde viaţa,
Sunt sing ură şi-aşa î mi pierd speranţ a.
Eu mamă sunt şi pentru fiică, f rate, pentru soţ,
Mă arde dorul pentru toţi cei care au fost!
Ei au plecat, unii forţaţi, ori după so artă, o ri cu voie.
Pustiul bate-n cuibul meu, c a sub pământ!
Eu ştiu c ă cei plecaţi nu se întorc.
În liniştea de moarte, g ânduri negre storc...
Poate, târziu de tot unii din ei vor reveni
Dar eu atunci luminii nu-i voi mai zâmbi...
Nu v a veni niciunul, v ai, ei au plecat!
Mă arde focul unui neam întreg împrăştiat... "
Teme şi motive romanti ce, particul arităţi
stilistice proprii creaţiei orientale precum
răsfrânge rea nopţii în suflete îndoli ate, un cre z al
desti nul ui şi o de mnă î nge nunchie re î n faţa
dramaticelor lupte soci ale, nedrepte , pe care am
re uşit să le transfer di n te xtul original î n traduce rea
mea confe ră poe mei ori ginalitate.
Mai tragică e ste î ntruchi pare a i magi nii
închi sorilor care dau moarte pri n tortură în poe zia
lui ŞaipVeli Abdul a, pre otul, militantul şi poe tul
satului tătar Akbaş //Al be şti care timpde 60 de
ani(1931-1991 ) n-a scri s ni mi c!El a fost condamnat la
7 ani de închisoare şi a cunoscut întregul siste m
altorturii şi al pri vaţi unii. În mod tragic desti nul l ui
a fost marcat de către cumplita î nchi soare a e rei
comuni ste!
Poe zi a de di cată me moriei l ui Negip Hagi
Fazîl, Eroul, me ntorul, ruda pri n ali anţă decli nă un
cult pentru ace st om de cul tură şi l uptător patriot
tătar. Ca fiică pot să mai adaug o trăsătură ce a
marcat e poca şi famili a: tata, Şai p, (de altfel şi
mama, nepoata familiei) nu putea să roste ască
numele l ui Negip decât i zbucni nd în hohote
cutre murătoare de pl âns! De duc doar că ace st bocet
se datora de stinului crud al unui mare OM! De

acee a, în noaptea de dinainte a plecării în satul
Azaplar/Tătaru pentru prima dată come morându-se
de către între aga noastră comunitate eroi smulşi
jertfa patri oţilor noştri sacrificaţi marti ric în
Procesul Patriei Cri mee a, fiind adus î n casa noastră,
tata a scris poemul în faţa unui pahar de vi n. Poe zia
s-a născut di n patimă şi din mare durere ti mp de 60
de ani î năbuşită... E a fiind publicată în tătară în
multele noastre vol ume, aici vom re da un fragme nt:
“ În o mie nouă sute patruzeci şi opt, am plâns
Ne-a cutre murat atunci martiriul care te-a răpus.
Poporului dându-i nobleţe tu te-ai jertfit pentru un crez
Ne-ai copleşit cu-a tale fapte, şi, pe acei ce te-au răpus.
O, cel mai iubit Erou, între eroi cel mai curat!
Greşelile ne iartă nouă, căci glorie mereu ne-ai dat .
Cu-a ta ştiinţă şi-a t a cinste, pe turc-t ătar l-ai ridicat.
În sc urt a-ţi viaţă, tuturora, suprem exemplu ai creat.
...................................................................................
Dacă doreşti să ştii cum suntem şi toate câte au t recut,
Să ştii că înc ă n-avem Patria, nici steagul nu-l avem,
orfani,
Dezmoşteniţi, pribegi în lume, plângem şi-ac um printre
duşmani,
Această zi este Isto ria cu jertfele ce le cinstim,
Cei care ne-aţi adus aicea, eterni să fiţi, noi vă dori m!”
(Eroului Negip, de hogea Şaip Veli Abdula, poem publicat în tătară şi în
traducerea noastră, în: rev. <strong>Emel</strong>//Ideal, nr. 4, 10, în revista “Nazar”
nr. 5, pag. 19, în cartea d-nei Vasilica Mitrea: ”Vremuri, oameni şi
destine”, ed. Virom, 2010, pag. 82; în Antologia Poeziei Emigraţiei,
ediţie apărută la Aqmescit//Simferopol, an 2002, pag. 15; la pag. 51-54
se aflăpoeziile d-nei Salya).
În ce pri ve şte activi tate aliterară a te mati cii
abordate de noi aici şi de pre otul deţi nut politic
Memet Vani – ulteror în Turci a Yurtse ver, el fiind
singurul tătar eliberat după trei ani deşi fusese
condamnat la 15 ani şi si ngurul di ntre noi
toţi ”pătaţii ” comuni smul ui-e u nu am fost l ăsată să
plec di n Români a anilor 1970 nici pri n căsătorie- cel
care s-a mutat cu ne poţi şi gine ri în Turci a în anii
1964? Pute m spune că a scri s acolo, în limba turcă
poe me şi pie se de teatru cu evocare a barbari smelor
din î nchi sorile comuni ste române. E migrând, el n-a
uitat nici când anii petrecuţi în î nchi sori , deoarece,
în 1992 când e u am publicat în zi arul
constănţe an”Cuget Libe r”li sta deţi nuţilor tătari şi
procesul care a dus l a condamnarea ace stora la
peste 500 de ani de detenţie pe ntru vina de “a fi
complotat î mpotriva unui stat priete n, anumeURSS,
Memet Vani a prel uat articolul şi l- a publicat în
pre sa turcă. Opera sa este val oroasă şi aşte aptă
studi ul cercetătorilor, de altfel, ca toate celelalte
citate de noi.
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
12
Supravieţuitor mi racul os al epocii de
cumpănă şi nedre aptă fal sificare a i storiei României,
cel pe care eu l-am numi t “E roul nostru în vi aţă”,
domnul preot, învăţător şi hagi, Ali Osman
Bekmambet, condamnat l a 20 de ani pentru
convi ngerile sale politice, are astăzi re spectabila
vârstă de 99 de ani, comunitatea se pregăte şte
pentru a-l sărbători în 2012, 10 mai, când ne vom
bucura cu toţii dacă vom ati nge pragul ce nte narul ui
eroi c: ani versare a a 100 de ani de crez şi l uptă; el
scrie:
“Ancheta me a a durat 13 l uni, zi ua e ram
anchetaţi de obicei noi, bărbaţii i ar noaptea erau
anchetate sărmanele femei. E ra spre zorii unei nopţi
de anchete când ne-a cutremurat plânsul unei fe mei,
un pl âns di spe rat, mai dure ros decât moartea. În
faţa celulei apropi ate de a me a un miliţian spune a: ”
- Se poate să te bată chiar în halul ăsta?
Am î nţeles că, femeie sau fată, ea a fost
viol ată, de acee a, ele, nefe ricitele, e rau anchetate
noaptea!
În <strong>anul</strong> 1952, în cursul l unii octombrie, neau
băgat pe toţi într-o dubă î nchi să pentru a ne duce
la î nchi soarea Uranus din Bucure şti. Eram:
Mustege p, Mendu, Mustafa Amet, e u, Ge afer, Nazif,
Şerafe di n, mai erau şi al ţii di n lot, Şai p, Malik, Tefi k.
Acolo am stat 15 zile pentru alte anche te. Un colonel
rus ne-a î ntrebat pe mine şi pe Îrsmambet:
- De l a cine a rămas gravi dă fata din
Cri meea?
-Noi eram î nchi şi tot ti mpul, î ntrebaţi pe
ofiţe rii de se curitate . (...)
Atâte a dureri , mai grele decât moartea... ”
(Ali Osman B . în traducerea lui G. Akmolla, ed.
2003, pag. 179 -180)
Începând să scri u din pri măvara <strong>anul</strong> ui
1990 de spre sacrifici ul poporul ui meu în timpul
epocii comuniste, un sacrificiu care ne-a “costat”
i mens prin are stare a, ucide rea, condamnarea ori
margi nali zare a tuturor i ntelectualilor tătari(mă refer
la o categorie mare de oame ni i ntegri şi demni) miam
atras duşmănii, i nvi dii , se ntime nte de ură în
cadrul comunităţii, stări mocnite sau răvăşite în
spaţiul turc şi tătar, care dure ază, di n nefe rici re,
până azi!
Dar eu am continuat să vorbe sc(când şi
unde am putut) să scri u cu sponsori zări mai uşor
sau mai gre u dobândite, î ncât di n cele 35 de vol ume
re ali zate, 20 aparţin te maticii patrioti ce şi de stinul ui
deţi nuţilor politici, pe care i-am numit fără

exagerare”e roii mei ”. În ace ste ope re de di c pagini
de omagi u mode stul ui deţi nut, tătar şi nu numai :
Vatan//Patri a, 1999 ; Carte a Iertării, 2002;
Bagî şlaymî z, în turcă, 2003; broşura Proble ma
naţional ă a tătarilor, Rezi ste nţa anticomuni stă,
bilingvă, 2003; Crimeea î n <strong>anul</strong> 2004; Poe me//Şiirler,
ope ră bilingvă î n două vol ume l a mi ci i ntervale,
2003; 2006; dramaturgie, 2006; Zilele vieţii mele,
traduce re şi studii despre Ali Osman Bekmambet,
ope ră bilingvă, 2003; Negi p Hagi Fazîl, Eserler,
studii, opere complete în edi ţie bili ngvă, 2003 , 2009;
Bal ada E roul ui Tătar, volum bilingv, 2003; Tătarii
Turci-Cri mee ni, 2006; Rel aţiile Spi noase, tr. din
ope ra lui Fevzi Altug, 2007 ; rom<strong>anul</strong> istoric
“<strong>Tatar</strong>l ar”, două vol. 2009; ”Tătarii”, 2 vol. î n li mba
română, 2011 ; re vista <strong>Emel</strong>//Ide al, di n 2004 până azi;
studii în volumele monume ntale di n Memoria
Pite ştiul ui, 2000 -2011.
În manuscri s şi pe i nte rne t, l a bibliotecile
din Cri mee a //Ucrai na, SUA, Turci a, Români a, la
redacţiile revistelor de publicaţie tătară, turcă, la
cabi netele istoricilor şi ce rcetătorilor tine ri care
promit, ace st document de spre istoria şi literatura
tătarilor cri mee ni din Dobroge a, redactat la
rugămi ntea conducerii Parlamentului //Megili s//
Tătar Cri mee an (pe rsonal dl. Ci ubarev) la
cabi netulconsul ului tătar pt. Turci a, dl . Seyran, la
doctorandul Metin Ome r di n Medgi di a, la dl. Riza
Fazîl, Pre şe di ntele Scriitoril or Tătari di n Cri mee a, la
ziarul “Yîl dîz” di n Cri meea, l a Institutul de
Inginerie şi Filologie Tătară KIPU din Cri mee a, la
Fac. de Filologie din Uni v. Tavri a //Cri mee a, se află
în re dactare electroni că ace ste două scrie ri î n li mba
me a maternă, tătara cri mee ană, ofe rite de mine. În
pre zent mă găse sc î n lucru cu traducere a te xtelor în
limba română, ace asta fiind de fapt, pe ntru mi ne,
limba culturii în care m-am format.
Un fragme nt din rom<strong>anul</strong> i stori c “Tătarii”
ar il ustra i deologia unei activităţi de o j umătate de
viaţă:
„Undeva, între Constanţa şi Medgi di a exi stă
o localitate veche numită Ala Kapî, adică Poarta
Albă, un sat ve stit al tătaril or nohay unde se află o
închi soare recunoscută ca e xpre sie a terfelirii
ade vărul ui şi a dre ptăţii, locul fii nd sortit să de vină
groparul ci vilizaţiei noastre... Acolo, în pri măvara
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
13
<strong>anul</strong> ui 1953 au fost aduşi, în l anţuri grele ţintuiţi,
mai marii tătarilor cri meeni di n Dobroge a, după
încheiere a anchetei şi a condamnării, deci după
perioada de efectuare a „ puri ficării ”cu mize ria
închi sorilor comuni ste, î n capul li stei afl ându-se cea
de la V ăcăre şti, loc cumplit unde au stat câteva
luni... Condi ţiile de vi aţă, de moarte, ale ace stei
închi sori Văcăre şti, e rau fără e xage rare cele mai
grele: celule înguste şi cu i grasie, de pe pereţi picura
veşni c apă, dede subtul ei e rau hrube; zi şi noapte
aici e rau aduşi cei „vi novaţi”, ne având şansa să
vadă nici soarele şi nici cerul, neavând dre ptul să
bea apă! ”
(G. Akmolla –„ Tătarii” v ol II, ed. Boldaş,
Constanţa, 20 11, pag. 144)
Şi, pe ntru că, ni cio sufe rinţă nu poate să fie
mai „ dureros de dulce” e xpri mată decât în poe zie,
încheiem pe cât de sumară pe atât de tragică ace astă
a noastră căl ătorie în be zna sufletel or chi nuite în
iadul închisorilor comuni ste cu un citat di n „Bal ada
Eroului Tătar”:
„Se zguduie uşa cu l anţuri,
Cad st ropii grei de sânge- alături,
Se sperie cumplit călăii!
„Ce slab, tătarul, n- a vorbit,
Fără să spună a murit,
Mormântul taina i-a ştiut!
Cutre murat se frânge lanţul
Salvat prin moarte e tătarul!
Se sperie de el călăii!
Şi furioşi l-au dus la morgă,
Să-l plângă morţi şi vii în rug ă
Pe cel ucis la o po runc ă!
* * *
Sub nori Dobrogea e pustie
Nori negri, no ri făr-o scânteie -
Căci a murit Negip Eroul!
Negip e mort, îl o morâră
Cumplitele torturi din ură!
Torturile îl omorâră!”
(G. Akmolla, Tata r Şehitnî n Destanî // Balada Eroului
Tătar, op. bilingvă, ed. Metafora, 2003, pa g. 40)

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
4. Nazmıyetımız ve nesırcılıgımız tarıhından - Din istoricul poeticii
clasice (VIII), Şevket Yunus
Yıldırımd an qorqıb pısqan qızlarnın
Pek quvanşıb uylerinden çıqqanı.
Saqalsaçı appaşiq q artbab aynın,
Yavaş-y avaş camige de ketk eni.
Namazlıqqa oturıb qartananın,
O cavunğa hayır duva etkeni.
(Zevqıma kete, 1927. s ) (33)
Đygiri minci senelernin ekinci yarısında neşir olunğan edebiy-bediyi
mecmualar sayfelerinde şiiriy ananelerimi znidevam etken şai rler- Memet
Nuzet (1888-1934 ), Abdu raman Q adri-zad e (1876-1938), Yakub –Ali (1890-
1930), Cemil Kence (1896-1945) – basılalar. Ol arnın nazmiy etinde koy ayatı,
parlaq kel ecekke işanç, eski ve yanı ayatlar aerasındaki kureş mevzul arına çoq
dikkat etile. Zanı mızd a, M. Nu zet v e A . Qadri-zade, Ş. Bektore ve A.
Giraybaynın şiiriyetleri arasında bağnın mevcutlığı yahşı korüne.
Aynı zamanda ilk ekişairnin icadında siyasi mevzu yoqluğına
baq madan , olarnın episini avam halqnın yaşayışı, onın ayrı vekillerinin tabiyatı
oxüne celıpete. Şunın içün M. Nuzet ve A. Q adri-zad enin icadında ekloga
ayrıca yer tuta.
Koylü şairlerden olğan Memet Nuzet er d aim tilini ve
poetikobrazlarını sadeleştirmeg e ıntıla. Intıla değil, o o z –ozünd en olıp çıqa.
Onın episi person ajlarına ayatilik çizgileri hastır. Tabyat adis eleri ve ayvanlar
biri-birinen qolay –qolay anlaşal ar:
Teren turğan qaq içinde qazlarnın,
Qaqıldaşıp suvğa başın soqqanı.
Tış dünyadan şairnin hayalına keçirilgen renkl er oyunı gaeviy, bediyi man anı qabul ete. Bediyi qalem saybi
qırı mlılarnın yaş ayıştarzı ve ad etlerini çok dülber tasvirley . Es erler
Đnin qaramanları ayat-memat, adetler, taze yanılıqlar hususında subetleşeler; olarnın tilindekilaqırdı şfad eleri
ve adiy obrazlı cözl erni eşitip, “eski tatarlıqnı”daa ziyade etesin. (...) Korüne ki, M. Nuzetnin çokusı eserleriçeten
kozetüvharakterini taşıy. Olard a obekti, edebiy-bediyi ve folklor hususiyetleri birleşe. Nakilnin boyle prinsipi halk
içinden çıkkan ve omü rü boyu onın er kunki tüşünceleri, işançı, duyguları iöti mayi mi zacınen yaşağ an şairnin tabiyi
istidatınen bağlıdır. ”U zülgen çiçek ”şiiriy buna d elildir ki, mında felsefiy oylar vastasın en muelli fnin qayğısı bildirile.
Bu eserd eki fikirler şiyiriyetimi z
Deki varislik mesel esine dai r tüşüncel erni uyanta: Memet Nuzet, dersin , No man Çelebicihan ve Şevkiy
Bektoreninizlerinden kete:
Ayt, cig erim, ayt sırınnı, neden q aldın bu alğa?
Oğradın mı sen de yoqsa, as ed d egen vebağa?
Qayda doğdın, qayda ostin, qaydalarda buyüdin?
Açılıb bir quv anmadan , niçün şaytıb quyüdin?
Tabiyatta en dülber ş ey dai m duşman q azanı r.
Yalınız çirfkin ve toqallar aşalıqqa b azanır.
(1926 s.) (37)
Boyle etip, şiirde iştiraçki personajlar day resi peyda ola, lirik qaramanın şartlı-realistik tabiyatı belgilene:
mes elya, “Nişanlıma ketkende” serlevası şiirde onın, bu qaramannın, qarlı-bo ranlı avad a sevgilisine taraf qıyın yolu
tasvirlene:
Bir qış kynü , q aldı m yolda, arab a cartı, at arıq ,
Qaranğılıq çökti yerge, yoq cılt etken bir yarıq .
Nişanlı ma yeteim, deb , iten -saytan ketemen ,
14

Adı m sayın atlar toqtay , men de tınış etemen .
(“Nişanlıma ketkende”, 1928 s.) (38)
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
Bir baqışta, es erg e kerçek tüşünceli ve kerçek u mütnen yaşağ an lirik qaramannın si ması kirs etilgen, angisi ki
muay en zor many alarnı y enip, s evgilisine barıp y et meli. A mma, esernin sonu kostergeni kibi, şiir felsefiy yük taşıy –
sonkiy qıtada şai r kendi ayatiy mev amını bildirip, qıyınlıqlarnen kureşmek k erek deg en hulyas ağa kele:
Ozü m barıb pencered en davuş etti m aruvğa
O da şaştı, u mütsizden gece şaytıb b aruvğa.
Qarsanb ağa qarşık etsen, sonu h ayır bolak en:
Şaytıb yarğa qavuşqanda, kozg e de y aş tolak en.
(39)
Şiirlerinin aenkli ol masın a areket etken Memet Nu zet eserlerinin arhitektonikası (qurulışı) ve ifad elerinin
semantikası (manasın a, mayetine) buyük emy et bere. Onın şiiriy satırı sami miy, sade v e bediyetçe zengin olıp, olarda
kozü miz ogünde “ ayat ve şiiriyetortülip ketip, beraberlikte yaş aylar” (N. Đ Nejenets) v e zengin korünişli bir dünyanı
vucutqa ketirel er. M. Nuzetnineserlerinde raatlıq ve tınçlıq, hojluq ve qayğısızlıq sezile. Onın personajları can sıqıntısı,
etraft aqi muytnen razılaşamayuv kibi şeyler ne olğanını bilmeyler. Olar razı ve çastlılar, ayat zevqını süreler, olarnın
arek eti ve oylarında eyilik v e iddetsizlik ukü m sü re:
Telli qoraz azbarda “ menlik”s atar,
Qart baraqlar buyukıb kunge baq ar,
Kun qızdırıb iritse buzlı y erni,
Ayvan, insan çamırğa tizden bat ar.
(“Koyde qış”, 1928 s) (40)
Şairnin eserl erinden ilham alğan Eşref Şemi-zad e olarğa yüks ek qıymet k esken (41). M. Nu zetnın “ Qaltiyım
eken ya, rabbı m” (1927 s), “Berek et zevqı”(1927s), “ Yetiş Qadır “ (1928 s.), ”Bir sarhoşnın avuzından” 8 1924 . s) kibi
ve daa bir çok diger eserleri kerçekten de “halq ağız yaratılığı” hazinesinden alınğan qıymetli cöz el maslarını daa ziy ade
cililap, oz tuvğan halqına qaytarğanına”(42) bir d elildir.
(devamı bar)
Revistele cu profil literar-artistic care s-au editat în a doua ju mătate a anilor 20 cuprind în paginile lor po etice
pe acei poeŃi care şi-au continuat activitatea literară urmând linia tradiŃionalistă – Memet Nuzet (1888-1934),
Abduraman Qad ri-zade (1876-1938), Zaqub Şakir-Ali (1890-1930 ), CemŃl Kence (1896 -1945). Tematica lor cuprinde
viaŃa satului, încrederea în viitorul strălucit mult aşteptat , lupta de clas ă, d e fapt băt ălia dintre modul d e viaŃă v echi şi
nou, acordându-i-se atenŃie deosebită. Noi credem că M. Nu zet, A . Q adri-zade, Ş. Bektore şi A. Giraybay exprimă în
operelelo r destul d e clar rel aŃia dintre viaŃă şi responsabilitatea poetului. În acelkaşi ti mp, pri mii doi poeŃi nu prea se
o moară cu creaŃii de factură politică, ei şi ceilalŃi av ând p reocup area de a oglindi viaŃa poporului, red ând aspecte din
comportarea noilor conducători. Din această p ricină ecloga (preferinŃă către poezia pastorală) ocup ă un cadru i mportant
din spaŃiul poetic l a M. Nu zet şi A. Qad ri-zade.
Descinzând din poeŃi Ńărani, M. Nuzet , se străduieşte să adopte un limb aj precu m şi trăsături care să se
defineas că prin si mplitate. Nu este un caz studiat, ci , mai degrab ă asistăm la un si mŃ nativ. Toate p ersonajel e lui au
trăsături d e viaŃă comun e cu satul tătar. Eveni mentele naturale şi ani malele cunosc o comuniune de viaŃă unică:
Cârd de gâşte la băltoacă g âgâi e şi s e ad apă,
Gâgâie când s e-apl eacă al lor cap înspre adânc
Fetele care se sperie când un fulger se arată
Ies din cas ă bu curoas e orice griji, t emeri uitând.
Vezi străbunul ce işi po artă paşii grei înspre g eamie
Albă-i barba, alb e părul trupuluiîmpov ărat
Pe covorul rugăciunii stă bunica veşnic vi e
Pentru ploaie ea se ro agă, pent ru un ogor arat.
(Mă amuză, an 1927) (33)
Culorile care străb at din exterior în tablourile po etului pri mesc sensul poetic şi artistic-literar totodat ă. Poetul
este un stăpân –maestru al condeiului în privinŃa descrierii vieŃii de zi cu zi a tătarului cri meean, tradiŃiile şi obiceiurile
15

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
reflectându-s e în mod plăcut. Marel e creato r îşi conduce p ersonaj ele cu art ă în dialoguri ce surprind obiceiurile d ar şi
noua viaŃă; cuvintele din graiul lor, caracteristicile vocabularului si mplu , te îndeamn ă să adu ci un omagiu “tătărimii de
altădată”. (...)
Se poate remarca faptul că multe dintre creaŃiile lui M. Nuzet urmează calea des chisă de Noman Celebigihan şi
Şevki Bektore:
Floarea mea, d estăinuieşte-mi s ecretul, d e ce ai d ecăzut atât?
Te-a prins, oare, şi pe tine ciuma, duş m<strong>anul</strong> p e care-l văd?
Unde te-ai n ăscut, unde ai crescut, pe unde ai colindat?
De ce te-ai scuturat atuncea fără să în floreşti vreod at ‘?...
În lu mea asta tot ce este mai fru mos atrage duşmănii.
Nu mai urâtul ca şi prostul s e sprijină pejosnicii.
(<strong>anul</strong> 1926) (37)
Astfel apar p ersonajel e lu minoase din poeme, evidenŃiindu-se condiŃia realistă a viteazului liric, precu m putem
vedea: exemplul ni se o feră în poezia cu titlul”Când m-am dus la logodnica mea”, viteazul porneşte la dru m într-o zi de
iarnă grea, viscolul şi ninsoarea însoŃindu-l pe dru m într-un cadru eroic:
Într-o zi de iarnă, am rămas în d rum, căruŃa-i vech e, calul s frijit,
Pământul se cuprinse-n întuneric, ni ci o lumină n-am zărit,
Eu la iubita-mi v reau s-ajung, de-aceea calea mi-am ales,
Calul se-opreşte p as cu pas , eu însu mi par d e ne-nŃeles .
(“Când m -am dus la logodnica mea ”, an 1928)(38)
La o simplă privire ved em că în poem av em i maginea viteazului liric care trăieşte convins că îşi va atinge Ńelul
propus, autorul alegând mo mentele cele mai dificile. Dar, în acest poem, aşa cum demonstrează fin alul, filosofi a poetică
este din plin în cărcată – ulti mele versuri referindu-se la viaŃa s a grea, el aflându-se într-o încl eştare totală:
Eu însu mila fereastra ei am fost şi glasul drag l-am au zit
Ea s-ami rat d e-această faptă, în mi ez de noapte m-a si mŃit.
Dacă te duci contra ninsorii, s fârşitul lu minos va fi
Aşa mi-am reg ăsit iubita şi-n lacri mi îmi plutiră ochii.
(39)
Memet Nuzet s-a străduit ca v ersurile s ale să aibă armonie poetică, arhitectonica lor musteşte de înŃelesuri , el
acord ând atenŃie d eosebită simbolisticii (scopului, scrisului).
Versul său este sincer, simplu fiind în acelaşi ti mp bogat ca studiu literar, avem în faŃa o chilor “creaŃia vieŃii şi
a poeziei în scurgere continuă şi unitară”(N . I. Nejen eŃ) deschizându-ni-s e o lume plină de bogăŃii. În operele lui M.
Nuzet aflăm senti mente p recu m dorinŃa de odihnă, de linişte, t ămăduirea durerii. Personajele lui nu cunosc stresul sau
neconco rdanŃa, ambianŃa cu mediul înconjurător. Ei par mulŃu miŃi de condiŃia lor, iubesc plăcerile vieŃii, în acŃiunile lor
ura nu-şi mai are locul:
Cocoşul î mpodobit revars ă ogrăzii-ntregi o demnitate,
Barăcile î mb ătrânite prives c spre so are înglodate,
De v a topi soarele gheaŃa acestui loc încă-ngheŃat
Şi o mul dar şi ani malul calcă –n no roiul dezgheŃat .
(Iarna la Ńară, an 1928) (40)
Impresionat d e mesajul acestor op ere, po etul Şemi-zade l e acord ă o atenŃie deosebită. Poeziile lui M. Nuzet,
precu m ”Doamn e, ce s ă mă fac”(an 1927), “Bucuria recoltei” (an 1927 ), “Vino, Qad âr”(an 1928), “Din gura unui
beŃivan”(an 1924) şi altele, redau “perlele create de comoara limbii vii a poporului s ău, mai p reŃioase şi mai
strălucitoare decât rubinul, ele întorcându -se în mod exemplar tot la sânul poporului său”. (42)
(va urma)
16

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
5. Şarktan selam - Orientalia: “<strong>Tatar</strong>lar” I, II, Maryus Kelarü
Bu maqale Đasi şeerınde “Kronika” meşhur jurnalda
romen tılınde yazıldı, 10 E kim, 2011 s. 27 .
Qırım da ve bızde yazılğan qırımtatar edebiyatı
Tarihnın anaubıryağından, milletın cüregınden
“ ...alaymı z bılemız rusnı, zaaten bonday
haksızlıklarğa day anal mad an şıktık terk etp atalar cürtın ,
babalar mezarın, bazg eşıp milletı mızın qanı man qızarğan
topraqlarnı, ama, bır ümit bar, q aytarmız deg en ü mit ,
onuştan, marebeden sonra, türk cenılgen sonra, koş medık
Istambul’ğa, bo yerden taa yaqın keler, şalt cetermız dedık
koyı mızge, Vatanı mı zğa...”
“ Er alde, başqa ş are kormegenl er q artları mız,
qaş maqtan başqasın kormegenler;başq a bır qurtuluşnı
tap mağanlar ki, ketkenl er do rt bır yaqa, t arıday dağılıp...”
<strong>Tatar</strong>lar, I- cılt, s.45 -46 // romence de s.67
“ Qırım, Bahçisaray, Polatlı, Eskişehir, Azaplar,
Qara-su, Alaq apı, Qarasuv-Bazar, Eskı- Saray, Tekfürköy ,
Med cidiye, D euşe, Al ma-Ata, Beg avad , Aqıyar, Yalta,
Köstence, Istanbul , Or – Qapı, Aqbaş , Azaplar, bunlar
bızı m dünyamız ...bızım uzaqlaşqan ama cöytıl mağan
dünyamız!Neq adar balaban dünyamız bar!”
<strong>Tatar</strong>lar, II – cılt, s.169 // rom ence de s . 229
Romanya’nın topraqlarında yaşağan
azınlıqlarman bırlıkte ülkemı z taa zengın bola ve olay
korıne. Bu azınlıqların bırısıde, tatarlar. 2005 cılında
Güner Akmolla caydı “ Dobruca’da Tat arlar”(I) eserını .
Şımdı, bu kitapta, müelli f hanı m (onın baba ataları
Qırı m’dan Dobruca’ğa Qırı m cenkınden evel ( 1853-1856)
kelgenler bu y er türk toprağı d ep, p aşalıq devırınde, an a
ataları d a 1860 ta) (II) anlata bızg e Dobruca tatarl arının
hayatını, qad erlerını, çünkü, bu millet çar devırınde v e
sonra, bolşevik / ko munis m zamanında, Vatansız qalğ an.
770 sayfadan fazl a sayısı bolğan eserde, mü elli f
bır zaman ayıra mınd aqı tatar tarihıne, 1900- 1967- lerde,
illa arad a-bır dön e tarihî geçmışlerg e, quvetlı Qırı m
bağlantılarına, ecdatlarının top rağına, onda bolğanlarğa,
onda qalğanl arın qad erıne dıqqat etıp, hele bolşevik
devırınde.
Bonday etıp, I.-cı ciyıntığında 1900-1943
senelerın aqtara, gerıden alıp tatarların Os manlı
Dobruca’sına cerleşıp koşk enlerı men, ve sonra, ülkenın
vücudıne cabıştırıl ğanı man kelıp II-cı ciyıntığında, 1943 -
1967 senelerınde ağır dertlerg e q aplanğan ro menler v e
onlarman barabar,tatarlar, neden ayt mayıq, sovyetler
hükü metınden ve komunist tarafından emde cerlı
bol mağan quvetler zulü m şektırgenl er. (III)
Bu ekı ciyıntıqta bız grupnı, yani toplulığın
kışılerını tanıymız. Müelli f isi m salğanda bu kışılerge,
hayatta bolğan liderl erin adını bazısına bere, denış me ad
ama uyuğannı sala anaubırlerıne, nasıl Müstecip Ülküsal
kop kere tatar millet vekili bolğan ( IV. bz.not- onı öz
miletın ışınde qaynağan düşmanları razı bol madılar lâyıq
17
Literatura t ătară de la noi şi di n Crimeea
Dincolo de istorie, în sufletul unei naŃii
„… noi toŃi îl ştim pe rus, de altfel noi am
părăsit patria strămoşească, mormintele taŃilor,
pământul înroşit cu sângele poporului nostru,
nemairezistând unor nedreptăŃi de acest fel. Dar
există o speranŃă că ne vom întoarce, de aceea, la
sfârşitul războiului, când turcul a pierdut iar, noi n-am
mai plecat la Istanbul, căci de aici este mai aproape
drumul spre Patrie.”
„Se pare că bătrânii noştri n-au găsit o altă
cale înafara aceleia de a fugi din Ńară; ei n-au sperat
în vreo eliberare, s-au împrăştiat în patru părŃi ale
lumii, ca bobul rostogolit…”
“Tătarii”, vol. I , p. 67
„C rimeea, Bahcisaray, Polatlâ, Eskişehir,
A zaplar/ Tătaru, Kara-Su, A lakapâ, Karasu-Bazar,
Eski-Saray, Begavad, Akâiyar, Yalta, Köstenc,
Istanbul, O r-kapâ, Akbaş fac parte din lumea noastră…
Ele constituie lumea noastră care s-a dispersat, dar nu
s-a pierdut. C e univers imens ne aparŃine nouă!”
“Tătarii”, vol. II, p. 229
România este mai bogată spiritual şi prin
minorităŃile care sălăşluiesc pe teritoriul ei. Una dintre
acestea este minoritatea tătară. În <strong>anul</strong> 2005 Güner
A kmolla publica eseul Tătarii din Dobrogea[i]. Acum,
în această carte, autoarea (ai cărei strămoşi paterni
au venit în D obrogea, atunci paşalâc turcesc, înainte
de Războiul C rimeii, 1853-1856 , iar cei materni în <strong>anul</strong>
1860[ii]), vorbeşte despre viaŃa tătarilor în Dobrogea,
despre soarta acestui popor pe care regimul Ńarist,
apoi cel comunist din fosta URSS[iii] l-a lăsat fără
patrie.
În cele peste 770 de pagini ale scrierii sale,
autoarea a avut în vedere o anume perioadă din
istoria etniei tătare de la noi din Ńară (1900-1967), dar
cu dese referiri la trecutul istoric , la legătura strânsă
cu C rimeea, cu întâmplările de pe meleagurile natale
ale strămoşilor lor, cu gândul la soarta celor care
rămăseseră acolo, sub stăpânirea bolşevică. Astfel, în
primul volum este perioada anilor 1900-1943 (cu
incursiuni în trecut, la vremurile în care tătarii s-au
instalat în Dobrogea otomană, apoi alipită la trupul
Ńării), iar în al doilea volum perioada 1943-1967, cu
multele suferinŃe aduse tuturor românilor, şi tătarilor
din România implicit, de, putem spune fără greşeală,
stăpânirea sovietică şi cea a comuniştilor mai mult sau
mai puŃin autohtoni.
Am putea vorbi şi despre un personaj colectiv,
„tătarii”, în aceste două volume. A utoarea a ales
pentru personajele sale nume ale unor personalităŃi
ale lumii tătare (M ustegep Ulkusal[iv] – deputat tătar
în mai multe partide politice române din epoca
interbelică, Negip Hagi Fazâl[v], Salya Fazâl Memet,
căsătorită M endu, prima poetă tătară, 1903-1961
ş .a.), cărora le-a „desenat” un „parcurs al vieŃii” cu
detalii după propria viziune. A par, fie ca personaje, fie
cu numele pur şi simplu, şi alŃii, între care Memet
Niyazi (1878-1931), Selim A bdulakim (m. 1943) şi
mulŃi alŃii, unii dintre ei regăsindu-se în „lotul

cerıne ve ya d evlet ışıne seçmege), Necıp Hacı Fazıl, (V)
Salya Memet – üylı adı Mendu, bırıncı tatar şairesı (1903 -
1961) v.b .; epısıne ö mür yolunı resı mde kibi yarata,
kopten-kop detailarman y ani tafsilât man , ö z korınışınde.
Şaytıp cer ala kışı ve ya isım gibi Balab anları mızın kobısı,
ayrı cer yaratılıp Memet Niyazi- Milliy Şairı mızg e ( 1878-
1931).Seli m Abdul aki m, asıl o bolğan millet vekilı seçılıp
romen partilerın tarafından ( ö .1933), ve sonra başq aları ,
ve, aralarından bır g rup 1952 de tabıla „politik cezalı
tatarlar” denılıp, ağır mahpuslerg e h aqsız atılıp ve
unutılıp.(VI)
Romanın yaratqan kışılerınden bırıncı y erd e
tabılğan eki k ere hacı - Fazıl ( î) h acıdır. O ekı k ere hacı
bola, babası uşun , Mekk a hacılık yolunda ölgen babası ,
(VII) ve, sonra, özı uşun. Imam-hatip mektebını
Đstanbul’da yasağan bolsa da, o kele Dobruca’ğa ve
üyünde, koyınde, can-cürek men çalışa, doğrılığı man
cemaatıne tanıla, müellifte onı bızge bo tablovd a kostere:
topraqnı erın med en ışliy, ailesın e kereklernı hazı rlay, aqıl
ve yardı m berıp etrafındaqılarğa.
Bız bır qaş pılan ışınde kitapnı an aliz
yapabılemız. Misal kıbı:1.mik ro-sosyal say fasında,
tatarnın er kunlık hayatını kormektemız, onın adetlerın ,
tarla ışlerın, ticcaretın, aile h ayatın, b azı bır Qırı m’dan
qaşıp kelıp qurtulğannı qabul et melerı, v.b. eskı zamannın
Qırı m’dan ve ondaqı tatarlardan canlanğan hatıraları man .
3. Uşıncı sırağa kele makro -sosyal sayfa, genel kadro
(korınış) mes elelerın üstınde qardeş çe romen-tatar ö mı rı
(VIII) ( b azı s ay fal ar Kadrilat er devırın, (IX) o
vaqıtlardaqı Dobruca’nı, Romanya’ğa ketırıl mesı (X) ve
gerı berıl mesı bulğarlarğa,(XI) ko mitacıların cürüşı , öz
quvetlerı men (XII) ve sonra So fya’nın yardı mıman, (XIII)
, qorqılı omırde bonday qırsızlarman o millet oğraşqan ,
etrafl arındaqı cenkler, ( mü ellif g enış, derya q adar g enış
pilanda anlata, tarihke kırıp,Ro many a, Qırı m ve Türkiye –
lerge baş qoşıp, ö z pilanın ısteklerın bılıp, Dobru ca’ğa v e
tatarlarğ a salınğan ağırlıqnı unut madan . 4.Ve, sonunda,
komunizmanın cerleşmelerı men bırlıkte, yasalğan
zulü mler kele, bu konu ayrı cer qazan a Güner
Aq molla’nın yazğ anlarında. Başqa pilanlard a bolabıler bu
kitapta. Đlla, hepı mız bılemız ki Moskova’nın emırlerı
aselet ozın quvetın altında bolğan ülkelernı zorl amaqta,
milliy şuurını bastırmaqta, oquğanl arnı, ediplernı ottırıp,
tarihnı yalan man totırıp, bu yerd e özel şektırmeler cer ala,
koyler boşatıla, insanl ar şeerlerge q aşıp qurtulmaq şaresın
qaray , taba v e ya tap may.( II-cı cy.s.229 romence de).
Asılında, müelli f hanı m ö z ailesınde tanıy bu haqsı z
etılgen hucü ml ernı: “ailemd e 8 politik cezalı bar,
aralarında ekı haysiyetlı hanı m, epısı, epısı, şegıp, şurıp ,
qaldılar ko munist –ceza üylerınde,,o ağır şartlard a
yaratılğan mahpuslerd e( XIV).
Bek kop tarihiy olaylarman, bolıp-geşkenlermen ,
müellif hanı m dıqqatı mıznı ala. Onların arasında, nörmal
ki, Qırı m’dan , qırı mt atarl arın surgını d e bar. Yazar anlat a
korılgen ve korılmeg en etraftaqı hazı rlıqlarnı, nasıl
çeçenler, inguşlar, k araçay-türkleri, kal mıklar, balkarlar,
mesk etler, kurdl ar, K aukaz kemi çleri , meydanğ a
ketırılgenler; anlata kureşnın tamır sebepl erın, bugunkı
Rusiye’de hala dayanıp; kışılerın bırısı ayta qırımt atarların
surgunlık men bağlı adiselerı aqiqattır; (rey alitinı aşa bır
sürü jurnal//dergı, gazet , eser, kosterılıp müelli fnın
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
18
tătar”[vi], în 1952.
Personajul central al cărŃii este un „dublu
hagi” – Hagi Fazâl. „Dublu” – adică pentru tatăl său,
mort în timpul pelerinajului (hagialîk[vii]) la Mekka,
apoi pentru sine. C u studii preoŃeşti la Istanbul, hagiul
a venit aici, în Dobrogea, acasă, şi cu hărnicie, corect
faŃă de toată lumea, c instit, c um îl conturează
autoarea, a cultivat pământul, a avut grijă de familie
şi a dat celor la nevoie sfaturi şi ajutor ori de câte ori
a fost nevoie.
Putem discuta cartea şi având în vedere că
naraŃiunea se desfăşoară pe câteva planuri. Un
exemplu: 1. pe plan mic ro-social, viaŃa de zi cu zi a
tătarilor, cu obiceiurile, cultivarea pământului, negoŃ,
traiul în familie, primirea câte unui fugar din C rimeea
ş .a.; 2. întâmplările şi relatările din trecut privitoare la
C rimeea şi la tătarii de acolo; 3. pe plan macro-social
– cadrul general, convieŃuirea fără probleme[viii] a
românilor cu tătarii (sunt şi pagini referitoare la
situaŃia zonei Dobrogei din perioada în care
C adrilaterul[ix] a fost alipit la România[x], apoi cedat
Bulgariei[xi], la atacurile comitagiilor[xii], un timp pe
cont propriu, apoi sprijiniŃi de Sofia[xiii], tensiunea
perpetuă în care trăiau oamenii acelor locuri atunci,
chinurile la care i-au spus bandele de tâlhari ş .a.),
războaiele din zonă (am în vedere întregul areal vizat
de autoare, în acord cu pl<strong>anul</strong> naraŃiunii sale şi cu
referirile istorice, România, Crimeea, Turcia ş.a.),
consecinŃele lor asupra locuitorilor zonei, a Dobrogei,
asupra tătarilor în particular; 4. apoi, după venirea
comunismului, prigoana împotriva tuturor oamenilor
locului, a tătarilor fiind relatată de Guner Akmolla în
special. A r mai putea fi şi alte posibile planuri. Dar, se
ştie, directivele Moscovei aplicate în Ńările practic
ocupate sub deviza bolşevismului, indiferent de
numele pe care îl dădeau acestei doctrine şi formelor
ei de manifestare, vizau distrugerea intelectualităŃii,
mistificarea trecutului, atacarea spiritului naŃional ş.a.
(la care s-a adăugat, cu accente particulare la noi,
pustiirea satelor în perioada de industrializare forŃată,
tătarii „deschizându-şi calea” „spre oraşul epocii
moderne – vol. II, p. 299). La fel a fost şi în cazul
tătarilor. De altfel, autoarea cunoaşte din propria
experienŃă această prigoană: „În familie am avut opt
deŃinuŃi politici, între care două distinse doamne, cu
toŃii rămânând demni în teroarea închisorilor
comuniste.”[xiv]
Sunt o serie de evenimente istorice asupra
cărora autoarea insistă. Unul dintre acestea este,
evident, surghiunirea tătarilor din Crimeea. Este
descrisă pregătirea prigoanei nu doar a tătarilor, ci şi
a altor popoare din zonă, între care cecenii şi inguşii,
turcii karaceai, kalmâcii, balkarii, turcii mesketi, kurzii
şi kemcinii din Caucaz, dar şi grecii, armenii ş.a., fapte
în care se regăsesc parte din rădăcinile conflictelor în
care este implicată şi azi Rusia pe acele locuri.
„Punerea în aplicare a odiseei surghiunului tătarilor
crimeeni” a avut loc, spune un personaj, în acord şi cu
fapte reale (de altfel se citează şi numele unor lucrări,
reviste, în care au apărut date concrete despre
deportări – vol. II , p. 220 – 226), urmare a unui ordin
secret[xv] dat de Stalin. În „lumea liberă”, scrie
autoarea, s-a aflat despre surghiun abia după 1952,
an în care au fugit din U.R .S.S. ofiŃerii G. Tokaev, apoi
Grigori Burlutschi, şi au apărut diverse articole, în
special în jurnale turceşti (pe care autoarea le
citează), şi în alte Ńări.
Sunt şi alte multe aspecte de discutat, de

tarafınd an tamamen anlaştırıp mes elelernı, II-cı cy.s 220-
226; Stalin’ın gızlı emırın altında bolğanlar ( XV).
“ Serbest dünyada bo surgunın sesı tuyuldı anca 1952 de,
nevaqıt G.Tok aev, Gr.Burlutski, qaşıp qurtuldılar
sovyetlerden , nev aqıt gazetler yazdılar bunı başt a
Türkiye’de ve sonra bır qaş ülk ede daha.
Kitapnın içersınde kop, bek kop bılgıler
anlatıla,onlar an aliz ve syntez bekliy, y azının ö zı men
başlanıp, kostergenlerı men uzanıp, yaradılış ve qurulışnı
bıldırıp, hayaldekı reyalitenı anlatıp, ve ya, sad e bır
kereklı tablonı tamamen açıqlap.
Menı m kozı mın aldında tatar cemiyetlerı bır
ansamblo gibi turalar (s ade Ro manye’den d eğil)
tuşundırıp tarihiy adiselerıne, çünkü milletın ışınden bırısı
qonuşa.Ve, arqadan romen oquyu cıge b eremız başq a
korınış Dobruca’nın aqıyqatına dair, tarihın anaubıryağın a
geşıp, em o müelli f, bunl arnı kormemezden kele, ve, tatar
halqının asıl dünyasına qavuşqan bolamız. Onların
efsan elerın, adetlerın, er kunkı ömırlerın, y aşayışların v e
tuşuncelerın anl ay mı z, zamanın tesirinde d enışıp.Farqlı
cer ayıra Gün er Ak molla bu ad etlerge, onların eksıl meden
tatarman yaşavlarına, kop kereler bılgı bere, t arihte v e
tılde. Ara,ara, tatarların tılıne baylanıp yaza, ( öz tılı mız,
noğay tatar tılımız, plastik qonuşmaq), özı bıle quvanıp
tılının guzellıgıne, özellıgıne II-cı.s .221).
Demek, qonuşulacaqların tışında, onlar qaldı v e
zamanın hav ası, cerın hav ası, epısı bu kitapnın bızge
Güner Ak molla’nın qazandırğ anı, o Eminesku’nı çevırgen
ve başqa ro men yazarlarnı qırı mtat ar tılıne ve aynı ,
entervyasınd a ayta edı mana: “ men romen kültürının
ruhında yaratldı m, qırı mtatar medeniyetının rengını cayıp
sızge de.”
Güner Ak molla, <strong>Tatar</strong>l ar, tarihiy ro man, romence
Tătarii, I, II, 412 +356 say fa, Çeçiliya Patrah au Ald Sözını
yaza, kritik notlar Anastasy a Du mitru v e Tan er Murat , ed .
Boldaş, Köstenci //Ro many a.
Romence tanıtma ve kosterm e, Maryus Kelaru
(1) Yaqın 100 sayfanın fazlasında Dobruca tatarlarına dair
tarihiy korınışın bıldıre. Kitabın yapılışı // strukturası// bo:
Tarihiy sunmak, Türk dünyasında <strong>Tatar</strong>nın yeri, <strong>Tatar</strong>
tılının//lehçesının/ tamırları ve genışlemesı, Romanya’ da
qonuşulğan tatar tılının lehçeleri, Styl ve sanaiy şekillerı,
Romanya’ da yazılğan tatar edebiyatı, Qırımtatarların Milliy
Hareketlerının tamırı ve genışlemesı, Eğitim ve gazet, Qırımtatar
örf-adetlerı , Đslam: mesaj// çağırı//, islam ve hristiyanlık,
camiler, Adetler, büyük geçilme: doğum, toy// düğün, ölüm,
Yemekler: Şuberek, Müslüman Kadının Durumu, Dobruca’nın
haritası 1860 larda, türk ve tatar toponimyaları.(Dobruca
<strong>Tatar</strong>ları, 2005)
(2) Menım dyalog qurmam Güner Akmolla’ man romen
meşhur jurnal da çıktı, „ Edebiyat Qonuşmaları”, nr.4, (187, canı
numaralar, Nisan 2011.
(3) Rus quvetlerı altında , Đasi dekı Anlaşma da ( 1774)
rus-türk harbın sonunda, <strong>Tatar</strong> Hanlığı Rusiye’ge tamamen
bağlana, 1783 te, II-cı Ekaterina’nın zamanında umumi
surgunler yasala.
(4) Müstecip Ülküsal ( 1899- 1996) Balaban <strong>Tatar</strong> Liderı,
Dobruca’da tuvıp yaşay.
(5) Necip Haci Fazıl (1906- 1948) <strong>Tatar</strong>ların Milliy Şehitı
kıbı anıla çünkü onı Kostencı’nın Ğizli Polisınde anket
kunlerınde ottıreler.
(6) <strong>81</strong> numaralı rekizitoryuda yani savcılıkta 1953, 27
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
19
comentat şi analizat la această carte, începând cu
scriitura în sine, continuând cu aspectele care Ńin de
organizarea/ construcŃia romanescă sau/ şi de modul
de reflectare a realităŃii în ficŃiune, nuanŃarea
detaliilor, dar ne vom opri doar asupra unuia pe care,
în final, îl consider mai relevant. Mă refer la privirea
de ansamblu asupra comunităŃii tătarilor (nu doar din
România), a istoriei şi odiseei lor, „spusă” de un
membru al acestui popor. Apoi, în subsidiar, cititorul
român de oriunde are la îndemnă o altfel de reflectare
a lumii dobrogene, pătrunzând, dincolo de perdeaua
istoriei, cel mai adesea opacă la astfel de „detalii”, în
atmosfera mediului popular tătăresc, în evoluŃia lui în
timp, „văzând” mentalitatea, felul de a fi al tătarilor.
A poi luând c unoştinŃă de legendele, obiceiurile, traiul
cotidian, felul în care trăiesc şi gândesc tătarii, şi cum
s-au schimbat toate astea sub vremuri. Güner A kmolla
alocă spaŃiu substanŃial descrierii obiceiurilor şi
tradiŃiilor tătarilor, descrise în detaliu, cu explicaŃiile
amănunŃite de multe ori şi, acolo unde consideră că
este cazul, şi cu un istoric . Cum la fel, de multe ori
vorbeşte despre graiul tătarilor („e vorba de limba
noastră, tătara c rimeeană în dialect nohai, cea vorbită
plastic” – vol. II, p. 221), specificul şi frumuseŃea
acestuia.
Aşadar, dincolo de toate celelalte aspecte de
discutat, acestea şi creionarea atmosferei epocii şi
locului sunt principalul câştig al acestei cărŃi semnate
de Güner Akmolla, traducătoare a lui Eminescu şi a
altor autori români în limba tătară, care, în acelaşi
dialog publicat în „Convorbiri literare”, îmi spunea: „Mam
format în cadrul spiritualităŃii româneşti, redând
culoarea spiritualităŃii tătare crimeene”.
Güner Akmolla, Tătarii, roman istoric, vol I şi
II, 412 p + 356 p., prefaŃă de C ecilia Patrahău,
Editura Boldaş , C onst
Prezentare şi versiunea în limba română
Marius CHELARU
[i] Prezintă, în cca. 100 de pagini, viziunea autoarei despre
istoriei tătarilor dobrogeni. Cartea este structurată astfel:
Prezentare istorică, Tătarii în contextul turc, Originea şi
evoluŃia limbii tătare, Dialectele limbii tătare vorbite în
România, Aspecte stilistice şi valori artistice, Literatura tătară
din România, Originea şi evoluŃia problemei naŃionale a
tătarilor, ÎnvăŃământul şi presa, Obiceiuri şi tradiŃii tătăreşti,
Islamul: mesaj, islam şi creştinism, moscheile, Datini, marea
trecere: naştere, nuntă, moarte, Arta culinară: Şuberec,
Statutul femeii musulmane, Modernism, Harta Dobrogei în
1960; denumiri turco-tătare.
[ii] Dialogul pe care l-am avut cu Guner Akmolla a fost
publicat în revista „Convorbiri literare”, nr. 4 (187, serie
nouă), aprilie 2011.
[iii] Sub influenŃă rusă, urmare a tratatului de la Iaşi (1774),
semnat la finalul războiului ruso-turc, hanatul tătar a fost
anexat cu totul l Rusia în 1783, sub Ecaterina a II-a, când au
avut loc şi deportări masive.
[iv] Müstecip Ülküsal (1899-1996), personalitate a tătarilor,
trăitor pe meleagurile dobrogene.
[v] Negip Hagi Fazâl (1906-1948); considerat de tătari erou
naŃional; ucis în timpul anchetei la Securitatea din ConstanŃa.
[vi] În rechizitoriul nr <strong>81</strong>, întocmit la data de 27 februarie
1953 de către procurorul lt. Zamfir Bolohan, de la Procuratura
Militară Teritorială Bucureşti, erau numiŃi Irstamambet Iusuf,
Mustegep Husein, Memet Mendu, Ali Osman Becmambet,
Memet Alim Vani, Abdula Teofic Izleam, Serafedin ibraim,

Şubat tarihınde Bükreş Askeri Savcılığında, Zamfir Bolohan
teğmen savcının imzasıman bunlarğa yazıla süç ve ceza:
Irstmambet Yusuf, Mustecep Husein, Memet Mendu, Ali Osman
Bekmam
bet, Memet Alim Vani, Abdula Teofik Đzleam, Sera fedin Đbraim,
Sultan Fazıl, Salya Memet Mendu, Geanakay Nazif, Ceafer
Yusuf, Şaip Veli Abdula, Amet Mustafa, Malik Kadır, Enan
Kurtmolla, Ştefan Kıruntu.Ağır qabatlerın arasında bırde şu bar
eken: „sosyal tertipke qarşı”, ”dostımız bolğan ülkege qarşı, yani
sovyetlerge”, v.b.
(7) Anane açıkçasına ayta ( bonday hadis bar) : beştane
dırekke Đslam dinımız quruldı( arqan ad-din,; dırek= arkan\ tekil
rukh ). Ve o beş şart yazıla , onlar ritual şartları gibi- Şahada (
inanç, duva, öruc, zekkât, hacilik ( hajj, haci, hadjdj) Đslam
dinıne kore bellı şartlar yaqşı müslüman bolmağa ıstesen.
Azzedine Guellouz ( J.Delumeau’ nın yapqan ciyıntığında,
Dünya Dinlerı, ed.Humanitas, Bükreş 1996, sayfa 313 te yaza
etimolojik korınışte (unutmayıq kanun şartlarını aytamız) “ hijj”
“ hajj” tan kele, sıq korıne, inandırmaqnı yani “bır cölğa
salınmaqnı”anlaştırıp.
(8) Ekımızın “ Edebiyat Qonuşmamız”da ayttı:
“ Dobruca’nın “ Aq toprağı”bek kop şahsiyetlı kışılernı yarattı, ve
onların yaradılışında borıclı şığamız romen tarihıne, o zamanda
yukselgen ekonomiy, sosyal, siyasiy, kültüral vaziyetke.
Demokrat ülkenın haqlı bolğan balaları bolıp, tatarlar yukselttıler
öz milliy hareketlerın, Vatan’ man bırleşmek fikirın, bızım Milliy
Şairımız Memet Niyazi ( 1878-1931) bu yolda tabılıp ve cöl
aşıp...”
(9) “ Kadrilater sözü osmanlı askeriy kartografyasından
alındı ve ilkın stratejik manası boldı. Geografyaman alaqası yoq.
Silistre- Rusçük- Kalyakra- Varna askeri topraqlarnı anlata
edı,ortalarında Şumla bar ve onı türkler qorığanlar adamaqıllı,
Dobruca’dan kelgen cölnı qapatmaq içün. “ - Valentin Çörbya,
1918-1944 aralarında Dobruca’ nın ilerlemesı, ed.Ex.P onto,
Köstenci, 2005, s.13.
(10) not etmege mecburmız bu topraq 1913 te Romanye’ge
alına illa sade bır kışkene parşa edı o Kadrilater’ den.
(11) “ 7 Eylül //sept. 1940 ta Kraiova ‘da imzalanğan
Anlaşmağa kore, 1940 senesındekı qayb Axa’ nın emırı altında
yasalğandır, Hitler’ın sözlerı Dobruca’ nın qaderın kırtlep”,
Katalin Negoitsa, “ Unutulğan ülke.Romen idaresınde Kadrilater
1913- 1940, s. 530.
(12) Bızde komitacilerın probleması çeşıt turlı etıp salındı,
türk manasında bolğan söz başında Makedonya ülkelerın
Osmanlılardan qurtulmalarına kureşken ihsancılarnı anlaştıra.
Đlla analiz ışınde korıne ki onların Kadrilater’ de yapqanları
politikadan tış, sade hırsızlıq , Sofya ve Bükreş arasında
ilişkılernı tanımadan. – (13) Katalin Negoitsa, Sol ve sağ(on)
arasında...
5859 numarasıman, 1944’ ın 11 Mayısında, Stalin’ ın ımzası bar
Devlet Komitetınde , onı Berya da imzalağan”üyrendım”dep,ve
sonra Molotov’nın, Malenkov’ nın, Kosagin’ ın, Andreev’ın
Smirnov’ ın v.b. imzaları bar. Surgunın sebeplerı dep aytılğan:
alman askeriyesımen ış bırlıgı korgen qırımtatarları, <strong>Tatar</strong> Milliy
Komitetlerge kırışken <strong>Tatar</strong>lar, ve onların emırlerı direkt
almanların zapt etken ordısından kelıp, sovyetlerın partizan //
çeteci// kureşlerıne qarşı bolıp. “ (Tarihiy Magazen, 10 nr.(439)
ekim 2003, s. 67, Sovyet Bırlıgınde Qırımtatarların qaderı)
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
20
Sultan fazâl, Salya Memet Mendu, Geanacai Nazif, Geafer
Iusuf, Saib Veli Abdula, Amet Mustafa, Malic Cadir, Enan
Curtmola, Ştefan Căruntu. Erau trimişi în judecată la
Tribunalul Militar cu o serie de învinuiri grave, între care
„crimă de înaltă trădare”, „delict contra siguranŃei statului
străin” – în speŃă URSS, „uneltire contra ordinii sociale” etc.
[vii] TradiŃia spune (există un hadith/ haids) explicit: Islamul
este construit/ edificat pe cinci stâlpi (arkān ad-din; stâlp
= arkān, singular rukn). Şi se enunŃă cele cinci elemente
obligatorii/ obligaŃii rituale – Şahada (profesiunea de
credinŃă), rugăciunea, postul, dania şi pelerinajul (hajj, haği,
hadjdj) care, potrivit doctrinei majoritare în Islam, se cer a fi
îndeplinite de orice individ care doreşte să fie/ să devină un
bun musulman. Azzedine Guellouz (în volumul coordonat de
J. Delumeau, Religiile lumii, Ed. Humanitas, Bucureşti 1996,
la p. 313), comentează, din punct de vedere etimologic
(neuitînd că vorbim de o obligaŃie canonică), căhijj este o
formă a lui hajj, care este mai des întîlnită, semnificînd
acŃiunea de a converge, a merge către aceeaşi destinaŃie.
[viii] În dialogul publicat în „Convorbiri literare”: „…acest
pământ binecuvântat al Dobrogei a dat o pleiadă de
personalităŃi a căror realizare se datorează istoriei române din
perioada de avânt economic-social-politic-cultural din anii
interbelici. Fiind cetăŃeni cu drepturi egale ai unei Ńări cu
adevărat democratice, tătarii au cunoscut şi ei relansarea
economică şi culturală, ideologia renaşterii naŃionale şi a
reunirii cu patria fiind aprinsă de poetul nostru naŃional
Memet Niyazi (1878- 1931)…”.
[ix] „Termenul de Cadrilater a fost împrumutat din cartografia
militară otomană şi avea, iniŃial, o accepŃiune strict
strategică. Nici vorbă despre o regiune geografică.
Cadrilaterul desemna câmpul militar cuprins între cetăŃile
Silistra – Rusciuk – Caliacra – Varna, având în centru Şumla,
întărită de turci, pentru a Ńine sub control şi bloca culoarul
dobrogean.”– Valentin Ciorbea, EvoluŃia Dobrogei între 1918-
1944, Editura Ex Ponto, ConstanŃa, 2005, p. 13.
[x] De notat că teritoriul preluat de România în 1913 nu
reprezenta decât o parte din Cadrilaterul propriu-zis.
[xi] După semnarea „Tratatului de la Craiova”, din 7
septembrie 1940. „Cedarea din 1940 s-a făcut sub presiunea
Axei, declaraŃiile lui Hitler pecetluind soarta Dobrogei de Sud”
– Cătălin NegoiŃă, łara uitată. Cadrilaterul în timpul
administraŃiei româneşti 1913-1940, p. 530.
[xii] „Problema comitagiilor” a dus la varii interpretări la noi,
şi că termenul în sine, de origine turcă, desemna iniŃial
membrii organizaŃiilor revoluŃionare care luptau pentru
eliberarea Macedoniei de sub otomani. Dar analiza actelor
acestora în Cadrilater a dus la opinia că, mult timp, aceste
bande nu au fost coordonate politic, aceştia fiind tâlhari, prea
puŃin interesaŃi de jocurile politice dintre Sofia şi Bucureşti.” –
Cătălin NegoiŃă, Între stânga şi dreapta. Comunism,
iredentism şi legionarism în Cadrilater (1913 – 1940), Cuvânt
înainte: Dumitru Şandru, Editura FundaŃiei „Scrisul
românesc”, Craiova, 2009.
[xiii] Cătălin NegoiŃă, Între stânga şi dreapta….
[xiv] În dialogul publicat în „Convorbiri literare”.
[xv] Cu nr. 5859, din 11 mai 1944, emis de Comitetul de Stat
al Apărării, semnat de Stalin şi pentru „luarea la cunoştinŃă”,
de Beria, Molotov, Malenkov, Kosaghin, Andreev, Smirnov
ş.a. Pretextul deportării: „colaborarea tătarilor crimeeni cu
armata germană de ocupaŃie, prin participarea la aşanumitele
Comitete NaŃionale Tătare create sub directa
îndrumare a autorităŃilor germane în scopul de a contracara
activitatea şi lupta partizanilor sovietici.” (Soarta tătarilor
crimeeni în URSS – în „Magazin istoric”, nr. 10 (439),
octombrie 2003, p. 67.

6. Đslam ençiklopedyasindan
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
Notă: în nr. v iitor va apare traducerea în lb. română
<strong>Emel</strong> //I deal 29 ve 30 ında yazdıq 110, 111, 112 sayfalardan tarihım iznı açıqlağan bılgılernı; şım dı
113, 114, 115 sayfalarından yazacaqmız, kelecek sayıda da romencege çevırıp. Teşekkürlerımıznı yazar Ali
Huseyn Kerim eff. tekrar bıldıremız.
Devam (s. 58, dok 113)
“<strong>Tatar</strong> edebiyatında Türkl üge mensup
oldukl arı ifade i çin, bilhassa1905 ’te n sonra “Türk-
<strong>Tatar</strong>”tâbiri de kull anıl mı ştı r. B u durum, <strong>Tatar</strong>l arın
Moğul istilasından önce de burada bul undukl arı nı
ortaya koymakta ve bu adın ancak Altın-Ordu
devri nde n sonra, Rus baskı sı ile taammüm etti gi
görüşünü cerlı ede r mahiye tte görünmekte dir.
1240’ta yazıl dığı tahmi n e dile n Moğull arı n gi zli
tari hi (trc. A. Te mi r, Ankara, 1948, s. 132-136, 141,
153) ‘i nde Manghol (Mogul), Merkit, Ke rayit ve
Naymanl ar ile birlikte büyük ve kudretli boyl ar
arası nda mühi m bi r röl oynamış olan <strong>Tatar</strong>l arın
hangi dili kull andı kl arı açık ol arak
zikre dil memekle beraber, bunları n Moğull ara
mensup ol dukl arı tahmi n edil mektedi r. Bu
<strong>Tatar</strong>lar, uzun mucadeleler sonunda 1202’de Dalan-
Ne murge s savaşı nda Cengi z Han tarafından
mağl up edilerek parçalanmı ş ve sağ kalanl ar
mevcut boylar arası nda dağıtıl arak <strong>Tatar</strong> kabilesi
ordadan kal dırıl mı ştı r.
Fakat <strong>Tatar</strong> adı bundan sonra da
yaşamakta devam etmi ş, Çi nliler bununla (Ta ta,
Da da) Moğull arı kasde ttikleri hal de, Avrupalıl ar
ve Rusl ar bu sözü, yukarıda belirtil digi gibi ”Türk”
manası nda kull anıl mışl ardı r.
(ge nı ş bibliyografya, arabi, alman, A.
Temi r)
ORTA ŞARK’TA TATARL AR - Görünüşe
göre, Türkler, Şark komşul arı ol up, Moğul ca
konuşan topl ul uğa”<strong>Tatar</strong>” adı nı nadi ren
rasl anmaktadır. Müellifi meçhul Hudüd al-ol am
Tohran, 1305 s. 48 trc. V . Minorsky The Re gione of
the Worl d, GMNS, London, 1937 s. 94’da <strong>Tatar</strong>l arın
Dokuz-Oğuzlar (Tokuz- Gi uzz) ile aynı cinsten
gösteril mesı onl arı n, Uygurl arı n i daresi nde
bul unmuş ol maları ndan ileri gelmi ş ol abilir.
Gardizi Zayn-al -ahbar, nşr. A. Habi bi, Tehran,
1347, s. 258 i se , <strong>Tatar</strong>’ı ki mek boyl arı ndan biri
olarak zikre derki , bu da <strong>Tatar</strong>l ardan bir bölügün
kime kleri n tabi yîeti altı na gi rmiş ol mal arı î zah
edilebili r.
21
XI asra âi t e serle rde <strong>Tatar</strong> adı na biraz daha
fazl a rast gelinmektedir. Kayka’us b. İskandar,
me şhur Kabas-nama(nşr. R. Le vy, GMNS L ondon,
1951, s. 64) ‘sinde <strong>Tatar</strong>l arı Dokuz Turk kavminden
biri olarak göste ri r ve onl arı Türkle r’i n ahmet ve
me şakatien mütehammil kavmi şekli nde vası flanı r.
Kaşgarlı M ahmud da (Di van Lugat al-
Türk, nşr. Kilisli Rifat, İstanbul 1333, I, 28 , 30, 344; I
I I, 108, Türk TRC. Besi m Atal ay, TDK, İst. 1939, ı,
28, 32, 411; I I I 147, v. d.) <strong>Tatar</strong>lar hakkında bil gi
vermeyerek onl arı Türk kavimleri arası nda sayar
ve haritasında da oturdukları ye ri göste ri r.
Mamafih, Kaşgarlı , <strong>Tatar</strong>l arı n, Türkçe yi
bil mekle be rabe r, Kay, Yabaku ve Basmiller gi bi
ayrı bir dille ri ol duğunı söyle me kte di r. 1226 yılında
yazıl mı ş ol an M ucmal al- tavarih va’l-kı şas (Tahran
1318, s. 421) ‘da <strong>Tatar</strong> hükümdarını n (arabca)
unvanı nı taşı dı ğı kayd edil me ktedi r. E seri ni 1206
yılında tamaml amı ş ol an Fahr al-Din Mubarak Şah
(Tari h-i
Fahr al -din Mubarakşah-e Marvaruzzi, nşr.
E. Deni son Ross, London 1927, s. 47)’ı nTürk
kavi mle rine âi t li ste si nde <strong>Tatar</strong> i smi bul unduğu
gibi, ayrı ca bi r de Kara-<strong>Tatar</strong> adı na
rastgelinme ktedi r. B uradaki Kara <strong>Tatar</strong> Cengiz
Hanı n mensup bul unduğu asıl Moğulları ifade
etmi ş ol abili r. Gazneli ve Sel cukl u devri şairleri nin
manzumele ri nde di ğer Türk kavi mleriile bi rlikte,
<strong>Tatar</strong> adı da görülme kte dir. C. F. Köprül ü,.
Osmanlı İmparatorl uğunun e tni k me nşei
me seleleri, Belleten V I I I sayı31 , s. 425, s. 428 , v. d.
431v. d. , 445; ayn. mel.
Kay Kabilesı hakkı nda yeni notl ar. Belleten
VI I I, sayı 31, s. 425, 428 , v. d. 431 v. d. 445 v. d. di)
İrak Sel cükl ü hükümde rleri nde n Tuğrul I I (1132-
1135) b ve halefi Mes’ud’un (1135-1152) hâcibleri
arası nda <strong>Tatar</strong> adlı bir e mi r tanı maktayı z ki Raşid
al-Di n, Câmi-al tavari h, nşr. A Ateş T. T. K, Ankara,
(1960, I I CÜZ 5 S, 112, 114 , 135 taşı dığı isi m onun
Moğul menşe’ii olduğunu ifade edebili r. Ayrıca, F.
Köprül ünün de i fade (göst ye r.) Gazneli ve
Selçukl u saray şairlerini n manzumeleri , bu
devletleri n orduları nda, sayıl arı çok olmamakla

eraber, Moğul alemi ne me nsup ussurl arında
bul unduğunu göste rme ktedi r. (d ok. 114, s. 59)
Moğul i stil ası ndan bahsede n Faraça
ese rlerde Moğullar içi n her i ki isi m, Arapça
tari hlerde i se sadece <strong>Tatar</strong> adı kull anılı r. Ancak bu
ese rleri n müelifleri de, e skile ri gibi, <strong>Tatar</strong>l arı Türk
olarak tavsif ederle r. Aradaki dil ayrılığına ve di ğer
farkl ara rağme n, <strong>Tatar</strong> ve ya Moğull arı n Türk
sayıl ması he m dı ş görünüş be nze rliği , he m de
aral arı nda çok sayı da Türkleri n bul unmal arından
ileri gel miş olsa ge rektir. B ununla beraber Abd-al-
Lati f al -Makdi si gibi bazı dikkatlı müellifler
<strong>Tatar</strong>ları n gere k yüz şekli , ge rek be den yapısı
bakı mı ndan Türklerden farklı oldukl arı nı
belirtmi şlerdi r. (bk. Y. von Samogy, “Ei n arabischer
Bericht übe r die <strong>Tatar</strong>an im Tari h al-İsl am von az-
Zahabi ”, İsl XXIV (1937), s. 124, 130). Meml ük
müveri hleri de devletle rini n en büyük düşmanı
olan İl hanlıl ara <strong>Tatar</strong> de dikleri gibi, Ti mur içi n de
aynı sözü kullanı rl ar. Fakat onl arda, Moğull arı
Memlük türkle rini n akrabası saymakta idiler.
Moğullardan Meml ukl ara iltica e denle r, cihangir
bir kavmi n me nsupları ol arak büyük bi r iti bar
görmekte , mühi m mevkile re geçiril mekte ve başta
sultanl ar ve büyük emi rler ol mak üzere onl ardan
kız al makta idile r. Meml ük sultanları ndan Kit B uga
(1294- 1297) nın bu tatarlardan ol duğunu biliyoruz.
I I. Ermeni ve Gürcü müve rrihle ri de
Moğulları mühası ran <strong>Tatar</strong> adı ile zi kre derler.
Gürcü müellifleri yalnı z Ti mur’u değil, hatta Kara
Koyunl ul arı ve Ak-Koyunl uları da <strong>Tatar</strong> ol arak
vasıfl andırı rl ar. De de Korkut de stanları nda gürcü
kahramanl arı ndan Salur Kazan Bey’i <strong>Tatar</strong> ol arak
tavsifle ri de (De de Korkut kitabı , nşr. M. Ergi n,
TDK Ankara 1958, s. 168 , 235) buradan
gel mekte dir. Ermeni müverri hle ri (Genceli Ki rakos,
Vardan) <strong>Tatar</strong>l arı n Aze rbaycan, Gürcistan ve Şarkı
Anadol u’daki si yası faaliyetleri hakkı nda olduğu
gibi, onl arı n dilleri , dinle ri, gelenek ve göre nekleri
üze ri nde de de ğerli bilgiler veri rler (Ed. Dul anrier,
Türk trc. Erme ni müve ri hleri ne nazaran Moğull ar,
T M, II, s. 142-217; müve rrih Vardan, Türk futuhatı
tari hı, türk trc. H. D. Andre asyan, Tari h Se mi neri
dergi si , IST. 1937, s. 222-244; Aknerli Gri gor, Moğul
Tari hi, türk H. D. Andre asyan, İst, 1954 , s. 1 -4
Moğul fethi neti ce sinde Orta Şark’a kal abalık bir
Türk topl ul uğu gel mi şti .
Raşi d al -Di n saye si nde bi z çok beyle rin
İlhanlıl arın hi zmetinde bul undukl arını bili yoruz.
Aynı müellif, haklı ol arak, Moğulca konuşan
kavi mle rin hepsi ne <strong>Tatar</strong> denmesi ni n bu kavmin
eski zamanl arda yaptığı feti hler ile büyük bir
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
22
şöhre t kazanması ndan ile ri geldi ğini söylüyor.
İlhanlıl arın hizmetindeki <strong>Tatar</strong> be ylerinden bi ri Salı
Noyan ol up, Mengü Kağan tarafından, iki tüme nlik
aske rle Hi ndi stan sı nı rına gönderil mişti. Salı
Noyan ‘nın oğull arı ndan Abuşka Noyan’ın, Gazan
Han zamanında Anadol u’daki Moğul kuvetleri nin
kumandanı ol duğunu Abaka zamanında
Diyarbekir vali si bul unan Durbay Noyan da
<strong>Tatar</strong>lardan i di. Adı geçe n bu beyle ri n <strong>Tatar</strong>l arın en
tanı nmı ş kol u ol an Tutukl ayut boyundan ol mal arı
muhtemeldi r. Çagan – <strong>Tatar</strong> (Ak-<strong>Tatar</strong>) boyundan
en tanınmı ş beyle ri i se, Gi ray, Dol aday, (Abaka
devri nde) ile Malatya – Harput vali si Kür-
Buga(Gazan ve Ol caytu de virle rinde) i diler. Kuin
<strong>Tatar</strong> (Kara –<strong>Tatar</strong> boyundan) en tanı nmı ş bey
Samağar Noyan ‘dı r. Samağan Noyan Hul agu’nun
e mır-i ahuru (ahtaci) ol up, Abaka ve Argun hanl ar
devri nde Anadolu’da valilik yapmış, adalet ve
dirayeti yüzünden, bu ülke de ki halk tarafından
sevil mi şti. Samağar Noyan’ın nesli, Türki ye’ de
mühi m bir Moğul bölügünün başında ol mak üzere,
uzun bi r müddet varlığı nı kuvvetle devam
ettirmi şti r.
Argun Han ‘ın belli-başlı e mırlerınden
Kuhi stanlı Doğan ile Gazan ve Olcaytu
devirle ri ndeki beyle rden Mulay’ın da Kui n <strong>Tatar</strong>
‘dan ol duğunu biliyoruz.
XIV ası rda orta Anadol u’nun he r tarafında
yurt tutmuş Moğull ara umu mi yetle <strong>Tatar</strong> ve
bazanda Muğal <strong>Tatar</strong>ı de nil me kte i di. B u <strong>Tatar</strong>l ara
bilhassa Ti murl u kaynakl arında, Kara -<strong>Tatar</strong> adı da
veril mektedir. Onl ara kara sıfatını n ve ril mesini n,
bu addaki <strong>Tatar</strong> boyu ile(yani Kui n <strong>Tatar</strong>- Kara
<strong>Tatar</strong>) alakası ol mayı p, e ski si yası itibarl ari ni
kaybetmi ş olmal arı ndan ileri geldi ği anl aşılı yor.
Kara – <strong>Tatar</strong>ları n XIV ası r sonl arı ndaki nüfüsl arı
hakkında muhtelif rakamlar ve ril mekte di r: Şaraf al
–Din-i yazdı (zufur numa, Kalküte, 1888, II, 502)
otuz-kı rk bin çadı r, Me dzoplu Toma (frans trc F
Ne ve, E xpose de s guerre de Tamerl an et de Schach-
Roklı, B ruxelle s, 1860, s. 73) al tmı ş bi n çadır
oldukl arı nı yazarken, Mu’in al Di n Natanz,
(Muntahab al-Tavari h) nşr. J. Aubi n, Tahran, 1336,
s. 39 x)yüz bün çadı ra yakı n ol dukl arını söyler. İbn
Arabşah (‘Aca’i b al-makdar Kahi re , 1305. s. 125 v.
d.) da onl arın kalabalık bir toplul uk oldukl arı nı
anl atmak i çin “onse ki z bi n ale m” sözünün
kullanıl dığını kayde der.
Kara –<strong>Tatar</strong>lar elli iki oymağa
ayırıl mı şl ardı r. B ununl a be rabe r onl ardan her yüz
çadı rın kendisine mahsus bi r yurdu vardı. Bu
husus Kara-<strong>Tatar</strong>l ar arası nda, Moğul askeri

teşkil atı na ait başlı ca esasların XIV asrın sonl arında
XV (s. 60) hal a muhafaza e dilme kte ol duğunu
göstermekte dir. Niteki m onları n sağ ve sol kol
olmak üze re iki kol a ayrılmı ş olduklarını da
biliyoruz. Sol kol u (ca’ungar = cungar) teşkil e den
oymakl arın Si vas, Amasya, Kayse ri ve Nüğde
bölgele ri ndeki oymakl arın da sağ kol u me ydana
getirmele ri icabe der. Kara –<strong>Tatar</strong>l arın başl arında
bul unan ailelere gelince, bunl arı n başlıcal arı , Babuk
ve oğull arı (Ankara böl ge si nde), İsmail Ağa ve oğlu
(Beyşehir yöre sinde), Çavdaroğl u (Eskişe hir,
Kütahya böl ge sinde ) ve diğe rleri i diler. Kara-
<strong>Tatar</strong>lar, orta Anadolunun en veri mli otlakları na
sahi p bulunuyorlardı. Bu sebe ple sıkıntı sız ve
kendi bakı ml arı ndan müreffeh bi r hayat
geçi riyorlardı . B unl ar galiba devlete hiç bir ve rgi de
vermeme mkte, buna karşılık çevreleri nde ki
köylerde n ve rgi toplamakta i diler.
Bunl ara bi r de yağma akınl arı ve çapull ar
ilave e dili ri se, onl arı n hayatl arı ndan ol dukça
me mnun ol dukl arı anl aşılı r. Osmanlı hükümdarı
Yıl dırım B ayezi d’i n orta Anadolu’yu Fethetme si
üze ri ne, <strong>Tatar</strong>l ar Osmanlı hi zmeti ne girdiler.
Esase n onl ar menfaatl arı nı daima kuvvetli bir
hükümdarı n hi zmetine gi rme kte görmüşlerdir.
Osmanlı kaynakl arı mütefıkan, Ankara savaşında
“<strong>Tatar</strong>’ı n hayınlığı se bebinden”magl ubi yete tek ve
en büyük âmil ol duğu, he r hal de kol ayca kabul
edile me z. Di ğe r taraftan Ti mur, bu muharebe de
kendi safl arı na iltihak ede n <strong>Tatar</strong>l arı
mükafatl andı rmak söyle dursun, aksi ne onl arı
Anadol u’dan Turki stan’a götürüp, Sı r-De rya
öte sinde ki toprakl ara yerle şti rmek kararı nda i di .
Hal buki onl ar Türkiye ’de doğup büyümüşle rdi ,
me sut bi r hayat sürüyorl ardı ü bi rçok bakı ml ardan
türkme şlenmişle rdi. Bu sebe pte n Çagataylar onl ara
“Kara-<strong>Tatar</strong> Türkmenle ri ” de de mekte i diler
<strong>Tatar</strong>lar, böl ük, böl ük, tüme n beyle ri ne
tesli m e dildiler ve sürülerü yı kıl arı ile birlikte tehcir
(sürgün) e dildile r. Hafız Abru(Zubbat Altavari h,
Fati h kütüp, nr. 4371, 346 a’ya göre İran’da Rey’e
gelindi ğinde Ti mur Kara <strong>Tatar</strong>l ar ile Azerbaycan
‘dan te hcı r ol unanb topl ul uğun Se me rkand’a
götürül mek üze re, önde n yol a çıkarıl mal arı nı
e mretmi şti r. Damgan’a varıl dığı nda Kara <strong>Tatar</strong>l ar
kaçmak içi n harekete geçtilerse de , yakal anarak
ağır bi r şe kilde uzakl andı rıldıl ar. Katledilenle rin
sayı sı iki -üç bi nden aşağı değil di, Kesik başl ardan
şehi r dı şı nda yapıl an kulele ri, İspanyol elçisi
Clavijo bi r kaç ay sonra oradan ge çerken
gördüğünü yazar. (E mbajada a Tamerlan, Madri d,
1943, s. 92, 123).
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
23
Burada yanlı ş ol arak “Tartaros
Blances”yani Ak-<strong>Tatar</strong>l ar deniliyor). <strong>Tatar</strong>l ardan
birkaç oymak Astarabad – ormanl arı na kaçmaya
muvaffak oldu i se de, Ti mur’un gönderdi ği
kuvvetle r onlara yeti ştile r. 1000 ki şi ye yakın Kara-
<strong>Tatar</strong> öl dürülüp, 2000 çadı r halkı tutul du. Bu
hadi sede n sonra <strong>Tatar</strong>ları n ileri gele nleri ne bu kağı
vurulup, Se merkand’a sevk e dil diler. İbu ‘ Arabşah
(ayn. e se r, s. 150) <strong>Tatar</strong>lardan bi r bölüğün Kaşgar
Isık Göl tarafl arına ye rleşti ril diği ni söyler. Yi ne
ayni müellif, Ti mur’un öl ümünde n sonra <strong>Tatar</strong>l arın
buralardan kaçarak bi r böl ügünün Seyhun’un
şimalindeki çöle çı kı p, özbe k beylerinden
İde gü’nün yanına gitti ğini, bazı oymakl arın da
Timur’un kumandanları ndan Argun Şah’in e mri ne
girdi kle rini bil diriyor (göst. yer). Anl aşıl dı ğı na
göre, bu sonuncul ar Harizm’e gitmi şle r ve oranın
e mîrı M usage ile savaşı p karı şıklı klar çıkardı ktan
sonra, Türkiye ’ye dönmek içi n Horasan’a
geçmişlerdi . Kara - <strong>Tatar</strong>l arı n Horasan’a ayak
bastı kları nı 808 (1405- 1406 ) yılı nda Meşhed’de
habe r al an Şahruh bunları n yakal anmal arı için
kuvvet gönderdi. B u kuvvet onl arı n bi r böl üğünü
yakal ayı p geti rdi. Geri kal anl arı n ne ol dukl arı
hakkında hi ç bir bilgiye sahi p değiliz. Zi rabu
tari htan sonra Ti murl u kaynakl arı nda Kara-
<strong>Tatar</strong>lara dai r bi r keyda rastl anmamaktadır.
Bundan anlaşılıyor ki, onl ar da dağılıp
mevcüdiyetle ri ni kaybetmi şler dir. B ununla
beraber Ti mur Türki ye’de ki Kara-<strong>Tatar</strong>l arın
hepsi ni götürme ye mavaffuk ol amamıştı. Onl ardan
bazı oymakl ar şuraya- buraya kaçmak süreti yle
Anadol u’da kal abi mi şle rdi. Te hcı rde n kurtul an
Kara -<strong>Tatar</strong> oymakl arı yine e ski si gi bi, az ol makla
beraber, Karaman ilindeki bazı ye rlerde (İlgva,
Akşe hi r, İshakl u, Koçhi sar, Aksaray) yaşı yorl ardı .
Ankara savaşı ndan sonra buradan Amasya
bölge si ne çe kilen Çelebi Mehme d, hem İnal- oğl u,
Köpek- oğl u ve emsali bazı Türkme n beyle ri, he m
de Gözler oğl u Ali , Savcı –oğlu Ali gibi <strong>Tatar</strong>
beyle rine karşı mücadele etmek zorunda kal mı ş tı .
Bununl a berabe r Çelebi Mehme d’i n karde şi Musa
Çelebi ile yaptı ğı savaşl arda ordusunda <strong>Tatar</strong>lar da
vardı. Hatta iki kardeş arası ndaki en son
karşılaşmada Musa’nı n ordusunda da Moğull ar
vardı ki , bunları n ya Emî r Süleyman ya da kendi si
tarafından Rumeli’ye geçiril mi ş ol ması
muhtemeldi r.
Musa, Çelebi Mehme d’in tarafı na
geçekle ri nden şüphe de rek Moğulları n beyle ri (XVI,
s. 61) olan Tamacı- oğl u ile Savcı-oğl u’nu
bağl atmı ştı. Çelebi Mehme d, Osmanlı tahtı nı el de

ettikten sonra, 1416 ’da Samsun sefe rinden
döne rken Çorum bölge sindeki İskilip çevresi nde
pek çok <strong>Tatar</strong> obal arı görmüştü. Çelebi Mehme d,
sadakatl arı ndan emi n ol madığı ve çevreleri nde ki
incitme k alı şkanlı ğından kurtul ama mı ş ol an bu
topl uluğun, buna karşılık öte tarafta faydalı
hizmetler görebileceği ni düşüne rek onl arın
Rumeli ye tehci rini e mrettı . Çoğu Filibe ci varında
yerle ştirilen bu <strong>Tatar</strong>l arı n başı nda Miunet Bey’in
oğl u vardı.
XVI asırda Anadolu’da rastl anıl an
<strong>Tatar</strong>lara ậit bakıyeler mühi mse ne mez. Bunun da
sebebi Timur’un bunl arı n mühi m bi r kısmı nı
birli kte Asya’ya götürmüş ol ması ve Osmanlıl arın
<strong>Tatar</strong>ları şi mdilik ancak bi ri ni bile bildi ği miz
Rumeli ’ye techî r etmeleri ve ni hayet Anadol u’da
kalanlardan bi r kısmını yerleşi k hayatı terci h edi p,
türkme nleşe rek e ski vasıfl arı nı kaybetmiş
bul unmaları ol malı dır.
Karaman ilin’de ki Moğul oymakl arı nın
nüfüsları pek az ol up, bunlar Muğal Samağarı ,
Kutlu Boğa –yüzü, Boğaz <strong>Tatar</strong>, Celayi r adl arı nı
taşı makta ve İl gın – Aksaray bölgeleri nde
yaşamaktadı rlar. Ankara bölge sı ndeki <strong>Tatar</strong>
oymakl arından en dikkate şâyan ol anları Tos
Boğalardır. B unlar 1387’de Osmanlıl ar ile
Karamanlil ar arasındaki Konya savaşında
ikincileri n safı nda bul unmuşl ardı . Çorum
bölge si ndeki kal abalık <strong>Tatar</strong> topl uluğundan
mühi m bi r kı smını n Çelebi Mehmed tarafından
Rumeli ’ye te hcî r edil me si ne rağmen, bi r böl üğünün
de eski yurtları nda kal mı ş ol duğunu görüyoruz.
Bunl ar İskilib’in garbında Katar denilen muntekada
yaşıyorl ardı. Katar tabi ri bu <strong>Tatar</strong>l arı i dare etmiş
olan bi r be yden gel mektedi r. XVI ası rda burada
Katar’ı n oğull arı yaşamakta idiler. <strong>Tatar</strong>l arın
kalabalık ol arak yaşadı kl arı yerle rde n bi ri de,
Yozgat böl ge si ol makla beraber Ti mur’un bunl arın
ezici çoğunl uğunugötürmüş ol duğu anl aşılıyor. Bu
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
24
sebeple , bu böl ge <strong>Tatar</strong>l arın tehcî rini müteakip
oğuzları n Boz-ok kol undan ol an Dul kadı rlı ve
Hale p Türkme nleri tarafından i skân e dilmi ş, Bozök
sözu ilk önce orada yurd edinen Türkme nleri n,
sonra da bölge ni n adı olarak Cumhuriyet devri ne
kadar gel mi ştir.
Sıvas-Ankara arası ndaki geni ş bölge ye
yayıl mı ş ol an Ul u Yörük topl ul uğuna mensup
Çungar ve Çavurçı gi bi bi r kı sı m oymakl arın da
<strong>Tatar</strong> me nşe’li ol duğu anlaşılıyor. Onl arın
zamanı mıza kadar gel miş nesli arası nda yapmış
olduğumuz araştı rmal ar bu hükmü te ’yîd
etmekte dir. XV ve XVI asırl arda Anadol u köyl üleri
ve oymakl arı arası nda <strong>Tatar</strong> sözünün şahıs adı
olarak kull anıl dığı da görül mekte di r. Kara-
Koyunl ul ardan Kara Mehme d’i n kız
kardeşi <strong>Tatar</strong> Hatun (aslen Çerkesi di) bu adı
taşı yan başlıca Tari hî se mal ardandı r.
Moğul haki mi yeti, İran’da ol duğu gibi ,
Anadol u’da da epeyce yer adl arı bırakmı ş ol up,
bunl ar arası nda doğrudan-doğruya <strong>Tatar</strong> sözü ile
alakalı bir çok yer adları da vardı ki , bazıl arı ,
zamanı mıza kadar gelmi şti r. (bk. İç İşle ri Bakanlığı ,
Türkiye ’de meskün yerle r kılavuzu, Ankara, 1946,
s. 1044 v. d). B ugün bilhassa E ski şehi r böl gesi nde
yaşayan ve <strong>Tatar</strong> denilen toplul uk, Kı rı m
savaşından sonra Anadolu ‘ya göç etmiş
Türklerdi r. (biz?)
Bibliografya Metinde göste rilen başkası na
bak: Faruk Sümer Şi habeddi n Mercanı , Kazan ve
Bul gar Kitab mustafad al-ahbar, 1885, Kazan; V.
Thomse n - İnscripti on de l ’orkhon, 1896 ; G. S.
Gubaydullin - Iz proşlogo <strong>Tatar</strong> (<strong>Tatar</strong>stana, 1925,
Kazan. A. N. Kurat: Kazan Hanlıgı, 1437, 1552 ; A
Temi r, <strong>Tatar</strong>i stan’ı n Kurul uşu, Moğoli stan’ı n gi zli
tari hi; Si birya’dan = Radl off W, I, II, (trc. A Te mi r)
v. b. B. Spule r, Die Mongolen i n İran, Lei pzig 1938;
Raşi d Al- Din, Cami - al Tavarih (Moskova, 1965).

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
7. Taner Murat’nın sözlıklerı, Adil Seytbekirov
Romanya'dan mayıs aynın sonuna yaqın qabul etken
sözlüklerıme dayr bır qaş söz aytmağa meraqman ve bu sözlernı
sızge anlaştırmaq uşun Güner hanımğa ricada t apılaman. Taner
Murat ekı sözlıkmen zengınleştırdı bızım ana t ılı içün qurğan
kureşımıznı: 2009 yılında “Kazakşa- kırım tatarşa sozlık şıktı ve
yakın 26.000 söz kullanıldı ayrı ekı t ılde. Çevırmeler de dıkkatlı
yasaldı ve çeşıt varyantnı anlattılar. Canılık kıbı aytarmız elif benı
em okulmanı, “ğ” elıfbenı “ğalpak”tatarşa da bıldırıp.
Zamanın seçmelerını beklemeden bu yıl, 2011 de Taner
bey carıkka şıkardı II – cıltnı “Kırım t atarşa- kazakşa; kırım tatar
tılımızge ayt 50. 470 söz bar!
Müellif nın sözlerı anlaşt ıra çalışmaknın sırını: ”Kitapka turli
alanlardan sözler kayıtlanğandır, uzabilimınden de, tıptan da,
omırbiliminden de, tılsızğasından da, riyaziyetten de f elekiyattan
da ve sayire. Karışt ırmalar man yañğış terğumelerni atlatmak uşun
osimlikbilimine, haywanatbilimine, kuşbilimine, balıkbilimine bir de
bocekbilimine latinğe at amasi da koşılgandır.”( s. 6)
Bız t arihçimiz, tılğı t uvılmız, ama tılmen konuşamız ve
yazamız! Tılmen oynalmaz! O bızım milliy barlıgımız! Bakınız
negadarzengınlık kostere “laf” sözı.
* s. 266 laf 'tan la lafezuw'ge “Memleket” sözını de
kostermege merakmız, çünki XXI -cı asırın başında bız hala
vatansız ve qayb halınde tanılamız dünya tarihınde.
* s. 278 kelime memeleket ve memleketsiz
Kelelim şimdi “vatan” sözıne. Er nekadar qırımtat arımız dep kabarsak t a, bızım vatan dert ımız
sönmedı! 455 sayf ada vatan sözıne berılgen anlaşuvlar – vatan, vatandaş, vatandaşlık, vataniy,
vatanperwer, akete gerıge“ulke“ ulka sözıne, “ulus egemenlıgıne merakman qarat ıp!
Sözlıknı tanıtamız elif bemen
* s. 7-8-9
Litera
Hárf
DenominaŃi a
A,a a
Á,á á
B,b be
Ç,ç ce
D,d de
Alfabetul li mbii tătare cri meene
Kîrîm tatarşanîñ elifbesí
PronunŃarea Atî
- a, ca a din ac, mama (at "cal", ana "mamă", kalmak "a rămâne"). Este o vocală
posterioară, nelabială, deschisă şi poate ocupa orice poziŃie în cuvânt.
- á este un sunet specific tătarei crimeene:
1. aproximativ ca ea din belea (şáş "păr", lále "lalea").
2. ca la punctul 1., sau aproximativ ca ia din chiar (káát "hârtie", Kázim "Chiazim",
Kániye "Chianie").
3. aproximativ ca a din belea (árúw "bun, bine", ádet "obicei", sáát "ceas, oră",
mápís "temniŃă").
Este o vocală anterioară, nelabială, deschisă şi poate ocupa orice poziŃie în cuvânt.
Grupul de litere aá, nu simbolizează două vocale alăturate fiind o convenŃie de
scriere care arată că citire a se face conform primei vocale din grup iar flexiunea
cuvântului se face conform celei de a doua vocale din grup. De exemplu, citirea
cuvântului kaár "grijă" este identică cu a lui kar "zăpadă" însă în cazul ablativ
ele vor deveni kaárden "de/din grijă", respectiv kardan "de/din zăpadă".
Similar trebuie tratat şi grupul de litere áa. De exemplu, cuvântul nikáa
"cununie" se citeşte ca şi cum ar fi "niká" iar dativul său va fi nikáaga "spre/la
cununie".
- b, ca b din bob, babă (babay "tătic", bel "talie, mijloc, şale", bílmek "a şti", búber
"ardei"). Este o consoană oclusivă, sonoră, bilabială şi nu poate ocupa poziŃie finală
în cuvânt.
- ç, ca şi c din cimpoi, ceară (íşçí "lucrător, muncitor", çetin "abrupt, sever, dificil",
kardaşça "frăŃeşte"). Este o consoană semioclusivă, surdă, prepalatală şi poate ocupa
orice poziŃie în cuvânt.
În tătara crimeană autentică se manifestă o puternică tendinŃă de a înlocui acest
sunet cu ş. Cuvinte cum ar fi çanak "farfurie", çengel "cârlig" din limba turcă
se vor regăsi în tătara crimeană sub forma şanak, şengel.
- d, ca d din dar, direct (ders "lecŃie", dargîn "supărat", dak "munte, muntean, dac",
kóydeş "consătean", dúlber "încântătoare"). Este o consoană oclusivă, sonoră,
25
a
á
be
çe
de
Okîlmasî
- sózníñ heryerínde makbul, awuzartî, erínsíz, geñíş
okîlgan bír sozîkawazdîr (at, ana, kalmak)
- sózníñ heryerínde makbul, awuzaldî, erínsíz, geñíş
okîlgan bír sozîkawazdîr. Tellafuzî úş tarzda:
1. bazî sózlerde temíz awuzaldî okîlîr (şáş, lále).
2. bazî sózlerde ya yokarda aşîklanganday, ya da ya gibí
okîlîr (káát, Kázim, Kániye).
3. bazîlarî yarîmawuzaldî okîlîr (árúw, ádet, sáát, mápís).
Koşak hárfler aá man áa ekí awaz ímlemez, koşaknîñ
bírínğí hárfí okîlîp ses uyumî koşaknîñ ekínğí hárfíne
kóre uydurulağagîn añlamîn taşîr. Mesela, kaár
(kaygî) sózí tîpkî kar sózíndiy okîlîr amma ekí sózníñ
şîgîş kelíşí ayîrîdîr, kaárden men kardan.
- sózníñ soñînda kayriymakbul, kapalî, ótken, koşakerínlí
okîlgan bír tartîkawazdîr (babay, bel, bílmek, búber).
- sózníñ heryerínde makbul, yarîkapalî, ótmegen,
tañlayaldî okîlgan bír tartîkawazdîr (íşçí, çetin, kardaşça).
Ğalpak kîrîm tatarşasînda ç awaznîñ yeríne kóbísí ş
awazî kullanîlîr. Mesela túrúkşeníñ çanak man çengel
sózlerí kîrîm tatarşada şanak man şengel píşímín alîr.
- ald man dad sózlerníñ tîşînda sózníñ soñînda
kayriymakbul, kapalî, ótken, tíşten okîlgan bír

Litera
Hárf
DenominaŃi a
E,e e
F,f fe/ pe
G,g ghe
Ğ,ğ ge
H,h he
Đ,i i
Í,í í
Î,î î
J,j je
K,k ke
L,l le
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
PronunŃarea Atî
dentală şi nu poate ocupa poziŃie finală în cuvânt, cu expeŃia cuvintelor ald "partea
din faŃă, partea anterioară" şi dad "gust".
- e, ca e din elev, telefon (men "eu", nene "mamă", sene "an", kelmek "a veni", teneke
"tablă"). Este o vocală anterioară, nelabială, deschisă şi poate ocupa orice poziŃie în
cuvânt.
- F,f este o literă provenită din limba arabă şi din persană.
1. în fonetism academic se pronunŃă f, ca f din fată, fereastră (fayda "folos", laf
"vorbă, cuvânt", afet "urgie", figel "acŃiune, verb"). Este o consoană constrictivă,
surdă, labiodentală şi poate ocupa orice poziŃie în cuvânt.
2. în fonetismul tătarei crimeene autentice se asimilează consoanei p (cuvântul fayda
se pronunŃă payda, laf se pronunŃă lap, afet se pronunŃă apet, figel se pronunŃă pigel).
- se pronunŃă în trei feluri, pronunŃia sa fiind determinată de caracteristicile vocalei
din silaba respectivă:
1. g (moale), ca g din ghem, ghimpe când face parte din silabe care conŃin vocalele
anterioare e, i sau atunci când precede semiconsoana y (şíñgen "lichid", gezmek "a se
plimba", gizem "mister", nergis "narcisă", gyúm "ghium"). Este o consoană oclusivă,
sonoră, palatală.
2. g (dur), ca g din goarnă, gară când face parte din silabe care conŃin vocalele
anterioare á, í, ó, ú (gázáta "gazetă", tegíz "neted", gómelek "fluture", gúl
"trandafir"). Este o consoană oclusivă, sonoră, velară.
3. g (extradur), ca gayîn غ din limba arabă, când face parte din silabe care conŃin
vocalele posterioare a, î, o, u (agaş "lemn", kagîşma "lovire, cacofonie", moñgol
"mongol", daragurt "mărar"). Este o consoană constrictivă, sonoră, postvelară.
Nu poate ocupa poziŃie finală în cuvânt
- ğ, ca g din gem, girafă (ğahil "ignorant", ağem "persan", ağun "cosmos", ğúrek
"inimă"). Este o consoană semioclusivă, sonoră, prepalatală şi nu poate ocupa poziŃie
finală în cuvânt.
Corespunde literei C,c din limba turcă şi nu trebuie confundată cu "yumaşak g"
ğ din turca modernă care nu se pronunŃă având rolul de a prelungi vocala
anterioră cu jumătate din lungimea sa.
- H,h este o literă provenită din limba arabă şi din persană.
1. în fonetism academic se pronunŃă h (extradur), ca h din horă, crah (hafta
"săptămână", his "simŃ", tarih "istorie"). Este o consoană constrictivă, surdă,
postvelară şi poate ocupa orice poziŃie în cuvânt.
2. în fonetismul tătarei crimeene autentice nu se pronunŃă (hafta se pronunŃă apta,
his se pronunŃă is, tarih se pronunŃă tariy).
Unele cuvinte care în alte limbi altaice conŃin sunetul h cum ar fi hasta
"bolnav", halk "popor", yahşî "bun" din limba turcă, se regăsesc în tătara
crimeană cu sunetul k adică sub forma kasta, kalk, yakşî.
- i, ca i din ilic, infinit (it "câine", insan "om", biñ "o mie"). Este o vocală anterioară,
nelabială, închisă şi nu poate ocupa poziŃie finală în cuvânt.
- í este un sunet specific limbii tătare, intermediar între i şi î , asemănător cu i din
sind, în limba germană (íş "treabă", kírpí "arici", bílmek "a şti", tíl "limbă"). Este o
vocală anterioară, nelabială, închisă şi poate ocupa orice poziŃie în cuvânt.
- î, ca î din înalt, hotărî (îşan "şoarece", sîzîklî "dungat, vărgat", tîpîrtî "tropot",
bîzîk "stricat, defect"). Este o vocală posterioară, nelabială, închisă şi poate ocupa
orice poziŃie în cuvânt.
- j, ca j din jucărie, cojoc (jagun "escadron, companie", borj "datorie", taj
"coroană", láj "medicament", mújde "veste bună"). Este o consoană constrictivă,
sonoră, prepalatală şi poate ocupa orice poziŃie în cuvânt.
- se pronunŃă în trei feluri, pronunŃia sa fiind determinată de caracteristicile vocalei
din silaba respectivă:
1. k (moale), ca şi c din chitară, chel când face parte din silabe care conŃin vocalele
anterioare e, i sau atunci când precede semiconsoana y (ker "corb", kelmek "a veni",
kitap "carte", erkin "liber, independent", kyor "chior"). Este o consoană oclusivă,
surdă, palatală.
2. k (dur), ca şi c din carne, arc când face parte din silabe care conŃin vocalele
anterioare á, í, ó, ú (kámil "desăvârşit", kírpík "geană", kók "cer", túk "puf"). Este o
consoană oclusivă, surdă, velară.
3. k (extradur), ca şi kaf ق din limba arabă, când face parte din silabe care conŃin
vocalele posterioare a, î, o, u (sakal "barbă", kîrîm "crimean, câmpean, scit", koraz
"cocoş", kuyruk "coadă"). Este o consoană oclusivă, surdă, postvelară.
Poate ocupa orice poziŃie în cuvânt.
În alfabetul utilizat în Crimea sunetul k (extradur) este simbolizat prin litera
Q,q.
- se pronunŃă în două feluri, pronunŃia sa fiind determinată de caracteristicile vocalei
din silaba respectivă dar poate fi influenŃată şi de vocala din silaba anterioară:
1. l (moale), aproximativ ca l din leac, leagăn:
a) când face parte din silabe care conŃin vocale anterioare - á,e,i,í,ó,ú (lále
"lalea", sílmek "a şterge", bólmek "a împărŃi", kúlúş "râset").
b) când face parte din silabe care conŃin vocale posterioare dar care sunt
precedate de vocalele anterioare - á,e,i,í,ó,ú (bela "necaz", fanila "flanelă", illa
"pe orice cale, întotdeauna", súlale "dinastie", tellafuz "pronunŃare, fonetism").
2. l (dur), ca l din lac, lume atunci când atât silaba din care face parte cât şi silaba
precedentă conŃin vocale posterioare - a,î,o,u (kalabalîk "aglomeraŃie", akîl "minte",
loksa "lehuză", kul "rob").
26
e
fe/ pe
ge
ğe
he
i
í
î
je
ke
le
Okîlmasî
tartîkawazdîr (ders, dargîn, dak, kóydeş, dúlber).
- sózníñ heryerínde makbul, awuzaldî, erínsíz, geñíş
okîlgan bír sozîkawazdîr (men, nene, sene, kelmek ,
teneke).
- arapşa man ağemğeden kelmeşíktír.
1. muwallímatşa tellafuzunda, sózníñ heryerínde makbul,
kîsîk, ótmegen, tíşten-erínden okîlgan bír tartîkawazdîr
(fayda, laf, afet, figel).
2. ğalpak tatarşa tellafuzunda, f yeríne p okîlîr (fayda sózí
payda okîlîr, laf sózí lap okîlîr, afet sózí apet okîlîr, figel
sózí pigel okîlîr).
- tabîlgan eğíkníñ sozîkawazîna kóre okîlîr:
1. awuzaldî e, i sozîkawazlarnîñ eğíklerínde tabîlganda ya
da y yarîtartîkawaznîñ aldînda tabîlganda, ğîmşak ge atîn
taşîp kapalî, ótken, tañlaydan okîlgan bír tartîkawazdîr
(şíñgen, gezmek, gizem, nergis, gyúm).
2. awuzaldî á, í, ó, ú sozîkawazlarnîñ eğíklerínde
tabîlganda, kattî ge atîn taşîp kapalî, ótken, tílşíkten
okîlgan bír tartîkawazdîr (gázáta, tegíz, gómelek, gúl).
3. awuzartî a, î, o, u sozîkawazlarnîñ eğíklerínde
tabîlganda, kas-kattî ge atîn taşîp kîsîk, ótken,
kekírdekbaşî okîlgan bír tartîkawazdîr, tîpkî arapşanîñ
gayîn غ hárfíndiy (agaş, kagîşma, moñgol, daragurt).
Sózníñ soñînda kayriymakbul bír tartîkawazdîr.
- sózníñ soñînda kayriymakbul, yarîkapalî, ótken,
tañlayaldî okîlgan bír tartîkawazdîr (ğahil, ağem, ağun,
ğúrek).
Kîrîm tatarşanîñ Ğ,ğ hárfí túrúkşeníñ C,c hárfníñ
koşagîdîr, túrúkşeníñ okîlmagan "yumuşak g" ğ hárfí
men karîştîrmamalîdîr.
- arapşa man ağemğeden kelmeşík bír hárf bolganîna, ekí
túrlí kullanîlîr:
1. muwallímatşa tellafuzunda, kas-kattî he atîn taşîp sózníñ
heryerínde makbul, kîsîk, ótmegen, kekírdekbaşî okîlgan
bír tartîkawazdîr, tîpkî arapşa man farsşada (hafta, his,
tarih).
2. ğalpak kîrîm tatarşa tellafuzunda okîlmaz.
Bazîlarî, başka altay tíllerínde h awazlî tellafuzlî
sózler, mesela túrúkşeníñ hasta, halk, yahşî sózlerí,
kîrîm tatarşada k awazlîdîr, kasta, kalk, yakşî
şekílínde.
- sózníñ soñînda kayriymakbul, awuzaldî, erínsíz, tar
okîlgan bír sozîkawazdîr (it, insan, biñ).
- sózníñ heryerínde makbul, kîrîm tatarşaga mensup, i men
î arasînda, awuzaldî, erínsíz, tar okîlgan bír sozîkawazdîr
(íş , kírpí, bílmek, tíl).
- sózníñ heryerínde makbul, awuzartî, erínsíz, tar okîlgan
bír sozîkawazdîr (îşan, sîzîklî, tîpîrtî, bîzîk).
- sózníñ heryerínde makbul, kîsîk, ótken, tañlayaldî
okîlgan bír tartîkawazdîr (jagun, borj, taj, láj, mújde).
- tabîlgan eğíkníñ sozîkawazîna kóre okîlîr:
1. awuzaldî e, i sozîkawazlarnîñ eğíklerínde ya da y
yarîtartîkawaznîñ aldînda tabîlganda, ğîmşak ke atîn taşîp
kapalî, ótmegen, tañlaydan okîlgan bír tartîkawazdîr (ker,
kelmek, kitap, erkin, kyor).
2. awuzaldî á, í, ó, ú sozîkawazlarnîñ eğíklerínde
tabîlganda, kattî ke atîn taşîp kapalî, ótmegen, tílşíkten
okîlgan bír tartîkawazdîr (kámil, kírpík, kók, túk).
3. awuzartî a, î, o, u sozîkawazlarnîñ eğíklerínde
tabîlganda, kas-kattî ke atîn taşîp kapalî, ótmegen,
kekírdekbaşî okîlgan bír tartîkawazdîr, tîpkî arapşanîñ kaf
ق hárfíndiy (sakal, kîrîm , koraz, kuyruk).
Sózníñ heryerínde makbul bír tartîkawazdîr.
Búgún Kîrîmda kullanîlgan elifbede kas-kattî ke
awazî úşún Q,q hárfí kullanîlîr.
- tabîlgan eğíkníñ sozîkawazîna kóre ya aldîndakî eğíkníñ
sozîkawazîna kóre okîlîr:
1. ğîmşak le atîn taşîp tílkanatî, yuwaktan okîlgan ğîmşak
bír tartîkawazdîr:
a) awuzaldî á,e,i,í,ó,ú sozîkawazlarnîñ eğíklerínde
tabîlganda (lále, sílmek, bólmek, kúlúş).
b) awuzartî sozîkawazlarnîñ eğíklerínde tabîlîp
aldîndakî eğík awuzaldî sozîkawazlî bolsa (bela,
fanila, illa, súlale, tellafuz).
2. hem ózí tabîlgan eğík hem alîndakî eğík awuzartî a, î, o,
u sozîkawazlî bolsa, kattî le atîn taşîp tílkanatî, yuwaktan

Litera
Hárf
DenominaŃi a
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
PronunŃarea Atî
27
Okîlmasî
Este o consoană laterală, alveolară şi poate ocupa orice poziŃie în cuvânt. okîlgan kattî bír tartîkawazdîr (kalabalîk, akîl, loksa, kul).
Sózníñ heryerínde makbul bír tartîkawazdîr.
M,m me
- m, ca m din mac, mere (maraz "maladie", memleket "Ńară", limon "lămâie", píşím
"aspect", múren "fluviu"). Este o consoană nazală, bilabială şi poate ocupa orice
poziŃie în cuvânt.
me
- sózníñ heryerínde makbul, geñízden, koşakerínlí okîlgan
bír tartîkawazdîr (maraz, memleket, limon, píşím, múren)
N,n ne
- n, ca n din nas, nene (nakîş "broderie", nane "mentă", níşan "semn, logodnă",
kanun "lege", şaganoz "crab"). Este o consoană nazală, dentală şi poate ocupa orice
poziŃie în cuvânt.
ne
- sózníñ heryerínde makbul, geñízden, tíşten okîlgan bír
tartîkawazdîr (nakîş, nane, níşan, kanun, şaganoz).
- este un sunet specific tătarei crimeene pronunŃat aproximativ ca ng din long, în
- sózníñ heryerínde makbul, kîrîm tatarşaga mensup,
Ň,ň eň limba engleză (mañlay "frunte", şoñgîr "vultur", soñ "sfârşit", ğeñmek "a învinge"). eň geñízden, kekírdekbaşî okîlgan bír tartîkawazdîr (mañlay,
Este o consoană nazală, postvelară şi poate ocupa orice poziŃie în cuvânt.
şoñgîr, soñ, ğeñmek).
O,o o
- o, ca o din oaie, cocoş (ortak "asociat", kol "mână", toprak "pământ", moşak
"mărgea", palto "palton"). Este o vocală posterioară, labială, deschisă şi poate ocupa
orice poziŃie în cuvânt.
o
- sózníñ heryerínde makbul, awuzartî, erínlí, geñíş okîlgan
bír sozîkawazdîr (ortak, kol, toprak, moşak, palto).
- este un sunet specific tătarei crimeene, intermediar între o şi ö din limba turcă,
- kîrîm tatarşaga mensup, sózníñ soñînda kayriymakbul, o
Ó,ó ó asemănător cu o din chior (ógíz "bou", órdek "raŃă", kóz "ochi", tóle "coteŃ"). Este o ó man túrúkşeníñ ö arasînda, awuzaldî, erínlí, geñíş okîlgan
vocală anterioară, labială, deschisă şi nu poate ocupa poziŃie finală în cuvânt.
bír sozîkawazdîr (ógíz, órdek, kóz, tóle).
- p, ca p din pană, pepene (papîr "vapor", kepek "tărâŃă", pepiy "curcă", pogaşa
- sózníñ heryerínde makbul, kapalî, ótmegen, koşakerínlí
P,p pe "pateu", túp "fund"). Este o consoană oclusivă, surdă, bilabială şi poate ocupa orice pe okîlgan bír tartîkawazdîr (papîr, kepek, pepiy, pogaşa,
poziŃie în cuvânt.
túp).
R,r re
- r, ca r din rană, rece (renk "culoare", tór "fundal", erík "corcoduşă", makoron
"macaroane", dúrúst "corect"). Este o consoană vibrantă, dentală şi poate ocupa
orice poziŃie în cuvânt.
re
- sózníñ heryerínde makbul, tíríldewğí, tíşten okîlgan bír
tartîkawazdîr (renk, tór, erík, makoron, dúrúst).
S,s se
- s, ca s din sanie, sistem (sasîk "împuŃit", ses "voce", eksík "lipsă", sogan "ceapă",
sút "lapte"). Este o consoană constrictivă, surdă, alveolară şi poate ocupa orice
poziŃie în cuvânt.
se
- sózníñ heryerínde makbul, kîsîk, ótmegen, yuwaktan
okîlgan bír tartîkawazdîr (sasîk, ses, eksík, sogan, sút).
Ş,ş şe
- ş, ca ş din şase, tuş (şapa "sapă", beş "cinci", şeşmek "a dezlega", şómíş "polonic").
Este o consoană constrictivă, surdă, prepalatală şi poate ocupa orice poziŃie în
cuvânt.
şe
- sózníñ heryerínde makbul, kîsîk, ótmegen, tañlayaldî
okîlgan bír tartîkawazdîr (şapa, beş, şeşmek, şómíş).
T,t te
- t, ca t din tată, pitit (tatlî "dulce", bet "obraz", torgay "vrabie", tot "rugină", ústún
"superior"). Este o consoană oclusivă, surdă, dentală şi poate ocupa orice poziŃie în
cuvânt.
te
- sózníñ heryerínde makbul, kapalî, ótmegen, tíşten
okîlgan bír tartîkawazdîr (tatlî , bet, torgay, tot, ústún).
U,u u
- u, ca u din ud, tutun (urba "îmbrăcăminte", uğuz "ieftin", buyuruk "ordin", suw
"apă"). Este o vocală posterioară, labială, închisă şi nu poate ocupa poziŃie finală în
cuvânt.
u
- sózníñ soñînda kayriymakbul, awuzartî, erínlí, tar
okîlgan bír sozîkawazdîr (urba, uğuz, buyuruk, suw).
Ú,ú ú
- este un sunet specific tătarei crimeene, pronunŃat astfel:
1. ú, intermediar între u şi ü din limba turcă, aproximativ ca u din chiul (úşúnğí "al
treilea", úgúle "ciovică", súrúw "cârd", túz "drept", kúl "scrum"). Este o vocală
anterioară, labială, închisă.
2. în vecinătatea semiconsoanei y se pronunŃă prin potenŃarea anteriorităŃii şi
labialităŃii, ca ü din limba turcă (úy "casă", úyeñ "hermelină", súyúw "iubire", múyúz
"corn").
Nu poate ocupa poziŃie finală în cuvânt.
ú
- ekí tarzda okîlîr:
1. u man túrúkşeníñ ü arasînda, awuzaldî, erínlí, tar okîlîr
(úşúnğí, úgúle, súrúw, túz, kúl).
2. bazîlarî, y yarîtartîkawaznîñ katînda tabîlganda, taa
awuzaldî, taa erínlí, túrúkşedekí ü gibí okîlîr (úy, úyeñ,
súyúw, múyúz).
Sózníñ soñînda kayriymakbuldur.
- V,v este o literă provenită din alte limbi.
- kelmeşíktír, ekí túrlí kullanîlîr:
1. în fonetism academic se pronunŃă v, ca v din vară, tiv (vuğut "corp", vazife
1. muwallímat kîrîm tatarşasî tellafuzunda, sózníñ soñînda
"sarcină", enver "foarte strălucitor", vakîf "donaŃie, fundaŃie"). Este o consoană
kayriymakbul, kîsîk, ótken, tíşten-erínden okîlgan bír
V,v ve/ we constrictivă, sonoră, labiodentală şi nu poate ocupa poziŃie finală în cuvânt. ve/ we tartîkawazdîr (vuğut, vazife, enver, vakîf).
2. în fonetismul tătarei crimeene autentice se asimilează semiconsoanei w (cuvântul
2. ğalpak kîrîm tatarşa tellafuzunda, v yeríne w okîlîr
vuğut se pronunŃă wuğut, vazife se pronunŃă wazipe, enver se pronunŃă enwer, vakîf
(vuğut sózí wuğut okîlîr, vazife sózí wazipe okîlîr, enver
se pronunŃă wakîp).
sózí enwer okîlîr, vakîf sózí wakîp okîlîr).
W,w we
- w este o semiconsoană specifică tătarei crimeene pronunŃată aproximativ ca w din
well, în limba engleză (wuruw "lovire", saw "sănătos", mawî "albastru", ğewez
"nucă"). Este o semiconsoană bilabială şi poate ocupa orice poziŃie în cuvânt.
we
- sózníñ heryerínde makbul, koşakerínlí okîlgan bír
yarîtartîkawazdîr (wuruw, saw, mawî, ğewez).
Y,y ye
- y este o semiconsoană specifică tătarei crimeene care se pronunŃă aproximativ ca i
din ied, iarbă (yalan "minciună", kîyîş "strâmb", tay "mânz", neniy "mămică", ógíy
"orfan"). Este o semiconsoană prepalatală şi poate ocupa orice poziŃie în cuvânt.
ye
- sózníñ heryerínde makbul, tañlayaldî okîlgan bír
yarîtartîkawazdîr (yalan, kîyîş, tay, neniy, ógíy).
- z, ca z din zână, zer (zararsîz "inofensiv", zelzele "seism", toz "praf", zírkír
- sózníñ heryerínde makbul, kîsîk, ótken, yuwaktan
Z,z ze "burniŃă", ziyan "risipă"). Este o consoană constrictivă, sonoră, alveolară şi poate ze okîlgan bír tartîkawazdîr (zararsîz, zelzele, toz, zírkír,
ocupa orice poziŃie în cuvânt.
ziyan).
laf s. 1. vorbă; cuvânt. 2. vorbărie; vorbe goale . // ●ár úw laf man añlatmak a lua pe cine va cu binişorul. ●awuzundan
la fnîn almak a lua cuiva vorba din gură; a spune tocmai ceea ce voia să zică alcine va. ●aytkan laflarî na sak bolmak aşi
păzi gura; a-şi măsura cuvinte le. ●balaban laf atmak a arunca vorbe mari. ●bír laf kaşîrmak a scăpa o vorbă. ●ekí
la f aytmak a spune cuiva două vorbe . ●laf añlatmak a explica; a se face înŃe les. ●laf etmek a vorbi; a discuta. ●laf
gezmek a umbla vorba; a se zvoni. ●laf karamak a căuta capăt de vorbă; a se da în vorbă cu cineva; a trage de limbă. ●laf
katmak a se băga în vorbă; a interveni în discuŃie. ●laf satmak a vinde pie lea ursului din pădure . ●lafîn ğutmak a-şi
pune frâu la limbă; a-şi Ńine limba în gură; a-şi Ńine gura. ●la fîn tartmak a-şi retrage cuvântul; a retracta; a se de zice . ●lafîn
tutmak a se Ńine de cuvânt. ●lafî nda turmak a se Ńine de cuvânt. ●lafîndan kaytmak a nu se Ńine de cuvânt; a-şi re trage
cuvântul; a re tracta; a se dezice . ●la fî nda n şîkmamak a nu ie şi din cuvântul cuiva. ●la fka kír íşmek a se băga în vorbă; a
interve ni în discuŃie. ●lafka turmak a sta de vorbă; a sta de poveşti; a sta la taifas. ●lafka tutmak a Ńine de vorbă. ●lafnî
deñíştírmek a schimba vorba. ●laftan añlamak a asculta de cuvânt. // ●árúw laf vorbă bună. ●g úzel la f complime nt.
●k urî laf vorbă goală. ●laf ustasî orator. ●sáde bírkaş laf bí lem en ştiu doar câte va cuvinte . ●tatlî laf vorbe dulci.
laf ezúw s. emfază.
memleket s. 1. Ńară; patrie . 2. regiune; provincie ; Ńinut. 3. loc de baştină; Ńinut natal. // ●m emleket tîşîna şîgarmak a
expulza; a e xila. ●óz memlek etí ne kaytmak a se repatria. // ●asîl memlek etím Ńara me a de baştină. ●ayangan
meml ek et (pol.) prote ctorat. ●eğnebiy memleketl er străinătate. ●memleket araşîgî frontie ră de stat. ●m emleketníñ

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
ósúw tasawurî pl<strong>anul</strong> de de zvoltare a Ńării. ●meml eket níñ y úkselíşí dezvoltarea Ńării. ●úşúnğí dúniya meml eketí
(pol.) Ńară din lumea a treia.
memlekets íz s. apatrid.
watan s. patrie; Ńară. // ●watan súygúsí dragoste de patrie . ●watanga ihanet trădare de patrie .
watandaş s. compatriot; ce tăŃean; conce tăŃean. // ●watandaş hakklarî (jur.) dre pturi civile .
watandaşlîk s. ce tăŃe nie.
wataniy adj. patriotic. // ●wataniy tuy gular se ntime nte patriotice .
watanperw er s. patriot.
watanperw erlík s. patriotism.
watansî z s. apatrid.
watans úygen s. patriot.
watans úyme s. patriotism.
watanş únas s. patriot.
watanş únas lîk s. patriotism.
tatarğa
tatarğa-látinğe
almanğa-tatarğa
fransîzğa-tatarğa
kazakşa
tatarğa
Taner Murat'îñ 2011'de bastîr gan óbír kitaplarî
Ótken bír şaklayga sewdam, StudIS, Yasşî (Iaşi), 2011 (manzúme-iy
sewda)
Kîrîm <strong>Tatar</strong>ğa Álem-í Nebatat - Herbarium Scythicum ad scientiam
conformatus, CreateSpace, Charleston, SC, USA, 2011 (tílbílímí
aktarmasî)
And die Freude-Kaside Kunakka, Friedrich Schiller, CreateSpace,
Charleston, SC, USA, 2011 (terğúme)
Les Fleurs du mal-Yamanlîğîñ şeşeklerí, Charles Baudelaire,
CreateSpace, Charleston, SC, USA, 2011 (terğúme)
Autostrada (poezii), CreateSpace, Charleston, SC, USA, 2011 (kazakşa
manzumeler)
Fiat Justitia (manzumeler), CreateSpace, Charleston, SC, USA, 2011
(tatarğa manzumeler)
28

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
8. Romanya'da Komunizmanin Cinayetlerini Aqtarğan Merkez -
Centrul de Investigare a Crimelor Comunismulu i din România
Centrul de Investigare a Crimelor
Comunismului din România
Strada Barbu Văcărescu nr. 301-311, et. 14,
Sect. 2
CP. <strong>81</strong>, Of. Poştal 4, Bucureşti
www. condamnareacomunismului. ro
29
Muzeul NaŃional de Istorie
a Transilvaniei - Cluj
Strada Constantin Daicoviciu nr. 2, Cluj-
Napoca
Muzeul NaŃional al łăr<strong>anul</strong>ui Român
Şoseaua Kiseleff nr. 3, Sector 1, Bucureşti
www. muzeultar<strong>anul</strong>uiroman.ro
Comunicat de presă
Vineri, 21 oc tombrie 2011, ora 15, la Muzeu l Na țional al Țăra nului Rom ân d in Bucu reş ti, Şoseaua Kiseleff nr.
3, în Sala Foa ier, va avea loc vernisa ju l expoz iției Num itoru l c omun: Moartea. Vernisajul va fi u rmat de p roiec ția
film ului Patru felu ri d e a m uri, un d ocum enta r în reg ia lu i Nic olae Mă rg ineanu d esp re c rimele fos tulu i regim c omunist.
Expoziția va fi deschisă pentru public în perioad a 21 octom brie – 6 noiembrie 2011.
ExpoziŃia: Numitorul comun - moartea
E xpoziŃia, găzduită de M uzeul łăr<strong>anul</strong>ui Român, a fost realizată de Centrul de Investigare a Crimelor
Comunismului din România (CICCR) şi M uzeul N aŃional de Istorie a Transilv aniei din Cluj cu sprijinul FundaŃiei Konrad
Adenauer, beneficiind şi de colaborarea Institutului pentru Liberă IniŃiativă şi a muzeelor de istorie din Turda şi Aiud.
E xpoziŃia prezintă o serie de acŃiuni de căutare şi deshumare a unor opozanŃi ai regimului comunist, care au
fost executaŃi de S ecuritate, fără judecată, în perioada anilor 1948 – 1952. Aceste acŃiuni au avut loc în urma cercetărilor
de teren şi pe baza unor solicitări v enite din partea rudelor şi urmaşilor celor ucişi, fiind desfăşurate în perioada anilor
2007 – 2010, la început de către specialişti, arheologi şi istorici, de la Institutul de Inv estigare a Crimelor C omunismului
în România, care a fost înfiinŃat din iniŃiativ a domnului Marius O prea, în decembrie 2005, printr-o hotărâre a G uv ernului
Tăriceanu. S chimbările instituŃionale intervenite în cadrul acestui institut, în februarie 2010, au făcut ca acest tip de
investigaŃii speciale să fie oprite iar personalul de specialitate implicat să fie îndepărtat din cadrul instituŃiei. Aceşti
oameni îşi continuă însă importanta activ itate de cercetare, fără nici un sprijin din partea statului, în cadrul Centrului de
Inv estigare a Crimelor Comunismului din România, care a fost înfiinŃat în aprilie 2010.
Cazurile prezentate în cadrul expoziŃiei cuprind un număr de 22 persoane executate, toate prin împuşcare, 21
dintre acestea fiind descoperite şi apoi deshumate prin metode arheologice pe teritoriul localităŃilor Hălmăsău, N epos
(jud. BistriŃa-N ăsăud), Glodghileşti, Băieşti (jud. Hunedoara), Teregova (jud. Caraş-S everin), RăchiŃele, S ântejude-Vale
(jud. Cluj), S ălciua, D ealul Capsei (jud. Alba), Gâlgău (jud. S ălaj) şi mun. Satu M are. Unul din cazurile prezentate
abordează problematica unei persoane ucise în satul Muşca, com. Lupşa, jud. Alba, al cărui mormânt a fost căutat în mai
multe rânduri, însă acesta nu a fost găsit. În locaŃiile amintite, cei ucişi au fost îngropaŃi fie în gropi individuale
(Glodghileşti, Satu Mare, Băieşti, Sălciua, Dealul Capsei, S ântejude-V ale, RăchiŃele, Gâlgău, Muşca), sau în gropi comune,
cu două victime (Hălmăsău / D ealul Ş asa-P oieni, Teregova, S ântejude-Vale), trei v ictime (N epos), sau patru victime
(Hălmăsău).
E xpoziŃia cuprinde obiecte descoperite asupra celor ucişi, fotografii de familie, fotografii prov enite din arhiva
fostei S ecurităŃi sau făcute în timpul acŃiunilor arheologice de deshumare, imagini v ideo de la deshumări şi interviuri cu
rude şi urmaşi sau cu anumite persoane care i-au cunoscut pe cei executaŃi.
E xpoziŃia se adresează în primul rând tineretului, elev ilor şi studenŃilor, dar şi tuturor celor care au cunoscut sau
nu în mod direct perioada comunistă, însă ştiu prea puŃin sau deloc despre atrocităŃile şi v ictimele directe ale S ecurităŃii
la începuturile regimului comunist în România.
E xpoziŃia Numitorul comun: moartea, a fost prezentată până în prezent în următoarele locuri din Ńară şi
străinătate:
1. Cluj-Napoca (Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei): 21 oct. – 8 nov. 2009.
2. Bucureşti (Muzeul NaŃional al ł ăr<strong>anul</strong>ui Român): 11 – 29 nov. 2009.
3. Alexandria (Muzeul JudeŃean Teleorman): 14 – 29 ian. 2010.
4. Giurgiu (Muzeul JudeŃean Teohari Antonescu): 2 – 16 febr. 2010.
5. Praga / Cehia (Uni versitatea Carolina): 22 febr. – 5 mart. 2010.
6. Alba Iulia (Muzeul NaŃional al Unirii): 21 apr. – 4 mai 2010.
7. Braşov (Muzeul JudeŃean de Is torie): 14 – 31 mai 2010.
8. Sighetu MarmaŃiei (Universitatea Babeş-Bol yai din Cluj – Extensiunea U niversitară Sighet): 10 i unie – 12 iulie 2010.
9. Aiud (Penitenciarul din loc alitate): 02 – 07 august 2010.
10. Aiud (Muzeul de Istorie şi ŞtiinŃele Naturii): 15 oct. – 12 nov. 2010.
11. Oradea (Biblioteca J udeŃeană G heorghe Şinc ai): 19 ian. – 11 febr. 2011.
12. Timişoara (Bi bliotec a Centrală Universitară Eugen Todoran): 11 – 31 martie 2011.
13. Deva (Casa de Cultură Drăgan Muntean): 27 mai – 12 i unie 2011.

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
9. In memoriam Valeriu Cuşner (22 martie 1937 - 21 februarie 2010)
Volumul ”Timpul Zero”apărut la ed. Junimea / 2009, Iaşi, pe care,
această mare personalitate a culturii dobrogene şi ca urmare, a României
contemporane mi-a dăruit-o cu această urare “ Doamnei Güner Akmolla, cu stimă şi
preŃuire din partea autorului. ”
Reciprocitate deplină! Dar mi-a fost dat mie să-i port veşnicia în cuget
şi-n simŃire!Pentru că, la ultima lansare de carte pe care dl. poet, eseist, prozator, un
mare cunoscător al realităŃilor din epoca sa, un profund analist al tipologiei umane şi în
special a celei create şi măsluite aleatoriu în era comunistă, a organizat-o în cadrul
Cenaclului Literar ”Mihail Sadoveanu”din ConstanŃa, cenaclu aparŃinând Cercului
Militar constănŃean şi condus cu artă şi dăruire de către domnul Aurel Lăzăroiu,
distinsă personalitateaculturii, poet şi animator, umorist romantic, realist şi clasic, în acelaşi timp, un mentor
de cenaclu literar cum rar ne-a fost dat să întâlnim în ultimii ani, eu, deci la acea lansare am putut să-mi
exprim o parte din preŃuirea pe care mi-au impus-o scrierile sale...
De aceea îmi amintesc foarte bine cămi-am început pledoaria cu această frază:
“ Eu numesc această carte un volum de excepŃie!” Pe dl. Valeriu Cuşner l-am cunoscut acum
trei sau patru ani la o lansare de carte care s-a desfăşurat în sala mare a Bibliotecii JudeŃene “ Ioan N. Roman”
şi am fost impresionată de cultura, de inteligenŃa şi de puterea de creaŃie a acestui Om! Volumul de faŃă mi-a
demonstrat în timp că nu m-am înşelat!
Domnul V. Cuşner (pe numele său Cuşnerencu) se află la cea mai potrivită vârstă pentru a
caracteriza epoca de tristă amintire, întunecata eră comunistă a României! Domnia sa a cunoscut anii
împlinirilor, anii senectuŃii, oferindu-ne pagini de autenticăcreaŃie – poeme, evocări, critică literară,
corespondenŃe. Adăugând prin acest volumnuvele, eseuri, având epos desăvârşit în concept filosoficopolitico-social,
România, ConstanŃa, constituie un fundal peste care se întrepătrunde o fină analiză psihosocio-politică.
Fiind noi, amândoi cam de aceeaşi vârstă, eu pot mai bine să înŃeleg poziŃia şi starea
sensibilităŃii domniei-sale vizavi de starea poporului, care niciodată, în nici o democraŃie din lume n-a avut
dreptul de a –şi coordona destinul!Există motivaŃia dorinŃei de a evoca fapte de altădată...
Analiza la “ rece”aunor “ false genii”, false valori”, de pe poziŃia celuzi competent
demonstrează puterea de observaŃie şi de sinteză a autoruluiun om cult şi desprins cu nobleŃe de şovinism şi
naŃionalism bolnav. Cultura niciunui popor nu trebuie neglijată, minimalizată, lăsată să “moară” reînviind
mereu secole de o anume civilizaŃie pentru a-i stigmatiza pe urmaşii care se află şi ei în secolul nostru!Era
cuceririlor militare s-a cam trecut... Nici tirania cea mai cruntănu poate ucide spiritul luminilor deopotrivă
arzând pentru toate popoarele. Aşa gândeşte autorul când scrie cartea aceasta. Citind şi cugetând asupra unor
aspecte din “ Recurs la reamintire” cum ar fi plecarea familiei din Basarabia cotropită în România liberă în
<strong>anul</strong>1941, la pag. 19, retrăimo istorie eroică. Sau, în povestirea “Să-i învăŃ minte!” cunoaştem în cel mai
autentic stil evocativ-dramatic cartierul Coiciu din anii prigoanei comuniste, multietnicul cartier locuit de
tătari, turci, români, armeni, macedoneni, folosind ca un miracol al vremurilor trecute expresia “bab<strong>anul</strong>”
termen tătaro-turcesc pentru a defini o fiinŃă masivă, puternică: ”Acest Baban avea însă o plăcere sadică(el
era buzoian venit de curând în cartier) de a-şi umuli adversarii, de a-i chinui cu greutatea “ hoitului” său, de ai
pune să alerge mai repede, cu el în spinare şi, mai ales, de a-şi alege adversarul cel mai pricăjit dintre noi.
”(Timpul Zero, ed. Junimea, Iaşi, 2009, pag. 36)
Un scriitor contemporan de certă valoare literară, dl. Valeriu Cuşner stăpânea deopotrivă arta
analistului socio-politic dar şi a creatorului de poeme! Coiciu, cartier numit de populaŃia turcă şi tătară “ Koş
mallesi” adică mahalaua ceneticilor, este vecin cu un alt cartier cu nume răsunător, Anadolchioi, satul din
Anadolu, care poartă şi azi numele întemeietorilor veniŃi din Anatolia. Evocarea anilor de studenŃie are
răsfrângeri în timp şi în spaŃiu, în adâncul sufletului uman bântuit de speranŃe şi temeri, ajungând pânăîn
1989. Este firesc să ne punem întrebarea asupra evenimentelor posibile şi imposibile dela1989 până la 2009.
Astfel, capitolele “ Să-i învăŃ minte” şi Marele Histrion” ne obligă să spunem lucrurilor pe nume, să
demascăm adevărul. Dacă în prima nuvelă evocarea străbate dramatic personalitatea poetului Radu Crişan
prins naiv în hăŃişurile întinse de regretata securitate română şi se rezumă la actul creaŃiei, versurile
explodând pentru oricare editură deschisă, pentru o lansare de carte în cadrul ideologiei ”rezistenŃa prin
cultură”, în cea de a doua ne regăsim tot în oborul ConstanŃei, tot în Coiciu, alături de Cristian, spectator la
30

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
“ circul vieŃii”. Meme sau Mistagog Mirmidon explicăcie este sau arputea fi MareleHistrion, un Dumnezeu
sau un Demiurg. Esenin, Watson, Eminescu sunt citaŃi alături de preceptele din Biblie, pentru ca dezbaterea
optimism-pesimism, credincios- necredincios, să fie cât mai real justificată:
“ Nici un creator raŃional n-ar fi creat o lume atât de perversă, carese sfâşie întruna, carese
războieşte fără rost, în ciuda elementarului instinct de conservare a fiinŃei sale... ”(op. cit. pag. 82) Eu văd în
“ revolta intelectuală a acestui personaj Cristian pe însuşi autorul dezgustat de societate. Ideea se întăreşte la
pagina 98, când autorul îndignat demască pe circarii unei epoci de circ: “ Peste mulŃiani, camprin 1980, un
constănŃean de staturămediecare călătorise prin ONT în Yugoslavia, sejura că l-ar fi întâlnit chiar pe Meme
la braŃ o tânără frumoasă şi înaltă, pe care o prezentase ca soŃie. (...)Nimeni nu l-a crezut ciudatulcălător...
(...) nimeni nu mai credea că au fost martorii unor faimoase spectacole cu şapte uriaşi veniŃi de pe
altăplanetă... ” (op. cit. pag. 98)
Nuvele-eseuri, nuvele filosofico-politice, nuvele de fină analiză a sufletui uman, a unei
societăŃi ingrate, a unei intelectualităŃi dubioase, epocă a politicii egoisto-rapace, operele d-lui V. Cuşner
sunt “revoltă şi înŃelepciune”, “ demnitate printre furcile caudine ale hermenauticii durerii” după referinŃele
date de către dl. Romulus-Iulian Olariu.
Acad. Ctin. Bălăceanu Stolnici redă nota originală a poeziilor sale cu aceste calificări:
“ Poezia domnului Cuşner este străbătută de un fior şi o înŃelegere filosofică ce nu pot fi, în
final, catalogate decât drept optimiste, deoarece, depăşind miturile şiiluziile pe care viaŃa ile-a pus în cale:
iubirea, durerea, vremea de vis cu aziluri şi palate şi aflându-şi refugiul în divinitate, el reuşeşte să găsească
un sens, o direcŃie şi o lumină. ”
Astăzi, la doi ani de la tot mai dureroasa despărŃire de figura sa luminoasă, când simŃim că lam
pierdut pe vecie pe OMUL care nu zâmbea în durerea lui, care ne ierta în măreŃia lui, cităm una dintre
“ artele sale poetice”în originalşi în traducerea noastră în limba tătară crimeeană, pentru că Valeriu Cuşner era
un intelectual deplin, depăşind barierele naŃionalităŃii ca şi ale religiei:
De ce?
Trăi esc î n țara ce cuprinde
Munți de durere şi de chi n
Şi l acri mi într-o mare adâncă.
Şi prin clepsi drel e cu vi n,
Timpul şi noi ne curgem lin.
La mână stiri cu v echi altare
Pictate-n zi dur, mă î nchi n
Când bate toaca-n cal endare,
Dar nu-ncercăm săne trezim
Cu hol dele ce cresc î n zare,
Crese coc şi parcă vi n
Să i ntre singure-n hambare.
Încă se zbat peştii î n mare;
Vi ndem copii fl ămânzi şi goi ,
Şi-n ritm de flui er şi cimpoi ,
Furându-ne care pe care,
Vi ndem şi sufletul di n noi.
Trăi m î n țara strâmbă-n care
Ne î mpi edicăm de noi mereu
Conduşi de false vrăjitoare
De-o zi pe al ta, tot mai greu,
Privirea o ri dicăm spre soare.
De ce aşteptăm Ziua de Apoi
O ! Doa mne -mbrobodi ți î n turmă,
Ca cei di ntâi să fi m şi noi
Cei ce-am rămas mereu î n urmă?
31
N eden ?
Onday bır ulkede y aşayman ki ,
Deren denızde koz yaşl ar tolı ,
Onda bar dert ve zul um dağl arı
Şarap salı nğan tasl arı n ı şı nde
Zaman da , bı z de , ağa mı z geşken kunde.
Eskı mimberlı monasterlerde
Resı mlı duvarl arğa tabınaman
Zamanın zılı takvi m de urğanda,
Sade bız oğraşmay mı z uy anmağa
Kokke qa dar osken tarlal ar da
Egınl er pı şe, kel gendiy bol a
Ambarlarğa kırı p te ı şı n totıra.
Denı z astı balı ql ar hal a şapal ana;
Şı pl aq ve aş balal arı mı z gene satıl a
Qaval man zurnal arı n rity mınde,
Bı rbırı mı zden qı rslağan şekil de,
Satamız ruh, satamız can-cürekte.
Yaşay mı z qı yı şqan ul kede
Surunıp teraqay şalt cürgende.
Yalancı büyücül erı n becermesı nde.
Kunden kunge zorlıql ar arta
Qaray mı z o za man kuneş carı ğına.
Aqırzamannı neden bekl ermı z?
O! Al l ahı m, suruv de qurbanmı z,
Bı z gerıde qal ğanl armı z,
Bı rıncılerdiy bol mağa mı ı stermı z?
(çev. G. Akmolla)

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
10. MondenităŃi de Azaplar, Mariana Zevri
NaŃionalitate, etnie, religie...
Acestea sunt întrebările la care locuitorii satului Azaplar au fost rugaŃi să răspundă
în perio ada 20 – 31 octombrie 2011, perioada recensământului locuinŃelor şi al populaŃiei.
După ultima numărare a populaŃiei, comunitatea tătară din A zaplar, numără 154 de etnici
tătari. Acest număr reprezintă 22 % din totalul locuitorilor.
Statistica ocupaŃio nală a locuitorilor de etnie tătară, arată că 45,4 % reprezintă
populaŃie activă, restul fiind pensionari sau persoane fără ocupaŃie. Procentul celor
care frecventează o formă de învăŃământ este de 45,6 % din totalul populaŃiei activ e,
15,6 % dintre aceştia fiind înscrişi în învăŃământul superior.
Vizitarea gospodăriilor tătăreşti a sco s la iv eală un nivel de trai precar, po pulaŃie
îmbătrânită şi multe neajunsuri care decurg din mediul social defavorizat despre care
vorbim. Oportunitatea unui loc de muncă ar putea schimba în bine viaŃa locuitorilor. Din
păcate, depărtarea de oraş şi absenŃa investitorilor în econo mia locală fac imposibilă
dezvoltarea so cială a localităŃii şi implicit a lo cuitorilor.
Din toate punctele de vedere satul Tătaru po ate fi considerat o zonă defavorizată
a JudeŃului ConstanŃa, la fel ca multe altele de pe harta Ńării noastre. Să ne mai
întrebăm de ce speranŃa de viaŃă a scăzut... De ce sporul natural al populaŃiei arată că
natalitatea este mai mică decât mortalitatea...sau, de ce ne pleacă copiii în lumea largă
căutând o viaŃă mai bună...? Sunt întrebări pentru care politicienii acestei Ńări, po ate vor găsi
răspunsuri şi ne vor lămuri şi pe noi...
Şcoala „Negip Hagi Fazâl” – gazdă
Vineri 25 no iembrie 2011, Sco ala „Negip Hagi Fazâl”, Tătaru, a fost gazda unei
importante activităŃi didactice organizată de Cercul Pedagogic Negru Vodă. Cu acest prilej,
mai mulŃi profesori din învăŃământul primar, institutori şi înv ăŃători au participat la o
întâlnire metodică cu tema „ValenŃele formativ e ale lecturii”. Cu acest prilej, au fo st
prezentate mai multe referate şi filmulete power po int, dar şi activităŃi filmate din cadrul
orelor de curs.
Activitatea a fost asistată de doamna profesor metodist, Cojocaru Elena, aflată
pentru al treilea an responsabil pe această zonă, şi pentru a doua oară în şcoala noastră.
Întâlnirea s–a desfăşurat în cele mai bune condiŃii, şco ala fiind dotată cu mijlo ace
materiale, audio şi video dintre cele mai moderne.
PrezenŃa do amnei profesor, Natalia Palas, responsabil al Cercului Pedagogic Negru
Vodă, a făcut ca această întâlnire să fie foarte atractiv ă prin conceperea unui nou format
al activităŃii.
La această întâlnire şcoala noastră a prezentat o ampla cercetare aplicativă realizată
în power point cu metode şi tehnici moderne de abordare a textelor literare, prezentată
de Mariana Zevri şi Oana – Maria Jeciu, cadre didactice ale şcolii. ToŃi participanŃii la
această întâlnire metodică au fost încântaŃi de şcoala noastră, de formatul activităŃii
precum şi de modelele şi experienŃele no i, dobândite cu acest prilej.
"Ziua T ătarilor" sărbătorită în pr emieră la Tătaru
În micul şi arhaicul sat tătăresc Azaplar ziua de 13 decembrie, 2011, Ziua
Tătarilor nu a trecut neobservată. Populat de români şi etnici tătari care convieŃuiesc într
– o armonie desăvârşită, satul a prins deîndată viaŃă la aflarea veştii legată de aniversarea
32

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
acestei zile. IniŃiativa i-a aparŃinut domnului Caulamet Onder, preşedinte al filialei
Tătaru din cadr ul Uniunii Democrate a Tătarilor Tur co – M usulmani din România.
Cu un buget limitat dar cu mult suflet a organizat în cele mai mici amănunte acest
eveniment, de la spaŃiul găzduirii acestuia, până la bucătăria tradiŃională tătărească ce a
făcut deliciul participanŃilor. La invitaŃia formulată cu acest prilej au răspuns toŃi locuitorii
de etnie tătară din localitate, dar şi alte persoane interesate de eveniment.
Primar ul comunei Comana, domnul Adam Ion, a fost impresionat de acest
eveniment. În discursul Ńinut în faŃa participanŃilor a salutat ideea de a pro mova aceste
sărbători exprimându-şi intenŃia de a sprijini şi mai mult pe viitor aceste manifestări
etnice.
Partea culturală a sărbătorii a fost asigurată de Ansamblul Artistic de Dansuri
şi TradiŃii Tătăr eşti, „AZAPLARLER”, al Şcoalii cu clasele I – VIII, „Negip Hagi
Fazâl”, Tătar u, coordonat de inst. Mariana Zevri. Aceştia au prezentat un colaj de
dansuri tătăreşti dar şi multe informaŃii despre istoricul acestei sărbători, expuse pe un
panou omagial.
Pentru corecta documentare a participanŃilor au fost prezentate informaŃii despre
Ziua Etniei Tătare, 13 decembrie, care a fo st decisă printr–o lege a Parlamentului
României în 2006, dar şi despre Ziua Limbii T ătare, stabilită pe 5 mai, la iniŃiativa
domnului deputat al Uniunii Democrate a Tătarilor T ur co-Musulmani din România,
Aledin Amet, prin Legea 256 din 14 decembrie 2010 (Legea 256/2010) şi sărbătorită pentru
prima dată la ConstanŃa pe 5 mai 2011. Atmosfera acestei sărbători a fo st întreŃinută de
acorduri muzicale din folclorul tătăresc realizate de do mnul Cutlacai Erhan Genghiz,
profesor de muzică la Liceul Teoretic Nicolae Bălcescu, Medgidia şi membru al
formaŃiei „Genghiz Band”.
Mai bogaŃi cultural şi spiritual cu încă o sărbăto are care vrem să devină tradiŃie la
Tătaru, ne propunem să pro movăm toate tradiŃiile şi sărbătorile ro mâneşti şi tătăreşti
deopotrivă, ca o dovadă a convieŃuirii paşnice a celor două co munităŃi, dar şi pentru
promovarea prioritară către tânăra generaŃie a sărbătorilor autohtone, şi mai apoi a celor
împrumutate.
33
Mariana Zevri

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
11. Ziua naŃională a tătarilor, 13 Decembrie, sărbătorită la şcoala din
comuna Albeşti, Ana Maria Manta
Conform graficului UDTTMR, ziua aceasta s-a sărbătorit la Albeşti în data de 17 decembrie a.c.la
ora 14, 00, într-o atmosferă de sărbătoare, atmosferă la care au contribuit oaspeŃii, invitaŃi de onoare din
partea d-lui primar, un adevărat conducător de comună dobrogeană, dl.Gheorghe Moldovan şi din partea
doamnei directoare a şcolii cu cl. I-VIII, d-na Mihaela Vâlcu, profesoară de istorie, iniŃiatoare a unei foarte
importante şi actuale activităŃi multietnice, precum şi a cabinetului de istorie şi literatură română şi tătară,
inaugurat la 12 sept. a.c.împreună cu d-na profesoară Güner Akmolla.
Locuitorii comunei, în majoritate tătari, unii fiind aduşi din Mangalia de către inimosul preşedinte al
filialei UDTTMR –Mangalia, dl.Tayir Nureddin, au asistat cu “ sufletul la gură” urmărind cu interesul
tătarului lipsit de multă vreme de asemenea întâlniri multi etnice, dar ei au dovedit şi mândrie avându-i
alături pe cei doi fii de seamă ai satului lor, fii plecaŃi din sat în anii trecuŃi din diverse motive sociale şi
politice, dar care niciodată n-au uitat că aparŃin prin creaŃie şi existenŃă acestui plai dobrogean: dl. Kenan
Omer,patronul firmei de transport “ Transevren”şi d-na Güner Akmolla, scriitoare de limbă tătară şi română,
directoare a revistei de cultură bilingvă “ <strong>Emel</strong>-Ideal”, cu apariŃie neîntreruptă de peste 8 ani.
Şi pentru a nu se uita satul natal nici de generaŃiile viitoare, dumnealor şi-au adus şi urmaşii:
dl.Evren Omer şi eleva Maya Akmolla!
Cuvântările de “suflet pentru suflet” au fost urmate de o documentată prezentare a doamnei
directoare M.Vâlcu, care a reînviat atmosfera din trecutul localităŃii cu scopul de a concretiza viitorul
armonios al unei adevărate şcoli româneşti. Dansuri şi recitări, din lumea tătară şi română, au construit un
piedestal –model de convieŃuire! Felicităm pe locuitori, pe d-na Lelişan Soyun, preşedinta filialei UDTTMR
–Albeşti, dorind ca asemenea activităŃi să “înflorească” pe cuprinsul Dobrogei noastre multietnice!
34
Ana Maria Manta

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
12. Să ne cunoaştem valorile - Cultura e una singură, învingând
graniŃele
Opera do amn ei Anastasia Du mitru , Anastasia-nu me simbolic prin existenŃa de
4 ori a vocalei „a”, ultima urcă dureros de duios din „i” devenind su ma senti mentelor,
călău ză în actul creaŃiei, este o pledoari e pentru valoare. Cum şi de ce a ajuns la această
poziŃie în veacul nostru întunecat în falsuri şi nonvalori , această distinsă doamnă
pro fesoară, este o întrebare la care eu am găsit răspunsul. Iată, volu mul de poeme mici,
micropo eme, volu m ce i mpresionează nu nu mai cu atingerea culturii japon eze, ci şi cu
vraja pe care o trans mite lectu ra lo r:
„în larg o corabi e –
pescăruşul e marele
împărat al ap elor. ”
(vol. cit. p. 16)
Să ne spun ă Anastasia, priet ena mea “ cea bătrână” prin înŃelep ciunea ei, eu
fiind acu m tânăra (de fapt, la data când scriu eu am 68 de ani iar ea are 38) ce învaŃă de
la do mnia-sa, dacă greşesc, atunci când prin lectura acestor versu ri căl ătoresc pe mare,
mă aflu pe o corabi e în prezent şi în evul mediu; cerul şi marea se unesc prin pescăruş, p asărea mării , dar vraja se rupe,
apare poeta călătorind în lu mea poeziei, a farmecului feminin , a metaforei: î mp ăratul apelor, cine e? În 3 versuri există
poema în care citesc sufl etul cel Mare, Valoarea !Temele aparŃin liricii universale: iubirea, umanitat ea cea vastă şi
eternă, d estinul poetului, călăto riile, destinul omului trecător, omul-spectator, primăv ara, o temă dens prezentă, i arna,
viaŃa, mo artea – pentru a se odihni apoi, simbolic, în PiaŃa San Marco:
“ În PiaŃa San Marco –
copiii se pierd printre poru mbei
admirând catedrala.
(op. cit. p . 94 )
Mica poemă începe cu evo carea mediev ală a pi eŃii, poru mbeii expri mă prezentul etern iar copiii sunt viitorul.
Poema se în cheie tot cu i maginea medievală a cated ralei . Ce înseamn ă valo area? Ea este aici , în această operă. D -na
Anastasia este o valoare în tot ce scrie, ca şi în proza de aici. Es eistă, jurnalistă, militantă pentru o Basarabie readusă în
Patrie, în valoarea ei tragică, în durerea ei secul ară. Eu înŃeleg destinul Basabiei pentru că se aseamănă cu d estinul
patriei mele, Cri meea, întrată în <strong>anul</strong> 1783 în sfera d e interese i mp erial e ruse. Şi de atunci, popo rul meu, s e perind ă pe
glob, aşteptând refacerea istoriei, când lupta v a deveni creaŃie. Poate că acest d estin tragi c co mun ne-a unit, ne-a
apropiat, prin aceeaşi sete de cunoaştere a valorilor.
Ea însăşi este o v aloare a culturii tradiŃionale ro mâneşti –aici şi în Bas arabi a- d e fapt ea uneşte într-o singură
valoare culturală cele două teritorii, temporar despărŃite. D-n a Anastasia creează în această carte de sinteză si mfonia
literară a tradiŃiei româneşti.
Eseul do mniei sale este o eman aŃie de doruri, de tradiŃie, de identitate, de naŃionalitate; cuvântul lui Cioran sau
Cântarea Ro mâniei de Al . Russo, ori geniul emin escian îşi găsesc destinul în aceste pagini, însemnând cultură română
sau oricare altă cultură în s fera u mană.
Citind aceste p agini ne punem întreb area: care este problema scriitoruluiro mân? Afi român şi totuşi european?
Scriitorii tuturor ti mpurilor şi-au dep ăşit epoca. D e ex. Eliad e, Eminescu, G. Călinescu , L. Rebreanu. Noi am efectuat
unirea popoului nostru, tătar-cri meean p rin Uniunea Scriitorilor din Cri meea cu o filială în Ro mânia! (aug. 2009)
Cine sunt: Mihai Ci mpoi, Ivan Evseev , N , On ea, M. Gărbăl ău, Gr. Vieru, Eugen Coşeriu? Ei sunt ai
Basarabiei? Nu! Ei sunt scriitorii Ro mâniei. Eu , Ghiuner Ak molla, eu sunt o scriitoare a Ro mâni ei?Doar în măsu ra în
care tradu c? Bas arabia este una şi aceeaşi Ro mânie, cum Dob rogea tătară (tătarii din Dobrog ea) este una şi aceeaşi cu
Cri meea.
Prin creaŃia mea aparŃin Cri meii mel e. De ce nu mai ei? Eu iniŃiez această destinare pentru că Basarabia este
łara; li mba este una, cea românească; istoria este una, a Ro mâniei! Rădăcinile neamului sunt una şi aceeaşi. Nici o
tiranie nu va u cide dorul d e libertate, setea d e valoare, ca să mă expri m aşa cu m mă învaŃ ă d-na Anastasia în cart ea s a.
Pluralism în cultură este o altă idee a v alorii pe care o îndrăgi m cu toŃii. Europa zilelor no astre are azi nevoie,
mai mult decât în s ecolele trecute, d e un dialog cultural.
Insă eu vreau să vă in formez despre un dialog cultural iniŃiat de poetul tătar cri meean Aşik U mer în <strong>anul</strong> 1650.
El a cutreierat Asia – Daghest<strong>anul</strong>, Azerb aydj<strong>anul</strong>, Iran , Tu rcia pentru a-şi recita versurile, însoŃindu-le cu vraja
melodică a instru mentului tătar “saz” (cobză). El milita la 1650 p entru pluralis m cultural . Şi prob abil n-a fost pri mul
35

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
poet al Asiei care a avut vi ziunea valorii. Şti m d eja că poeŃii se află cu un pas înaintea celorlalŃi. Citez din op era sa,
menŃionând că li mba no astră veche este kăpceag a (cu man a):
“ FiinŃa-mi e creaŃia un ei picături
Din Kezlev sunt şi nu me am U mer.
Sânge cu rat kîpceak în vene am
Şi n-am uitat niciunde al meu neam.”
Vol. Istoria Literaturii Tătare Crimeene, Krim, 2001, pag. 98
Aş dori însă s-o cunoaşteŃi p e d-n a pro fesoară Anastasia Du mitru la catedră, Eu am asistat la o activitate
didactică susŃinută de această modestă dar valoro asă profesoară de limba şi literatura ro mână în cadrul Liceului
constănŃean “ Lucian Blaga. ” Urmărind stăpânirea de sine, puterea de a conduce dialogul, pricep erea d e a antrena
colectivul de elevi, pro funzimea cunoştinŃelor de specialitate şi de metodică, temeinicia şi siguranŃa, suprapuse cu o
dăruire nativă cultivată cu ani de studiu şi nopŃi apl ecate asupra cărŃilor într-adev ăr v aloroas e, am spus: Ce copii
norocoşi! Cu o as emenea dăscăliŃă, poetă, es eistă, tradiŃionalistă şi mod ernistă, e i mposibil să nu devii scriitorul
generaŃiei viitoare!
Norocoşi elevi ai Liceului Lucian Blaga, prin acest cadru didactic pe care eu, tot cadru didactic, aş vrea, pe
merit, s-o văd la o catedră univ ersitară, căci acolo îi este lo cul!
Dacă eram fericită prin anii 1990-2000 că am reuşit să cunosc în această viaŃă câŃiva o ameni superiori, precu m
Mustegep Ulkusal, Is mail Otar, Ri za Fazăl, acu m, în <strong>anul</strong> de graŃie 2010 î mi p ermit să lărgesc s fera “ titanilor mei” cu
alte două nu me deosebite: Dl. Valeriu Cuşner şi d-na Anastasia Du mitru . Anastasia, pentru că este atât de tânără şi atât
de valoro asă, pent ru min e înseamnă v aloarea epo cii mele. Ea, An astasia, înseamn ă cultură, Ro mânia Culturală,
înseamn ă Basarabia ori Bugeag, întregită, înseamnă cultura o menirii î mbogăŃită cu această româncă neaoşă, valoare
învingând graniŃe.
RedacŃia <strong>Emel</strong> // Id eal
.
<strong>Tatar</strong>lar/Tătarii, Güner Akmolla nın
bılınmegenlernı aşıqlağan (exponentyal)
romanı
Anastasya Dumitru’nın kritik notları
Dobruca, milletlerarasının qaynaması
dep tanılğan bır yerdır, onda “ bırtaneden”
“ kopke”geşkenın tuymadan qalasın, ve,
“ anlaşmaqman geşıngen mücizenı”koresın
(Micheline Rey). Farqlı medeniyetlerın tabışıp
qaynaması bırtanelıgın avasını Dobruca ‘ğa
bergende, bu cernı Dünya Rekord Kitabına
kırsete çünkü bo yerde “ en genış ve farqlı
medenüyetler yaşay”, dedı Nikolaye
Manolesku Neptun ‘ın “ Edebiyat Kunlerı ve
Gecelerı Sempoziyunı” 2011 de.
36
Tătarii de Güner Akmolla, un roman
ExponenŃial
Anastasia Dumitru
Dobrogea rămâne un model interetnic, un
spaŃiu al trecerii de la logica,, mono” l a logica d e
tip,, inter” (Mich eline Rey) sau ,, un miracol de
convieŃuire”. InterferenŃele culturale dau farmec şi
particulari zează Ńinutul dobrogean intrat în Cart ea
Recordurilor pentru cea mai densă diversitat e
culturală din lume, adev ăr reiterat şi de către
Nicolae Manolescu la Festivalul Int ernaŃional ,, Zil e
şi nopŃi de literatură”, de la Neptun, din 2011 .
Numel e scriitoarei Güner Ak molla est e
cunoscut în acest spaŃiu intercultural, şi nu numai ,
datorită traducerilor în li mba t ătară al e textelo r

Bu qarışıq yerde Güner Akmolla nın
adı ğayet tanuvlı, em sade bu yerde tuvıl,
çünkü o romenceden qırımtatarcağa
çevırdımeşhur edebiyat sayfalarını ve aynı
zamanda gazetecilik yaptı, ekı tılde kultur <strong>Emel</strong>
// Idealjurnalını 30 numaradan fazlasıman
yaratıpö tam 8 yıl dayanıp!
Yazarın çalışmasında koremız tatar
tılının ve edebiyatının guzellıgını romen
alimlerın yaqınlığında çünkü yazar öz tatar
dünyasına romen edebiy ve medeniyetınıde
akete ve tanıta. “ Agora” jurnalında yazılğan
entervyusında müdüre-hanım ayta: ”Romanya
daqı dyasporasının en kesın jurnalı”<strong>Emel</strong>” dır
dep(Hazıranö 2011)
Şımdı şaşırmaymız ki hanım bolğan
roman yazarı da, Boldaşbasımevı Kostencı
2011 de “<strong>Tatar</strong>lar yanı T atarii” romannı
meydanğa ketırdıö, öz milletıne kereklı ürmetnı
qazandırıp ve kosterıp. Öz anatılınde ep ekı
ciyıntıq basılğandır turk elifbesımen 2009 da,
bolay tuşunıp caşlarğa yaramaqnı, yazarın
sözlerı anlaştırıp ki anca 2011 de taa
fazlasıman, tatarlarnı cenıp erkezın tarafından
oqulacaqtırbu kitap.
Dobruca’nın Azaplar koyınde başlay
romanı anlatacaqları ve adıselerı 20-cı asırnın
başında bola, bırıncı pılanda Acı Fazîl cerleşıp.
Bırıncı ciyıntıqta üş bölım bar, kop kapitol,
yanı fasıllar 1900 ve 1943 senelerın bolğanların
bıldırıp: Koy, Koşmeler, Koy Mektebı,
Pazarçıq// Dobriç, Toy; ekıncı bolımdekı
fasıllar şunlar: Cenkler, Ölım Beşıkte,
Warşawa, Odessa Cölı, 413 sayfa bolıpepısı.
Ekıncı ciyıntıq 1943-1970 senelerınde
bolğanlarnı kostere, 10 fasılnın ışınde: Dobruca
ve Qırım, Qaşan Vatanğa qaytacaqmız,
Uyanmanın toplantıları, (Keneşuv zamanı),
Aşlıq, Milletımızın Şehitlerı, Çiftlıgın Koo
peratıvalanması, Qırımtatar Milletı Sürgunde
ümitmen yaşay, Đstanbul- Dobruca,
ÜmitDünyası. 298 saifa ve kritik son
sözlernıimzalağan ekı öğretmen: mh. Taner
Murat ve drçromen tılınde professor, Anastasya
Dumitru “ Luçan Blağa “ lisesının oğretmenı.
Bu roman tarihiy, tıl ve etnografik
dokuman. Tradissiyonelhayatından çıqqan
millet adetlerını qorumaqta, orf-adetlerde
arman taşın astı-üstüne keşe, ve, insanların
cüreklerınde acılı duyğular sıza, kışılerın
qaderlerın anlaştırıp.
Eger romanın başında raat yaşap
geşınse insanlar, tabiatın dostça turuşında,
zamanman denışmeler kele ve adetler unutula.
1900 Eylül deyaşağan kışılernı tanıymız,
Sessız koynı de, yaqşı, temız
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
37
ro mâneşti, dar şi ca publicist, fiind directorul
revistei de cultură bilingvă <strong>Emel</strong>/ Id eal cu peste 30
de nu mere. Scriitoarea promovează, deopotriv ă
limba şi literatura t ătară, conserv ate graŃie
înŃelepciunii intelectualilor ro mâni, alături de limb a
ro mână, ducând şi onorând farmecul li mbii şi
literaturii român e în acea v astă întindere d e ti mp şi
de spaŃiu al existenŃ ei culturii tătare. ,, Revista Em el
este cea mai i mpo rtantă publicaŃie a poporului meu
aflat în diaspora din România”, mărturiseşt e
directorul ei în revista Agora, iunie 2011 .
Nu ne surprinde s ă constatăm că autoarea
Güner Ak molla este cunoscut ă şi în calitate d e
ro mancier. Apărut la Editura Boldaş din ConstanŃa,
în 2011, rom<strong>anul</strong> Tătarii este unul exponenŃial, fiind
un o magiu adus acestui popor. Ro m<strong>anul</strong> conŃine
două volu me publicate iniŃial în li mba mat ernă, în
al fabetul dial ectului turc pentru a,, oferi tinerilor
date despre civilizaŃia superioară creată de poporul
nostru”, după cum afirmă scriitoarea. Abia în 2011
Güner Ak molla l e-a tradus pentru a av ea acces l a
ele un nu măr cât mai mare de cititori, nu doar
vorbitorii de tăt ară.
AcŃiunea ro m<strong>anul</strong>ui începe în satul Tătaru
din Dobrogea, la începutul secolului al XX-l ea,
avându-l în pri m-pl an pe eroul Hagi Fazîl. Primul
volu m cuprinde p erioada 1900 – 1943 şi este
alcătuit din trei părŃi: prima conŃine capitolele:
Satul, Emigrările, Şcoala sătească, Pazargic/
Dobrici, Nunta; p artea a doua: Războaiele, Ş colile
din străinătate, Primul Război Mondial; ultima:
1918 - 1943, Patria, Moartea ni -e în leagăn ,
Varşovia, Drumul spre Odesa, av ând 413 pagini. Al
doilea volu m se referă la perio ada 1943 – 1970 şi
este alcătuit din zece capitole: Dobrogea şi
Crimeea, Surghiunul, Când n e vom întoarce în
Patrie, Adunările renaşterii, Foametea, Eroii
neamului nostru, Epoca de colectivizare, SperanŃel e
poporului tătar crimeean în surghiun, Istanbul –
Dobrogea, Universul speranŃ ei (298 d e pagini) şi o
postfaŃ ă semnată de Tan er Murat şi Anastasi a
Dumitru.
Ro m<strong>anul</strong> est e un docu ment istoric,
lingvistic şi etnografic. Pornind de la o lu me
patriarhală ce îşi respectă cu s finŃenie obiceiurile,
acŃiunea trece prin zbu ciu mul şi tăvălugul istoriei
care lasă urme adânci în structura psihică a
personajelor, marcându -le definitiv destinul. Dacă
în deschiderea volumelor oamenii du c o viaŃ ă
liniştită în profundă armonie cu tot ce îi înconjoară,
treptat ei nu mai au ti mp s ă respecte cele p erene.
Astfel, facem cunoştinŃă cu eroii, situaŃi în satul
tradiŃional, la început de septembri e 1900. Parcă iam
auzi p e Ńăranii lui Marin Preda, din Siliştea-
Gumeşti, discutând desp re vremea propice începerii
lucrărilor agricole sau despre noutăŃile din s at şi nu
nu mai. Doar că în loc d e Poiana lui Iocan , ei vin l a
cafeneaua din sat, nu în zi d e du minică, ci în zi d e
vineri, un ti mp sacru pentru credincioşii musul mani .
Eroii,, opresc pe loc istoria” (p . 14) pentru că prin
cuvânt şi rit intră într-un cronotop atemporal .

milletımen. Sankem eşıtemız Marin Preda nın
Siliştea-Gumeşt koyındekı avanı, qonuşıp
cürgenlernı, tarla ışlerımen. Farq sade
Yokan’nın temırcılıgımen qavenın arasında
qala, Pazar kunı tuvıl, cüma kunı bola nevaqıt
müslümanlar dınleneler”Allah ın degenı bolır”
dep, yaşayışlarında. (s. 17) Onlar, tatarlar,
Dobruca’nın topraqlarında barlar, öz
aralarından bırısının degenıne kore: ”Bır Alla
bıle qaderımıznı!”(s. 18)
Tarihiy romanın bır teması bar, o da
“ kımlıgın ışınde bolğan tılnı, adetnı,
medeniyetnı qorumaq, bo uş mesele milletnı
qayb bolmaqtan qurtaracaq. ” Geçıcı dünyanın
adetlerı kosterıle: tuvğanda, toyda, Elam
duvalarnı aytqanda, - ve bunların deren
mânaların koremız tatarlıqnın farqlı yaşavında.
Kopler farqlı şeyler, nasıl sunnet ve loqsa
toylar. Anlatmaqnın cibı cürsete bıznı senelerın
ışınde, toy ve cenazelerde, kitapnı okumaq
tatarnı tanımaq demektır. Adetler, toy, doğım
ve ölım arasında tanıtılaö cenazeler dertlı
cılavlarman unutula, tuvğan balanın qatında
“ sabır taşnı “ taniymız, tatarnın genış ve guzel
dünyasında.
Uydurmaq istidadıman yazar filolog
Güner Akmolla hanım bızge tılınnıde tanıta,
eşıtemız: greb, qatlama, şün v. b. epısı anlatılıp
bılgısımen ve merağıman. Örnek beremen
“ şın” sözını, romenlerın doyna ve ya
baladasıman qarşı ketırıleler. Anlatmaq genış
korınışlernı aşa, gerıde ve ya tabiatta, bolıpgeşkenlernı
ve tatarlıqnın tuşuncesını de
bıldırıp taa Cengiz Han’nın devletınden başlap.
Gazilerın efsanelerı 1100 senesıne bara,
kıpçaklarnı koz-aldına ketıre. Korıngen
barlıqlardan korınmegenlerge avuşa, nasıl ayta
Keracı-Azaplar-Aqbaş (M ankoliyenın canında
koyler) koylerın arasında obalarnı asır cengen
barlıq dep, ve olarnı efsanege ketırıp. (s. 46)
Ekıncı ciyıntıq canlandıra tatarların
dertlı ve qanlı tarihını: Sürgunnı, Aşlıqnı,
Kooperatıvların zamanını, Vatan hasretlıgını;
qırımtatar milletının sürgunlıkte tuyğan
ümitlerını, ve, bondayın etıp romanda cesaretlı
ve ümitlı allergemen son berıle.
Er bölımnın ayrı sembolı bar baş
yazısında. Oquğan kışı tuyunar em asretlı em
kureşçı seslerın yazarnın, onın duyğuları
yaratqan kışılerın qonuşmalarında bellene tura:
”ne demek sen bır koyde tuvıp dünya yuzunı
kor sonra onı bazgeşıp ketö yıllarca serbest
balalığın koyını korme? ” Onın koyı, ecdatların
qurğan koyı, oğa yasaq boldı!Korınışlerın
deren mânaları bar. ”(II-cı cy. s. 24)Sonındaqı
sorğı cümlelerı – nasıl “canmadan, anlarsınmı
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
38
Personajele se las ă conduse d e voinŃa divină,, d e
Voia Lui Allah” (p. 17 ) şi duc o vi aŃă liniştită pe
meleagurile dobrogene deoarece, după cu m zice
unul dintre ele,,, doar Allah ştie destinul fiecăruia. ”
(p. 18 )
Un lait motiv al ro m<strong>anul</strong>ui este păstrarea cu
sfinŃenie a identităŃii naŃionale,, li mba, obiceiul,
civilizaŃia, aceste trei elemente vor feri poporul de
dispariŃie. ” (p. 29) L ectura est e o incursiune în
lu mea tătarilor. Sunt prezentat e riturile marilor
treceri: naşterea, nunt a şi înmormântarea. A fl ăm
despre,, piatra răbdării”, pri ma încercare a copilului
la naştere, apoi despre i mportanŃ a cuvintelor magice
ale rugăciunii,, Ellam” sau ale altor texte specifice
tătarilor. Autentice şi interesante detalii etnografice
sunt descrise în ceremonialul botezului s au în
prezentarea nunŃii lăuzei. Demersul narativ
urmăreşte,, scurgerea anilor, printre nunŃi şi
în mormântări”. Prin aceast ă modalitate ficŃională,
autoarea ne introduce în lu mea tradiŃională a
conaŃionalilor pent ru a ne prezent a mat ricea
spirituală arhaică, modul de viaŃă şi tradiŃiile
tătarilor. Filologul Güner Ak molla ne face o iniŃiere
în lexicul acestei li mbi. Aşa aflăm termeni ai
vocabularului tătar: greb , qatlama, şân etc. , toŃi cu
explicaŃii clare şi bine docu mentate. De exemplu ,
şânul reprezintă echiv alentul bal adelor sau al
doinelor ro mân eşti.
Narativul las ă loc d escri erilor v aste şi
evocărilor pentru a ne prezenta în totalitate
mentalitatea v echiului popor al tătarilor, d esprins
din Imperiul lui Genghis Khan. Sunt evocat e
vremurile de leg endă al e eroilor, cu rădăcini până la
1100, până la h anii kăpcegi. De la d escri erea unui
spaŃiu real, movilele de la Cotul Văii , dintre Tătarul
şi Albeşti (de lângă Mangalia) se trece la univ ersul
fabulos unde ni se relatează despre,, legendel e
călătorind p rin secole. ” (p. 46)
Volu mul al doilea adu ce în pri m-plan un
alt aspect tematic: istoria zbuciumat ă a tătarilor:
Surghiunul, Foametea, Epo ca de colectivizare, dar
şi dorinŃa de regăsire a Patriei natale: SperanŃel e
poporului tătar crimeean în surghiun, ro m<strong>anul</strong>
încheindu-se cu o notă d e optimis m: Uni versul
speranŃei. Toate titlurile capitolelor sunt simbolice.
Lectorul va resi mŃi pe tot parcursul ro m<strong>anul</strong>ui tonul
nostalgic şi uneori p rotestatar al autoarei, as cuns în
monologul diverselor ipostaze ale personajelor sale:
,, Ce înseamn ă să te naşti într-un sat şi să îl
părăs eşti, să nu poŃi reved ea pajiştile copilăriei
libere!?... Satul ei , satul reîntemeiat d e strămoşii ei ,
îi era acum interzis!... Acele i magini sunt
semni ficative. ” (vol. II, p. 324) Frazele interog ative
fin ale,, Fără să arzi în focul vieŃii poŃi, oare, poŃi să
înŃelegi viaŃa?” sau ,, Cine ar put ea şti ce vor aduce
zilele unor epoci viitoare în neobosita lo r cu rgere?”
sunt foarte sugestive. Autoarea speră că,, tinerii
curajoşi, care vor scrie fără teamă şi vor cerceta fără
de reŃineri, vo r reuni ,, lumea tătară cri meeană. ”
(vol. II, p. 329)
Tătarii reprezintă rom<strong>anul</strong> exponenŃial al

hayatnı?”ve “ sönsız aqmaqta, kım bıler kelecek
yılların neler ketıreceklerını?”
Bunlar mânalı ve sır bergen sözler.
Yazıcı hanımnın ümitı bo: caşlar
qorqmadan yazarlar ve qararlar aqıyqatnı,
bırleştırıp cayılğan qırımtatar dünyasını. (II-cı
cy. s. 329)
Efsanelı milletın kitabı bo”<strong>Tatar</strong>lar
//<strong>Tatar</strong>ii” romanı. Kuğu kuşnın meşhur devlet
uşun şalğan efsanelı durkusıdır ve bonday
sürgun etılgen millet ışınden, tuydurmadan
şala, qurtuluş ümitını eşte toqtatmadan –
qopqan cipnı baylap. Güner Akmolla yazıcı
ümit ete ki Qırım dan Dobruca’ğa qobıp kelgen
tatarlar, Phönix quşınday öz kulınden canıp
tırıler ve bırleşmeknınquvnağıman ana-vatanğa
toplaşar. Bız korermız bo milletnın qaderın.
Torunlar, yazıcı kıbı, şımdılık sade
ışınden şalmaylar qurtuluyşnın marşını
(gymnı), aynı zamanda olar çeşit kitaplar
yazalar bu konuda: tarihçilerge, soçöloklarğa,
tılcılerge, antropofaqlarğa, etnograflarğa, o
kitaplar erkezın er bır cemiyetnın aqqın
anlatarlar.
Ortalıqta tanılğan bır haq bolsa, o
Güner Akmolla’ nın kitabının, romanın ve
monografyasın tanıp tanıtmağa keregıdır,
çünkü bu kitap şarq dünyasına bır qapı aşa ve
bızge bıldıre, Varujan Vozganyan’ın
“ Şıbırdavların kitabı” kıbı ya da Cengiz
Aytmatov kırğız yazarının kitaplarınday,
mankurtçılıknı sovyetlerde imperya emırlerınde
bırleştırıp, ve ya Al. Soljenitsın ‘ın
kitaplarınday aynı bır konuda tabıldırıp ve
trajik tarihnın dersı bolıp.
Güner Akmolla ‘nın “ <strong>Tatar</strong>lar //
Tătarii” // romanı hatırlata alaymızın geçıcı
bolğanımıznı, adaşqanımızn, bıldıre ki
canğızlıq tuyunıp qadernın oyuncağı bolıp
yaşağanımıznı.
(Anastasya hanımnın studyası, müsadesımen,
<strong>Emel</strong> //Ideal jurnalından alınıp Yıldız'ğa
bağışlanğandır oktyabır //ekım 2011'de)
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
39
unui neam legendar, cântecul d e leb ădă al unui fost
mare i mperiu ce îşi,, cântă în gând i mnul poporului
surghiunit” care încă mai speră să reînnoade,, firul
rupt”. (s. n.) Scriitoarea Gün er Akmolla continuă s ă
spere că tătarii cri meeni (cei din Dobrogea),
desprinşi din trunchiul Patriei, vor renaşte precu m
pasărea Pheoni x şi vor resi mŃi bu curia reîntregirii, a
revenirii si mbolice la patria-mamă. Rămâne d e
văzut ce va h ărăzi destinul acestui popor.
DescendenŃii lui, aşa cu m este şi autoarea
menŃionată, cânt ă nu nu mai,, în gând” i mnul
poporului surghiunit”, ci şi publicând numeroas e
cărŃi având teme de actualitate: i mportanŃ a
interculturalităŃii, dramatis mul exilului, posibila
dispariŃie a unor li mbi din cauza asi milării lor. Cel e
două volu me rep rezintă i mnul unui popor, greu
încercat de vitregiile sorŃii. Ele pot fi un document
de studiu pentru istorici , sociologi, lingvişti,
antropologi, etnografi et c. , a tuturor celo r
preocupaŃi de soart a col ectivităŃilor.
Cert este că rom<strong>anul</strong> Tătarii, de Güner
Akmolla, este o monografi e, care merită citită atât
din simplă curiozitate, fiind o incursiune într-o lu me
orientală, cât şi pentru a ne aminti că există
monografii precu m Cartea şoaptelor (titlul
ro m<strong>anul</strong>ui lui Varujan Vo zganian , dedicat
armenilor), precu m cele al e scriitorului
kirghiz Cinghis Ait matov (despre feno menul d e
mancurtizare i mpus de Imperiul Sovietic), ale lui
Al. SoljeniŃin şi multe alte cărŃi pe aceeaşi temă din
care putem învăŃa lecŃiile dramatice ale istoriei .
Ro m<strong>anul</strong> Tătarii, scris d e Güner Ak molla, n e
reaminteşte că toŃi suntem pelerini în ti mp şi în
spaŃiu, suntem nişte exilaŃi şi nişte jucării în
hăŃişurile destinului.

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
13. Şiir şöleni - Ceremonialul poeziei, Güner Akmolla
La cel de al nouălea Simpozion InternaŃional al limbii Turce organizat în perioada 24-27 noiembrie
2011 la Prejner //Prizren- Kosovo// Kosova, în memoria marelui poet turc M ehmed Akif Ersoy (1873-1936)
născut pe meleaguri koşovene, mai precis în satul M amuşa, au fost comemoraŃi trei personalităŃi locale ale
culturii şi literaturii turce, Suzi Celebi (sec. al XVI-lea), Ahmet Hamdi Tanpînar şi Karageaoglan din
perioade mai apropiate nouă. În număr de aproximativ 100, invitaŃii din cele 22 de Ńări turce, au oferit un
spectacol literar-poetic grandios. Prezentări de poeme, lucrări de atelier critic, evocări, conferinŃe, concerte,
excursii şi itinerarii turistice în Balcanii care s-au aflat timp de peste 500 de ani sub influenŃa culturii, limbii
şi religiei imperiului otoman, s-au succedat însufleŃind atmosfera sărbătoririi solemne a limbii şi a poeziei
turce.
Uniunea scriitorilor din T urcia a iniŃiat pentru prima dată în <strong>anul</strong> 1992 la Bursa (Turcia)”Ceremonia
InternaŃională a Poeziei de Limbă T urcă”. În anii următori, de fapt din doi în doi ani, festivitatea poetică ce
onorează deopotrivă poezia şi limbile turce (din 60 au rămas 30 n. n. ), s-a desfăşurat în următoarele localităŃi
ale întinsei lumi turce, în această întindere constând vigoarea cultural-artistică a tuturor popoarelor de origine
turanică (turcă, turcică): Bursa (Turcia), Alma –Ata (Kazahistan), Aşkabad (T urkmenistan), Girne(Cipru)
Strassbourg (FranŃa), Akmescit (Crimeea //Ucraina), Uskup //Skoplie (Macedonia), Baku (Azerbaigean). Eu
am avut onoarea de a participa la două manifestări, în Crimeea şi acum în Kosovo, remarcând spiritul
organizatoric şi artistic al neamului meu, dar reprezentând cu cinste România. Suma alocată anual de către
guvernul turc (în anii trecuŃi numărul participanŃilor depăşea cu mult cifra de 150 de poeŃi), a fost
suplimentată şi în acest an de către oamenii de afaceri turci care însoŃesc poeŃii, se delectează cu poeme din
Ciuvaşistan şi din Georgia // Gurgist<strong>anul</strong> turcilor karapapak (karakalpak), plătind din buzunarul lor generos
ori de câte ori poeŃii îşi depăşesc suma. Un poet remarca: ” Eu, fiind poet, plătesc cu poezia mea, de aceea
umblu fără bani... ”
Dacă suma alocată de guvern acoperă cheltuielile legate de transport, cazarea şi masa, cadourile,
premiile, le suportă aceşti distinşi, modeşti, nobili “ mecenaŃi “ , prezenŃi şi la Prejner. În asemenea
conjuncturi se conturează depăşind timpul şi spaŃiul tabloul creat de Firdousi revoltat de atitudinea
duplicitară a şahului Mahmud:
„Bătrân, de optzeci de ani, bolnav ce zac,
Şi-acum - aproape orb şi om sărac.
40

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
Trăiam în lipsă şi scriam cu anii;
Plângeau amicii şi râdeau duşmanii... ”
(G. Coşbuc, Poezii, Scrisoarea lui Firdousi către şahul Mahmud)
Ori, îl amintim aici pe marele Eminescu concluzionând epoci şi destine poetice:
„... Pentru mine e totuna:
De-oi petrece –ncă cu mâŃe şi cu pureci şi cu luna,
Or de nu – cui ce-i aduce? – Poezie – sărăcie!”
(M. Eminescu, Poezii, Cugetările Sărm<strong>anul</strong>ui Dionis)
PrezenŃa mea la această manifestare poetică a început cu evocarea marelui nostru Genghiz Dagci,
recent trecut în eternitate la Londra şi înmormântat în satul său natal din Crimeea // Gurzuf –Yalta,
romancier de valoare cu debut poetic; trupul neînsufleŃit a fost transportat şi înmormântat cu onorurile
cuvenite prin aceeaşi Uniune a ScriitorilorT urci (în fotografie se poate urmări una dintre scenele
înmormântării). Am recitat din perioada tinereŃii scriitorului poezia scrisă în <strong>anul</strong> 1941 şi sugestiv intitulată
”DaŃi-mi sabia strămoşului meu”:
DaŃi-mi sabia strămoşului meu
Cenghiz Dagci (tr. G. Akmolla)
Focul libertăŃii îmi arde, îmi arde inima.
Sabia strămoşului meu cer să mi se dea.
Calul să mi-l duc spre piaŃa-nsângerată,
DaŃi-mi, vă cer, sabia ce gloria-mi arată!
DaŃi-mi! Mi-e sufletul în clocot ca apa din ocean.
Cine strigă cu ură că nu mai există Turchistan?
Eu sunt un luptător turc ce sângele-şi iubeşte.
DaŃi-mi, vă cer, sabia pe care strămoşul o cinsteşte!
DaŃi-mi! Sânge vreau pentru sângele vărsat,
Vreau sânge pentru morŃii războaielor ce-au stat.
Sânge vreau pentru gloria de ieri şi cea de mâine,
DaŃi-mi, vă ce r, sabia strămoşului de glie!
Focul libertăŃii îmi arde, vai, îmi arde inima.
Sabia strămoşească eu cer să mi se dea.
Calul să-l port spre piaŃa sîngeroasă,
DaŃi-mi, vă cer, sabia de neamul meu aleasă!
Ucraina, 1941
Din creaŃia proprie am recitat poezia „De ce? ” deja cunoscută din <strong>anul</strong> 1992 în lumea turcă şi tătară
prin recitarea de înaltă Ńinută artistică a celebrului poet, compozitor, regizor, artist şi interpret crimeean,
domnul Riza Yusuf, din păcate, traducerea în română rămănând tributară ideii sau tabloului poetic:
De ce?
De ce bunicii din Crimeea cu-atâta spaimă au fugit?
De ce, duşm<strong>anul</strong>ui, de frică, ei Patria o au jertfit?
Urcară dealuri, tăiară gheŃuri, alte pământuri căutând,
În patru zări se-mprăştiară, de-alung de veacuri tot plângând...
Crezând “pământ făgăduit” în Dobrogea s-au aşezat,
Aproape erau de Crimeea, de Istanbul; ei au sperat!
Îmbătrânind cu ochii-n zare, spre satul lor, sprePatrie,
41

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
Ei gem acum în cântul meu şi plâng cu mine-n poezie.
Trecură ani şi-a lor durere o poartă-n suflet secole,
Iar Marele Hanat devine un vis în sate dobrogene.
Trudesc ei pentru Patrie, “TreziŃi-vă Tătari!”spunând,
Elevii de la Teologie imnul lui Niyazi cântând!
De ce nu ne uneşte spaima acum la finele de veac?
De ce-nrobiŃi de-acelaşi duşman, tot prigoniŃii noştri zac?
Şi fiecare zi e-o şansă, acum e timpul, sus, tătari!
Noi dreptul nostru dacă-l pierdem, Istoria-i uită pe tătari!
De ce bunicii din Crimeea fug cu- averile-ngropate?
De ce plâng, legănând nepoŃii, bunicile îndurerate?
ÎnstrăinaŃi, orfani cu toŃii, tătarii rătăcesc plângând,
De veacuri, rătăcesc tătarii, Patria lor căutând!
Istoria ne onorează, uitând de glorii să pierim?
Aceste zile sunt coşmaruri, de ce noi încă să dormim?
Străbunul se-nvârtea cu biciul printr-o Europă -ntunecată,
Să nu uităm, spre-a nu ne pierde, renumele de altădată!
În altă adunare de cenaclu literar am prezentat şi cele două poeme de factură istorică: „Balada
Tătarului Crimeean din Dobrogea” şi ”Balada Eroului Tătar”.
Lucrările Festivalului Poetic s-au încheiat într-o distinsă atmosferă de sărbătoare a limbii şi a
poeziei, discutându-se şi întâlnirea de peste următorii doi ani...
Onlar, ŞAĐRLER, tılımıznı yaşatalar - Kosova 2011
42

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
14. Şiir sayifası – Pagina poeziei, Halil Đbrahim Özdemir, Erzincan
Acıları kim gördü?
I.
Bu etten bir duvardır, çepeçe vre kuşatmış,
Kanatların tutuklu duvarını kim ördü?
Var binle rce çağlayan gözüme yaş taşıyor
Acılarla yoğrulmuş hamurumu kim kardı?
Çelikten daha sağlam güm güm atan kafeste
Patlayan bombaların ruhsatını kim verdi?
Binbir zehri toplayıp şifa olsun diyere k
Ölümcül sofraları önümüze kim kurdu?
II.
Gönlümde büyüttüğüm sevgi tomurcuğunu
Daha çiçe k açmadan kim kopardı küm vurdu?
Gülen yüzüme bakma içimde tufanlar var
Hissetmeyen ne bilsin, acıları kim gördü?
Kanayan bu bahtımın sızlayan yarasını
Senden başka kim duydu senden başka kim
sordu?
24. 04. 2004.
Ay battı ben battım ey, ölümsüzlük meleği, hey
43
Sedat Yenigün için
1.
Ağladım yine bu akşam kalbin kabristanında
Kurumuş filizler altında selvile r kucağında

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
Dondurarak ruhumu uzandım ötele re
Akıttım gözyaşımı sonsuz mesafelere.
Göz yaşlarımda ümitbir ye şillik kokusu
Hücre hücre ürperdi, vücudun her dokusu
Ruhum e ridi şimdi sonsuzun potasında
Artık yokluk e riyîm varlığın aynasında.
Bildim varlıkta değil, ahenk yoklukta varlık
Ölümlük ruhlara hükmeden ihtiyarlık.
Đnsanlığın yükünü yükledim omuzuma
Yalancı gerçe kle ri kattım sabun tozuna.
2.
Korkunç bir yalan hayat çırpınmalar bütün boş
Gülücükle r altında gülenler hepten sarhoş
Uzattım benliğimi al kutlu ellerine
Kuruyum köklerime biraz su... ümidiyle.
3.
Yükledim yüreğime en katı gerçe kleri
Yırttım dünyaya yazdığım tüm dilekçele ri.
Çıktı savaşa kalbim çıktım savaşa yine
Aklıma gelmeme li dünyadan te k kelime
Oysa neler isterdim neler bekle rdim senden
Kefenle gitme yecek para puldan kese den.
Uzanacak ellerim ge çmişle re yeniden
Aynı se sle r gelece k Uhud’lardan Bedir’den.
Bir koca tarih canlı bir hayat gibi
Çağlayarak içimden coşuyor yine sanki
Đşte şahlandı atım yeniden nallarıyla
Bulaşacaktır ruhum şehitlik hallarıyla.
26. 02. 2004
Bir yıldız gibi
Ölümlü be denime ölümsüz süsü taktım
Geçmişim kararsa da yarına ışık yaktım.
Tüm yollarım aydınlık tipi boran kayboldu,
Engelsiz yollarıma bir yıldız gibi aktım.
15. 12. 2004
44

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
15. Şiir sayifası – Pagina poeziei, Vahit Ergin, Prizren - Kosova
Günün bilançosu
Saat 22’yi gösterdiğinde he r akşam
Kendimle he saplaşmam gündeme gelir
Günün bilançosu gözden geçirilir
Alacağım ne kadardı ve rece kle rim ne
Fakat günde bir kuruş olsun
Benim artım olmalı
Saat 22’yi gösterdiğinde he r akşam
Kendimle tartışmam gündeme gelir
Günün ilişkileri gözden geçirilir
Haksız kime davrandım beni kimler eleştirdi
Fakat günde bir ilişki olsun
Beni hoşnut etmeli
Saat 22’yi gösterdiğinde he r akşam
Kendimle konuşmam gündeme gelir
Günün çalışmaları gözden geçirilir
Okuduğum nele rdi yazdıklarımın hangile ri kötü
Fakat günde birkaç satır olsun
Bir kağıda yazılmalı.
Elmayım ben
Elma ağacıyım ben
Ne bitme bilirim ne bıktırma
Đlkbahar yaz sonbahar kış
Hep taze misk gibi kokarım
Hazıma iyi gelir
Ağıza tat katarım
Küçük de olurum büyük de
Hem suyum var hem şeke rim
Etim de e ksik de ğil ha !
Çok se vimlidir elmalar
Hem de nefistir
Daha nefistir tabii ki
Çilekler, muzlar, karpuzlar
Fakat kısa ömürlü olur
Ve çok yenirse
Bıktırıcı olur he p bunlar
Döner dolanır insan
Mevsimlik me yvelerde
Yine de bana gelir daima
Çünkü huzur bende anlaşılan
Ve bir ömür de sağlık.
45

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
16. Şiir sayifası – Pagina poeziei, Mircea Lungu
Bıre w qurşun atmağan mal taşığan
trenge
Sade men şıqqanman re sımge
Boyası ırıgen taqta vagonın
merdivenınde...
Qara, bır kolge bar gibı arqanda
baqırdın mı yoqsa şay keldımı mağa
erınlerının qıymıldamasında
Melek kelgendır anyağından te reklerın
Baqırdım, illa o tuymadı menım sesım
Cenıldı motor aletle rın quvetınde
Ne ğadar qarağan bolsam da vagonların
volutıne
uzatıp bıle gımnı tışarlarğa
sankem saydım parmaqlarımın
arasında
hayalımdaqı dünyanı
buharlı makinalar nevaqıt yaratıldı,
cer yapılacaq kereknı tuydım
hayatımdaqı tırenge mındım,
qara qanattan şıqqan dumannı da
butlar ve qursaqlar çelikten
olokomotiva da
- loqsa day -
er maqasın ke smesınde
er cölların ketmesınde,
asansörın awaları
kara-betım qalay candı
saniyelernı yaşağanda
ışiy etnı sen urğanda
ve ya peşman bolğanda
carıqlarğa uşmağanda
şannı qarap zafe rlerde
belkı kunın bırısınde
bıqtırğan heykelın üstınde
Ayvan taşığan tren – Trenul de marfă
Nimeni nu împuşcase trenul de marfă,
Doar eu mă fotografiasem
pe scara unui vagon din lemn cu
vopse aua topită... - Uite, în spatele tău
pare a fi o umbră, mi-ai strigat sau mi
s-a părut cumva după mişcarea buzelor
- O fi venit de dincolo de copaci un
înger, am strigat, cre d însă că strigătul
meu a fost strivit de robusteŃea
boghiurilor - Şi cu cât priveam volutele
vagoanelor aplecat în afară cu braŃul
întins, ca şi cum aş fi prefirat printre
degete unive rsul imaginar de la
inventarea maşinilor cu abur încoace,
cu atât mai mult simŃeam că trebuie să-i
fac loc trenului în viaŃa mea, cu fumul
ca o aripă neagră ieşind din burta de
oŃel a locomotivei îndreptându-şi
şalele
- ca-ntr-o naşte re - după fiecare trecere
de macaz sau cotitură de drum, Aerul
scăpat din liftul vînturilor îmi spărgea
obrazul - era o senzaŃie pe care o trăieşti
doar atunci când secundele se izbesc de
carnea crudă a apei sau când re greŃi că
nu poŃi zbura cel puŃin cu viteza luminii
direct din acceleratorul de particule pe
care s-ar putea, într-o zi, să-l găse şti
triumfal mărşăluind pe un monument
plictisit, prins într-o capsulă
impe rială...
Chiuiam cu aceeaşi inocenŃă cu care mă
făleam
că am scăpat de copilăria romancie rilor
victorieni - multă vreme s-a spus pe la
46

padışalıq kafesınde...
Qabersızden menlıgımmen qışqırdım
Viktoryan zamanlarda kitap
yazğandan qurtıldım
zamanlar geştı aytılıp ki o bır işaret
koşedeqalğan canğızlıqtan ibaret
bola ne vaqıt devlet senı qonıştırmay
uzaynın mucisenı qaray
canğızlığıma şare tabarman diy...
Dayanğan o tırenın şahsiyetıne
aytıp ki dunyanı qurğan tuvımnı taşıy
soqaqlarda onday basmağa
meraqlandım
lokomotivanın qışqıruvına da urıldım
nevaqıt yandılar qomışılarım
qalqnın arasında pufıldayım
em qaşayım, qatıp qaşayım
yukse k vergı dayresınden,
onın esansı lokomotiv eken
denışımlı tamğa ve togereklerde
caltırağabn baqır şiylerde
ufıqların mıknatısında şakırp
bıle gı de celpenıp
ketkende menı selamlap...
stasyonlar da, tryajlar da masal aytıla
kurekmen komırnı otşı ketırıp sala
ottan başta cımırtaman otme gın ala
ve usta, evet me kanık ustası
kenede qullana bılıngen qurnazlıqlarnı
atın quvetıne dalıpqala
erke klıgın tanıta
murunlarına buhar bere yabanilık
tuydırıp
qamutlarnı boşına cürsetıp
Alla’nı anımalarında
Tırıltıp onı bellı zamanlarda
dersın ki tuşuncelerın ayta,
reisnın odasındaqızıl taqta saatnı saya
bırden salıponın aynasına
sade malve ayvan taşığan tırenler
öz basımdaqı harita ekenler
şahitlık sala onlar
nevaqıt sen temır cölına qulağın
yapıştırsan
zemanevi cöllarnı tapsan,
bızım betlerımız epısı bırdiy
bır-bırıne qarışıp de gendiy...
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
çev. Güner Akmolla
colŃuri că era un gest semnificativ al
singurătăŃii într-un timp cînd
autoritatea îŃi inte rzicea să vorbeşti
despre singurătate pe motiv c-ai putea
găsi - trăind- o-, semnele unui miracol
cosmic...
Mă hrăneam cu pe rsonalitatea acelui
tren care transporta încărcătura
genetică a lumii
voiam să am călcătura lui tivind străzile,
şuieratul flegmatic al locomotivei
de trezit vecinii, să pufăi în public
şi să fug, să fug
de Marele Fisc,
EsenŃa lui e ra tocmai ace a locomotivă
cu embleme caligrafice rafinate,
îmbrăcată în cercuri
şi alămuri lucitoare - forŃa lor magnetică
atrăgea orizonturi, braŃul me u flutura
salutându-mă prin timp la fiecare
curbă... Şi pove stea curgea zglobie prin
triaje şi hălŃi
fochistul băga cărbuni - nu înainte de aşi
fi scos pe lopată oul şi pâinea prăjite -
n focar
iar me canicul, da, me canicul, folosind
toate şiretlicurile posibile se aple ca
asupra cailor putere c-o atitudine
bărbătească, le dădea abur în nas atât
cât să creadă că pot tropăi sălbatic, fără
hamuri spre sălbăticia imprimată
de Dumnezeu în memoria lor
şi la inte rvale egale mai lustruia,
ca şi cum ar fi vorbit cu propriile - i
gânduri,
lemnul roşcat ca pe-o pleoapă a
orologiului din cabină
în oglinda căruia, la un moment dat,
când despre trenul de marfă doar hărŃile
retipărite de tine mai puteau depune
mărturie
şi tu încă îŃi mai lipeai urechea de foiŃa
argintie a şinei,
pe drumuri atemporale,
chipurile noastre, egal, într-un fel de
vârtej
s-au întâlnit...
47

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
17. Şiir sayifası – Pagina poeziei, Taner Murat
Ne
Ne tuwup nurl arga aşar edí m kóz
Ne şúrúp toprakta bolîr edí m toz.
Ne ósí p bal adan şîgar edí m er
Ne ğemaát í şínde tabar edí m ğer.
Ne il ham, ne nefes, ne sol îş, ne es
Ne awuz fikirge, ne eda , ne ses.
Ne dogan uşurtup ğî gar edí m kuş
Ne kírpík ğumganda yaşar edím túş.
Ne ğuyruk kamî şlap boyl ar edí m kîr
Ne kagî p penğíre ğîrl ar edí m ğî r.
Ne tuy gî , ne sewda, ne bí zl er, ne óz
Ne şiir-manzúme, ne lugat, ne sóz.
Ne kerí p ğayî mnî sogar edí m aw
Ne keskí n baltam man kerter edí m taw.
Ne zúlfiy şáşí mde oy nar edí ğel
Ne maga arkadaş bay lar edí bel .
Ne kuwat, ne kudret, ne ateş, ne kúl
Ne dostl îk, l etafet, ne şeşek, ne gúl.
Ne şumnî atl atî p kórer edím tañ
Ne bardan kaberlí kurar edí m añ.
Ne ğónden sapmadan ğúrer edí m túz
Ne ílím, fel sefe, añl ar edí m uz.
Ne bílí m, ne i rfan, ne zaman , ne an
Ne edep, di n-i man, ne na mus, ne dan .
Ne ólí ataga ğay ar edím kol
Ne tírí balaga aşar edím ğol .
Ne karap pazardan alîr edí m ğan
Ne etím-tamîrî m suwlar edí kan.
Ne zi hi n, ne zekáa, ne akîl, ne oy
Ne kîsî m-akraba, ne tuwgan, ne soy .
Ne bír boş şanakka mení karattî ñ
Ne akîl bermeden ma sal añl attî ñ.
Ne korktîñ túşmege ateşke-suwga
Ne hergún ğem y ettí bal alî kazga.
Ne raátlík, ne y ukî , ne kúlúw, ne haz
Ne sefañ bol dî kóp, ne kaygî ñ da az.
Kábege arkamda taşî sam gene
Men saga ódeme m borjî mnî , nene!
(10 aralîk 2010 )
*
48

Sãrbãtorind "Ziua Tãtarilor" în Albeºti(Sarîgól-
Akbaº)
În timp ce sãtenii din Azaplar(Tãtaru) sosesc pentru a
sãrbãtorii "Ziua Tãtarilor"…
Primarul Adam Ion ºi Caulamet Onder vorbindu-le
localnicilor de "Ziua Tãtarilor" la Azaplar(Tãtaru)
Studiu în cadrul laboratorului multicultural din
Albeºti(Sarîgól-Akbaº)
…gospodinele tãtãroaice pregãtesc vestitele plãcinte
"ºiybórek"
Ansamblul artistic de dansuri ºi tradiþii tãtãreºti
“Azaplarlar”

Maryus Kelaru
toz da insan eken
alan kire iºçi bolgan taºlarga
belki de tozga
dep ºairler ayta
ep insan onlar da
canli insanlar kiyinip kuneºte
bara
patinalarday tuºuncelerge taya
qatlarindan rüyalar kete
memnun taqta patlagan kopirde
aºaycaq üy quºaqlay
bolayiq oninqi dep istey
gecenin apayi-pencire aºila
terekte kulgen yaprakni ºakira
aºilsin quºaqlarimizda
kozinde ilk baar canlana.