You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
(Ideal)<br />
KÜLTÜR<br />
MECMUASI<br />
Revistă de Cultură Bilingvă<br />
Iulie 1930 – Iulie 2011<br />
Numărul 31 Anul <st<strong>ro</strong>ng>81</st<strong>ro</strong>ng>
ISIYAN! PROTEST!<br />
La Km 198 de pe Autostrada Bucureşti-Constanţa, pe raza comunei Valu lui<br />
au dispus distrugerea vestigiilor arheologice ale unui sat tătăresc cu o<br />
a 300 de morminte din cimitirul satului.<br />
Cum, n-ai bani p<br />
curbă?<br />
România, nu fii
Kültür mecmuası<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
ISSN 1011- 9876
IŞINDEKILER - CUPRINS<br />
1. Bırıncı söz - Cuvântul dintâi, 18 Mai 1944 – 18 Mai 2011....................................... 3<br />
2. Taziye – CondoleanŃe ................................................................................ 3<br />
3. Adalet kureşi - Lupta pentru dreptate, Idris Çelebi-Oğlı Asanin................................ 3<br />
4. <st<strong>ro</strong>ng>Tatar</st<strong>ro</strong>ng>lar – Tătarii (VI), Güner Akmolla ............................................................. 3<br />
5. Nazmıyetımız ve nesırcılıgımız tarıhından - Din istoricul poeticii clasice (VII), Şevket<br />
Yunus ................................................................................................. 3<br />
6. "Necıp Hacı Fazıl"-nın atın taşığan mektepten kereklı kaber – Veşti importante de la<br />
şcoala “Negip Hagi Fazîl” din satul Tătaru ...................................................... 3<br />
7. Qaideler ................................................................................................ 3<br />
8. Taner Murat’nın sözlıklerı, Adil Seytbeki<strong>ro</strong>v ....................................................... 3<br />
9. Zaman, insan ve... qader – Vremuri, oameni şi... destine, Vasilica Mitrea ................... 3<br />
10. Deportarea – Sürgün, Iulius Preduşel ............................................................ 3<br />
11. Kiyanye hanımın hatıraları - A mintirile doamnei Chianie, Chianie Rustem.................. 3<br />
12. Bağışlay mız – Cartea iertării (XI), Güner A kmolla .............................................. 3<br />
13. Şiir sayifası – Pagina poeziei, Mircea Lungu ..................................................... 3<br />
Gladyatornın sonetı – Sonetul gladiatorului ................................................. 3<br />
14. Şiir sayifası – Pagina poeziei, Niculina Oprea ................................................... 3<br />
Başqaların ve menım omırlerımız – VıeŃıle altora şı vıeŃıle noastre ...................... 3<br />
Vatan kureşı elal – Lupta cea sfântă pentru patrıe......................................... 3<br />
15. Şiir sayifası – Pagina poeziei, Charles Pierre Baudelaire ....................................... 3<br />
Ewelkí hayatîm – În altă viaŃă................................................................. 3<br />
Sewdalîlar ólímí – Moartea amanŃilor ........................................................ 3<br />
Kambîr kîsmet – Neno<strong>ro</strong>cul .................................................................... 3<br />
Baş kabımızda: Qırım artistlerı bızmen: Cemil efendı, Necla ve Gülizar hanımlar, Rustem efendı.<br />
Director: Güner Akmolla - 0722 - 848989<br />
RedacŃia: Ulku Osman, Taner Murat, Şevket Yunus, Server Bekir, Eldar Seiytbeki<strong>ro</strong>v,<br />
Anastasia Dumitru, Vasilica Mitrea, Sevda Mutaş<br />
Tehnoredactare: Sevda Mutaş<br />
Foto: Adele Acmola<br />
CorespondenŃă : str.Mircea cel Bătrân nr.146, Bl. F2, Sc.D ap. 80<br />
e-mail: ghiuner_ acmola@ yahoo.com<br />
ISSN 1011- 9876
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
1. Bırıncı söz - Cuvântul dintâi, 18 Mai 1944 – 18 Mai 2011<br />
Surgunden 67 sene geştımı? Soramaqnın manası kop: ne boldı bızım milletke?<br />
Kımler olıp kettı? Kımler qaldı? Qalğanlar ne yaptılar onda ve mında? Qırım qayda?<br />
Adaştıqmı?<br />
Yoqsa Qırım da kene de barmızmı? Bız kene de barmızmı?<br />
Aramızda tabılğan qıymetlı musafırlerın p<strong>ro</strong>gramasını ve Ovidyus Üniversitetınde<br />
yasalğan spektakolnı mayıs aynın 25 de, Mambet Unal ex-başqanımızın ketırmesımen<br />
balasın toyına epımız qutladıq: Gulizar ve Rustem Memet ve Cemil Karikov.<br />
Balabanlarımızın qazanğan namını ve şanını, er nekadar qonuuşsaqta, anlatıp pıtırmege<br />
çare yoqtır, bızler qısqa bılgılermen cöl aşqan bolarmız!<br />
Gulizar hanım 1953 senesınde Tadjikistan da tuva, 1980-1984 yıllarında Vakal<br />
Fakültesınde oquy ve 1990-2001 yıllarında Qaytarma ve Qırım ansamblolarında çalışa.<br />
Ana kıbı üş guzel ve yuksek tahsilde başarılı bala yetıştıre: Mahire( stilist), İliyas (Ukrayna<br />
TV kanalında uzman) ve Mavile ( tiyat<strong>ro</strong> artistası).<br />
Rustem Memet, eşı ve meşhur milliyetçımız. 1941 yılında dünyağa kele Şehitler<br />
Burnaşkoyınde, surgunnı unutmadan cırlay; 1960-1963 yıllarında askerlıkte bola; 1964<br />
cılında tek ansamblo Qaytarma da çala, 1965-1970 senelerınde eğitim ve müzik<br />
mektebınde ko<strong>ro</strong> şefı bola;Qaytarma ve Qırım ansamblolarında devamı bar, Sadetler sınır<br />
ışınde ve 1991 de AVRUPA devırını( turusını) Türkiye ge cetıştıre.<br />
Cemil Karikov 1960 senesın doğımı Uzbekistan da. 1992 de pıtıre Taşkent<br />
Konservatorını ve orkestra şefı bola Televizyon Müzik Redaktorı kıbı. Beste ( müzik)<br />
kitapları 8 basılı – kvartet telı ( cvartet de coarde), pyano, oda orkestrası; 9 seneden beri<br />
etnomüzikilog, şu anda Makam Çalgı toplumu şefı.<br />
P<strong>ro</strong>gramları ustun bolğanı uşun tanıtamız, dr. Nejla Ionesku hanımın yaratmasına<br />
kore:<br />
1. Önsöz – Eşlik Rustem ve Cemil beyler: <st<strong>ro</strong>ng>Tatar</st<strong>ro</strong>ng>lığım(şarkı ve şiir)<br />
2. Bulutlar Çoban-zade'nın sözlerıne şarkı, pyano Nejla hanım<br />
3. Ural Dağı, Rustem bey ve Cemil bey<br />
4. Bahar kelse, açsa guller, Rustem ve Cemil bey<br />
5. Men anamın bır qızı edım, Gulizar hanım ve Cemil bey<br />
6. Yüksek Mınare - Gulizar hanım ve Cemil bey<br />
7. Usul, usul, kel yanıma – Gulizar hanım ve Cemil bey<br />
8. Şiir - <st<strong>ro</strong>ng>Tatar</st<strong>ro</strong>ng> Uşun, Amdy Giraybay, oquğan Gülşen İsmayl<br />
9. Cemil Karikov bey kendı eserleripyano da, Türk defterı kitabından<br />
10. Kel Guzelim - Rustem bey ve Nejla hanım<br />
11. Salğır boyu – Rustem bey ve Cemil bey<br />
12. Kerçinin colı – Rustem ve Cemil beyler<br />
13. Şiir - Qırım Tılı ezber aytqan Mete Abduraman, yazıcı Refat Çaylak<br />
14. Toy Valsı - Rustem beyve Nejla hanım<br />
15. Havadan uçan samalyot - Gulizar hanım ve Cemil bey<br />
16. Eski dostlar – Gulizar hanım ve Rustem bey<br />
3
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
17. Guzel Qırım –Gulizar hanım, Rustem bey, Cemil bey, Nejla hanım, p<strong>ro</strong>gramnı<br />
Ekı tılde, qırımtaracasında ve <strong>ro</strong>mence de tanıtqan yazar Güner Akmolla hanım! So<br />
şarkını butun salon şaldı artyistlermen bırleşıp.<br />
Toyları bolğan ekı caşqa epımız, can, cürekten iygılıknı qayırlaymız! Saw bolsınlar<br />
baba-analarıman bırlıkte, kelecek balalarıman mabetlıkte!<br />
* * *<br />
Vatanğa kettık, 18 Mayıs 2011 senesın mitingınde tabıldıq, yürüşınde, yani bızde,<br />
Romanyalılar da, cürüşke qoşıldıq ve barlığımıznı bıldırdıq: Mihaela Burlaku, Lilyana<br />
Vasiliev, eşı Viktor Vasiliyev, Vasilika Mitrea, Maryus Kelaru, Aleksandru Bi<strong>ro</strong>u, Trayan<br />
Bratyanu, Ana Ruse, <st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng> Emin, Güner Akmolla.<br />
Bar ekenmız Vatanda! Qırım da bar eken! <st<strong>ro</strong>ng>Tatar</st<strong>ro</strong>ng>lıq pıtmegen! <st<strong>ro</strong>ng>Tatar</st<strong>ro</strong>ng>lıq bar eken!<br />
QIRIM DA TATAR BAR!<br />
Ve bız, bugun, doqızıncı cölımızda yazdıq:<br />
“Bırıncı cölnı Vatanğa telaşman aştıq<br />
Süyredık ayaqnı, kop bolıp bardıq!<br />
Ekıncı ketuv uşıncı cöllarğa cettı,<br />
Asrette canğan cüregım Qırımnı süydı!<br />
Barlığın tuyıp men sağa keldım,<br />
Hanlıqnı, surgunnı, eş unutmadım!<br />
Dokızıncı cölımın adımın attım<br />
Sonğıdır onıncı dep te, tuyındım!<br />
4
2011 de 18 Mayıs cölımın doqızı<br />
Bu cölda Vatanğa ketırdım yazıcı.<br />
Doqız yazıcı tatar ve <strong>ro</strong>men,<br />
Vatannı cöqladıq tatar suygısımen!<br />
Yazacaq merağı bar eken Maryus ta<br />
Alexandru, Mihaela, Vasilika da!<br />
Trayan, Liliyana onın eşı Viktor<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng> ve Ana da yazacaq boladır!<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
1990 senelerınden başlap kelemız ve mitingnın genış sıralarından baqıramız haq<br />
ıstep, Vatannı ıstep, tıl ve din serbestlıgınde milliy haqlarnı ıstep! ”Qırım da<br />
barmız”degende duvarlar ve suvlar qaltıray, kışıler olımsızlıknı qazanıp yıldızlarğa<br />
cetkende Vatan nı quralar!<br />
Ne yazıq ki 40.000 – 50.000 bolğanlar sene seneden şogeler aşağa taa aşağa... 25.000<br />
ve ya 20.000 bolıp miting cürüşınde...<br />
Hacep, surgunmı unutıla yoqsa hayat cenkı zorlaşa mı? Çünki Qırım da cerleşken<br />
qırımtatarların üylerı kokke tırmaşa, qonaları tatlı şerbetke bılaşa! Hacep, neler bola bu<br />
tatarlarğa?<br />
5<br />
Redaksiya
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
Au trecut 67 de ani de la surghiun? Avem mai multe motive ca să ne întrebăm...<br />
Cine sunt cei dispăruţi prin moarte? Cine sunt cei salvaţi de la moarte? Supravieţuitorii ce<br />
au reuşit să realizeze acolo şi aici? Unde e Crimeea? Nu cumva ne-am rătăcit? Ori ne aflăm<br />
chiar în Crimeea? Noi existăm cu adevărat?<br />
În ziua de 18 Mai 2011 am pornit spre Patrie, am participat întregul grup (numele<br />
lor se află în textul redactat în limba tătară) la mitingul de comemorare al surghiunului<br />
înţelegându-ne <strong>ro</strong>stul, destinul şi prezentul...<br />
Se deduce că existăm în Patrie! Crimeea există! Tătarii crimeeni n-au fost<br />
exterminaţi! În Crimeea există tătari!<br />
Şi noi ne aflăm în Crimeea şi am scris despre cel de al nouălea drum!<br />
Primul drum către Patrie mi s-a deschis<br />
A crescut poporul cu număr de vis!<br />
Drumul al doilea pe-al treilea-l deschide,<br />
Dorul de Patrie mai tare se-aprinde!<br />
Am venit către Tine cu inima toată<br />
Hanatul şi surghiunul nu le uit niciodată!<br />
Acesta e pasulcelui de-al noulea drum<br />
Şi reîntoarcere înseamnă acum!<br />
În <st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng> două mii unsprezece, la 18 Mai<br />
Am adus eu Patriei scriitori cu alai!<br />
Sunt nouă scriitori tătari şi <strong>ro</strong>mâni<br />
Cu drag ei calcă pe pământ străbun<br />
.<br />
E Marius cel dornic să scrie de noi,<br />
Alexandru, Mihaela, Vasilica scriu epopei.<br />
Traian, Liliana, Victor, soţul ei,<br />
Inspiră pe <st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng> şi pe Ana să fie cu noi!<br />
Cu începere din anii 1990 venim şi participăm la miting lărgind şirurile<br />
manifestanţilor, strigând în numele dreptăţii pierdute, cerând dreptul la tot ce aparţine<br />
civilizaţiei noastre: limba, religia, neamul! Când <strong>ro</strong>stim “existăm în Crimeea” zidurile şi<br />
apele se cutremură, oamenii, câştigătorii nemuririi, se înalţă la stele, unde întemeiază<br />
Patria! Cât de mult regretăm faptul că numărul de 40.000-50.000 de manifestanţi a scăzut<br />
odată cu trecerea anilor, continuă să scadă, ajungând la 25.000-20.000!<br />
Oare se uită surghiunul sau viaţa devine mai grea? Ne punem această întrebare<br />
pentru că tătarii crimeeni stabiliţi în Patrie îşi înalţă casele etajate spre ceruri, mesele lor<br />
tradiţionale st<strong>ro</strong>pindu-se cu şerbetul cel dulce!<br />
Oare ce li se întâmplă acestor tătari?<br />
6
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
Coperta noastră îi imortalizează pe cei trei titani ai muzicii şi ai artei muzicale tătare<br />
crimeene: Gulizar Memet, Rustem Memet şi Gemil Karikov, artişti emeriţi ai Crimeii,<br />
invitaţi de onoare la nunta celui de al doilea fiu al familiei Mambet.<br />
Redacţia<br />
7
2. Taziye – CondoleanŃe<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
"<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng>-Ideal" mecmuada yaqın 8 seneden bertlı çalışqan aile balaban qaybnı geçırdı Nureddin<br />
Memet bey-effendının ebediyetke geşmesımen. 2 Nisan 2011 kunı qavuştı olımsızlıkke, süygenlerın sırasına<br />
cerleşıp. Tuvğan koyı eskıden cerleşken tatar quruluşı ekı mallemen tanıla eken: Acemler ve<br />
Şobanize!Ataları 1850 senelerınde Qırım dan kelıp cerleşkenler bu koyge. Babası Romaniye de tuvğan 1878<br />
de, aynı senede anası da tuva Bulgaristan da yaşağan tatar imam - qatibın ailesınde. Onda, 20 Mart 1927<br />
senesınde ürmetlı ailede kun carığın kordı bugun rahmetlerge qavuşqan ağamız ve sayğılı eniştemız, Fazıl<br />
ailesının ve Azaplar oynın kievı. 2003 senesınde “Bağışlaymız” kitabımızğa yazdırğan sözlerıne cöl aşamız,<br />
onın millet- süyer cüregın tanıtmaq uşun:<br />
“Müşkül kunler yaşadım, duyduğum zamanlar çok oldu “yandı bu ğarip”sözlerini, çünkü men Necıp<br />
Haci Fazılnın kızıman üylendım, qorqmadan ! O senelerde oğa”millet duşmanı dedıler!”Menım<br />
üylengenımnı tamam Napoleonın Bo<strong>ro</strong>dino daqı qabatı kıbı saydılar...Mende tatarman, mende süyemen<br />
milletımnı! Eşımnı!” Degen Balabanımız, bugun ebediyetke qavuştı! Allah rahmet iylesın!<br />
Redaksya<br />
Contribuind cu sufletul şi cu banii la apariŃia şi la continuarea căii naŃionale deschise de către revista<br />
bilingvă trimestrială de cultură „<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng>-Ideal” de ap<strong>ro</strong>ape 8 ani, domnul economist Nureddin Memet, pe care<br />
l-am încredinŃat de curând eternităŃii, poate fi considerat un fıu valo<strong>ro</strong>s al comunităŃii noastre.El a murit în<br />
ziua de 2 aprilie 2011,demn şi conştient de originea şi de datoria sa de fiu al neamului. Satul natal aparŃinea<br />
celor două mari familii emigrate din Crimeea anilor 1850, ani de restrişte şi prigoană Ńaristă, familii care au<br />
definit cele două mahalale rămase în istoria Dob<strong>ro</strong>gei: Agemiler şi Şobanlar,de la ultimul termen tătar<br />
derivând numele actual de CiobăniŃa. Tatăl lui s-a născut aici la 1878, în acelaşi an se năştea şi mama într-o<br />
vestită familie de preoŃi din satul vecin, sat revenit însă la reîmpărŃirea teritorială statului bulgar.Într-un<br />
asemenea cadru socio-geografic se naşte la 20 martie 1927 domnul Nureddin, întreaga sa educaŃie<br />
îndrumându-l în modul cel mai natural spre patriotismul ce emana din satul Tătaru prin doamna Suyum, fiica<br />
marelui E<strong>ro</strong>u NaŃional Tătar, Negip Hagi Fazîl! Pentru o corectă imagine a personalităŃii sale redăm<br />
cuvintele pe care ni le-a declarat cu câŃiva ani înainte la scrierea operei „Cartea Iertării, ediŃia a II-a în limba<br />
turcă, din <st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng> 2003, pag. (147):<br />
„Am trăit momente destul de neplăcute când auzeam interpretări de genul că”m-am ars” prin<br />
căsătoria cu fiica domnului Negip.În acei ani Domnia - Sa domnul Negip Hagi Fazîl era numit „duşman al<br />
poporului tătar”! Căsătoria mea a fost comparată cu greşeala de la Bo<strong>ro</strong>dino a lui Napoleon! Dar nimeni nu<br />
se gândea la iubirea noastră şi la sacrificiul familiei soŃiei mele!<br />
Un asemenea Om, distinsul Domn al anilor1970, a trecut în eternitate! Fie-i memoria veşnic vie în<br />
familie ca şi în comunitate!<br />
8<br />
RedacŃia
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
3. Adalet kureşi - Lupta pentru dreptate, Idris Çelebi-Oğlı Asanin<br />
ADALET KUREŞI<br />
Adalet kureşı değil bir oyuncaq.<br />
Menimce bu yolda yanmalı er çıraq.<br />
Seferge çıqtıq biz - uzundan uzaq.<br />
Kerige yol yoqtır. Yol yoqtır kerige!<br />
Ketmeli ileri, ileri! ... Ancaq<br />
Bu yollar uçurum, meşaqat olacaq.<br />
Elvida, anayım! Sarılma sen mana,<br />
Men ketem halqımın haqqını sormağa,<br />
Şerefli niyetke vicdanım çaqıra.<br />
Kerige yol yoqtır. Yol yoqtır kerige!<br />
Ketmeli ileri, ileri! ... Ancaq<br />
Bu yolda amansız kureşler olacaq.<br />
Şubesiz, bu yolda baş yarar taşlar,<br />
Incınğan kozlernı yandırır yaşlar.<br />
Kerige yol yoqtır. Yol yoqtır kerige!<br />
Ketmeli ileri, ileri! ... Ancaq<br />
Bu yolda çıdamlı iygitler qalacaq!<br />
Kimnin bu kureşke çıdamı yoq ise,<br />
Mukaddes Niyetke imanı yoq ise,<br />
Qalır o kenarda, söngen bır çıraqday.<br />
Insanlıq şanından habersiz, iraqday.<br />
Biz içün bu sonki sınavlar olacaq,<br />
Bu yolnın sonunda adalet doğacaq.<br />
Ketmeli ileri, ileri! ... Ancaq<br />
Bu yolnın sonunda adalet doğacaq!<br />
(sentyabır, 1957)<br />
9<br />
LUPTA PENTRU DREPTATE<br />
Nu este o joacă lupta pentru dreptate<br />
Este drumul pe care oricine-l alege, de poate.<br />
Am ieşit pe f<strong>ro</strong>nt - din depărtări venim.<br />
Înapoi nu e cale! ÎnfrânŃi să nu fim!<br />
Înainte să mergem, tot înainte! UniŃi vom avea<br />
Puterea de-a-nvinge greutăŃile - acestea.<br />
Adio, mamă! Te <strong>ro</strong>g, să nu-mi fie greu<br />
Căci mă duc să cer dreptul poporului meu!<br />
Mă cheamă-al inimii cântec de-onoare<br />
Înapoi nu e cale! Nu-i cale -napoi!<br />
Să mergem înainte, tot înainte! Unire s-avem<br />
În lupta aceasta înfrângeri să n-avem!<br />
Fireşte, cu pietre ei capete sparg,<br />
Lacrimi de sânge alină ochii ce ard<br />
Înapoi nu e cale! Nu-i cale-napoi!<br />
Înainte, tot înainte! Veşnic vom fi<br />
În lupta -aceasta, ce viteji vor pieri!<br />
Cine nu are curajul să lupte, nu vine<br />
Ca şi cel care puterea ei sfântă n-o simte.<br />
Rămân toŃi aceştia pe margini de drum<br />
Ca orice e<strong>ro</strong>are a gloriei de-acum.<br />
Pentru noi vor fi toate un ultim examen<br />
La capătul căii dreptatea se naşte.<br />
Să mergem înainte! Doar înainte!<br />
La capătul căii deptatea se naşte!<br />
(Septembrie 1957)<br />
Traducerea / çevırgen G. Akmola
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
4. <st<strong>ro</strong>ng>Tatar</st<strong>ro</strong>ng>lar – Tătarii (VI), Güner Akmolla<br />
3. Mart aynın başında, salı kunu,<br />
erkez tamam ışıne başlaycak bolıp turganda,<br />
azbarın tışarsında bır kışı toktaldı, ustu - başı<br />
berbat, tozlı, eskı, kolında bır cartı şuvaldan<br />
tıgılgen torbası bar, başında cartı bır urus<br />
şapkesı, o azbarga karay, azbardakı kışlerde<br />
oga karaylar.<br />
- Acı - babay, bır yabancı bar koyde,<br />
bızge toralatkan! dep, Amet bakırdı.<br />
Sankem bır kop karler baskanday<br />
bolıp tura; oga dogru cürdu acı, bonı korgen<br />
yabancı akayda bır - ekı adım atıp aldına,<br />
karşılaşmakka azırlendı.<br />
10<br />
Bır-bırlerın eş<br />
tanımaylar, ama tatar ekenı<br />
turuşundan bellı, 30 yaş<br />
berm iyceksın insanga!<br />
- Kırer avuzda<br />
turma, kım bolsanda, iygı<br />
niyetmen bas ayagın, kır!<br />
dedı acı, kozıne karap. Itler<br />
baylı, kır, üymuz mısapırge<br />
er zaman aşıktır! Bız Kırım<br />
tatarlarımız, mısapır<br />
süygenlerdenm ız. Cür!<br />
Bo lâflarnı eşıtken<br />
akay, cesaret alıp cürdı,<br />
karşısına kelgende acının,<br />
enkiyip kolın aldıda, optı,<br />
mannayına akettı, sonra<br />
şolay dedı:<br />
- Allamusapır alınız,<br />
canımnı kurtarganga kul<br />
bolayım, oda sız bolınız!<br />
Fazıl-acı babay, men<br />
kaşakman, men Kırım dan<br />
kaştım! Alla aşkına,<br />
kurtarınız menı<br />
duşmandan!<br />
Acı- Fazıl, şoyerde<br />
anlap akaynın dertın,<br />
kolından tutup üyge dogrı<br />
cürdı, ırgatlarga seslenıp<br />
bıraz fazlasıman sertçe:<br />
- Sız ketınız şolge,<br />
başlanız ışınızge, menım<br />
bıraz keşıgecegım bar!<br />
Alıp torbasın otırttı<br />
setke, kavaltı ıstep. Zaaten<br />
Şeripe em ırnı bergen edı<br />
coldan kelgen Allam ısapırıne, aşaycak-ışecek<br />
azırlensîn dep.<br />
- Yorgun korınesın, teran kol-bet cüv,<br />
sonra aşarsın Dobruca aşım ıznı, emde<br />
anlatarsın menı katıp taptın, bo balaban<br />
memlekette!<br />
Pakize nın ozı kumanman eleken<br />
tutup, kolın, betın cüvdırdı akayga, sonra bır<br />
sınımen, pener, bal, şılgıy may, zeytun, ekı<br />
tılım otmek ketırıp saldı aldına. Akaynın<br />
teran şırayı keldı desek bolır, cüvınganson,<br />
tozın, yorgunlıgın, korkısın, besebellı,<br />
atkanson!<br />
- Akam , acı - akam, sıznı maga taa<br />
Kırım dan ayttılar! Fotisala dakı<br />
akrabalarınızdan bılemen; men ruska karşı
turdum, kaşmaga mecbur boldım taa<br />
boyaklarga, bır gemımen. Şolay keldım<br />
Kostenci şeerine. Ondan son, tatar akayın<br />
bırısı, Azaplar coluna saldı, kunduz saklanıp,<br />
keşe cürdım, cayau, bır şiyde aşamadan,<br />
ama şımdı, şukur, nenem ın duvaları kabul<br />
bolgan, men sızge sau yetıştım!<br />
Onı konuşturup yormamak uşun, acı<br />
başladı lâfka, eş aşıkmadan:<br />
- Fotisala nı bılemız, onda üylengen<br />
bır alam ız bar, Gulzade, taa başkalarıda<br />
bardır ya, şımdı akılga kelm iyler. Bızım<br />
Dobruca ga yerleşkenım ız taa 40-50 cıldır,<br />
ondakı akrabalarman katnaymız, bayramnı,<br />
toynı, ep barabar etmek uşun. Kartbabam<br />
Abduraman asıl Cankoy ge bır yakın<br />
yerdendır, Hasal degen cer; onın babasın<br />
atıda Asan eken, tarlaların alganda<br />
kaşmaganlar zavallar, Sibirge toplamaga<br />
başlaganda okuganlarnı, zengınlernı,<br />
cıgıtlernı, terk etıp mal - mulk şıkkanlar<br />
gurbetlıkke!<br />
- Ayt Pakize ge bır kaymaklı kave<br />
ketırsın bızge, dep bakırdı şo arada Şeripe ge<br />
karap.<br />
Bırden kop aşamaga sakıngan insan,<br />
az bır şeyler alıp, kavenı bekledı, bır<br />
cütumun merakman cütkanson, anlatmaga<br />
başladı, karap epısıne, süyunup bar<br />
bolganlarına katında:<br />
- Eş bır şare kalmadı, Kırım nın dort -<br />
bır yagı kâfır uruslarman toldı; bızım<br />
koygede tuştu zulum ! Tarla, altın, tükan,<br />
ayvan, epısın algan edıler, yeter endı, dep<br />
nefes alganda, cam ını kordıler, koyımızın<br />
ortasındakı yuksek m ınarelı balaban,<br />
hanlıgın ”cür” degen zamanında yasalgan<br />
cam ını kordıler! Ne vakıt tuyuldı milletın<br />
arasında o yerge kırşıma aşılacagı, men<br />
dayanalmadım, barıp ondakı urus ışçılerın<br />
kotekledım !<br />
- Ula, balam! Ne cesaret sende!<br />
Pelvanmısın yoksa? dep, soradı kuvanıp acı<br />
Fazıl.<br />
- Mende pelvanlıkta bar, ama, o<br />
dakkada tuşunalmadım sonında ne bolacagın<br />
bo meselenın... vurdum, camın azbarından<br />
tışka attım , kalau ustı şaptırdım belanı! O<br />
keşe ama, üyde catmaga korktım , tau ışıne<br />
saklandım . Taa karanlıklar koterılmiy edı,<br />
babam keldı, onıda şıjgıruvından tanıdım .<br />
Kolıma bır bokşanı berdı, şapkeme tiyredı ekı<br />
altın, nenemın çiyizlerınden, cılaganday<br />
sesmen, ayttı:<br />
- Balam, senı yaşatmazlar, kaşıp<br />
kurtulmaktan kalganı yalan! Tavın ışınden<br />
keşe cür, kunbatarda Odesa, ondan gem ıler<br />
keteler Turkiye ge ya da Romaniye ge. Eger<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
11<br />
Turkiye ge şıksan, Polatlıda acı tuganlarımız<br />
bar, Şerıb men Ismaiyl; eger Dobruca ga<br />
yetışsen, Azaplar koyınde tuganım ız bar,<br />
Fazıl acı onın atı. Unutma! Men şolaytıp attım<br />
ozımnı sızın yagınızga, bır turlu, inanacagım<br />
kelmiy kurtulganıma, yetışkenıme, ne, ne<br />
diyım?<br />
-Îş sen kavennı, cat bıraz, yukla, sen<br />
menım Kırım dakı akrabamsın, musapırımsın!<br />
Kanımsın! Dedı acı, telâşlanıp, sankem alay<br />
Kırım kelgen oga, mısafırlıkke! Sonra kapıga<br />
dogrı ketıp, Şeripe, dep bakırdı, tordekı üyde<br />
cataklık azırlensın, şalt!<br />
Tayanıp kapıga, Şeripe soradı:<br />
- Nenen, baban, atı ne? Kaysı yaktan<br />
akrabalıgımız?<br />
Acı kızayım ettı, ”bo pıtmez apakay<br />
sozı” dep, ama musapır, cüvırıp kolın aldı,<br />
sonra ayttı:<br />
- Nenem ın atı Om ırzade, babam ın atı<br />
Mustapa, sızmen babam yagından tugan<br />
bolam ız. Ozım atımda Rustem . Sau bolınız,<br />
sıpranız iygılıkke şıksın!<br />
Acı namazga başlaganı uşun, Rustem<br />
men Şeripe duanı kolların koterıp pıtırdıler,<br />
sıpranın bollıgın dayma ıstep Cenabu Hak<br />
tan, anaubır odaga tartılıp, Şeripe de<br />
namazına.<br />
Mısapırnı aketıp kelgenson, acı<br />
şunday etıp solendı apakayına:<br />
- Koy ışınde kop lâf bolır, bır<br />
akrabam ız keldı dep aytarsın, anyagına men<br />
ozım solenırmen.<br />
Zavallı kırımtatarı, kaş asırdan berı<br />
şege, bır sonın koralmaymız... Okugan tarih<br />
derslerde, kitaplarda, denedım ki Kırım în<br />
barlıgından başlap, bızım kunlerım ızgeşık,<br />
cenk pıtmegen o yeşıllık kaplagan cerler<br />
uşun... Kelgenler dort - bır yaktan,<br />
cürtım ıznı, koyım ıznı, şeerım ıznı bızmaga!<br />
Cenovezlerden evvel bızım atalar cürt<br />
kurganlar onda, emde o ulke uşun, o il uşun,<br />
kanların tokkenler, o kutsal topraklar uşun<br />
kurban ketkenler, surumen kelgen soylarman<br />
vuruşup vatanları uşun vuruşup: kunlar,<br />
azarlar, khazarlar, gotlar, bizanslılar,<br />
kumanlar, peçenekler, mogullar, uruslar... ta<br />
kaysıları?<br />
Kım aytar maga, kaysı m illet,<br />
dayanıp, ayakta kalıp, barlıgı uşun olgeşık<br />
kureşır? Tuşuncelerınden tışardan kelgen<br />
sesler ayırdı acını.<br />
Oca effendı kapıdan kırdı. Onın<br />
katında, ayakta, bolgan Şeripe, ”kave<br />
pışıriyık” dep kettı.<br />
- Sellamu Aleykum , Pazıl - acı,<br />
arusınmı? Şolge kalay ketmedın? dep,<br />
konuşa- turup, oca cımşak sette oturdı.
Teran anlatayık dep, keldım, ışın bolsa, ayt,<br />
kaytarman!<br />
- Koşkeldın, oca- effendı! Koş keldın!<br />
Iş bolsada, bekler bIzIm anlatmam ıznı, ne<br />
diysın? Eşıttınm ı maga musapırın kelgenın?<br />
- Ya, tuyuldı, koyde bır yabancı senın<br />
üyun soragan, ogada rast kelgen<br />
Dervişamet, o ketırgen bosagana kadar,<br />
tamam aylanıp kaytacakta, maga rastladı,<br />
mende koy ışıne erte-carık şıkkan kışımen,<br />
taa... dedı oca.<br />
- Kırım dan bır akraba ta atkan ozın<br />
ak-toprakka, rustan ozın kurtarmak uşun, bır<br />
caş bala, aytkanınday, bızge akrabalıgıda<br />
bar, sade artından jandarmalar kelmeseler,<br />
dep, cevap berdı acı, karlenıp. Eger kısmetı<br />
bolsa, oga bır şare tabarm ız, Karaomerdekı<br />
muhtarlıktan... artık Alla, dep tuşuncege<br />
daldı. Sen ne diysın, oca effendı, depte,<br />
ogada, bır turlu dayanalmay sual saldı...<br />
- Ne diyım, Pazıl acı, dedı oca<br />
Abduraym, bız alaym ız oga bır şareler<br />
kararm ız, koydekılerden korkma sen, epımız<br />
bılemız balanın halı ne bolır eger tutulsa<br />
bırde ruska teslım etılse; bız, tatarlar bonday<br />
kayınlık etmemız, şubbem yok cemaatke,<br />
sade tışardan bır zarar kelmesın caşımızga!<br />
Taa sonunda onı bız Turkiye ge kaşırarm ız,<br />
dedı acının kozıne kozlerın tıgıp.<br />
- Oyagın ozı bılecek, mendede<br />
kalabıler, Turkiye ge de ketebıler, dedı acı,<br />
kave pılcanın ocanın aldına salıp. Bo arada<br />
Şeripe kırdı ışkerge, musapırnın canına kelıp,<br />
kolında bır şolmek taze katık, kaymagı<br />
caltıray, bırde bır uyumşık taze sıyır<br />
sutunden yasalgan may, kubude; epısıde<br />
beyaz peşkırnın ustunde.<br />
- Oca ependı, bonlarnı menden selam<br />
dersın, tatamızga, torunlarına, bızım sarı<br />
sıyırımız bızauladı, sutu bek bol, sagada<br />
kısmet eken, bin bereket, şukur!<br />
- Bır kaş kesek penermen bırde o<br />
kunu kesken toklın ald ayagıman totır sen<br />
zembılnı, oca effendıge borıcımız fazla, dedı<br />
acı apakayına.<br />
Kuvanıp şıktı Şeripe aytılganlarnı<br />
azırlemege, ocaman acının anlatmaları uzadı:<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
12<br />
- Tınevun akşam ustu camın aldında<br />
edım, anyak-m ınyak dep, katımda karasam<br />
ne karaym , Soyın bar, o askerlıkte edı, taa,<br />
bır kaş kunge ızınlı<br />
bolgan, kıyımı, pesı, tatar askerı<br />
ekenın bıldıre, ama ozı, kop şeyler bıle caş<br />
bolsada, maga avadis ayttı, pıkareler,<br />
limandakı ışçıler, Rusya da kalkışkan, onda<br />
kan, falan togılgen, ana bo kaberlernı taa<br />
aruv bızım musapır bıledır, ondan akşamga<br />
sorarmız, toplaşıp kelgende koyın akayları.<br />
- Akşamga kaber et sen kavede<br />
korıngenlerge, mende bo yaktan aytarman<br />
tanış- bılışke, toplaşıp anlatarm ız Kırım<br />
balasıman, diyarımızda neler bolganın!<br />
Ogaşık men bıraz şoldekı kundelıkşılernı<br />
karap kelermen, dedı acı, ocakaynı ozgarıp.<br />
Oca effendı kavege ızlanganda, acı Fazıl da<br />
arabasıman şıktı şolge, kuneş kızdırmaga<br />
başlaganda bır parmak kadar bolgan yeşıl<br />
otnı, topraknın ustunde. Baar artık oynata<br />
tabiyatnı oz avasına, cıllı celler esıp, kuneşnı<br />
caldattıp aşık - mavı Dobruca koklerınde...<br />
Toprakka, karasan, şo Azaplar betın<br />
toprakları, kuneşın cilvesınde, mavı<br />
bolganday etıp tura! Artık cazın toşemesı<br />
tızıle-tızıle, kun-kunden kuneşın kuvvetı arta<br />
koyın yaz adetlerıne kırışe, tuydurmadan! Ta<br />
okunlerı, bırkaş delıkanlı, 13 - 16<br />
yaşlarındakılar, ot atlaganlar kıblada,<br />
bakırşıp, şakırşıp, Naurez keliyatır dep.<br />
Aslında hak onlarda, caşlar, Aşureden sonra<br />
Naurez ın kelgenın bıleler, şolay aşıla<br />
Kıdırlezın kapısı... Kım bıle, kaş asır evvel,<br />
başlaganlar tatarlar bo mânalı adetlerıne?<br />
Unutmadanda, er cıl, anıylar! Onlardır<br />
caşlarnı kuşaklap tutkan; aşure de bollık<br />
keler, naurez de zengın tılımızın caltıraması<br />
korıner, kıdırlezde, dunyam ız ak-cennetke<br />
cerleşer!<br />
Ya, tatarlık senı, kayda bolsada, bır<br />
kaş senenın ışınde, ozın toplar, m illiyet<br />
fikirlerın temellerın kurar, korkmadan,<br />
urkmeden, adımların yarıngı kunlerge dogrı<br />
atar... ya, atar... atalardan algan kuvvetlerde<br />
kabarar... kabarar...
La începutul lunii martie într-o marŃi,<br />
tocmai când fiecare se pregătea să-şi înceapă<br />
munca zilnică, s-a oprit un om la gardul<br />
exterior al ogrăzii, hainele de pe el arătând o<br />
stare deplorabilă, prin vechime şi praf depus<br />
pe ele, având în mână o desagă cusută dintrun<br />
sac vechi iar pe cap purtând o şapcă<br />
veche rusească; el se uita în curte, cei din<br />
curte se uitau la el.<br />
- Tată-hagiule, în sat se află un străin,<br />
se îndreaptă, iată, înspre noi! A strigat chiar<br />
atunci Amet.<br />
Aşa stătea, de parcă multe griji l-ar fi<br />
îm povărat; hagiul s-a îndreptat înspre el,<br />
văzând acest lucru străinul, a făcut şi el<br />
câŃiva paşi în faŃă, pregătindu-se pentru<br />
întâmpinare.<br />
Ei nu se cunosc de loc, dar originea<br />
tătară îl dă de gol de la distanŃă; nu părea să<br />
aibă nici măcar 30 de ani!<br />
- Nu sta pi<strong>ro</strong>nit la intrare, oricine ai fi,<br />
intră purtându-Ńi piciorul cu bunele tale<br />
intenŃii! Zise hagiul privindu-l în albul ochilor.<br />
Câinii sunt legaŃi, vino, casa noastră<br />
întotdeauna este deschisă pentru m usafir!<br />
Noi suntem tătari de la Crimeea, noi suntem<br />
dintre aceia care iubesc musafirii. Vino!<br />
Auzind aceste cuvinte, a prins curaj<br />
bărbatul şi a intrat în curte, după care,<br />
ajungând în faŃa hagiului, s-a aplecat<br />
sărutându-i mâna, pe care apoi a ridicat-o la<br />
frunte, spunând:<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
13<br />
- Vă conjur să primiŃi un musafir de la<br />
Alla, voi deveni <strong>ro</strong>bul celui care îm i va salva<br />
sufletul, şi acela să fiŃi d-tră! Tata hagiul<br />
Fazăl, eu sunt fugar din Crimeea! În numele<br />
Domnului, salvaŃi-mă de duşman!<br />
Imediat a înŃeles hagiul Fazăl durerea<br />
bărbatului, l-a apucat de mână şi s-a<br />
îndreptat direct spre casă, prea sever<br />
adresându-se parcă argaŃilor săi:<br />
- MergeŃi voi la câmp, începeŃi munca<br />
acolo, eu voi întârzia puŃin!<br />
L-a aşezat pe divan luându-i desaga<br />
din mâinile obosite. De altfel, Şerife ordonase<br />
ca unui musafir al Domnului venit de pe<br />
drum, să i se pregătească de îndată cele de<br />
mâncat şi de băut.<br />
- Pari obosit, spală-Ńi puŃin faŃa şi<br />
mâinile, apoi să mănânci mîncarea noastră<br />
din Dob<strong>ro</strong>gea, povestind abia atunci cum ai<br />
dat peste noi în această Ńară mare!<br />
Însăşi Pakize i-a Ńinut lighe<st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng> şi<br />
ibricul cu apă, ajutându-l să-şi spele faŃa,<br />
abia după acest gest ap<strong>ro</strong>ape ritualic, i-a pus<br />
în faŃă o sinie pe care se afla brânză, miere<br />
de albine, unt preparat în casă, măsline, două<br />
felii mari de pâine. Obrazul bărbatului a prins<br />
o oarecare culoare, se pare că după ce s-a<br />
uşurat de praful şi oboseala poate că şi frica<br />
drumului!<br />
- Nene, nene hagiule, mi s-a vorbit<br />
despre d-tră tocmai în Crimeea! De la rudele<br />
d-tră din Fotisala ştiu multe; eu m -am sculat<br />
îm potriva rusului, de aceea am fost nevoit să<br />
fug tocmai în Ńinuturile d-tră, venind aici cu o<br />
corabie. Aşa am ajuns eu în oraşul ConstanŃa.<br />
După aceea, un bărbat tătar m-a scos pe<br />
drumul ce duce la Tătaru, ziua m -am ascuns,<br />
noaptea am umblat, pe jos, fără să mănânc<br />
ceva, dar acum , Slavă Domnului, rugile<br />
mamei au fost acceptate, eu am ajuns la dtră!<br />
Pentru a nu-l obosi cu vorbele, a<br />
început hagiul o tiradă, fără a se grăbi:<br />
- Noi ştim satul Fotisala, acolo s-a<br />
căsătorit o rudă de-a noastră, Gulzade, mai<br />
sunt şi alŃii, da, acuma nu ne mai am intim de<br />
ei aşa de uşor. Noi ne-am stabilit în Dob<strong>ro</strong>gea<br />
abia cu 40-50 de ani în urmă, am păstrat<br />
relaŃiile cu rudele de acolo, pentru a petrece<br />
tot laolaltă bayram urile şi nunŃile. Bunicul<br />
meu, Abduraman, este de fapt dintr-un loc<br />
ap<strong>ro</strong>piat de Geankoy, localitate num ită Hasal;<br />
pe tatăl lui îl chema tot Asan, ei n-au fugit<br />
când li s-a luat pământul, sărmanii, abia când<br />
învăŃaŃii au început să fie deportaŃi în Siberia,
odată cu cei bogaŃi, cu cei viteji, ei şi-au<br />
părăsit acareturi şi averi, pornind în pribegie!<br />
- Spune-i lui Pakize să ne aducă câte o<br />
cafea cu caimac, strigă apoi el, privind-o<br />
insistent pe Şerife.<br />
Omul care se ferea să mănânce m ult<br />
de prima dată, a ciugulit câte ceva, cu pofta<br />
flămândului, apoi a dat drumul evocărilor,<br />
cuprinzându-i pe toŃi cu bucuria existenŃei<br />
alăturate:<br />
- N-a mai rămas speranŃă, cele patru<br />
zări ale Crimeii s-au umplut cu necredincioşii<br />
de ruşi; neno<strong>ro</strong>cirea a ajuns şi în satul<br />
nostru! Ogorul, aurul, prăvăliile, animalele,<br />
toate au fost luate, iar când am răsuflat<br />
pentru sfârşitul acestora, ei au văzut geamia<br />
( loc de rugăciune) cea din centrul satului, cu<br />
minaretul înalt, clădire construită în vremea<br />
când Hanatul zicea”înainte”! Când s-a zvonit<br />
prin popor că acolo se va deschide o<br />
cârciumă, eu unul n-am mai putut rezista, mam<br />
dus peste ei şi i-am bătut pe muncitorii<br />
ruşi!<br />
-Măi, fiule, măi,! Cât curaj! Nu cumva<br />
tu eşti pehlivan ori haiduc? L-a întrebat<br />
bucu<strong>ro</strong>s hagiul Fazăl.<br />
- Eu am şi ceva de pehlivan în<br />
personalitatea mea, dar, în clipa aceea nu mam<br />
putut concentra asupra urmărilor acestui<br />
fapt... am lovit, i-am aruncat afară din curtea<br />
geam iei, am azvârlit peste gard pacostea!<br />
Dar în noaptea aceea, mi-a fost teamă să mai<br />
dorm acasă, m -am ascuns în pădure. Încă nu<br />
se ridicaseră umbrele nopŃii, a venit tata, pe<br />
care l-am recunoscut după fluierat. Mi-a pus<br />
în mână o boccea, mi-a înfipt în şapcă două<br />
monede de aur din zestrea mamei, cu o voce<br />
plânsă m i-a spus:<br />
- Fiule, n-au să-Ńi dea pace, altă cale<br />
de scăpare decât să fugi, nu există! Să umbli<br />
în pădure şi numai noaptea, Odesa se află la<br />
apus, de acolo merg vapoarele înspre Turcia<br />
sau înspre România. Dacă vei ajunge în<br />
Turcia, avem rude hagii la Polatlă, Şerip şi<br />
Ismail; dacă vei ajunge în Dob<strong>ro</strong>gea, avem<br />
rude în satul Azaplar, numele lui este hagiul<br />
Fazăl. Nu uita! Eu aşa m-am aruncat înspre<br />
voi, încă nu-mi vine a crede că am scăpat, că<br />
am ajuns, ce, ce să mai zic?<br />
- Bea-Ńi cafeaua, culcă-te puŃin,<br />
dorm i, tu eşti ruda mea din Crimeea, eşti<br />
musafirul meu de onoare! Eşti sângele meu!<br />
A mai spus hagiul, lăsându-se furat de<br />
emoŃie, de parcă întreaga Crimeea venise la<br />
el, în musafirlic! Îndreptându-se apoi spre<br />
uşă, i-a strigat lui Şerife zicându-i numele cu<br />
putere ”să se facă o odaie de dormit în<br />
camera de oaspeŃi din spate, dar repede!”<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
14<br />
Sprijinindu- se de uşă, Şerife a<br />
întrebat:<br />
-Cum se numesc mama şi tata? Pe<br />
partea cui ne înrudim noi?<br />
Hagiul a vrut parcă să se înfurie”vorba<br />
femeii n-are sfârşit” zicând el, dar, musafirul<br />
s-a repezit să-i sărute mâna, apoi a vorbit:<br />
- Pe mama o cheamă Omârzade, pe<br />
tata îl cheamă Mustafa, cu dv. ne înrudim din<br />
partea lui tata. Pe m ine mă cheamă Rustem.<br />
Eu vă mulŃumesc, masa dv. să aibe parte<br />
numai de binefaceri!<br />
Deoarece hagiul începuse rugăciunea<br />
namazului, Rustem şi Şerife au încheiat ruga<br />
ridicând mâinile întru Slava Atotputernicului,<br />
cerând pentru veşnicie masa îmbelşugată din<br />
partea Domnului, retrăgându-se şi Şerife<br />
pentru namaz în odaia alăturată. După ce l-a<br />
condus pe musafir, astfel a vorbit hagiul către<br />
soŃia sa:<br />
- Multe vorbe vor circula prin sat, vei<br />
spune că ne-a venit o rudă, restul lasă pe<br />
seama mea.<br />
Sărm<st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng> tătar crimeean de câte<br />
secole suferă, nu putem vedea sfârşitul... În<br />
lecŃiile de istorie pe care le-am învăŃat, am<br />
observat că încă de la începuturile întemeierii<br />
Crimeii, până în zilele noastre, nu s-a<br />
term inat războiul pentru Ńinuturile acoperite<br />
de verdeaŃă...<br />
Din cele patru zări au tot venit să ne<br />
strivească patria, satul, oraşul! Înaintea<br />
genovezilor au venit strămoşii noştri şi au<br />
întemeiat acolo patria, apoi, pentru această<br />
patrie, pentru acest pământ, au dat<br />
neîntrerupt e<strong>ro</strong>i, luptându-se pentru Ńara lor<br />
cu sute de neamuri venite buluc: hunii, azarii,<br />
kazarii, goŃii, bizantinii, cumanii, pecenegii,<br />
mongolii, ruşii... mai care?<br />
Cine m i-ar putea spune, ce popor,<br />
poate să reziste atâta, menŃinându-se în<br />
picioare şi luptând până la moarte, pentru aşi<br />
păstra identitatea naŃională?<br />
Vocile care răsunau în curte l-au<br />
despărŃit pe hagiul de vocile gândurilor sale<br />
ascunse.<br />
Domnul hogea a intrat pe uşă. Lângă<br />
el, în picioare, Şerife a spus doar”să facem<br />
cafelele” şi a ieşit val-vârtej din casă.<br />
- Vă salut, Pacea fie cu voi, Fazăl<br />
hagiule! Eşti bine? Cum de n-ai plecat la<br />
câmp? tot aşa, vorbind-întruna, s-a aşezat<br />
hogea pe div<st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng> cel moale. Am venit ca să<br />
povestim puŃin, dacă d-ta ai treabă, spune,<br />
eu voi pleca cum am venit!<br />
- Bine ai venit, domule hogea! Ce dacă<br />
am treabă, o să aştepte şi treaba aceea
evocarea noastră! Ce zici? Ai auzit că eu am<br />
avut onoarea de a prim i un musafir?<br />
- Da, s-a auzit, un străin ajuns în sat<br />
s-a interesat de casa dumitale, aşa a dat de<br />
Dervişamet, el l-a adus până în pragul tău,<br />
tocmai când s-a răsucit ca să se întoarcă, a<br />
dat peste mine, căci eu sunt om ul care<br />
devreme de tot ies prin sat, deh... zise<br />
hogea.<br />
- Încă o rudă din Crimeea s-a aruncat<br />
pe pământul făgăduinŃei, pământul alb, al<br />
fericirii senine, cum spunem noi, cu scopul de<br />
a se salva de rus, un băiat tânăr, cum<br />
spuneai, ne este şi rudă, numai de n-ar veni<br />
după el jandarm ii, răspunse îngrijorat hagiul.<br />
Dacă are el no<strong>ro</strong>c, vom găsi pentru el o cale<br />
de salvare, la primăria din Negru Vodă... cum<br />
este voia Domnului, se adânci în gânduri.<br />
Dumneata ce spui, domnule hogea, îi zise<br />
întorcându-se şi punându-i întrebarea plină<br />
de emoŃie...<br />
- Ce să spun, hagiule Pazăl, zise<br />
hogea Abduraym, cu toŃii vom căuta pentru el<br />
căile cele mai bune, nu te speria de săteni,<br />
noi ştim situaŃia băiatului, ştim ce va păŃi<br />
dacă va fi prins şi predat ruşilor; noi, tătarii,<br />
n-am face o atare hainie, nici nu mă îndoiesc<br />
de enoriaşii mei, numai din exterior să nu<br />
vină vreo pedeapsă bietului băiat! Până la<br />
urmă îl trim item în Turcia, încheie el<br />
înfigându-şi ochii în ale hagiului.<br />
- Partea asta depinde de el, ar putea<br />
foarte bine să rămână la m ine, ar putea să<br />
meargă în Turcia, zise hagiul, aşezând<br />
filige<st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng> de cafea în faŃa hogii. Între timp, a<br />
intrat în casă Şerife, ap<strong>ro</strong>piindu-se de<br />
musafir, cu o ulcică în care tremura caimacul<br />
p<strong>ro</strong>aspăt, abia făcut din laptele azi muls de la<br />
vacă şi cu un pumn de unt p<strong>ro</strong>aspăt şi acela,<br />
făcut în gospodărie, prin cubaj ( de fapt cutia<br />
hectagonală înaltă se numeşte în tătară<br />
„kub”) din lapte de vacă tot azi muls; ambele<br />
erau înfăşurate în pânză albă imaculată.<br />
- Domnule hogea, astea să le spui ca<br />
un salut venit din partea mea către tuşa şi<br />
nepoŃi, deoarece vaca noastră galbenă a fătat<br />
o viŃică, ea are lapte din belşug, ai şi d-ta<br />
partea dumitale, o m ie de bogăŃii să fie,<br />
Slavă!<br />
- Pune şi câteva bucăŃi de brânză<br />
lângă piciorul din faŃă al oii pe care am tăiato<br />
zilele trecute, să fie coşul domnului hogea<br />
plin, căci noi mereu îi suntem datori, zise<br />
hagiul către soaŃa sa.<br />
Bucu<strong>ro</strong>asă, Şerife a ieşit în ogradă să<br />
pregătească cele oferite din inimă, iar discuŃia<br />
hagiului şi a hogii, s-a prelungit:<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
15<br />
- Aseară, pe la înserate chiar, eu mă<br />
aflam în faŃa geamiei, zicând de una, de alta,<br />
când m i-am aruncat ochii în jur, îl văd pe<br />
Soyun, cel care era în armată, zicea că a<br />
prim it câteva zile libere, iar uniforma de pe<br />
el, haina, fesul, toate arătau că este un<br />
soldat tătar, dar el ştia multe pentru vârsta<br />
lui, încât mi-a spus noutăŃi, cum ar fi aceea<br />
despre săracii şi lucrătorii portuari din Rusia,<br />
care s-ar fi răsculat, acolo vărsându-se şi<br />
sânge, dar vezi, veştile astea o să le aflăm<br />
cel mai bine de la musafirul nostru, îl vom<br />
descoase diseară, când se vor aduna bărbaŃii<br />
de soi ai satului nostru.<br />
- AnunŃă-i d-ta pe cei pe care îi vezi<br />
pentru întâlnirea de seară de la mine, eu voi<br />
spune pe partea astălaltă cunoştinŃelor mele,<br />
ca să ne adunăm şi să discutăm cu acest fiu<br />
al Crimeii, să ştim şi noi ce se mai întâmplă<br />
pe meleagurile noastre de origine! Până<br />
atunci eu mă duc să-i verific pe zilierii mei de<br />
la câmp, spuse hagiul conducându-l pe nenea<br />
hogea.<br />
Când domnul hogea s-a îndreptat cu<br />
repeziciune spre cafenea, hagiul Fazăl a ieşit<br />
cu căruŃa sa pe drumul ce ducea la câmpiile<br />
sale, iar soarele încălzea deja iarba verde de<br />
pe pământ crescută cât degetul. Primăvara<br />
începuse aşadar să joace natura după<br />
cântecul ei, valuri de vânt cald se zbenguiau<br />
pe cerurile albastru deschise ale Dob<strong>ro</strong>gei<br />
devenite scăldătoarea soarelui... Dacă<br />
studiezi Ńărâna, acea Ńărână din zona satului<br />
Tătaru, sub jocul vinovat al soarelui, ea stă<br />
ca ceva albastru deplin! Se aranjează, chiar<br />
se aranjează cu gust frumuseŃea verii, pe zi<br />
ce trece creşte puterea soarelui, intrându-se<br />
în obiceiurile de vară ale satului, încet, pe<br />
neobservate! Deunăzi, câŃiva flăcăi, de 13-16<br />
ani, în partea de m iază-zi a satului au ”sărit<br />
focul” Ńipând şi urlând. Ei ziceau că vine<br />
Naurezul! În realitate, ei, tinerii, au dreptate,<br />
după Aşure ei ştiau că urmează Naurez, aşa<br />
deschizându-se uşa Hădârlezului în unii ani...<br />
Cine ştie, cu câte secole înainte, au iniŃiat<br />
tătarii aceste obiceiuri pline de înŃelesuri? Şi,<br />
fără să uite, an după an, ei le pomenesc! Ele,<br />
tradiŃiile, îi Ńin îmbrăŃişaŃi pe tineri; la Aşure<br />
se speră în belşug, la naurez se apreciază<br />
strălucirea limbii, iar la Hădârlez, lumea<br />
noastră se cufundă în raiul cel lum inos al<br />
naturii!<br />
Da, lume tătară, da, oriunde ar fi, în<br />
câŃiva ani, se adună, întemeiază ideologia<br />
naŃională, fără teamă, fără duşmănie,<br />
îndreptându-şi paşii spre ziua de mâine... da,<br />
merge, creşte cu forŃa moştenită de la<br />
strămoşi, creşte...
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
5. Nazmıyetımız ve nesırcılıgımız tarıhından - Din istoricul poeticii<br />
clasice (VII), Şevket Yunus<br />
keçire.<br />
Munderidce bakımından guzel olğan şiirler kafiye<br />
ciyetinden aksamakta, dey edebiyatşınas. Misal sıfatında o,<br />
bazıda kafiyeleri uymağan K. Camanaklının satırlarını ala.<br />
Makalenin muellifı şaşa: Aceba, dey, ne içün o, sonki eki satırda<br />
bir mananı taşığan, ama başqa – başqa yazılğan “yaltıray”<br />
şekillerini qullana? Bu aynı şu, B. Çoban-zade yazğan<br />
“formalizm hastalığı, qaiydsızlıqtır”. Sonki sinin zanınca, er<br />
kimnin şekillerini( meselya Puşkin ve Göethe ya da Mayakovski<br />
ve D. Bednınin) qullanmaq zor degil, amma yaratılmaqta olğan<br />
eserlernin içinde uzaqtan olsa da işbu esernın muellifi<br />
tapıpçıqarğanı da olmalı. Taralğan ifade, söz, kafiye- mına adları<br />
keçken tenkitçiler içün muym olğan çiz giler.<br />
Bese- belli, boş eser fikirsizlikten kelip çıka. Aslında<br />
birde-bir şairnin eserini okurken, onın duyğularını tatmalı, şairnin<br />
mizacını is etmelimiz. Amma fevkulade poetik şekiller kullanılıp,<br />
hususiy bir fikirlerni ifade etmektende siyası saesinde genç şairler<br />
Yatqan leksik eksperimentler ( futurizm) ekseriyet eserlerinin manasını anlaşılmaz ete ediki,<br />
bu al, tabiy ki lirikanın okuiyıcı tarafından kabul etilmeyuvine ve, bunın neticesi olaraq, o ve<br />
muellif arasında ruhiy bağnın zayıflamasına alıp kele edi.<br />
Bu mevzunın devamı olaraq nevbetteki misalnı alayıq:<br />
Işte bunday tabiyattan, şualeden,<br />
Kokde qamer, yıldızlardan, şavleden,<br />
Duyğu alub his toplayan şairler<br />
Ep halq içün guzellik deb cönerler.<br />
“Şuale” ve “şavle” kelimeleri aynı söznin tekrarından ibaret bulundıqları içün bunlara kafiye<br />
denemez” dep, çertip koya Asan Sabri Ayvazov, çünki aynı şu yerde, diger bir tenkitçi kostergeni<br />
kibi, şair artkaç tekrarlavlar ve mantıkça bağlı olmağan sözlerni qullanıp, şiirlernin kuçüni kese.<br />
Şairnin şiirde suniy cöz yaratmağa aqqı yoq.<br />
Belli sözge yanı munderidce bermektirşairnin boyun- borcu. Edebiy til yalınız boyle yölnen<br />
zenginleşe ve ose (22), degen fikirni aydınlata B. Çoban-zade.<br />
Bunın kibi “şekilni qullanaraq, muellif bazıda qolaysız alğa oğray: cümlesi dülber olsa da,<br />
pek de tesirlendirmey. Boyle misalni A. S. Ayvazov ketire ki, onda kafiye denilebilecek şey yoq:<br />
Parlaq kuneş nurlanıb yaldızlana,<br />
Serin-serin elçikler tolqunlana.<br />
( Traktor, 1926 s. )<br />
Eger “yaldızlana” ve “tolqunlana” sözlerinden / - lana/afiksleri alınıp taşlansa, “yaldız” ve<br />
“tolqun” şekillerini alırmız. Neticede “kafiye olmaq değil, bir-birine selyam bermezler”( 24) diye,<br />
babacasına ciddiy ihtar ete A. S. Ayvazov. Inkilyap şairlerni buyük anlamlarğa muracaat etmege<br />
ogrete edi. B. Çoban-zade ozünin elyazma kitabinda şunı qayd etken: “evelleri şairler “publika”<br />
sözünı qullanğanlar, endi ise “halq” sözüni qullanalar. ”(... ) Siyasi vakiyalardan tolayı keçken<br />
asırlar devamında yaşayışımıznın episi saalarında yüz bergen devamlı turgunlıq ( statika) oz<br />
neticesini bergendir. Bu allar milliy medeniyetimiznin inkişafı meselesine de ayttir. Milliy<br />
şuurımıznın uyanmasına dayr muayen vazifeni Ismail Gasprinskinin ( 1851-1914) muarirligi<br />
16
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
altındaki “Terciman”(1883- 1914 // 1918 gazetası ve onın etrafında toplaşqan munevverler<br />
becergendirler.<br />
Nebar ki, qırımtatar medeniyetinintamırları yavaş-yavaş qurumaqta edi, atta inkilyaptan<br />
evelaynı şu I. Gasprinskinin dayresinde şekillengen uyken nesil vekilleri keçmişni qaralamağa<br />
mecbur ediler. Baqınız, inkilyaptan evelki p<strong>ro</strong>gresiv edebiyat içtimaiy ve milliy musavilikke<br />
çağırıp, cemiyet arasındaki ahliyaki ve maneviy turgunlıqqa qarşı baş kotergen yanı qaramanı<br />
vucütqa ketirgen. Bu sıranı A. S. Ayvazov ( “Neden bu ala qaldıq”1907 s. ) ve A. Çergeev ( Eşit<br />
mevta ne söylüyor, 1909 s. ) açalar. U. Ş. Toqtargazı, A. Çergeev, C. Kermencikli, genç Ipçiolarnın<br />
yüz bermekte olğan adiselerge munasebetlerini ifadelegen satırlarnı yarata ediler: bu şairler pasiv<br />
narazılıqtan anlı areketlerge keçmege çağıra ediler, çünki olar ünsan ve butün halqnın bahtlı ayatı<br />
yalınız şahsiyetnin içtimaiy kerginligi saesinde kerçekleşebilecegini ozleri anlay ve aynı şeylerni<br />
milliyetine de anlatmağa ıntıla ediler. Bunı, mesela, Cemil Kermençiklinin inkilyaptan evel<br />
yazılğan satırları tasdiqlay:<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Tatar</st<strong>ro</strong>ng>! Niçün baş ustünde dalğalanmay kok sancaq?<br />
Niçün uç-dört hayne sen oluyürsın oyuncaq?<br />
Yoqsa halya kerametmi bekleyursın onlardan?<br />
Yoqsa halya kemigine dayanmadımı pıçaq?<br />
( Son söz, 1917 s. )<br />
Bu – milletnin ileri ğaeli vekillerini anlı siyasi areketlerge ilhamlandırğan bediy söznin kuçü<br />
edi. Aqmma içtimaiy buhranlar ve cemiyetteki perişanlıq muyti vaziyetni daa ziyade zorlaştırğan.<br />
Halqnı ise keçmişnin, ana-babalar kutken adet ve ananelernin sıcağı qızdıra edi, olarnın keri<br />
qaytmasını arz etken halq meşaqatlı allarğa dayanmağa mecbur edi. Bese-belli, kısmen bunda -<br />
tatarlıqtan – uzaqlaşuvda - kormek mumkün yığirminci senelerdeki “inkilyabiy şairlerni” ayatnı ve<br />
etraftaki muytni yahşı bilmeyuvlerinin sebeplerini. Şunın içün olarnın “eserlerinde meseleler yerine<br />
levhalar, taliller yerine tafsiller, canlı tipler yerine “Şark”, “Garb”, gibi geniş alemler.” (B. Çobanzade)<br />
bulunmaqta edi.<br />
(devam)<br />
Într-o analiză de conŃinut, criticul literar afirmă că poemele artistic realizate pierd prin rimă.<br />
Prin exemplificare se opreşte asupra rimelor mai puŃin potrivite din creaŃia lui K. Geamanaklî.<br />
Autorul acestui articol ( Ayvazov) se miră: Oare – zice- de ce el, la ultimele două versuri folo<br />
seşte termeni cu acelaşi înŃeles dar cu ortografie diferită? (să zicem, a străluci şi a luci). Este<br />
identic cu acel p<strong>ro</strong>cedeu folosit de Cioban-zade când se referă la “boala formalismului”. După<br />
ultimul, formele fiecăruia ( de ex. Puşkin şi Göethe sau Maiacovski şi Bednâi) nu creează greutăŃi în<br />
folosire, dar operele aflate în prag de creaŃie nu deŃin în sine nimic din cele relatate de autorul<br />
acestui studiu. Expresia studiată, termenul, rima, constituie linii importante pentru poeŃii amintiŃi.<br />
Se pare că, opera goală se naşte din lipsa de idei. În realitate, citind la alegere opera vreunui<br />
poet, suntem obligaŃi să-i descifrăm sentimentele, să-i aflăm mesajul. Dar în actul poetic se folosesc<br />
forme cu tendinŃa de a dezvălui unele idei, poeŃii utilizând lexicul experimentat ( futurismul) care<br />
ascunde mesajul şi această situaŃie n-a fost acceptată de cititorul liric, ca o neacceptare a slăbirii<br />
relaŃiei cititor- autor.<br />
Ca o demonstraŃie să preluăm exemplul următor:<br />
Iată cum din natură şi din stările ştiute<br />
Din stelele lunare clare, din firea lor,<br />
Sunt poeŃi ce iau emoŃii şi adună tainele<br />
Ca poporul să-nŃeleagă lupta lor cu vorbele.<br />
Aici sunt termenii “// şuale şi şavle// în traducere //lumină şi rază luminoasă// repetaŃi în aşa<br />
fel că nu le putem considera rime”, ne atenŃionează Asan Sabri Ayvazov, pentru că, după opinia<br />
unui alt specialist, poetul foloseşte termeni în plus, lipsiŃi de sensuri suplimentare, micşorând din<br />
forŃa poetică. Poetul are obligaŃia să confere sens suplimentar termenului cunoscut. Numai în<br />
17
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
asemenea situaŃie se îmbogăŃeşte şi evoluează limba literară (22) după cum ne exemplifică B.<br />
Cioban-zade.<br />
Folosind în asemenea situaŃii “forma” dată, autorul se poate întâlni cu lipsa inspiraŃiei: chiar<br />
dacă fraza va fi una reuşită, înfluenŃa ei se poate diminua. Ayvazov citează ca exemplu faptul că<br />
aici nu există rimă:<br />
Acoperit de raze soarele devine stea,<br />
Se umple cu veşminte reci chiar adierea.<br />
(Tractorul, an 1926, 23)<br />
Dacă s-ar da la o parte afixele „lana”şi „tolkun”(ar corespunde lumi-nării şi strălu-cirii)<br />
forma revine la radical. Scopul nu este cel al creaŃiei de rime (24) ci este cel al bogăŃiei semantice<br />
pretinse de Ayvazov. El a direcŃionat poeŃii revoluŃiei spre o nouă concepŃie. Cioban-zade a notat în<br />
manuscris: „PoeŃii din trecut au folosit termenul”publica” acum ei folosesc pe cel de „popor” în<br />
tătară. (... ) Referindu-ne la faptele politice, vedem cum el consideră că trecutul a dat o formă statică<br />
în concepŃia poetică. SituaŃia se potriveşte civilizaŃiei noastre naŃionale. Rolul important în<br />
redeşteptarea conştiinŃei naŃionale i-a revenit lui Ismail Gasprinski( 1851- 1914) prin editarea<br />
gazetei „Translatorul”( 1883- 1914 –continuând după moartea sa până în 1918 prin activitatea<br />
urmaşilor. Trebuie să spunem că rădăcinile civilizaŃiei tătare crimeene începeau să se usuce, să<br />
piară, iar generaŃia formată chiar sub oblăduirea redacŃiei conduse de Gasprinski era nevoită să<br />
studieze trecutul. PriviŃi, literatura p<strong>ro</strong>gresistă de dinaintea revoluŃiei chema la acŃiuni naŃionale<br />
poporul, se opunea stării de inactivitate din sânul comunităŃii. Atitudinea este începută de A. S.<br />
Ayvazov ( De ce am ajuns în starea aceasta, 1907) şi A. Cergheev ( Ce spune defunctul, 1909). U.<br />
Ş. Tohtargazi, A. Cergheev, C. Kermencikli, tânărul U. Ipci creau versuri care se potriveau<br />
evenimentelor: aceşti poeŃi chemau oamenii să treacă dela starea pasivă la acŃiune, pentru că ei<br />
înŃelegeau că venise epoca realizării individului răsărit din sânul poporului şi explicau acest fapt<br />
poporului. Asemenea situaŃii erau potrivite cu cele relatate în trecut de către Gemil Kermencikli:<br />
Tătarule! De ce steagul albastru nu fâlfâie în zare?<br />
De ce acum la trei-patru haini tu eşti o jucărie?<br />
Oare tu speri încă milă de la duşm<st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng> cumplit?<br />
Oare încă la a ta venă n-a ajuns al lui cuŃit?<br />
(Ultimul cuvânt, 1917, 26)<br />
Era cuvântul folosit în literatură pentru a însufleŃi pe liderii naŃionali ai acestui popor. Dar<br />
uraganele sociale au adus societatea într-o stare din ce în ce mai deplorabilă. Trecutul înfierbânta<br />
poporul, obiceiurile şi tradiŃia insuflând dorinŃa de a renaşte chiar în condiŃiile grele de atunci.<br />
P<strong>ro</strong>babil că putem observa în aceste versuri şi îndepărtarea de condiŃia de a fi tătar la poeŃii anilor<br />
20 de după revoluŃie din cauza necunoaşterii idealurilor epocii. Din această pricină, în operele lor<br />
apar lozinci în loc de fapte, apar detalii în locul evenimentului, apar spaŃii largi precum “orientul<br />
sau occidentul” deŃinând locul tipurilor vii. (B. Cioban-zade).<br />
18<br />
(trad. Güner Akmolla)(va urma)
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
6. "Necıp Hacı Fazıl"-nın atın taşığan mektepten kereklı kaber –<br />
Veşti importante de la şcoala “Negip Hagi Fazîl” din satul Tătaru<br />
Kun saatı 15 April //Nisan, 2011 senesı.<br />
Azaplar-ğa toplanğan tatarlar, <strong>ro</strong>menlernı de<br />
samimi dost kıbı qatlarında tabıldırıp, Kultur<br />
Evının salonında Necıp Haci Fazıl nın doğım<br />
kunune berılgen spektakolğa seyir etıp oturalar.<br />
Azaplarnın ve etraf koylernın cemaatı balaların<br />
aytqan, şalğan ve ezberlegen şiirlerın ve<br />
durkılerın seslegende, arada bır koz caşların<br />
surtmekteler, çünki bu şiirlernı yazğan Necıp<br />
ağır şartların ışınde ve duşman qolında can<br />
teslım ettı 1948 cılının mahpusınde ve, oğa dair<br />
yazğan torunın bırısı, Güner Akmolla da, ep o<br />
ağrlıqnı ve şehitlıknı zemanevı dünyağa bıldıre:<br />
19<br />
Este ziua de 15 Aprilie 2011, zi fixată<br />
pentru a aniversa naşterea lui Negip Hagi Fazîl<br />
(de fapt data naşterii era cea de 17 aprilie, dar<br />
intervenea vacanŃa), e<strong>ro</strong>ul tătar al cărui nume sa<br />
acordat şcolii din satul natal. Tătarii şi <strong>ro</strong>mânii<br />
care locuiesc în prezent în acest sat istoric s-au<br />
adunat în sala căminului cultural, având în<br />
mijlocul lor un grup de oaspeŃi de seamă veniŃi<br />
de la ConstanŃa şi de la Bucureşti, tătari şi<br />
<strong>ro</strong>mâni. Spectacolul dedicat zilei şcolii şi zilei de<br />
naştere a E<strong>ro</strong>ului NaŃional Tătar, i-a adus aici şi<br />
pe locuitorii de prin împrejurimi, dornici de<br />
întâlnirea cu membrii Uniunii Tătare, cu membrii<br />
AsociaŃiei Cultul E<strong>ro</strong>ilor, cu distinşi reprezentanŃi<br />
ai vieŃii socio-culturale, precum domnii Pavel<br />
OŃelea, redactor –şef adjunct al revistei „Arma<br />
Pontica”, revistă de cultură, informare şi<br />
atitudine a AsociaŃiei ”Cultul E<strong>ro</strong>ilor” filiala<br />
ConstanŃa, tânărul Petre Ilie Cristian, doamna<br />
Dana Brezanu, cunoscutul ziarist al ConstanŃei,<br />
domnul Traian Brătianu, domnul deputat al<br />
tătarilor, domnul A met Aledin, domnul<br />
preşedinte al filialei ConstanŃa, domnul Ablez<br />
Aydân, fiul, nepoata şi soŃia domnului Bora,<br />
ultimii trei împărŃind daruri mai mult decât<br />
substanŃiale, tutu<strong>ro</strong>r elevilor şcolii. Vorbind<br />
despre oamenii importanŃi al că<strong>ro</strong>r destin s-a
“Vay, milletım, Qırım dertım, evlatlarım<br />
kım qarar?<br />
Koyım, cürtım, qurban tatar, caraların<br />
kım sarar?<br />
Tuşunırken dert ışınde, qattı cerde, tıtıs<br />
yerde,<br />
Duburdedı temır qapı, tepme urıp, sert<br />
emırde,<br />
Asker onı tursatqanda qoltığından<br />
süyreklep,<br />
Akettıler sorğı yerıne, akettıler ziyetlep!<br />
Qarşısında Necıp kordı sert bır surat,<br />
duışman qolı,<br />
Terlı şaşın manlayından sılıp qanman<br />
nefes aldı...<br />
Cüregınden Alla’ğım dep, quvet ıstep<br />
calbardı,<br />
Sır bermesın duşmanlarğa, sonra “Ellam”<br />
oqıdı... ”<br />
( ekı tılde yazılğan “Necıp Hacı Fazıl”<br />
kitabı, 2009, s. 232)<br />
Bu sene, 2011 de, Babasıman bırlıkte ulı<br />
Bora effendı aytıldı ve anıldı: çünkü o<br />
ebediyetke qavuştı yuliynın 16 - sında 2010<br />
yılın! Mektepte çalışqan muallimler, müdüre<br />
hanım ve talebeler, bır sözde dedıler: “Bora<br />
Fazıl-Ülküsal ef. mektebımızge yaqınlıq tuydırdı,<br />
er çalışmamızda qatımızda tabılıp! Bız oğa<br />
teşekkürlerımıznı, sızmen bırlıkte, ebediyge<br />
bıldıremız! ”<br />
Bu sebeplerden mektep şenlıgı oğa dair<br />
Güner Akmolla nın yazğan şiirımen başladı:<br />
QALBIMDEN<br />
Üyünnı temız tut, müsafır kelır,<br />
Qalbınnı temız tut, ölüm de kelır!<br />
Degenler atalar er şeynı anlap,<br />
Bora nı geşırdık ölımge cılap!<br />
Babası, O, meşhur şeyittır, Necıp!<br />
Dedesı acıdır, Azaplar Fazıl!<br />
Dayısı Ülküsal, adını taşır,<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
20<br />
implementat în acest sat tătar, doamna G.<br />
Akmolla, una dintre nepoatele familiei, a amintit<br />
personalităŃi precum primul –ministru Geafer<br />
Seydamet, ministrul dr. neu<strong>ro</strong>log A met<br />
Ozenbaşlâ, ş. a. încheind cu personalitatea lui<br />
Negip Hagi Fazâl şi destinul tragic al acestui<br />
mare patriot tătar:<br />
„Popor al meu, e vai de tine, Vai,<br />
Crimeea, vai, copii,<br />
Sat natal, popor de jertfă, ce destine vor<br />
veni?<br />
Gânduri negre, izvorâte din pereŃii reci şi<br />
grei,<br />
Brusc se rup când lanŃul uşii zornăie sub<br />
paşii răi.<br />
Îl pocneşte torŃionarul şi îl târâie pe<br />
scări,<br />
Spre anchete ucigaşe, spre torturi din<br />
alte Ńări.<br />
Chipul de călău îl vede, e duşm<st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng><br />
secular,<br />
Mâna sângerândă şterge sângele lui de<br />
tătar.<br />
„Doamne, dă-mi putere mie să rezist cu<br />
demnitate,<br />
Să nu-i spun pe bieŃii oameni de prin<br />
sate-ndepărtate...<br />
(Fragment din vol. bilingv”Negip Hagi<br />
Fazîl”an 2009, pag. 237)<br />
Anul acesta spectacolul s-a bucurat de<br />
prezenŃa studenŃilor din <st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng> al III-lea al SecŃiei<br />
deArtă a universităŃii „Ovidius”din ConstanŃa,<br />
care au interpretat în încheiere comedia „Piatra<br />
din casă” a lui V. Alecsandri. Omagierea fiului<br />
Bora, personalitate situată prin merite p<strong>ro</strong>prii la<br />
nivelul tatălui, s-a afirmat prin versurilescrise de<br />
doamna G. Akmolla:<br />
DIN INIMĂ<br />
„Casa curată s-o Ńii, musafirul îŃi vine-<br />
Şi moartea pândeşte, ai inima pură!<br />
P<strong>ro</strong>verbul vechimii pe-nŃelepŃi cinsteşte,<br />
Murind, trece Bora în Nemurire!<br />
E<strong>ro</strong>ul cel Mare, Negip este Tata!<br />
Bunicul lui este hagiul Fazîl!<br />
SoŃia şi fiii, Ulkusal e unchiul!
“<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng>” în temelın canıdan qurar!<br />
Bora nı geşırdık ölımge cılap,<br />
74 yaşında sönsızlıq bağışlap!<br />
Rahmetler, ey, Bora, duvamız sağa,<br />
Qolınnı uzatsan, ceter Vatan ğa!<br />
Bunday şenlıknı Tyat<strong>ro</strong> Üniversitesının<br />
III- sınıf studentlerı Vasile Aleksandrinın “Üydekı<br />
qaya taş” piyesımen sonına bardılar, cemaatın<br />
cüreklerın tamamen qazanıp!<br />
Ve, mektep senesının sonunda, 16<br />
Yuniy2011 de bırıncılıknı ve exselensanı<br />
qazanğan talebelerge Suyum Memet ve Güner<br />
Akmolla hanımlar, <st<strong>ro</strong>ng>Tatar</st<strong>ro</strong>ng> dernek başqanın av.<br />
Va<strong>ro</strong>l A met effendının yardımıman, öz<br />
kitaphanelerınden tarihımızge kerekken cıltlarnı<br />
dağıttılar... Balalar bılıp aşsınlar yarının qapısın!<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
21<br />
Cu tine renaşte revista „<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng>”!<br />
Pe valea eternă, te plângem, Bora!<br />
Dorul de tine creşte cu Ruga!<br />
Eternă odihnă, primeşte şi iartă,<br />
Întinde o mână, Crimeea se-arată!<br />
Rev. „<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng> –Ideal”nr. 28, oct. 2010 an<br />
80, pag. 1.<br />
La serbarea de sfârşit de an şcolar, cu<br />
sprijinul personal al domnului preşedinte, av.<br />
Va<strong>ro</strong>l Amet, maşina uniunii a dus cărŃi pentru<br />
elevii premianŃi sau cu menŃiuni, pe care, cele<br />
două doamne, Suium Memet şi Güner Akmolla<br />
le-au acordat cu preŃuire didactică din biblioteca<br />
personală: operele marelui fiu al satului,<br />
numere din colecŃia revistei „<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng>”, opera<br />
bilingvă Negip Hagi Fazîl, traducerea celui mai<br />
mare poet tătar crimeean din Crimeea în<br />
volumul bilingv al doamnei Akmolla, „Zidul<br />
lacrimei” de Eşref Şemi-zade, antologia<br />
crimeeană bilingvă „Limba maternă”,<br />
<strong>ro</strong>m<st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng>”<st<strong>ro</strong>ng>Tatar</st<strong>ro</strong>ng>lar”( Tătarii) ş. a.
7. Qaideler<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
Bütün Dünya Qırımtatar Kongressi (BDQK) ve onıñ Koordinatsion şurasınıñ bütün dünya<br />
qırımtatar toplulığınıñ milliy kimligini saqlav ve medeniyetini tiklev ve inkişaf ettirüv oğrunda<br />
ıntılışlarınıñ birleştirilmesine yönetilgen hareketleriniñ faalleştirilmesi münasebeti ile qırımtatar tiliniñ<br />
kodifikatsiyası ve şu cümleden imlâ ve punktuatsiya qaideleriniñ mükemmelleştirilmesi meselesi<br />
künniñ tertibinde yer aldı. Bu maqsatlarnen BDQKniñ avalesi ile Cumhuriyet aliy oquv yurtu “Qırım<br />
mühendislik ve pedagogika universiteti” yanında filologiya ilimleri doktorı, p<strong>ro</strong>fessor A. M.<br />
Emi<strong>ro</strong>vanıñ rehberliginde qırımtatar ve türk filologiyası fakültetiniñ 10 hadiminden ibaret iş<br />
gruppası teşkil etildi. Đş gruppasına filologiya ilimleri doktorı, p<strong>ro</strong>fessor Đ. Kerim; pedagogika ilimleri<br />
namzedi, dotsent E. Abibullayeva; filologiya ilimleri namzedi, dotsent E. Ganiyeva; filologiya ilimleri<br />
namzedi, uyken hoca N. Seyit-Yahya; filologiya ilimleri namzedi, hocapçe L. Selimova; uyken hoca<br />
N. Abdülvahap; hocapçe N. Seydametova; hocapçe M. Satta<strong>ro</strong>va; hocapçe Ş. Abduraşitova kirdiler.<br />
Bugün qırırmtatar yazısınıñ latin grafikasına avuştırılması daa faal surette keçirilip başlağanı<br />
münasebetinen imlâ, punktuatsiya ve orfoepiyanıñ H h arfiniñ imlâsı ve ifadelegen sesi; til ögü<br />
, fonemalarınıñ yazılışı ve telâffuzı; yalğama tipinde yardımcı sözlerniñ imlâsı; türlü alınma<br />
sözler ve şahıs isimleriniñ imlâsı ve ilh. kibi meselelerni müzakere etmege ve, belki de, yañıdan<br />
baqıp çıqmağa ihtiyac bar.<br />
Fırsattan faydalanıp, qırımtatar tili sistemasını bozmağan allarda imlâ ve punktuatsiya<br />
qaidelerini mükemmelleştirmek kerek, dep zan etile. Keçüv devri dep belgilenebilgen bugünki<br />
şaraitlerde böyle yanaşuv em yeterli seviyede tasilge saip olmağan adamlar, em de özlerini anane<br />
qoruyıcıları sırasına kirsetken alimler tarafından bildirilebilecek artqaç mülâhazalar ve<br />
közlemelerinden qaçınmağa imkân berir.<br />
QIRIMTATAR YAZISI AQQINDA UMUMĐY MALUMAT<br />
Grafikanıñ islâhları<br />
Soñki seksen yıl içinde qırımtatar yazısı bir qaç kere islâh etildi: 1928 senesine qadar arap,<br />
1928-den 1938 senesine qadar latin ve ondan soñ qırımtatarlarda halâ daa işletilmekte olğan kiril<br />
yazısı qullanıla edi. Belli olğanı kibi, bu islâhlar Rusiye halqlarını sovetleştirüv ve assimilatsiya etüv<br />
siyasetiniñ talabı ile yapılğan ediler. Bugün, qırımtatar yazısınıñ bütün inkişaf tarihı esnasında birinci<br />
kere, yalıñız aqiqaten qatiyen deñişken coğrafiy-siyasiy şaraitke keliştirmek maqsadınen degil de,<br />
qırımtatar tiliniñ inkişaf ceryanını ve bu tilde tahsil sistemasını optimal derecege ketirmek maqsadı<br />
ile grafikanıñ islâhını yapmağa imkân doğdı.<br />
1992 s. aprelinde Aqmescit şeerinde latin grafikasına keçüv meselelerine bağışlanğan<br />
halqara ilmiy konferentsiya ötkerilgen edi. Aynı şu yılnıñ sentâbr ayında yañı elifbe işlenip qabul<br />
etildi ve 1997 s. Qırım Yuqarı Şurası tarafından resmen tasdiq etildi (resmiyleştirildi? ). Bugün alâ<br />
daa kiril yazısı qullanılmaqta, amma qırımtatar kütleviy haber vastaları faal surette yañı hurufatını<br />
işletip başladılar. Qırımtatar yazısınıñ latinleştirilmesi – müsbet ve menfiy tarafları olğan ğayet<br />
mürekkep bir meseledir. Faqat, bu ceryannı artqa burmaq artıq mümkün olmağanını tanımaq<br />
mecburmız: bütün qırımtatar gazetaları ile televideniyesi, kiril yazısınen bir arada olsa da, endi latin<br />
hurufatını qullanalar. Bügün esas mesele – tilge ve onı qullanğanlarğa eñ az zarar ketirip,<br />
vaziyetni çezmektir.<br />
22
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
Qırırmtatar elifbesi<br />
Qırımtatar elifbesi 31 ariften ibaret olıp, olarnıñ 8-i sozuq ve 23-ü tutuq seslerni ifadeleyler.<br />
Elifbeniñ terkibi, tertibi ve ariflerniñ adları aşağıda ketirilgen.<br />
Aa (a)<br />
Bb (be)<br />
Cc (ce)<br />
Çç (çe)<br />
Dd (de)<br />
Ee (e)<br />
Ff (fe)<br />
Gg (ge)<br />
Ğğ (ğı)<br />
Hh (he)<br />
Iı (ı)<br />
Đi (i)<br />
Jj (je)<br />
Kk (ke)<br />
Qq (qı)<br />
Ll (le)<br />
Mm (me)<br />
Nn (ne)<br />
Ññ (ñe)<br />
Oo (o)<br />
Öö (ö)<br />
23<br />
Pp (pe)<br />
Rr (re)<br />
Ss (se)<br />
Şş (şe)<br />
Tt (te)<br />
Uu (u)<br />
Üü (ü)<br />
Vv (ve)<br />
Yy (yot)<br />
Zz (ze)<br />
H h arfi eki sesni ifadelemek içün qullanılır:<br />
а) tar teren til artı h: haber, hor, tahta, mıh;<br />
б) yengil nefes çıqaruvnı añdırğan tar faringal h. Bu ses arap, fars ve Ğarbiy Av<strong>ro</strong>pa tillerinden<br />
alınmalarda rastkele: Allah, merhum, rahmet, holding.<br />
Đhtar: h arfiniñ yazılışı ve telâffuzı eki türlü olmaq mümkündir: sahna – sana, şeher –<br />
şeer, rahmet – ramet, merhum – merum.<br />
 â arfi elifbege kirsetilmedi, çünki o arap ve fars tillerinden alınğan sözlerde yımşaq g, k, l<br />
tutuqlarından soñ kelgen ög sıra [a] sesini ifadelemek içün qullanılır: lâkin, rüzgâr, alâqa, tükân.<br />
Đmlânıñ esas prinsipleri<br />
Qırımtatar imlâsı aşağıda qayd etilgen printsiplerge esaslana:<br />
1. Qırımtatar imlâsınıñ esas prinsipi – morfologik (fonematik) printsiptir. Oña binaen,<br />
yerlerine köre deñişip kelgen fonemalar bir tarzda ifadelenmek, em de tamır ve yalğama<br />
morfemalarınıñ grafik birligi muhafaza etilmek kerekler. Misal olaraq, barğannar, annamaq dep<br />
telâffuz etilgen sözler barğanlar, añlamaq şeklinde yazılırlar.<br />
2. Fonetik printsip. Oña binaen, yazılış sözniñ yañğıravını aks ettirmek kerek. Teñeştiriñiz:<br />
kitap, amma kitabı; maqsat, amma maqsadı, çorap, amma çorabı.<br />
3. Ananeviy (tarihiy) prinsip. Oña binaen, zemaneviy edebiy tilniñ normalarına uyğun<br />
olmağanda bile anane olaraq pekingen yazılış şekli saqlanılır. Bu printsip boyunca yazılğan sözler<br />
pek siyrek rastkele: elverişli, alış-veriş, variyet.
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
8. Taner Murat’nın sözlıklerı, Adil Seytbeki<strong>ro</strong>v<br />
Romanya'dan mayıs aynın sonuna yaqın qabul etken sözlüklerıme dayr bır qaş söz aytmağa<br />
meraqman ve bu sözlernı sızge anlaştırmaq uşun Güner hanımğa ricada tapılaman. Taner Murat<br />
ekı sözlıkmen zengınleştırdı bızım ana tılı içün qurğan kureşımıznı: 2009 yılında “Kazakşa- kırım<br />
tatarşa sozlık şıktı ve yakın 26.000 söz<br />
kullanıldı ayrı ekı tılde. Çevırmeler de<br />
dıkkatlı yasaldı ve çeşıt varyantnı<br />
anlattılar. Canılık kıbı aytarmız elifbenı em<br />
okulmanı, “ğ” elıfbenı “ğalpak”tatarşa da<br />
bıldırıp.<br />
Zamanın seçmelerını beklemeden bu<br />
yıl, 2011 de Taner bey carıkka şıkardı II –<br />
cıltnı “Kırım tatarşa- kazakşa; kırım tatar<br />
tılımızge ayt 50. 470 söz bar!<br />
Müellifnın sözlerı anlaştıra<br />
çalışmaknın sırını:”Kitapka turli alanlardan<br />
sözler kayıtlanğandır, uzabilimınden de,<br />
tıptan da, omırbiliminden de, tılsızğasından<br />
da, riyaziyetten de felekiyattan da ve sayire.<br />
Karıştırmalar man yañğış terğumelerni<br />
atlatmak uşun osimlikbilimine,<br />
haywanatbilimine, kuşbilimine,<br />
balıkbilimine bir de bocekbilimine latinğe<br />
atamasi da koşılgandır.”( s. 6)<br />
Bız tarihçimiz, tılğı tuvılmız, ama<br />
tılmen konuşamız ve yazamız! Tılmen<br />
oynalmaz! O bızım milliy barlıgımız!<br />
Bakınız negadarzengınlık kostere “laf” sözı.<br />
* s. 266 laf'tan la lafezuw'ge<br />
“Memleket” sözını de kostermege merakmız, çünki XXI-cı asırın başında bız hala vatansız<br />
ve qayb halınde tanılamız dünya tarihınde.<br />
* s. 278 keleime memeleket ve memleketsiz<br />
Kelelim şimdi “vatan” sözıne. Er nekadar qırımtatarımız dep kabarsakta, bızım vatan<br />
dertımız sönmedı! 455 sayfada vatan sözıne berılgen anlaşuvlar – vatan, vatandaş, vatandaşlık,<br />
vataniy, vatanperwer, akete gerıge“ulke“ ulka sözıne, “ulus egemenlıgıne merakman qaratıp!<br />
Sözlıknı tanıtamız elifbemen<br />
* s. 7-8-9<br />
24
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
9. Zaman, insan ve... qader – Vremuri, oameni şi... destine, Vasilica<br />
Mitrea<br />
Ald Söz<br />
Yazar hanım Vasilika Mitrea<br />
şımdıgeşık bıznı alıştırgan edı sosyal<br />
<strong>ro</strong>manlarıman, konuşma ciyetınde onın<br />
yaratqan kışılerı pek yaqşı bellenmekte<br />
edıler. Şımdı illa, onın konusı bır aile,<br />
komunızmanın zamanında pek ağırlıqlar<br />
şekken bır aile. Artiye, ilişkılernı de qura<br />
insanlar ve barlıqlar arasında. Tarihiy<br />
zamanlar korıne tura, hayat ıstegenımızday<br />
ketmiy, topraqlar alına ve ya berıle, qader<br />
bu insanlarman degıl. Ata sözlerı ve<br />
psikolojik tuşunceler bırleşeler kitapta,<br />
terbiye yaratqan söz bolıp, oquyıcı da<br />
serbeste fikirlerıne aşıla. Qıskadan yasalğan<br />
25<br />
PREFAŢĂ<br />
Scriitoarea Vasilica Mitrea ne<br />
obişnuise până acum cu <strong>ro</strong>manele sociale în<br />
care e<strong>ro</strong>ii săi erau bine creionaţi prin arta<br />
dialogului. De data aceasta, are ca temă<br />
momente grele din viaţa unei familii care a<br />
suferit datorită regimului comunist. Mai<br />
mult decât atât face conexiuni între oameni<br />
şi locuri ale acelor perioade. Vremuri<br />
istorice în care viaţa nu merge aşa cum şi-ar<br />
dori fiecare datorită sistemului totalitarist,<br />
urmării expansiunilor teritoriale şi, ca atare,<br />
nici destinul nu este de partea e<strong>ro</strong>ilor<br />
acestei cărţi. Autoarea îmbină p<strong>ro</strong>verbele şi<br />
cugetările cu conţinut psihologic şi educativ
sosyal teklifler bıznı akete Romanya man<br />
Kırım nın ortasına, komunist lagerlerıne ve<br />
Kırım daqı surgunlerge. Er kımse uşun aynı<br />
tertipte yasala edıleR eziyetler ve mahpus<br />
cezaları, onlar “milletın düşmanları” edıler.<br />
Qırım nı tanığan sonra ve artiye dost<br />
qazanğan sonra, ele şehit Necıp Hacı Fazıl<br />
nı ve balalarını, Suyum ve Bora nı, bır dram<br />
kostermege qalqışa bızge, kırım milletı ve<br />
<strong>ro</strong>men milletı arasında, ve bunın yıllarca<br />
surgen tesırlerı bılıne. O tatar şehitı<br />
Romanye de tuwgan. Onın haq ve serbestlık<br />
uşun başlağan kureşı onı mezarğa akete.<br />
Bonday bılınmegen şehitler omırlerın<br />
qurban ettıler otmek ve üy berıp Kırım dan<br />
kelgen qardaşlarına, gizlı ış korıp <strong>ro</strong>men<br />
Sigurantsasın artında. O ağır yıllarda, aşlıq<br />
ve mahpus berılgen yıllarda, onlar lider ve<br />
şehit kıbı dayandılar ve şımdı onlarnı<br />
tanımaq ve tanıtmaq kerektır!<br />
Dobruca da yaşağan tatarlar<br />
yüzyıllardan bertlı barlar bu yerde, illa az<br />
kostencılı bıle onların geçmışlerın ve onların<br />
oğraşqan vaziyetlerın, kobısı bızımkılerıne<br />
yaqın.<br />
Müellifnı tebrik etemen, onın asılı bu<br />
milletten bolmadan yazdı bu kitapnı.<br />
Kereklı sayfalarnı yaratqan kitap bızım<br />
kulturımıznı yaşata Dobruca nın<br />
topraqlarında!<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
Alexandru Bi<strong>ro</strong>u<br />
(çev. Güner Akmolla)<br />
26<br />
cu informaţii cristalizate în definiţii, iar<br />
cititorului îi lasă liberă imaginaţia.<br />
Referirile succinte socio-politice ne<br />
int<strong>ro</strong>duc în actualitatea mai multor ani între<br />
România şi Crimeea, între lagărele<br />
comuniste şi deportările din Crimeea.<br />
Arestările şi schingiuirile se făceau la fel<br />
pentru cei care erau consideraţi duşmani ai<br />
poporului.<br />
Pornind de la vizita în Crimeea,<br />
adăugarea unor noi prieteni, a e<strong>ro</strong>ului tătar<br />
Negip Hagi Fazâl şi cunoaşterea celor doi<br />
copiii ai săi, Suium şi Bora, autoarea, ne<br />
dezvăluie o tragică suferinţă prin care a<br />
trecut poporul <strong>ro</strong>mân şi crimeean şi implicit<br />
urmările dezastruoase ale urmaşilor e<strong>ro</strong>ului<br />
tătar, născut în România. Lupta sa pentru<br />
dreptate şi libertate a neamului său îl duce<br />
direct spre mormânt.<br />
Aceşti e<strong>ro</strong>ii necunoscuţi care şi-au<br />
riscat viaţa ascunzând fraţii lor de sânge din<br />
Crimeea, pentru a nu fi depistaţi de<br />
securitatea <strong>ro</strong>mâna cât şi cei care au ajutat<br />
familiile celor întemniţaţi în anii grei de<br />
după război şi foamete, au meritul lor de a<br />
fi consideraţi e<strong>ro</strong>i şi este timpul să fie<br />
cunoscuţi, ca un exemplu pentru generaţiile<br />
următoare.<br />
Tătarii din Dob<strong>ro</strong>gea trăiesc pe aceste<br />
meleaguri de sute de ani, dar foarte puţini<br />
constănţeni ştiu trecutul lor şi p<strong>ro</strong>blemele<br />
cu care s-au confruntat, în parte comun cu<br />
al poporului nostru.<br />
Felicit autoarea, cu atât mai mult cu<br />
cât ea nici nu aparţine acestei etnii. Cartea<br />
este o pagina importantă, reprezentativă a<br />
culturii noastre pe aceste plaiuri dob<strong>ro</strong>gene!<br />
Alexandru BIROU
Telaş, meraq, sakinsızlık. Bunlar edıler<br />
duyğularım 2008 cılın16 Mayıs üyle<br />
awğanında.<br />
Mayısın guzel aqşamı, cel anca ese. Uş<br />
avtokar Mamaya hotelının qarşısında bekliy<br />
halqnı, illa dernegın memurı sigortalarman<br />
kelmey edı. Şımdıgeşık men eş bır kımsenı<br />
tanımağan edım tatarlardan. Arkadaşım Ana<br />
Ruse mağa grupnı tanıştırdı. Sözarası erkez<br />
bılgenın ayta, bır togerek qurdıq öz ara. Bırısı<br />
dedı ki 20 sat cöl sürecek. Başqası dedı ki bıraz<br />
taa az bolacaq cölımız.<br />
Ketmek saat 20, 00 lerde bolğanı uşun,<br />
men umit ettım ki, ertenge Qırım da<br />
bolacaqmız.<br />
- 20 saatten taa kop sürebıler cöl, dedı<br />
Akmolla hanım.<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
Zaman, insan ve... qader<br />
27<br />
Motto:<br />
”Sade yaqşı organize bolğan ulke de<br />
haq tabılar. Haqsızlıktan yaratıla<br />
ayaqlanmalar, kinler ve kureşler”<br />
Platon<br />
- Bolmaz! Men anladım ki bo keşe<br />
cöldamız, ertenge de ondamız.<br />
- Belkı 20 saatten taa fazla yaparmız,<br />
dep, kırışe bırısı sözge.<br />
Bır numaralı avtokarda bolacağımıznı<br />
tuyğan edım ve oğa qarşı üymeleştık. Bır bey<br />
listenı okuvdı ve sıraman cerleştık. Men ve<br />
Ana artta oturmaqnı ayırdıq er neqadar cerımız<br />
aldında bolsa da. Ne de aruv tuşungemız! En<br />
yaqşı cerler bunlar eken! Boş yer qalğanı uşun,<br />
uzandıq ve “dınlenıp “yuqladıq. Eger uzun<br />
cölğa ketsenız, sızge de bu aqılnı beremen,<br />
alınız sonğı cerlernı. Onda, artta, ekı kışı raat,<br />
raat oturar... emde catar.<br />
Cölımız 20 tuvıl, 27 saat surdı.<br />
Uzaqlıqtan tuvıl, gumrukçılerın sebebınden,<br />
onlar uzattılar ışnı, pasaportlarnı saatlerce tutıp,<br />
3-4 saatkeşık. Bekledık... Qaranğılıq qaplağan<br />
edı tışarsını. Arada bır gumrıkçı mıne, qaray,<br />
saya... Ukrayna gumrıgınde, neşın aytmayım,<br />
Moldova gumrıgınde, aynı mesele. Romen<br />
milletımız mulayımdır, tecrubelı davranır. Kım<br />
denıştırdı onın tuşuncesın? Onlar bızımkı!<br />
Bızım kardeşlerımız! Neşın onday kop tuttılar<br />
bıznı gumrıkte eş qalabalıq bolmağan zamanda.<br />
Doğmışınman olay mı davranasın?<br />
En aruv şey bu gomırıklernı bızmaq ve<br />
insanlarğa serbest cürmeknı bermek.<br />
Ayaqlanmağa haqqın bar, bazar da, gişevde;<br />
imtannın sonın red etersın. Sade gumrukte eş<br />
bır söz aytmağa cesaretın bolmaz. Susarsın!<br />
Eger bır laf çıksa senden, bu esapsız, dinsız<br />
gumrıkçıler sağa fenalıqnı yasar, geşer. Qarap<br />
kore edık carıq şaşqan bi<strong>ro</strong>wlarında qatıp<br />
oturğanların emde bıznı seyir etıp turğanların 4<br />
men 8 sabah saatlerınde başqa yolcı<br />
korunmegende.<br />
Insanlıqqa bır hücüm edı turuşları.<br />
Ertennın suvıqında bızde buruşıp turdıq,
qarınlarımız aşıp avtokarın ışersınde. Hacep,<br />
bırşeymı bekledıler bızden?!<br />
Ihtiyacın bolsa da avtokardan tuşmege<br />
haqqın yoq gumrıknın torasında ekende.<br />
Ondayın, dört saat sonra, nevaqıt şıqtıq<br />
gumrıkten, bır qaş on metre ketıp tuydıq<br />
erkeklerın arqamızdan baqırğanların:”erkekler<br />
solğa, hanımlar onğa! ”Pek yaqşı bır qarar.<br />
Olay baqırmağan bolsa, bır-bırımızmen<br />
qarşılaşar edık. Cerımızden şu anda ketmedık.<br />
Keşıktık bıraz, belkı bır saat, ertengı aşnı<br />
ağamağa. yeşıllıknın er bır rengıne tolğan bır<br />
şayırda, qızıl kelınşeklerın sepasında.<br />
Etrafımız em yeşıl emde qızıl edı.<br />
Ukrayna da kop boşlıq bar zirrat ışlerı uşun.<br />
Denegenımız de boldı: ışlenılmegen tarla yoq.<br />
Kozın uzalğanı qadar, farqlı ışlemelermen<br />
topraq baarnın esabın bılıp bolışılgen. Kop<br />
kuneşlıler bar, tuz topraqqa salınğan, tobelerı<br />
yuksek bolmayıp. Uzaqtan onlar sıra sıra qar<br />
kıbı korune edıler.<br />
Bız avtokarğa mıngende saat 9, 00 edı,<br />
illa cölnın ve gumrıgın yorğunlığından alaymız<br />
yuqlap qalğanmız.<br />
Odesa nın şıqış cölında toqtatıldı<br />
kenede avtokar ve onın zamanı genış boldı,<br />
çünki o yerde balaban bazar bar: er şeyge tolı<br />
edı tarabalar, balıq, et ve etten yasalğanlar,<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
28<br />
tatlıların çeşitı, laboratuarnın uydurmalarından<br />
fazla bolıp. Yaqşımı yaqşı edıler, qaysına<br />
qaramasın bılmez edın. Tatıp alaysın qaramağa<br />
ıster bır normal insan. Dumanlı balıqnın qoqısı<br />
alaysını cener, dolaştım da dolaştım kormege<br />
toyalmadan. Kım kordı o yerını anlar ve haq<br />
berer. Bu cöldan geşıp ketken kışı toqtalmadan<br />
cüralmaz. Er bırımız bır şeylernı satıp aldıq<br />
meraqtan!<br />
Uzun cölda ayaqlarımıznı qattırıp<br />
cetıştık Simfe<strong>ro</strong>pol ğa. Mayıs nın suvıq ve<br />
suvlı avası tışarlarnı sarğan edı. Qırım nın<br />
topraqlarında bolğan aqıyqatqa yaqınladıq ve<br />
ceketlerımıznı arqalarımızğa sıqıştırdıq.<br />
20 ve ya 30 daqıyqa sonra başqa yaqa<br />
kettık. Şeerde qalğanlar Moskva hotelinde<br />
catacaqlar, bızlerBahçisaray pansyonında<br />
qalacaqmız. Belkı bır saat cürgemızdır. Sattler<br />
22, 00 geşkende qaranğılıq sürgende, sade<br />
catacaq yer ıstegı bar edı cürekte.<br />
Cölımız bedava boldı, masraflarnı <st<strong>ro</strong>ng>Tatar</st<strong>ro</strong>ng><br />
Dernegı tanıdı, yanı RMTTDB, bır keşenın<br />
fiyatıda 12 dolar eken. Anca ekıncı kunı seyir<br />
ettık manzaranın korılmemış guzellıklerın.<br />
Miting er cıl Simfe<strong>ro</strong>pol//Aqmesçıtte bola, oğa<br />
ketalğaşıq, etrafların guzellıkllerın kordık ve<br />
bayıldıq. Tabiyatnın guzellıgı bır mınsız. Taşlı<br />
bır aleya salqınlıq ışınde aşıla, bızde mınemız.<br />
Ekı tarafta da yuksek ağaşlar çeşıtlı soy, bıznı<br />
salqınlıqlarıman orteler. Etrafımız yeşıllık.<br />
Aşıq yeşıl.<br />
Kun ustı bolğan sıcaq mayısnı tanıta ve<br />
cölşılıqqa alıştıra. Kışkene quşların seslerı<br />
ruhlarnı raatlay. Teran cürdık ve ortodox<br />
kılısesıne cettık. Qayanın canından onlarca<br />
merdiven mınmek kerege oğa cetışmege.<br />
Yuqarğa vaqıt yoq edı ketmege, bızım cöl<br />
Aqmesçit edı, miting edı.<br />
Qaytqanda kılısenı korermız dep, söz<br />
berdık.<br />
(devam)
EmoŃii, curiozitate, nelinişte. Acestea erau<br />
sentimentele care mă încercau în acea dupăamiază<br />
de 16 mai 2008.<br />
O seară frumoasă de Mai, în care deabia<br />
adia puŃin vântul. Trei autocare aşteptau<br />
îmbarcarea noastră, în faŃa hotelului Au<strong>ro</strong>ra din<br />
Mamaia, dar nu venise încă funcŃionarul de la<br />
Uniune să aducă formularele cu asigurările<br />
medicale pentru perioada cât urma să stăm în<br />
Crimeea.<br />
Până atunci nu cunoscusem pe nimeni<br />
de etnie tătară. Prietena mea, Ana Ruse, îmi<br />
face cunoştinŃă cu cineva din grupul tătarilor,<br />
despre care nu ştiam nimic. Începusem o<br />
discuŃie aprinsă despre călătoria noastră, iar în<br />
jurul nostru s-a format un cerc, unde fiecare<br />
adăuga câte o informaŃie despre această<br />
excursie. Cineva spune că s-ar putea să facem<br />
20 de ore. Altcineva intervine spunând că s-ar<br />
putea să facem mai puŃin. Pe mine această<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
Motto:<br />
„Dreptatea se găseşte numai într-un stat bine<br />
organizat. Nedreptatea pricinuieşte răzvrătiri, ură şi<br />
lupte”<br />
Platon<br />
VREMURI, OAMENI ŞI… DESTINE<br />
29<br />
veste m-a luat prin surprindere. Cum plecarea<br />
era la orele 20.00 eu am crezut că în dimineaŃa<br />
următoare vom ajunge în Crimeea.<br />
- S-ar putea să facem şi mai mult de 20<br />
de ore, spune doamna Acmola.<br />
- Nu se poate! Eu am crezut că vom<br />
călători toată noaptea şi mâine dimineaŃă vom<br />
ajunge la destinaŃie.<br />
- Se va face chiar mai mult de 20 de<br />
ore, mai intervine altcineva în discuŃie.<br />
- Gata, la maşini! Îmbarcarea! strigă<br />
cineva.<br />
Aflaserăm că suntem pe lista maşinii<br />
cu nr. 1. Ne-am îmbulzit fiecare spre autocarul<br />
destinat. Un domn a citit lista şi ne-am urcat în<br />
această ordine. Eu, cu Ana, deşi am avut locuri<br />
mai în faŃă, am ales să stăm pe ultimele locuri<br />
din autobuz. Bună alegere! S-au dovedit că<br />
erau cele mai bune. Cum celelalte locuri nu sau<br />
mai ocupat, am putut să ne întindem puŃin în<br />
timpul călătoriei, motiv ce ne atrăgea invidia<br />
unora, noi având posibilitatea să stăm la<br />
„orizontală“. Vă sfătuiesc pe toŃi cei care aveŃi<br />
de făcut o călătorie mai lungă şi nu sunt<br />
ocupate ultimele locuri, să le alegeŃi pe acelea.<br />
Două persoane stau foarte bine acolo şi… este<br />
mai comod.<br />
Drumul a durat – nu 20, ci 27 de ore.<br />
Nu pentru faptul că distanŃa este aşa de mare<br />
am călătorit atâtea ore, ci pentru că vameşii,<br />
trăgeau vizibil de timp şi stăteam câte 3-4 ore<br />
până ne returnau paşapoartele.<br />
Aşteptam…Afară era întuneric. Aşteptam…<br />
Mai urca câte unul din vameşi, îşi arunca câte o<br />
privire… ne mai număra… Aşa stau lucrurile<br />
în vama din Ucraina şi, de ce să nu o spun,<br />
chiar şi în Moldova noastră. Poporul nostru<br />
<strong>ro</strong>mân a fost şi este un popor blând, cu<br />
judecată. Cine le-au schimbat mentalitatea? Ei
sunt de-ai noştri! Sunt fraŃii noştri! De ce ne-au<br />
lăsat atât să aşteptăm în vamă, fără să fie<br />
aglomeraŃie?! Aşa te porŃi cu fraŃii?<br />
De s-ar desfiinŃa aceste vămi, ca<br />
oamenii să călătorească liberi! Oriunde mai<br />
poŃi să te revolŃi – la piaŃă, la un ghişeu; poŃi<br />
contesta rezultatele unui examen. Numai la<br />
vamă nu poŃi să sufli o vorbă. Taci chitic! Dacă<br />
scapi o vorbă, aceşti vameşi, care nu au nici-un<br />
stăpân şi nici-o regulă, îŃi pot face mai mult rău<br />
dacă îndrăzneşti să le faci vreo observaŃie. Îi<br />
vedeam cum stau şi ne priveau, din bi<strong>ro</strong>ul lor<br />
bine luminat, fiind între 4 şi 8 dimineaŃa, fără<br />
să mai aibă alŃi călători care să aştepte<br />
serviciile lor. Nu se grăbeau! Era o sfidare la<br />
condiŃia umană. Iar noi, ghemuiŃi de frigul din<br />
zorii zilei, înfometaŃi, îi priveam cum se uitau<br />
liniştiŃi spre autocarul nostru. Aşteptau ceva de<br />
la noi?!<br />
Nu poŃi coborî din autocar nici dacă ai<br />
vreo necesitate, atâta timp cât te afli în vamă.<br />
Aşa se face că, după patru ore staŃionate, cum<br />
am ieşit din vamă, la câŃiva zeci de metri, am<br />
coborât toŃi, alergând, auzind în urma noastră<br />
strigându-se: „bărbaŃii la stânga, femeile la<br />
dreapta!“ Foarte bine gândit. Dacă nu ar fi<br />
anunŃat aşa, exista posibilitatea să ne întâlnim<br />
unii cu alŃii. Nu am plecat imediat de pe loc.<br />
Am mai întârziat şi aici o oră pentru a servi<br />
micul dejun, pe o pajişte înverzită în toate<br />
nuanŃele de verde, alături de macii <strong>ro</strong>şii care<br />
inundau împrejurimile. Totul în jurul nostru era<br />
verde şi <strong>ro</strong>şu. În Ucraina este mult teren<br />
agricol. Am apreciat că nu existau locuri lăsate<br />
de izbelişte. Cât vedeai cu ochii pământul era<br />
bine împărŃit între culturile de primăvară.<br />
Printre acestea erau şi foarte multe solarii,<br />
direct pe sol, nu din acelea cu acoperişuri<br />
înalte. Păreau straturi, straturi de omăt privite<br />
de departe.<br />
Când am urcat în autocar, deşi era<br />
trecut de ora 9.00 am adormit ap<strong>ro</strong>ape toŃi fiind<br />
obosiŃi de drum şi de staŃionarea în vamă.<br />
Următoarea oprire, cu pauză mai mare,<br />
am avut-o la ieşirea din Odesa, acolo unde se<br />
află o mare piaŃă, plină cu de toate: peşte,<br />
preparate din carne, mâncăruri gătite, fel de fel<br />
de dulciuri, începând cu prăjituri, cozonaci,<br />
checuri, torturi preparate de gospodinele de<br />
prin împrejurimi şi nu în laboratoarele<br />
cofetăriilor. Arătau toate atât de bine că nu ştiai<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
30<br />
la ce anume să te opreşti. łi-ai fi dorit să guşti<br />
din toate p<strong>ro</strong>dusele expuse. Dar cel mai tare te<br />
izbea mi<strong>ro</strong>sul puternic de peşte afumat. Am<br />
făcut turul de câteva ori admirând p<strong>ro</strong>dusele de<br />
pe tarabă. Cine a călătorit în acea direcŃie ştie<br />
despre ce anume vorbesc. Nu cred că trece<br />
cineva prin zonă fără să poposească în această<br />
mare piaŃă. De aici fiecare a cumpărat câte<br />
ceva!<br />
Ajungem în Simfe<strong>ro</strong>pol cu picioarele<br />
amorŃite de atâta drum. Afară era un aer umed<br />
şi rece de mai. Am coborât puŃin pe tărâm<br />
crimeean, strângând mai mult sacourile pe noi<br />
din cauza frigului pătrunzător ce se lăsase la<br />
acea oră. După 20-30 de minute plecăm spre<br />
altă destinaŃie. O parte dintre călători rămân în<br />
oraş şi se cazează la Hotelul Moscova, iar<br />
cealaltă parte, printre care şi noi, ne cazăm la o<br />
pensiune din Bahcisarai. Până la această<br />
destinaŃie a mai fost cred o oră de mers cu<br />
autocarul. Trecuse de orele 22.00. Ajungând pe<br />
întuneric, obosiŃi, nu ne doream decât să<br />
închiriem o cameră de dormit.<br />
Transportul a fost gratuit, mai bine zis,<br />
a fost asigurat de către Uniunea Democrată a<br />
Tătarilor Turco-Musulmani din România, iar<br />
cazarea a costat 12 dolari pe noapte. Abia a<br />
doua zi am putut admira peisajul deosebit ce se<br />
desfăşura înaintea ochilor noştri. Până la<br />
plecarea cu autocarul înapoi, în Simfe<strong>ro</strong>pol,<br />
acolo unde se desfăşoară an de an mitingul,<br />
facem o plimbare prin împrejurimi. Rămânem<br />
uluite! Decorul naturii era desăvârşit. Întâlnim<br />
o alee pietruită, umb<strong>ro</strong>asă, şi începem să<br />
urcăm. De o parte şi de alta pomi înalŃi şi<br />
arbuşti, de diferite soiuri, ne acopereau cu<br />
umbra lor. Totul în jurul nostru era verde.<br />
Verde crud.<br />
Vremea frumoasă şi căldu<strong>ro</strong>asă de<br />
peste zi a lunii Mai te îndemna la călătorie.<br />
Trilul micuŃelor păsărele ne acompaniau,<br />
întregind confortul şi simŃul nostru spiritual.<br />
După un timp de mers ajungem la o biserică<br />
ortodoxă. Ca să ajungi până la ea trebuia să<br />
urci câteva zeci de trepte pe lângă stâncă. Nu<br />
am avut timp să mergem până sus, deoarece<br />
urma să plecăm în Simfe<strong>ro</strong>pol, la miting. Neam<br />
p<strong>ro</strong>pus să o vizităm după ce ne întoarcem<br />
de la festivitate.<br />
(va urma)
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
10. Deportarea – Sürgün, Iulius Preduşel<br />
Özet<br />
Milletler er zaman surgunge oğradılar ve ezıldıler. 1878 de Dobruca nın koylerıne<br />
koştıler <strong>ro</strong>menler ve 1928 de Kalyakra ğa cerleştıler. 12 sene çalışıp üylerın tızdıler ve<br />
endı raatlanayıq degende, ağır surgunlık keldı ustlerıne: Basarabya da, Bukovina da,<br />
Transilvanya da ve Kadrilater de. Bu aile 1940 senesınde Bazarcik ten Qaraomer ge<br />
koşe, ekı oda kiralap Topraqsar da otura ve butun zengınlıkerın Alla'ğa emanet etıp,<br />
kenede kaşa cenknın aldından... Romen tılınde bır oquğan <strong>ro</strong>men qartın sözlerı<br />
cürekte kannı taştıra.<br />
În general migrarea popoarelor a<br />
avut cauză majoră lipsa mijloacelor de<br />
existenţă, oamenii deplasându-se pe alte<br />
meleaguri în căutarea hranei. Aşa s-a<br />
întâmplat şi cu o populaţie nume<strong>ro</strong>asă din<br />
România, care s-a stabilit în Dob<strong>ro</strong>gea<br />
după 1878 şi ulterior după 1913. Printre<br />
aceştia s-a aflat şi tatăl meu, Ilie Preduşel II<br />
venind din judeţul Vâlcea.<br />
Colonizarea a avut loc în 1928 prin<br />
cumpărarea de la statul <strong>ro</strong>mân a 10 ha de<br />
pământ din care 9 ha era teren arabil iar<br />
restul se putea atribui pentru locuinţă,<br />
curte, grădină şi vie, totul era plătibil în<br />
rate şi se afla pe teritoriul satului Kara –<br />
Yapular comuna Ceaiărlăghiol jud.<br />
Kaliakra, la 16 km nord de Balcic.<br />
Timp de 12 ani prin muncă asiduă,<br />
pornind de la o mică economie de bani<br />
făcută anterior şi adăogită prin vinderea<br />
celor 0, 25 de ha cu vie, după lăsarea la<br />
vatră, primul lucru pe care a trebuit să-l<br />
facă tata a fost construirea unei căsuţe cu<br />
două încăperi pentru a locui cu familia<br />
formată din trei persoane. O altă încăpere<br />
era destinată ca adăpost pentru cei doi cai.<br />
Împreună cu căruţa şi cu utilajele agricole<br />
Deportarea<br />
31<br />
(plug, grapă, etc) el a pornit la treabă,<br />
cultivând cele 10 ha. de pământ.<br />
A semănat grâu, porumb, rapiţă<br />
pentru ulei, iar pentru hrana cailor a<br />
semănat dughie. După ce a luat terenul în<br />
primire l-a marcat cu câte un salcâm<br />
plantat lângă fiecare bornă. Pe terenul<br />
atribuit casei şi grădinii a plantat 18 pomi<br />
fructiferi aşa cum prevedea contractul<br />
(meri, pruni, cireşi, vişini, nuci, gutui şi<br />
corcoduşi).<br />
Munca pentru cultivarea terenului<br />
trebuia făcută direct de el şi de familia sa,<br />
fără a folosi muncă salarială. Prin<br />
contractul de cumpărare a fost obligat să<br />
execute întocmai dispoziţiile<br />
Ministerului Agriculturii şi<br />
Domeniilor, obligatorii până la achitare.<br />
Ele prevedeau felul culturii, modul de<br />
lucru, alegerea seminţelor, speciile şi rasele<br />
de animale de crescut şi modalitatea de<br />
construire şi aranjare a gospodăriei, a<br />
sădirii pomilor fructiferi, a plantării<br />
arborilor de p<strong>ro</strong>tecţie în jurul satului şi a<br />
lizierelor, etc.<br />
Astfel, după câţiva ani de muncă<br />
asiduă, tata a reuşit să achite creditul
acordat de stat şi, în acelaşi timp, a<br />
construit o gospodărie formată din casă<br />
nouă de cărămidă cu fundaţie de piatră, cu<br />
trei camere şi o sală, acoperind construcţia<br />
cu ţiglă; a mai construit o saia din<br />
cărămidă, piatră, scândură şi ţiglă pentru<br />
adăpostul oilor având suprafaţa de 16/ 6<br />
m;coteţ pentru păsări tot din piatră şi<br />
cărămidă, ţiglă;un hambar din lemn pe<br />
suport de piatră, pentru depozitarea<br />
cerealelor şi furajelor necesare gospodăriei<br />
precum şi un coteţ pentru creşterea<br />
porcilor( aşa cum rezultă din situaţia de<br />
predare către statul bulgar).<br />
În <st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng> fatidic al deportărilor pentru<br />
<strong>ro</strong>mânii din Basarabia, Bucovina,<br />
Transilvania şi Kadrilater, tatăl meu<br />
dispunea de 300 de oi, 5 cabaline ( două<br />
iepe şi trei cai), doi porci şi peste 100 de<br />
păsări de sacrificat ( gâini, gâşte, curci,<br />
raţe).<br />
După ce în <st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng> 1939 cele două state<br />
imperialiste totalitare: Germania fascistă şi<br />
Rusia comunistă au sfâşiat Polonia<br />
desfiinţând-o ca stat, ele au început un<br />
concert de presiuni asupra României<br />
pentru a fi sfârtecată. La 26 şi la 28 iunie<br />
1940, în urma celor două ultimatumuri<br />
Uniunea Sovietică a intrat forţat în<br />
România ocupând Basarabia, Bucovina de<br />
nord şi Ţinutul Herţa. Imediat, cele două<br />
ţări revizioniste, Ungaria şi Bulgaria, cu<br />
sprijinul Germaniei, al Uniunii Sovietice şi<br />
al Italiei, după tratative formale şi tehnice,<br />
au reuşit ca Ungaria să primească o parte a<br />
Transilvaniei iar Bulgaria să ia<br />
Kadrilaterul, cu cele două judeţe sudice ale<br />
Dob<strong>ro</strong>gei; la data de 7 septembrie 1940 s-a<br />
semnat Tratatul de cedare cu efectuarea<br />
schimbului de populaţii: <strong>ro</strong>mânii să fie<br />
deportaţi în România iar bulgarii din<br />
judeţele Constanţa şi Tulcea să fie retraşi în<br />
Bulgaria.<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
32<br />
În prima parte a <st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng>ui 1940, tatăl<br />
meu a aflat din presa citită printre rânduri<br />
sau din emisiuni de radio că vor avea loc<br />
evenimente majore; el era concentrat la<br />
Bazargic, de aceea a luat măsuri de<br />
evacuare anticipată a gospodăriei sale, încă<br />
de la sfârşitul lunii iunie 1940, când<br />
bolşevicii nu invadaseră încă Basarabia. La<br />
Karaomer // Negru Vodă, în curtea<br />
preotului din localitate el a închiriat<br />
terenul necesar pentru depozitarea<br />
nutreţului asigurând hrana animalelor din<br />
gospodăria sa; a pregătit şi materialele de<br />
construcţie pentru adăpostirea lor; la<br />
Topraisar tata a închiriat două camere de<br />
la o familie de tătari unde a depozitat<br />
bagajele principale, mobilă şi hrană.<br />
Am început evacuarea cu două<br />
căruţe ( atelaje) iar eu care aveam 10 ani şi<br />
două luni eram însoţit de un om de<br />
încredere din sat, un om care era turc după<br />
tată şi <strong>ro</strong>mân după mamă. La Topraisar a<br />
fost instalată bunica în vârstă de 80 de ani<br />
şi cu sora mea Mari de nici opt ani. După<br />
ce nutreţul a fost transportat la Karaomer<br />
şi s-au construit grajdul, coteţul şi saiaua,<br />
cu doar câteva zile înainte de a se primi<br />
ordinulde deportare am evacuat oile şi cei<br />
doi porci, animalele au avut ca însoţitori<br />
ciobani angajaţi. Formele de predareprimire<br />
s-au întocmit când am primit<br />
ordinul de evacuare care avea data de 8<br />
septembrie şi cerea ca până la data de 20<br />
sept. 1940 să ne deplasăm în satul Schitu<br />
(Mangeacpânarul Mare) în locuinţa care ni<br />
s-a repartizat p<strong>ro</strong>vizoriu.<br />
Acum s-a accentuat calvaru:<br />
translocarea oilor şi a porcilor la Topraisar<br />
nu era o treabă uşoară. Am efectuat un<br />
prim drum cu bagaj la Schitu prin Negru<br />
Vodă, după care în ziua de 19 sept. am<br />
părăsit meleagurile natale.
Recolta de struguri, dovlecei şi<br />
floarea soarelui a rămas neculeasă, abia în<br />
ultimul moment ea a fost vândută unui<br />
localnic.<br />
Abia după plecarea nemţilor din<br />
Costineşti, în noiembrie, i s-a repartizat<br />
tatălui meu o locuinţă unde ne-am putut<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
33<br />
duce bagajul şi animalele. No<strong>ro</strong>cul nostru<br />
a constat în faptul că timpul a fost uscat, sa<br />
putut circula pe drumurile de ţară atât<br />
toamna cât şi iarna.<br />
Am părăsit cu durere în suflet acel<br />
tărâm mirific, despre care voi relata, poate,<br />
cu altă împrejurare.
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
11. Kiyanye hanımın hatıraları - Amintirile doamnei Chianie,<br />
Chianie Rustem<br />
Amintirile doamnei Chianie<br />
În perspectivă, autobiografică<br />
Chianie Rustem<br />
34<br />
Romen dilinde devam<br />
ediyoruz anlatmamızı,<br />
yeniden söz verip hürmetli<br />
hanıma. Onun<br />
bildikleri, onun gördükleri,<br />
onun hayat tecrübesi<br />
hepimize ders olsun. II. cı<br />
dünya harbınde ve ondan<br />
sonraki ağırlıklı yıllarda<br />
yaşayışı bıze yeni sayfayı<br />
açtırmaktadır. Eşinin<br />
askerlik yılları, Maçinde<br />
armatorlarının hayatı,<br />
komunizmanın ilk<br />
yıllarındakı Hırsava,<br />
Đskender dayısının mahpusı,<br />
v. b. tarihiy hatıra gibi<br />
anılmaktalardır...<br />
Când a izbucnit al doilea război mondial, deci în iunie 1941 eu eram domnişoară,<br />
locuiam cu fam ilia la Hârşova ( termen turcic – hârsâz = hoŃ şi ova=deal). Aveam 16 ani, îm i<br />
amintesc bine aceste date, deoarece vârsta îşi are farmecul ei unic, eu căsătorindu-mă abia la<br />
vârsta de 19 ani, tot în luna iunie însă în <st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng>1944. În acelaşi an, în august s-a term inat şi<br />
războiul antisovietic, începând războiul antigerman, în acest f<strong>ro</strong>nt num it şi antifascist aflânduse<br />
şi soŃul meu. El a fost recrutat în <st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng>1937, când a început războiul a fost reŃinut în postura<br />
de soldat concentrat, situaŃia durând până la sfârşitul războiului. În 1944 regimentul lui era<br />
îm prăştiat, dar el s-a prezentat la Brăila unde i se aduna regimentul. În acest război antifascist<br />
soŃul meu a prim it şi o decoraŃie: „Eliberarea de sub jugul fascist. ”El atunci era sergent.<br />
IntervenŃia socrului meu în situaŃia aceasta a constat în poziŃia sa de furier, în oraş unde avea<br />
camera lui mobilată; în plus, el, soŃul meu, mai deŃinea un magazin mixt de coloniale, unde<br />
vindea materiale diverse, de la plug la ciorapi de mătase. Cu banii câştigaŃi el îşi putea plăti<br />
armata. La Turcoaia de lângă Măcin se aflau carierele de granit ale armatorilor Daniel, socrul<br />
meu răspundea de toate carierele având alături de sine pe un cumnat de-al lui. Pe vremea<br />
aceea existau 3-4 armatori, Cantacuzino, Ghenciu şi Daniel, ei locuiau la Brăila în case mari,<br />
întinse de la o stradă la alta.<br />
Bi<strong>ro</strong>urile companiei “Daniel”au devenit apoi bi<strong>ro</strong>urile securităŃii din Brăila. SoŃul meu a<br />
însoŃit armata <strong>ro</strong>mână antifascistă până la Arad, spre no<strong>ro</strong>cul lui şi al celor doi copii ai noştri<br />
care au venit pe lume după aceste evenimente: Sevim şi Seniye.<br />
În <st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng> 1946 am plecat de la Turcoaia la Măcin, căsătorindu-mă. Nunta noastră a fost o<br />
nuntă mare, mare de tot, nemaivăzută şi nemaiauzită, cum se spune în popor. Nunta s-a
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
desfăşurat pe dealul Turcoaia, a fost nuntă fără dar, invitaŃii sosiŃi pe Dunăre de la Brăila au<br />
umplut un vapor! Prietenii <strong>ro</strong>mâni i-au spus socrului:<br />
- Sulimane, fă nuntă cu dar!<br />
El a refuzat p<strong>ro</strong>punerea, motivând că la noi nu se obişnuieşte!<br />
(Notă: Toponim ia folosită, Turcoaia, m ie m i se părea bizară, de aceea am întrebat<br />
despre el, întrerupând povestirea atât de “aprinsă” despre nuntă! ) Lumea de pe acolo<br />
povesteşte că denum irea ar p<strong>ro</strong>veni de la două cuvinte: turcul şi oaia. ( n. n. este:<br />
neconvingător! )<br />
Zona este de granit, exploatarea granitului se făcea sus pe munte, unde se fărâma<br />
granitul, în termenii industriali acolo avea loc concasarea; apoi se încărca marfa pe şlepurile ce<br />
porneau o lungă călătorie pe Dunăre. ToŃi aceşti armatori au fost exp<strong>ro</strong>priaŃi. Socrul meu se<br />
ducea pe atunci săptămânal la Brăila, plătea muncitorii din zonă, oamenii veneau la muncă din<br />
toate satele din jurul localităŃii Turcoaia.<br />
Îm i amintesc de o întâmplare mai deosebită... O dată, iarna, el şi cu armatorul veneau<br />
cu o şaretă. Le-a ieşit în cale Terente, marele bandit care i-a oprit cu strigătul:<br />
- AruncaŃi banii, tot ce aveŃi!<br />
Atunci armatorul a spus:<br />
- Sulimane, aruncă geanta!<br />
El a aruncat-o. Terente a replicat aşa după o oarecare vreme:<br />
- Spune-i lui Suliman să doarmă cu ferestrele deschise, eu n-o să vin la el.<br />
Pat<strong>ro</strong>nii aveau o încredere deplină în socrul meu, au fost ani grei, a fost inflaŃie, secetă,<br />
noi aveam prăvălie şi am falimentat! Neputând trăi la Măcin ne-am mutat la Brăila, aici nu<br />
aveam locuinŃă, soŃul meu găsise un serviciu şi statul îi dăduse cu chirie o casă mare şi<br />
frumoasă însă p<strong>ro</strong>prietarul nu ne-a acceptat pe considerentul că au venit ruşii şi i-au<br />
sechestrat locuinŃa pentru ofiŃerii ruşi. Era în <st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng> 1950, an în care lucrurile se complicau din te<br />
miri ce, el a plecat spre bi<strong>ro</strong>ul de repartizări iar eu am aşteptat în curte cu bagajele.<br />
Atunci am obŃinut locuinŃa de pe strada Plevnei, lângă fabrica de bere, o casă centrală,<br />
dare care nu m i-a plăcut, de i-am zis soŃului meu:<br />
- Reşat, îng<strong>ro</strong>apă-mă aici, nu vreau să stau!<br />
În comparaŃie cu casele noastre din Hârşova, acestea erau urâte. Am aşezat bagajul şi<br />
ne-am dus la prietenii noştri, la fam ilia Memet, care locuia tot pe strada Plevnei. Am convieŃuit<br />
tim p de două săptămâni, apoi doamna Memet ne-a găsit casa în care am locuit toată viaŃa,<br />
până în <st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng>19<st<strong>ro</strong>ng>81</st<strong>ro</strong>ng>, deci timp de 31 de ani. În iulie 19<st<strong>ro</strong>ng>81</st<strong>ro</strong>ng> a murit bărbatul meu şi eu m-am<br />
mutat la bloc.<br />
- Ce aŃi pierdut odată cu instaurarea regimului comunist?<br />
- Am pierdut mult! Pot enumera: magazinul din Hârşova, casele din Hârşova, care au<br />
devenit sediul poliŃiei, locuinŃa noastră transformându-se în spital TBC, apoi fiind dată la<br />
demolare. N-am obŃinut nim ic. Recolta de pe pământul nostru a rămas neculeasă, pentru că<br />
muncitorii nu mai munceau... Foametea din 1947 s-a simŃit tragic în Hârşova, oamenii mâncau<br />
fierturi fără pâine... Bunica şi mama coceau noaptea pâinea pentru a nu mi<strong>ro</strong>si vecinilor care<br />
răbdau de foame, iar pâinea trebuia pentru muncitorii angajaŃi la câmp. Cota către stat<br />
conŃinea primejdia sabotajului, atunci, în anii aceia grei a fost arestat unchiul Memet Iskender<br />
pentru că nu şi-a putut plăti cota... Securitatea nu ne-a lăsat în pace, fam ilia mea a început să<br />
fie supravegheată încă din <st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng> 1945 prin unchiul Hayri Mustafa şi acŃiunea aceasta nefastă a<br />
durat până în 1989, când a murit Ceauşescu... ToŃi bărbaŃii neamului au suferit persecuŃia<br />
securităŃii, soŃul, fiul, unchiul... Tot timpul frica ne cutremura, aveam telefoanele sub regim de<br />
ascultare, aveam părinŃii în Turcia şi nu-i puteam vedea, cei plecaŃi în <st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng>1939 au fost vizitaŃi<br />
de noi abia în <st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng>1974! Unchiul Hayri Mustafa, fiind ani de zile reprezentantul firmelor din<br />
Brăila şi din Hârşova ale fam iliei Cantacuzino, a suferit şi sub legionari, eu cred că aceştia îl<br />
persecutau doar pentru că era turc... În perioada de succes a legionarilor noi am Ńinut pe<br />
vecinul măcelar evreu ascuns în podul casei, salvându-l de la bătaie şi poate chiar de la<br />
moarte! Îm i am intesc de cei trei stâlpi ai ruşinii unde erau legaŃi şi ŃinuŃi pe un ger cumplit<br />
evreii... Eu am văzut asemenea scene, da, eu cu ochii mei am trăit o<strong>ro</strong>rile acestea... Noi,<br />
oamenii simpli, am îndurat atâta durere, căci fiecare guvernare a venit cu nedreptatea ei, cu<br />
chinurile ei, cu lacrim ile ei... Şi nimeni nu restabileşte dreptatea pentru cei mulŃi şi nevinovaŃi!<br />
Circulau amintiri şi speranŃe în fam ilie, precum vorbele spuse de bunica în <st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng> 1948<br />
când ne-au luat pământul:<br />
- Bine că am scăpat, Dumnezeu să-m i arate pământul în mormânt!<br />
35
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
Casa din Măcin am vândut-o ca să ne putem lua casă în Brăila, dar a venit peste noi<br />
reforma monetară şi am pierdut toŃi banii! Averea bunicului, avere strânsă de generaŃii, a<br />
dispărut, iar acum am recuperat doar 10 ha de pământ, eu şi fratele meu.<br />
- În schimb, aveŃi amintiri de nepreŃuit...<br />
- Da! Îmi amintesc sărăcia din Brăila anilor 1950! În piaŃă nu se găsea nimic,<br />
difuzoarele cântau despre veselia generală a întregului popor muncitor, atmosfera din presă şi<br />
radio era în contrast cu cea din realitatea oraşelor triste, a caselor îndoliate de atâtea arestări<br />
şi omoruri! Dar noi am supravieŃuit... Îm i vin acum în m inte versurile unui cântec din vremea<br />
lui Dimitrie Cantemir, oglindind artistic suferinŃa unei fete răpite de creştini în timpul luptelor<br />
care s-au dat la Cetatea Albă şi la Hotin, ea ajungând în mâinile cazacilor; fata răpită îşi cântă<br />
durerea într-o imaginară scrisoare către Padişahul //Sultan:<br />
Kavkazya dağları dardır, geçilmez<br />
Suvıktır suvlar, asla içilmez<br />
Yaşa, Kemal Paşa, yaşa!<br />
Ben bir Hotin benderinin kızıydim<br />
Ak kâtının üstüne kara yazıydim<br />
Ben annemin kınalıca kızıydim<br />
Padişahım, beni elden alasın<br />
Din Islamda yoktur gayret, bilesin.<br />
Kâfir kazak sardı teni tenime<br />
Asla bılaşmadı kanı kanıma<br />
Padişahım, ben kıyacam canıma<br />
Padihahım, ben kıyacam canıma<br />
36<br />
MunŃii Caucaz sunt de netrecut<br />
Apele reci nu sunt de băut<br />
Să ne trăieşti, Paşa Mustafa!<br />
Eu eram fiica unui nobil din Hotin<br />
Pe fila albă mi s-a scris negru destin<br />
Eram fata alintată a mamei iubite<br />
Rege- al meu, salvează-mă din <strong>ro</strong>bie<br />
Nu există odihnă în islamul meu<br />
Cazacul mă acoperă cu trupul său greu<br />
Dar pur îmi este sângele din mine<br />
Până voi muri, te chem, Padişahule<br />
Până voi muri, te <strong>ro</strong>g, Padişahule!<br />
Este cântecul anilor 1711, când Ecaterina, la Stănileşti pe Prut a fost dăruită lui<br />
Mehmet Baltagi. Este un cântec trist al istoriei înfrângerilor...<br />
- Doamnă Chianie, vă mulŃum im! Să ne trăiŃi în veşnicie!
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
12. Bağışlaymız – Cartea iertării (XI), Güner Akmolla<br />
Bizim araştırmalarımızın bir yolu<br />
olmuştur: komunist sisteminde kim çekti, kime<br />
çektirildi, kime, angı aileye haksızlık yapıldı.<br />
Bu yoldaki soraştırmalarımızda, Đdayet Isleam<br />
beye baş vurduk. Đlk defa bize bilgi vermiştir<br />
nasılyapılmış kooperatif onun köyünde, Kanara<br />
– Ovidiu, Köstenceye yakın, 16 km. Büyük<br />
şehirlere yakın olan köylerde “lupta de clası<br />
//yani “sosyal sınıf kavgası sırını belleter,<br />
buralarda “zengin ve fakir<br />
mücadelesi”fazlasına duyülmuştur.<br />
Tarihçe anlatıyor Đdayet bey.<br />
”Komunist partisinin politikası 1946 da<br />
başladı, seçimleri kazandıktan sonra 1947 de<br />
Kralı ülkeden kovdukta, ayni zamanda bu yıl<br />
kuraklık ve açlık yılıdır, 1949-50-51 yılları<br />
ciddi kooperatıfleşme yıllarıdır, o ağır yıllarda,<br />
stresten, ve aile p<strong>ro</strong>blemlerinden kahırlanan<br />
babası ölmüş, ona ve annesine kalmış karar<br />
vermek baba mülküne, o da 19 ha tarlaya ve<br />
37<br />
olan koyunlara, sığırlara, atlara. Zaaten, 1949<br />
yılında, zenginler yok edilmştiler, onlar, 50<br />
hektar ve yukarı olanlar, sürgün yapıldılar<br />
köylerinden, çöllere, Bikaz, Bırıgan deyen<br />
boşluklara, evlerine komunistler yerleşip,<br />
tarlalarına köynün fakirleri sahip olarak.<br />
Bir köyde, kim zengin – kyabur, kim<br />
ortakarar – <strong>ro</strong>mencesı mijlocaş, kim fakir ve<br />
kim layık kooperative, o köynün parti komitesi<br />
karar verirdi, onların artık namusuna göre.<br />
Fenalar yaktılar ve yıktılar kyabur yapıp 10<br />
hektardan yukarıyı, namuslular, tarlayı böldüler<br />
oğlanlara, ortakarar yapıp bazı aileleri. Devlet<br />
çok büyük yardımlarda bulundu kooperativeye<br />
giren fakirlere, onlara Rusya dan ziraat aletleri<br />
getirildı, para verildı. Orta olanlar T. O. Z.<br />
kurdular birleşip tarlalarını işlediler ve onlarda<br />
komunistlerin tarafından yardım gördüler.<br />
Şimdi kalanlar iki sınıf oldu, zenginler,<br />
<strong>ro</strong>mence moşier, sürgünde yok edildi;
kyaburlar, işlesinler tarlalarını ve versinler<br />
vergilerini, denildi, o işe “kota” ismi verildi.<br />
Bu ikilerinin çocüklarının okumaya hakları<br />
olmadı”. Bunları çözdükten sonra, Đdayet bey<br />
hatırladı nasıl 1951 în bir gününde agabeyi<br />
Bükreş te iken, kendiside asker gibi eve izinli<br />
gelmişken, batoz işlerine çalıştı. Boğdayı<br />
topladılar, bağladılar, ezdiler, orak, arman<br />
işlerini yapıp, hesap gördüler, 11.000 kilo<br />
çıkarıp. ” Hesap gördüler parti adamları,<br />
devlete borcün 7. 500 kilo çıktı ve bunu aldılar.<br />
Evimize sevinerek 3.000 kilo buğday ile<br />
geldim, çok sevinerek, çünkü başkaları daha az<br />
aldılar. Đki gün sonra, saba, evimize “potera” –<br />
askerler geldiler, tam 16 kişi.<br />
- Nerede buğdayın, bandit? Dediler.<br />
18 yaşında bir tatar gençiydim, nasıl<br />
aktardılar yani devirdiler evi, tavanımızı,<br />
avulımızı, bahçemizi. Alacak ekinleri için<br />
gelmişlerdi çüvallarla, arabalarla. Sade o 3.000<br />
kiloyu almadılar, her şeyimizi topladılar, ve<br />
annem, ağlayarak, bir kürek – başı buğday<br />
tavuklar için aldıkta, ona sert bağırdılar:<br />
- Ne yapıyorsun, kyabur o<strong>ro</strong>spusı,<br />
milletin ekmeğini ziyan ediyorsun!<br />
Öyle güzel topladılar ki, hiç bir kilo<br />
ekin evimizde kalmadı... Tavanımızda boş<br />
bidonlar vardı süt bolluğu zamanından kalan,<br />
onlarıda aldılar. Ne zaman bizleri tamamen<br />
fakirleştirdiler, 308 //1953 kanununu yarattılar,<br />
kanuna göre devlete verildi her ne mal-mülk<br />
varsa, ve, böyle, kâburluk eziyetinden<br />
kurtulduk. Idayet bey ağlamadı, erkekçe<br />
kâtlerini gösterdi, 1989 dan sonra alan evrakı<br />
annesinin, Fatma ablanın ve babasının, Đsleam<br />
Velulla Đzet nın, tarlaları I. A. S. onları işlemiş<br />
tam 47 yıl. Bedava işlemiş ve haksız sahiplere<br />
ceza vermeden.<br />
- Đdayet bey, sizin mektep odiysenizi<br />
anlatabilirmisiniz?<br />
- O, mektebimde, tam şu yıllarda,<br />
kyaburlık cezasına rastladı, ya! Đlk ortaokul,<br />
jimnazyo dediğimizi, Mirça lisesinde, en<br />
meşhur okulda yaptım. 1947 de kapasite<br />
imtihanımı aldım.<br />
Amma liseye girebiliyorlardı sade işçi<br />
ve fakir insanların çocukları, ona dair beni<br />
verdiler Hyd<strong>ro</strong>-teknik okuluna, bende oraya<br />
gitmedim menlikten, Ekonomik lisesine<br />
yazıldım. Orada da tutmadılar ayni kâburluk<br />
meselesinden, çünkü okul evrak köyden<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
38<br />
istiyordu, onlarda babası kulak // kâbur<br />
derseler, yanardın! Son yazılmalar Balıkçılık<br />
lisesine oldu, ve, istemeyerek gezintilerle bir<br />
yılım kayb oldu. 1950 yılında yetiştim tatar<br />
muallim lisesine, yani <strong>ro</strong>mence Liçev<br />
Pedagojik <st<strong>ro</strong>ng>Tatar</st<strong>ro</strong>ng>, o zaman kurulmuş ve muduru<br />
Şefket bey idi.<br />
Müfetişte tatardı, Ali Sacit bey, ikisi<br />
tam tatar idiler ve onların faydalarını, talebe ve<br />
millet gibi duymuştuk hepimiz. Giriş<br />
imtihanımı ben birincilikle aldım, ” dedi<br />
sevinerek hatıralarına 55 yıl sonra, Đdayet bey.<br />
“Đkinci yıl gene imtihan verdim bir yılı<br />
atlatmaya, kazandım ve direkt III-cı sınıfa<br />
geştim. Sınıf sonunda Bakanlık karar aldı en<br />
yiy okuyanlar gitsinler Üniversiteye Kazan’a<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Tatar</st<strong>ro</strong>ng>istana o zamanki sovyet birligine ve bu<br />
hakkıda ben kazandım, birinci olup.<br />
Amma, her bir ilerlemeye aile<br />
araştırmaları, bilinen “orijin” koken, sosyal<br />
kökenleri istenirdi. Ben” fena” olduğum için,<br />
beni yollamadılar ve öyle başkaları gittiler o yıl<br />
Rusya ya. Bizi, III-ci sınıfını bitirdikten sonra<br />
mekteplere yolladılar tatarca muallim gibi, son<br />
bitirmiş imtihanımı sene sonunda vermek için.<br />
Manlayımda fena yazı olsada, bir sekreter II-ci<br />
yeri tutan Babadağ kazasında, Nureddin, beni<br />
aldı ve muallim yaptı, göz-kulak olurum onun<br />
komunizmaya karşı duygularına deye,<br />
korkmadan partisinden, ve, böyle, Dügünci de<br />
1953 yılında tatar muallimi oldum. Sonra emir<br />
geldi kâbur oğlanların hakkı yok muallimlik<br />
mektebinde okumaya deyip. Benim gibi daha<br />
vardı, Bolat Ferit Azaplarlı, Turgut Şimon<br />
Kobadin lı, onlar gidip imtihan verip<br />
diplomalarını aldılar, ben, ” dedi başını aşaya<br />
alıp Đdayet bey, “yanlıştım, gitmedim, ve,<br />
muallimlikle o zaman bitirdim... “<br />
- Kolektiv kuruluşu ve tatarlar halkına<br />
dair neler sakladınız hatıralarınızda? Çünkü,<br />
dedim, dertli günleri sade dertliler unutmazlar!<br />
Af etmek, o, başka!<br />
- 1952- 1953 okul yılında muallim gibi<br />
öz genç gözlerimle p<strong>ro</strong>seyi duydum: kolektive<br />
isteyerek girmek p<strong>ro</strong>pagandası çok ciddi oldu.<br />
1952 küz aylarında bir Pazar günü, sabahleyin,<br />
okulumuzun avulunda büyük şenlik kuruldı,<br />
okul boyunca masalar dizildi, kızartılmış etler,<br />
arabalar ekinle çüvallara dolmuş, meşhur<br />
Kırjali çalgıcıları, kızıl komunistbayrağı ve<br />
<strong>ro</strong>men milliy bayrağı, Molotov kamyonun
üstünde. Partinin birinci sekreteri bağırdı<br />
millete, ortada kolektivnin insanları, duvar<br />
kenarında ortalılar, mijlokaş dediklerimiz:<br />
- Bakınız, tovariş( arkadaş) bolluknun<br />
yolunu, en çok çalışan en zengindir! Đçtikten,<br />
yedikten ve oynadıktan sonra, evlerine<br />
çalgılarala ekinleri götürüldü. Vergilerden<br />
korkup “kota” diyorduk, eziyetlerden korkup,<br />
fakirlikten ve evlatlarına okul ve iş hakları<br />
almak için her köylü “isteyerek” girdi. Her gün,<br />
her sabah, muallimler, girmeyenin portasına<br />
gidip konuşurlardı:<br />
Cei deposedaŃi de avutul strămoşesc,<br />
cei arestaŃi, cei torturaŃi, cei persecutaŃi<br />
constituie o mare familie, nu i-am putut<br />
cuprinde pe toŃi, lăsând pagina deschisă. Lam<br />
întrebat pe dl. Idaet Isleam despre felul<br />
în care a traversat aceşti ani, iar domnia sa a<br />
dezg<strong>ro</strong>pat cu durere trecutul...<br />
“În satul Kanara – Ovidiu situat la<br />
16 km de ConstanŃa, lupta de clasă s-a<br />
manifestat mai dur. Evenimentele au avut o<br />
desfăşurare istorică. Politica P. C. R. a<br />
început în 1946, odată cu câştigarea<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
39<br />
- Haydi, be, amca, abiy, gir be, işle<br />
topraklarını, başka türlü işlenmeden kalar! Gir<br />
be, sende gir be, herkez girecek...<br />
- Đdayet bey, başka unutmayan<br />
hatıralarınız varmı o yıllardan?<br />
- Eh, angısını anlatıp boşaltabiliriz<br />
yüreği? Kulağımda kalmış bir nakarat gibi,<br />
Neuzat nın sınıfta çaldığı her zaman şarkısı:<br />
“Kâburler gitsinler, Kâburler dışarı,<br />
kâburler yasaklar! ”<br />
(devam)<br />
alegerilor, apoi regele a fost alungat din Ńară<br />
în decembrie 1947, timp în care în Ńară era<br />
secetă şi foamete. Anii 1949-1950-1951 au<br />
fost anii de campanie dură pentru<br />
colectivizarea Ńăranilor. În acei ani grei, din<br />
cauza stresului p<strong>ro</strong>vocat de gravele<br />
p<strong>ro</strong>bleme sociale, a murit tatăl meu, a relatat<br />
dl. Idaet. ” Ca urmare, el şi mama lui au<br />
rămas factorii de decizie în familie. Aveau<br />
19 ha de pământ, vite, oi, cai. De altfel, în<br />
1949, moşierii, cei cu 50 ha de pământ,<br />
fuseseră desfiinŃaŃi (deportaŃi, arestaŃi).
Pământul şi casele lor trecuseră în mod<br />
samavolnic în posesia celor săraci. În fiecare<br />
sat, comitetul de partid, adesea un om,<br />
hotăra cine era moşier, cine era chiabur, cine<br />
era mijlocaş. ”Noi, destinul nostru şi al<br />
copiilor noştri, depindeam de moralitatea<br />
acestui om sau a aş zisului comitet.<br />
În satele în care au ajuns la<br />
conducerea partidului oameni haini, a fost<br />
cumplit. Cei buni împărŃeau pe hârtie<br />
pământul la copiii din familie, cei răi treceau<br />
în categoria chiabur şi pe cei cu 8-10 ha, din<br />
răzbunare. Acele C. A. P. –uri, colectivele<br />
agricole, au fost finanŃate cu sume<br />
exorbitante pentru a-i atrage pe Ńărani. Din<br />
Rusia s-au adus maşini agricole, s-au adus<br />
bani. łăranii de categorie mijlocie au fondat<br />
acele T. O. Z. –uri, întovărăşiri, pentru a-şi<br />
lucra cu ajutorul comuniştilor ogoarele. Au<br />
rămas pe dinafara sistemului cei înstăriŃi,<br />
chiaburii. Toată presiunea politică s-a<br />
exercitat asupra lor, prin “cotele”mari,<br />
foarte mari, puse pe recoltele lor. În plus,<br />
copiii de chiaburi şi de moşieri nu aveau<br />
dreptul să înveŃe. (Clarificând astfel<br />
p<strong>ro</strong>cesul social, dl. Idaet a evocat un fapt din<br />
vara <st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng>ui 1951). Fratele cel mai mare era<br />
la Bucureşti, el venise acasă într-o permisie<br />
de soldat în termen, dar muncise la batoză,<br />
secerând şi treierând grâul. Au strâns grâul<br />
în snopi, au legat snopii, au treierat cu<br />
arm<st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng> tătăresc, obŃinând în final 11.000kg<br />
grâu.<br />
ReprezantanŃii locali ai partidului<br />
unic, cel comunist, au calculat ca datorie<br />
către stat o cotă de 7. 500 kg. Ei au luat cele<br />
7. 500 de kg de grâu şi noi ne-am întors<br />
bucu<strong>ro</strong>şi acasă. Era ceva să te întorci de la<br />
arman cu 3.000 de kg de grâu, alŃii mai<br />
neno<strong>ro</strong>coşi s-au întors fără nimic. Însă -<br />
mereu era un însă – după două zile, dis de<br />
dimineaŃă, o poteră formată, din 16 oameni<br />
a cuprins casa noastră.<br />
- Unde Ńi-e grâul, banditule? A urlat<br />
unul în haine civile.<br />
Aveam 18 ani, a spus domnul Idaet,<br />
dar nu am uitat niciodată cum au scotocit<br />
tav<st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng> casei, curtea, grădina! Aveau cu ei<br />
saci, căruŃe, pentru 3.000 de kg de grâu. Au<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
40<br />
luat, au adunat precum o ceată de hoŃi, tot ce<br />
au găsit ei bun:grâul, uneltele, vitele, până şi<br />
bidoanele goale din pod. Când sărmana<br />
mamă a vrut să oprească un vârf de lopată<br />
cu grâunŃe pentru păsări, au Ńipat:<br />
- Ce faci, curvă chiaburească, iei<br />
pâinea poporului? În urma lor nu mai<br />
rămăsese nici măcar un kilogram de grâu!<br />
Aceste cote aberante ne-au sărăcit<br />
întru totul. Atunci au creat legea 308 din<br />
1953, conform căreia tot ce posezi ca bunuri<br />
cedezi statului şi scapi de cumplita povară a<br />
chiaburiei. Fără să-şi arate lacrimile, dl.<br />
Idaet a scos actele familiei, conform că<strong>ro</strong>ra<br />
pământurile lui Velulla Isleam Izet şi ale lui<br />
Fatma au fost exploatate timp de 47 de ani<br />
de către I. A. S. ( întreprindere agricolă de<br />
stat). Gratuit folosite şi fără a-i pedepsi pe<br />
“p<strong>ro</strong>prietarii noi şi fără de niciun drept! ”<br />
- Domnule Idaet, ne puteŃi povesti<br />
odiseea anilor de studiu?<br />
Întrebarea mea deschidea o altă mare<br />
durere cuibărită în sufletul lui.<br />
- O, şcoala mea a corespuns tocmai<br />
acelor ani grei, anii pedepsirii chiaburilor.<br />
Gimnaziul l-am început la vestitul liceu<br />
“Mircea cel Bătrân”absolvind cu examenul<br />
de capacitate în <st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng> 1947, dar la cursurile<br />
liceale puteau reuşi numai copiii de<br />
muncitori sau de colectivişti. Ca urmare a<br />
originii mele chiabureşti, am fost repartizat<br />
la Şcoala Hid<strong>ro</strong>tehnică, şcoală pe care am<br />
refuzat-o din orgoliu. M-am înscris la liceul<br />
economic, dar nu m-au Ńinut mult nici acolo<br />
din cauza dosarului de fiu de chiabur. Acest<br />
dosar depindea de activiştii satului natal. ”<br />
Ultima peregrinare a fost la liceul<br />
piscicol, dar aceste peregrinări l-au costat un<br />
an de viaŃă. În 1950 a ajuns şi la şcoala<br />
tătară, recent înfiinŃată. ”Aveam inspector<br />
tătar, pe dl. Ali Sagit, aveam director tătar,<br />
pe dl. Şefket. Liceul Pedagogic Tătar<br />
avându-i pe aceşti oameni în fruntea<br />
activităŃii, ne-a ajutat să simŃim cu adevărat<br />
binefacerile conducerii lor, ca elevi, ca<br />
popor minoritar. Cu “brio”am obŃinut<br />
examenul de admitere” a relatat cu bucurie<br />
şi acum, după 55 de ani dela succesul de<br />
atunci.
“În al doilea an de şcoală am dat<br />
examen de diferenŃă pentru a echivala un an<br />
de studiu, p<strong>ro</strong>movând iar cu succes şi am<br />
ajuns în <st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng> al III-lea. La sfârşitul acestui<br />
an de studiu, Ministerul ÎnvăŃământului a<br />
luat măsura de a trimite la studii, la<br />
universitatea din Kazan, <st<strong>ro</strong>ng>Tatar</st<strong>ro</strong>ng>istan, pe cei<br />
mai buni elevi. Eu, Idaet Isleam am obŃinut<br />
bursa ca primul situat în funcŃie de medie.<br />
Dar <st<strong>ro</strong>ng>Tatar</st<strong>ro</strong>ng>ist<st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng> este o republică a U. R. S.<br />
S şi trebuiau cercetate originile bursierului:<br />
ce erau, ce avere aveau părinŃii.<br />
Necorespunzător din punctul de vedere al<br />
originii sociale am fost respins, odată cu<br />
mine au fost respinşi şi alŃi colegi, cei ”buni<br />
ca origine” au plecat! ”<br />
La absolvirea <st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng>ui al III-lea toŃi au<br />
fost trimişi ca învăŃători în satele tătăreşti,<br />
cu obligaŃia de a da examenul de absolvire<br />
la sfârşitul <st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng>ui şcolar. Deşi Idaet era<br />
p<strong>ro</strong>scris, un secretar de partid, al III-lea<br />
secretar al Babadagului, dl. Nureddin, l -a<br />
luat pe răspunderea lui ca învăŃător de limbă<br />
tătară în satul Dugungiu- Nuntaşi. Era <st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng><br />
1953 iar ordinul care interzicea p<strong>ro</strong>fesia de<br />
învăŃător fiilor de chiaburi a apărut mai<br />
târziu. Ca el, ca dl. Idaet. mai erau şi alŃi<br />
colegi ai săi, Bolat Ferit din Azaplar(<br />
Tătaru), Turgut Şimon din Cobadin, care sau<br />
prezentat ulterior la examenul de<br />
diplomă, în timp ce “eu” – a relatat trist dl<br />
Idaet – “am greşit neprezentându-mă,<br />
terminând cu învăŃământul. ”<br />
- În ce priveşte colectivizarea şi<br />
poziŃia tătarilor, ce aŃi păstrat în adâncul<br />
sufletului dumneavoastră? NedreptăŃile<br />
îndurate nu pot fi uitate de cei care au<br />
suferit. Pentru mulŃi tătari a fost o perioadă<br />
foarte grea-<br />
- Anii 1952-1953 m-au prins ca<br />
învăŃător, aşa că am luat parte în mod direct<br />
la eveniment. În Ńinuturile noastre s-a făcut o<br />
p<strong>ro</strong>pagandă foarte puternică pentru a-i<br />
lămuri pe Ńărani să intre la C. A. P. Într-o zi<br />
de duminică din toamna <st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng>ui 1952 (era<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
41<br />
<st<strong>ro</strong>ng>anul</st<strong>ro</strong>ng> celor mai multe arestări şi condamnări<br />
în sânul comunităŃii noastre, n. red. ) în<br />
curtea şcolii din Nuntaşi s-a organizat o<br />
mare festivitate. Cât era şcoala de lungă, sau<br />
întins mesele, pe mese erau din belşug<br />
fripturi felurite, în faŃa meselor staŃionau<br />
căruŃe pline cu grâne, iar vestiŃii cântăreŃi<br />
Kârjali cântau melodii orientale sub<br />
faldurile victorioase ale celor două steaguri,<br />
cel comunist, <strong>ro</strong>şu şi cel naŃional, tricolor.<br />
Camioanele Molotov umpluseră C. A. P. –<br />
urile. Primul secretar raional de partid a<br />
strigat:<br />
- În mijloc să stea activiştii, la<br />
margine, lângă zid să se retragă mijlocaşii!<br />
VedeŃi, calea belşugului, cel mai bogat este<br />
cel care a muncit cel mai mult!<br />
MulŃimea fericită a băut, a mâncat, a<br />
dansat, apoi, în sunetele muzicii de triumf,<br />
căruŃele pline i-au însoŃit acasă pe fruntaşii<br />
colectivei! Te<strong>ro</strong>rizaŃi cu „cotele” prea mari<br />
pentru puterile lor, stresaŃi, speriaŃi de<br />
torturi, de arestări posibile, preocupaŃi de<br />
căderea în deplină sărăcie, obligaŃi de copiii<br />
care nu intrau la şcoală sub stigmatul<br />
„necolectivizării”, lipsiŃi de orice drepturi<br />
cetăŃeneşti, Ńăranii <strong>ro</strong>mâni sau tătari s-au<br />
lăsat „lămuriŃi” să semneze adeziunea de<br />
intrare în C.A.P.<br />
În fiecare zi, în fiecare dimineaŃă,<br />
echipa de comunişti repeta:<br />
- Hai, unchiule, hai, intră odată,<br />
lucrează pământul, altfel o să rămână sterp!<br />
Intră, măi, în colectivă, toŃi vor intra, nu e<br />
altă cale!<br />
- Domnule Idaet, mai aveŃi o<br />
amintire de neuitat din anii aceia?<br />
- Eh, despre care din ele să vă<br />
vorbesc ca să-mi uşurez sufletul îndurerat?<br />
Ca un blestem mi-a rămas în ureche<br />
laitmotivul unui coleg din clasa terminală a<br />
şcolii pedagogice tătare:<br />
- Afară cu chiaburii, afară cu<br />
chiaburii, afară cu chiaburii, afară cu...<br />
(va urma)
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
13. Şiir sayifası – Pagina poeziei, Mircea Lungu<br />
Daqıyqalarım, yolcılarday etıp geşer<br />
tanılğan labirintlerın ışınden.<br />
Anca olay buvılmaz sözlerımın seslerı<br />
ıstelgen ya da ıstelmegen yaradışları.<br />
Er neqadar qapalsa da noqtaman sızğı<br />
kralca aş tolı togereknın ışıne.<br />
Qazanarman – cesaret bere kelpedinımen -<br />
Doğrı davalar korılgen qorqılı<br />
klepsidrasıman.<br />
Eger men bolsam qabaatlılerın arasında<br />
kırermen oğa. Bugun korfezden topraq<br />
mıne tura<br />
onın Amfityat<strong>ro</strong>sına. O meşhur ko<strong>ro</strong><br />
- Yaşa ve ya öl! –<br />
seslerın odelmesı palığa çıqtı menmen<br />
taze gladyator qanı bırleşe ıstegımen.<br />
Gladyatornın sonetı – Sonetul gladiatorului<br />
Precum drumeŃii, clipele-mi vor trece<br />
prin labirinturi altminteri cunoscute<br />
Unda cuvintelor vii, în vrute<br />
şi nevrute <strong>ro</strong>stiri n-o să se-nece<br />
Oricât tumultul dintre punct şi dreaptă<br />
se-nchide-n cerc hrănindu-se regeşte.<br />
Recupera-voi - m-alintă cu-al său cleşte -<br />
teribila clepsidră din judecata dreaptă?<br />
De-am fost al vinei, cohortei, la subsol<br />
m-adaug. Din golfuri urcă azi un sol<br />
în Amfiteatru. Celebrul Cor<br />
- Trăieşti sau mori! –<br />
al vocilor plătite scump, cu p<strong>ro</strong>priul eu,<br />
vrea sânge p<strong>ro</strong>aspăt de gladiatori<br />
42
O serbest alde. Sorayıq<br />
Bu ne?<br />
Bır tanrıdan soramaq kerege.<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
çev. Güner Akmolla<br />
Not: Agora jurnalından, s. X, 2010, sayı 41,<br />
aldıq bu şiirni ve tebrik etemız şairnı, oğa<br />
şarq dünyasında şeref ketırmesıne<br />
tılekçımız.<br />
în libertate.<br />
Ce-i asta?<br />
Să întrebăm un zeu.<br />
Notă: Am preluat “poemul ediŃiei” din revista<br />
“Agora” an X. 2010, nr. 41, pag. 9,<br />
transmitem felicitările noastre poetului<br />
navigând în “apele vieŃii veşnice”prin poezia<br />
creată! Sperăm ca<br />
traducerea noastră în limba tătară crimeeană<br />
să-i aducă gloria meritată şi în poezia<br />
orientală.<br />
43
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
14. Şiir sayifası – Pagina poeziei, Niculina Oprea<br />
Niculina Oprea, VieŃile noastre şi vieŃile altora, Editura Brumar, Timişoara, 2008<br />
Başqaların ve menım omırlerımız – VıeŃıle altora şı vıeŃıle noastre<br />
Đptila tuvıl<br />
mezhepte tuvıl,<br />
deren<br />
kırgen nışan yüzıgıde tuvıl,<br />
daqıyqanın şenlıgın almay qala<br />
şaqaqman tobe qalabalığı bır yerde<br />
bolışalmay tura<br />
qızlarımman qan davasında.<br />
Işımdekı kılıse mıradı.<br />
Başqa Tanrı koterer menı<br />
Vucüdnın kolgesınden alıp.<br />
Ketken aruv jongleorlardan<br />
Qız prenslerın yalancılığından.<br />
Kul dadında suygımen<br />
Kertkenden taa suvıq sözlermen.<br />
Alla’m, hafızamnı sılmege ıstiymen<br />
Đlla bırev qırslay sılgımnı.<br />
Sonuna qadar ışemen<br />
Dinımnı, omırımnı<br />
unutıp alçaqlıqlarnı.<br />
Busbutun razıman.<br />
Deren yuquda bekliy doğıracaqnı<br />
qaşqırın hafızası...<br />
Sakinlık<br />
terbetıle başqa üylelerge.<br />
Men topraq bolğanda<br />
qayerlerden kelıp ozenler<br />
Nu patima,<br />
nu erezia,<br />
nici verigheta intrată în carne,<br />
adânc,<br />
nici aglomerarea dintre creştet şi tâmple<br />
nu poate îndepărta bucuria clipei<br />
de a împărŃi, la naştere, sângele<br />
cu fiicele mele.<br />
S-a prăbuşit biserica din mine.<br />
Doar o divinitate mă poate ridica<br />
din umbra trupului sub privirile<br />
iscusiŃilor jongleri care trec<br />
dintr-o parte în alta minciuna cu chip<br />
de prinŃesă,<br />
iubirea cu gust de cenuşă,<br />
cuvintele mai reci decât coada şopârlei.<br />
Vreau să-mi şterg memoria, doamne,<br />
Dar cineva îmi tot fură buretele fin.<br />
Respir această religie până la capăt.<br />
P<strong>ro</strong>pria mea viaŃă atârnă<br />
De luciditatea umilinŃelor.<br />
O resemnare totală.<br />
Un somn lep<strong>ro</strong>s şi memoria ca o lupoaică<br />
ce-aşteaptă să fete...<br />
Pentru alte amiezi va flutura<br />
Seninătatea.<br />
Din unghiuri nebănuite,<br />
Nebănuite izvoare vor stinge setea pulberii<br />
44
suvsızlıqnı sondırerler.<br />
O erkek kelgende,<br />
Menı korer kelının kolgesınde.<br />
kapannın ışınde o erkek korecek<br />
qalay omırler qarışıp togılecek.<br />
Qırım – yavurlarnın, deyler,<br />
Qırımnı istemeyler....<br />
Çoqqa sürmez böyle al<br />
Vatan kureşi elal.<br />
Qanım, canım, cigerim<br />
Menim mukaddes yerim.<br />
Mubarektir toprağı,<br />
Şifa suvlı çoqrağı.<br />
Melem – deniz avası,<br />
Şunın içün davası.<br />
Mağrurdır qırım halqım<br />
Yardım et, Sen, Allahım!<br />
Koter, millet, başını.<br />
Koy meskenin taşını.<br />
Ana-Vatandasın sen,<br />
Miras – baba-dedenden.<br />
Elbet, bar baş ağrımız –<br />
Oyle yazmış Tanrımız.<br />
Qorqmayıq kelmeşekten<br />
O yayratqan oşekten.<br />
Qasevet ve qayğımız –<br />
Vatanğa bar sayğımız<br />
Yaşlarımızğa sinsin,<br />
Er biri yahşı bilsin.<br />
B. M. T. – nin altında<br />
Ukrayna aldında<br />
Kosterip ozümizni,<br />
Aytayıq sözümizni.<br />
Keleceknin ozünde,<br />
Nesillernin ogünde<br />
Açık olsun kozümiz,<br />
Qızarmasın yüzümiz.<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
çev. Güner Akmolla<br />
care voi fi.<br />
Când el va veni,<br />
va găsi umbra miresei care am fost,<br />
va găsi capcana în care am amestecat<br />
vieŃile altora cu vieŃile noastre.<br />
Vatan kureşı elal – Lupta cea sfântă pentru patrıe<br />
Seyitcelil efendige<br />
Domnului Seyitgelil<br />
Server Bekir, ciy. Mangup qale, 2009 Akmesçit<br />
Romencege çevırgen Güner Akmolla<br />
Se spune că azi Crimeea – strâinii o stăpânesc<br />
Sunt mulŃi aceia care pe noi nu ne doresc.<br />
Dar o atare situaŃie nu va dura o veşnicie –<br />
E sfântă lupta pe care o duci pentru Patrie.<br />
Sângele meu, sufletul meu, inima mea<br />
Este locul de cinste şi de sfinŃenie, da.<br />
Pământul ei binecuvântat te linişteşte,<br />
Izvoarele ei poartă ape miraculoase, sfinte.<br />
Aerul mării medicamentul vieŃii este<br />
Oamenii poartă pentru soarta ta p<strong>ro</strong>cese.<br />
Este demn poporul meu crimeean<br />
Ajută-ne, Doamne, oc<strong>ro</strong>teşte al meu neam!<br />
ÎnalŃă capul, popor întors din pribegie.<br />
Aşează pe loc sfânt piatra de temelie!<br />
Originea –i aicea, în Ńara strămoşilor<br />
E dreptul tău acuma să scrii istoria lor.<br />
Fireşte, renaştere uşoară nu se întrevede –<br />
Destinul Ńi-a fost scris cu jertfe şi cu sânge<br />
Nu poate să te –nvingă niciun venetic<br />
Nici bârfele spurcate dreptatea n-o înving.<br />
Un singur crez şi - un scop avem în lume<br />
Să revenim în Patria cu strălucitul nume!<br />
P<strong>ro</strong>cesul sfânt al Patriei e moştenit de tineri<br />
Cu toŃii ne vom strânge purtând ale ei poveri.<br />
Azi drapelul Ńării se află tot culcat,<br />
Conduce Ucraina al nostru crez şi sfat.<br />
E timpul să obŃinem un adevăr istoric<br />
Să scriem şi să spunem, să nu iertăm nimic.<br />
Ne cheamă azi la viaŃă noi libertăŃi ce vin,<br />
Prea multe generaŃii sunt stinse în aerul divin.<br />
Deschide-Ńi-vă ochii, veni şi vremea voastră,<br />
Căci Patria e-a noastră, Crimeea e a noastră!<br />
45
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
15. Şiir sayifası – Pagina poeziei, Charles Pierre Baudelaire<br />
Kóp yaşadîm geñíş alakapî astî,<br />
Deñíz kúneşlerí biñ ateşler atkan,<br />
Bazalt koñgîlîna, keşe uşap kalgan,<br />
Yúksek, tík tíreklí, azametníñ dostî.<br />
Kókníñ yúzún sallap şalkalatkan dalga<br />
Zengín nakîşîndan kawuy úndewlerín,<br />
Kózímdekí batkan kúneş tús-renklerín,<br />
Sîrlî we tórenlí karîştîrîp tura.<br />
Ewelkí hayatîm – În altă viaŃă<br />
Am locuit o vreme pe sub un portic mare<br />
scăldat de cerul mării în flăcări mii şi mii<br />
şi-ai cărui drepŃi pilastri şi-nalte bolŃi pustii<br />
vrăjeau ca nişte g<strong>ro</strong>te când amurgea pe mare.<br />
Frângeau în ele cerul mari valuri azurii<br />
şi muzica lor grava se-amesteca în zare<br />
în chip solemn şi mistic c-un asfintit de soare<br />
ce-şi oglindea în mine culorile tarzii.<br />
46
O yerde yaşadîm hilmiy, hoş hewesler,<br />
Şewket-debdebede, mawî dalgalarda,<br />
Tení mús kokîgan kóle arasînda.<br />
Mañlayîma ğellep yaprak ğelpazeler,<br />
Úyrenmege edí, bo kullarîñ dertí,<br />
Awurtuwğî sîrnî, kesetan hálímní.<br />
Taner Murat'îñ kaytarmasînda<br />
Ğataklarîmîz ğeñgíl mús kokîr,<br />
Mezarday deren tutarmîz divan,<br />
Hoş sema astî tek bízge aşkan,<br />
Kuğurlî şeşek keştemíz taşîr.<br />
Soñ sîğaklarîn ozîşîp alîr,<br />
Ğúreklerímíz, engin meşale,<br />
Ruhlarîmîzga, egíz piyale,<br />
Koşak ziyalar kuyulup kalîr.<br />
Mawî-pembelí akşam sîrînda<br />
Tek şagîmlaşîp óz aramîzda<br />
Dermíz elveda tartîp kókírek.<br />
Lekelí ayna, ólí ateşler,<br />
Aralap kapî soñra tazeler<br />
Kúlúmsúregen sofî bír melek.<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
În voluptăŃi domoale mi-am dus acolo viaŃa<br />
de străluciri, de valuri, de-azur înconjurat<br />
şi de sclavi goi cu trupu-n miresme îmbaiat<br />
ce-mi răcoreau alene cu foi de bambus faŃa<br />
şi-a că<strong>ro</strong>r grijă mare şi unică era<br />
să afle taina tristă ce-adânc mă-ndurera.<br />
Sewdalîlar ólímí – Moartea amanŃilor<br />
Taner Murat'îñ kaytarmasînda<br />
47<br />
traducere de Alexandru Philippide<br />
Vom avea divanuri molcom parfumate<br />
Şi p<strong>ro</strong>funde paturi largi ca un mormînt<br />
Iar pe etajere vor fi flori ciudate<br />
Pentru noi crescute sub un cer mai sfînt.<br />
Inimile noastre, facle minunate,<br />
Pîn-la fund vor arde cu suprem avînt<br />
Şi-n oglinda minŃii noastre-ngemănate<br />
Focul pîn-la capăt va trăi resfrînt.<br />
Într-o sfîntă seară <strong>ro</strong>ză şi albastră<br />
Vom schimba un fulger din iubirea noastră,<br />
Încărcat de-adio, ca un lung suspin;<br />
Şi pe urmă-un Înger, crainic de departe,<br />
Va aprinde iarăşi, vesel şi senin,<br />
Ştersele resfrîngeri, flăcările moarte.<br />
traducere de Alexandru Philippide
Kótermege şonday miktar,<br />
Sisif, seníñ kúşúñ lázîm!<br />
Zahmet etsem beríp ğanîm,<br />
Sanat uzun, Zaman bek tar.<br />
Uzak şo mot mezarlarga,<br />
Kózlep saklî bír kabírstan,<br />
Eğel ğîrlap, sesí batkan<br />
Dawulday ğuregím ata.<br />
- Bek kóp ğewher-altîn ğata<br />
Unutulup karañgîda<br />
Kazmalardan alákasîz.<br />
Bek kóp şeşek peşmanlîkta<br />
Tatlî-sîrlî músún şaşa<br />
Deren infiratta, ğañgîz.<br />
Taner Murat'îñ kaytarmasînda<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Emel</st<strong>ro</strong>ng><br />
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011<br />
Kambîr kîsmet – Neno<strong>ro</strong>cul<br />
Povara-i grea! N-o să-mi ajungă,<br />
Sisif, nici chiar răbdarea ta!<br />
Oricât de vrednic m-aş purta,<br />
e Timpul scurt şi Arta lunga!<br />
Lăsând orice mormânt celebru,<br />
la fel c-un toboşar cernit,<br />
spre-un dosnic cimitir pornit<br />
inima-mi bate-un marş funebru.<br />
- Atâtea nestemate sunt<br />
uitate-n beznă şi pământ,<br />
dormind pe veci necercetate;<br />
atâtea flori dau în zadar<br />
parfumul lor subtil şi rar<br />
în taină şi-n singurătate.<br />
48<br />
traducere de Alexandru Philippide
Azapların artistik ansamblosı er sene kültür sayfasın cemmat
Change language