Emel nr.31, anul 81 - Tatar.ro

More documents

Recommendations

Info

odată cu cei bogaŃi, cu cei viteji, ei şi-au părăsit acareturi şi averi, pornind în pribegie! - Spune-i lui Pakize să ne aducă câte o cafea cu caimac, strigă apoi el, privind-o insistent pe Şerife. Omul care se ferea să mănânce m ult de prima dată, a ciugulit câte ceva, cu pofta flămândului, apoi a dat drumul evocărilor, cuprinzându-i pe toŃi cu bucuria existenŃei alăturate: - N-a mai rămas speranŃă, cele patru zări ale Crimeii s-au umplut cu necredincioşii de ruşi; nenorocirea a ajuns şi în satul nostru! Ogorul, aurul, prăvăliile, animalele, toate au fost luate, iar când am răsuflat pentru sfârşitul acestora, ei au văzut geamia ( loc de rugăciune) cea din centrul satului, cu minaretul înalt, clădire construită în vremea când Hanatul zicea”înainte”! Când s-a zvonit prin popor că acolo se va deschide o cârciumă, eu unul n-am mai putut rezista, mam dus peste ei şi i-am bătut pe muncitorii ruşi! -Măi, fiule, măi,! Cât curaj! Nu cumva tu eşti pehlivan ori haiduc? L-a întrebat bucuros hagiul Fazăl. - Eu am şi ceva de pehlivan în personalitatea mea, dar, în clipa aceea nu mam putut concentra asupra urmărilor acestui fapt... am lovit, i-am aruncat afară din curtea geam iei, am azvârlit peste gard pacostea! Dar în noaptea aceea, mi-a fost teamă să mai dorm acasă, m -am ascuns în pădure. Încă nu se ridicaseră umbrele nopŃii, a venit tata, pe care l-am recunoscut după fluierat. Mi-a pus în mână o boccea, mi-a înfipt în şapcă două monede de aur din zestrea mamei, cu o voce plânsă m i-a spus: - Fiule, n-au să-Ńi dea pace, altă cale de scăpare decât să fugi, nu există! Să umbli în pădure şi numai noaptea, Odesa se află la apus, de acolo merg vapoarele înspre Turcia sau înspre România. Dacă vei ajunge în Turcia, avem rude hagii la Polatlă, Şerip şi Ismail; dacă vei ajunge în Dobrogea, avem rude în satul Azaplar, numele lui este hagiul Fazăl. Nu uita! Eu aşa m-am aruncat înspre voi, încă nu-mi vine a crede că am scăpat, că am ajuns, ce, ce să mai zic? - Bea-Ńi cafeaua, culcă-te puŃin, dorm i, tu eşti ruda mea din Crimeea, eşti musafirul meu de onoare! Eşti sângele meu! A mai spus hagiul, lăsându-se furat de emoŃie, de parcă întreaga Crimeea venise la el, în musafirlic! Îndreptându-se apoi spre uşă, i-a strigat lui Şerife zicându-i numele cu putere ”să se facă o odaie de dormit în camera de oaspeŃi din spate, dar repede!” <strong>Emel</strong> Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011 14 Sprijinindu- se de uşă, Şerife a întrebat: -Cum se numesc mama şi tata? Pe partea cui ne înrudim noi? Hagiul a vrut parcă să se înfurie”vorba femeii n-are sfârşit” zicând el, dar, musafirul s-a repezit să-i sărute mâna, apoi a vorbit: - Pe mama o cheamă Omârzade, pe tata îl cheamă Mustafa, cu dv. ne înrudim din partea lui tata. Pe m ine mă cheamă Rustem. Eu vă mulŃumesc, masa dv. să aibe parte numai de binefaceri! Deoarece hagiul începuse rugăciunea namazului, Rustem şi Şerife au încheiat ruga ridicând mâinile întru Slava Atotputernicului, cerând pentru veşnicie masa îmbelşugată din partea Domnului, retrăgându-se şi Şerife pentru namaz în odaia alăturată. După ce l-a condus pe musafir, astfel a vorbit hagiul către soŃia sa: - Multe vorbe vor circula prin sat, vei spune că ne-a venit o rudă, restul lasă pe seama mea. Sărm<strong>anul</strong> tătar crimeean de câte secole suferă, nu putem vedea sfârşitul... În lecŃiile de istorie pe care le-am învăŃat, am observat că încă de la începuturile întemeierii Crimeii, până în zilele noastre, nu s-a term inat războiul pentru Ńinuturile acoperite de verdeaŃă... Din cele patru zări au tot venit să ne strivească patria, satul, oraşul! Înaintea genovezilor au venit strămoşii noştri şi au întemeiat acolo patria, apoi, pentru această patrie, pentru acest pământ, au dat neîntrerupt eroi, luptându-se pentru Ńara lor cu sute de neamuri venite buluc: hunii, azarii, kazarii, goŃii, bizantinii, cumanii, pecenegii, mongolii, ruşii... mai care? Cine m i-ar putea spune, ce popor, poate să reziste atâta, menŃinându-se în picioare şi luptând până la moarte, pentru aşi păstra identitatea naŃională? Vocile care răsunau în curte l-au despărŃit pe hagiul de vocile gândurilor sale ascunse. Domnul hogea a intrat pe uşă. Lângă el, în picioare, Şerife a spus doar”să facem cafelele” şi a ieşit val-vârtej din casă. - Vă salut, Pacea fie cu voi, Fazăl hagiule! Eşti bine? Cum de n-ai plecat la câmp? tot aşa, vorbind-întruna, s-a aşezat hogea pe div<strong>anul</strong> cel moale. Am venit ca să povestim puŃin, dacă d-ta ai treabă, spune, eu voi pleca cum am venit! - Bine ai venit, domule hogea! Ce dacă am treabă, o să aştepte şi treaba aceea
evocarea noastră! Ce zici? Ai auzit că eu am avut onoarea de a prim i un musafir? - Da, s-a auzit, un străin ajuns în sat s-a interesat de casa dumitale, aşa a dat de Dervişamet, el l-a adus până în pragul tău, tocmai când s-a răsucit ca să se întoarcă, a dat peste mine, căci eu sunt om ul care devreme de tot ies prin sat, deh... zise hogea. - Încă o rudă din Crimeea s-a aruncat pe pământul făgăduinŃei, pământul alb, al fericirii senine, cum spunem noi, cu scopul de a se salva de rus, un băiat tânăr, cum spuneai, ne este şi rudă, numai de n-ar veni după el jandarm ii, răspunse îngrijorat hagiul. Dacă are el noroc, vom găsi pentru el o cale de salvare, la primăria din Negru Vodă... cum este voia Domnului, se adânci în gânduri. Dumneata ce spui, domnule hogea, îi zise întorcându-se şi punându-i întrebarea plină de emoŃie... - Ce să spun, hagiule Pazăl, zise hogea Abduraym, cu toŃii vom căuta pentru el căile cele mai bune, nu te speria de săteni, noi ştim situaŃia băiatului, ştim ce va păŃi dacă va fi prins şi predat ruşilor; noi, tătarii, n-am face o atare hainie, nici nu mă îndoiesc de enoriaşii mei, numai din exterior să nu vină vreo pedeapsă bietului băiat! Până la urmă îl trim item în Turcia, încheie el înfigându-şi ochii în ale hagiului. - Partea asta depinde de el, ar putea foarte bine să rămână la m ine, ar putea să meargă în Turcia, zise hagiul, aşezând filige<strong>anul</strong> de cafea în faŃa hogii. Între timp, a intrat în casă Şerife, apropiindu-se de musafir, cu o ulcică în care tremura caimacul proaspăt, abia făcut din laptele azi muls de la vacă şi cu un pumn de unt proaspăt şi acela, făcut în gospodărie, prin cubaj ( de fapt cutia hectagonală înaltă se numeşte în tătară „kub”) din lapte de vacă tot azi muls; ambele erau înfăşurate în pânză albă imaculată. - Domnule hogea, astea să le spui ca un salut venit din partea mea către tuşa şi nepoŃi, deoarece vaca noastră galbenă a fătat o viŃică, ea are lapte din belşug, ai şi d-ta partea dumitale, o m ie de bogăŃii să fie, Slavă! - Pune şi câteva bucăŃi de brânză lângă piciorul din faŃă al oii pe care am tăiato zilele trecute, să fie coşul domnului hogea plin, căci noi mereu îi suntem datori, zise hagiul către soaŃa sa. Bucuroasă, Şerife a ieşit în ogradă să pregătească cele oferite din inimă, iar discuŃia hagiului şi a hogii, s-a prelungit: <strong>Emel</strong> Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011 15 - Aseară, pe la înserate chiar, eu mă aflam în faŃa geamiei, zicând de una, de alta, când m i-am aruncat ochii în jur, îl văd pe Soyun, cel care era în armată, zicea că a prim it câteva zile libere, iar uniforma de pe el, haina, fesul, toate arătau că este un soldat tătar, dar el ştia multe pentru vârsta lui, încât mi-a spus noutăŃi, cum ar fi aceea despre săracii şi lucrătorii portuari din Rusia, care s-ar fi răsculat, acolo vărsându-se şi sânge, dar vezi, veştile astea o să le aflăm cel mai bine de la musafirul nostru, îl vom descoase diseară, când se vor aduna bărbaŃii de soi ai satului nostru. - AnunŃă-i d-ta pe cei pe care îi vezi pentru întâlnirea de seară de la mine, eu voi spune pe partea astălaltă cunoştinŃelor mele, ca să ne adunăm şi să discutăm cu acest fiu al Crimeii, să ştim şi noi ce se mai întâmplă pe meleagurile noastre de origine! Până atunci eu mă duc să-i verific pe zilierii mei de la câmp, spuse hagiul conducându-l pe nenea hogea. Când domnul hogea s-a îndreptat cu repeziciune spre cafenea, hagiul Fazăl a ieşit cu căruŃa sa pe drumul ce ducea la câmpiile sale, iar soarele încălzea deja iarba verde de pe pământ crescută cât degetul. Primăvara începuse aşadar să joace natura după cântecul ei, valuri de vânt cald se zbenguiau pe cerurile albastru deschise ale Dobrogei devenite scăldătoarea soarelui... Dacă studiezi Ńărâna, acea Ńărână din zona satului Tătaru, sub jocul vinovat al soarelui, ea stă ca ceva albastru deplin! Se aranjează, chiar se aranjează cu gust frumuseŃea verii, pe zi ce trece creşte puterea soarelui, intrându-se în obiceiurile de vară ale satului, încet, pe neobservate! Deunăzi, câŃiva flăcăi, de 13-16 ani, în partea de m iază-zi a satului au ”sărit focul” Ńipând şi urlând. Ei ziceau că vine Naurezul! În realitate, ei, tinerii, au dreptate, după Aşure ei ştiau că urmează Naurez, aşa deschizându-se uşa Hădârlezului în unii ani... Cine ştie, cu câte secole înainte, au iniŃiat tătarii aceste obiceiuri pline de înŃelesuri? Şi, fără să uite, an după an, ei le pomenesc! Ele, tradiŃiile, îi Ńin îmbrăŃişaŃi pe tineri; la Aşure se speră în belşug, la naurez se apreciază strălucirea limbii, iar la Hădârlez, lumea noastră se cufundă în raiul cel lum inos al naturii! Da, lume tătară, da, oriunde ar fi, în câŃiva ani, se adună, întemeiază ideologia naŃională, fără teamă, fără duşmănie, îndreptându-şi paşii spre ziua de mâine... da, merge, creşte cu forŃa moştenită de la strămoşi, creşte...
Page 1 and 2: (Ideal) KÜLTÜR MECMUASI Revistă
Page 3 and 4: Kültür mecmuası Emel</st
Page 5 and 6: Emel Sayı/Nr. 31,
Page 7 and 8: 2011 de 18 Mayıs cölımın doqız
Page 13 and 14: turdum, kaşmaga mecbur boldım taa
Page 15: La începutul lunii martie într-o
Page 23 and 24: “Emel” în tem
Page 29 and 30: Telaş, meraq, sakinsızlık. Bunla
Page 31 and 32: EmoŃii, curiozitate, nelinişte. A
Page 35 and 36: Recolta de struguri, dovlecei şi f
Page 41 and 42: üstünde. Partinin birinci sekrete
Page 43 and 44: “În al doilea an de şcoală am
Page 45 and 46: O serbest alde. Sorayıq Bu ne? Bı
Page 47 and 48: suvsızlıqnı sondırerler. O erke
Page 49 and 50: O yerde yaşadîm hilmiy, hoş hewe
Page 52: Azapların artistik ansamblosı er

Emel nr.31, anul 81 - Tatar.ro

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?