Emel nr.31, anul 81 - Tatar.ro

evocarea noastră! Ce zici? Ai auzit că eu am
avut onoarea de a prim i un musafir?
- Da, s-a auzit, un străin ajuns în sat
s-a interesat de casa dumitale, aşa a dat de
Dervişamet, el l-a adus până în pragul tău,
tocmai când s-a răsucit ca să se întoarcă, a
dat peste mine, căci eu sunt om ul care
devreme de tot ies prin sat, deh... zise
hogea.
- Încă o rudă din Crimeea s-a aruncat
pe pământul făgăduinŃei, pământul alb, al
fericirii senine, cum spunem noi, cu scopul de
a se salva de rus, un băiat tânăr, cum
spuneai, ne este şi rudă, numai de n-ar veni
după el jandarm ii, răspunse îngrijorat hagiul.
Dacă are el noroc, vom găsi pentru el o cale
de salvare, la primăria din Negru Vodă... cum
este voia Domnului, se adânci în gânduri.
Dumneata ce spui, domnule hogea, îi zise
întorcându-se şi punându-i întrebarea plină
de emoŃie...
- Ce să spun, hagiule Pazăl, zise
hogea Abduraym, cu toŃii vom căuta pentru el
căile cele mai bune, nu te speria de săteni,
noi ştim situaŃia băiatului, ştim ce va păŃi
dacă va fi prins şi predat ruşilor; noi, tătarii,
n-am face o atare hainie, nici nu mă îndoiesc
de enoriaşii mei, numai din exterior să nu
vină vreo pedeapsă bietului băiat! Până la
urmă îl trim item în Turcia, încheie el
înfigându-şi ochii în ale hagiului.
- Partea asta depinde de el, ar putea
foarte bine să rămână la m ine, ar putea să
meargă în Turcia, zise hagiul, aşezând
filige<strong>anul</strong> de cafea în faŃa hogii. Între timp, a
intrat în casă Şerife, apropiindu-se de
musafir, cu o ulcică în care tremura caimacul
proaspăt, abia făcut din laptele azi muls de la
vacă şi cu un pumn de unt proaspăt şi acela,
făcut în gospodărie, prin cubaj ( de fapt cutia
hectagonală înaltă se numeşte în tătară
„kub”) din lapte de vacă tot azi muls; ambele
erau înfăşurate în pânză albă imaculată.
- Domnule hogea, astea să le spui ca
un salut venit din partea mea către tuşa şi
nepoŃi, deoarece vaca noastră galbenă a fătat
o viŃică, ea are lapte din belşug, ai şi d-ta
partea dumitale, o m ie de bogăŃii să fie,
Slavă!
- Pune şi câteva bucăŃi de brânză
lângă piciorul din faŃă al oii pe care am tăiato
zilele trecute, să fie coşul domnului hogea
plin, căci noi mereu îi suntem datori, zise
hagiul către soaŃa sa.
Bucuroasă, Şerife a ieşit în ogradă să
pregătească cele oferite din inimă, iar discuŃia
hagiului şi a hogii, s-a prelungit:
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011
15
- Aseară, pe la înserate chiar, eu mă
aflam în faŃa geamiei, zicând de una, de alta,
când m i-am aruncat ochii în jur, îl văd pe
Soyun, cel care era în armată, zicea că a
prim it câteva zile libere, iar uniforma de pe
el, haina, fesul, toate arătau că este un
soldat tătar, dar el ştia multe pentru vârsta
lui, încât mi-a spus noutăŃi, cum ar fi aceea
despre săracii şi lucrătorii portuari din Rusia,
care s-ar fi răsculat, acolo vărsându-se şi
sânge, dar vezi, veştile astea o să le aflăm
cel mai bine de la musafirul nostru, îl vom
descoase diseară, când se vor aduna bărbaŃii
de soi ai satului nostru.
- AnunŃă-i d-ta pe cei pe care îi vezi
pentru întâlnirea de seară de la mine, eu voi
spune pe partea astălaltă cunoştinŃelor mele,
ca să ne adunăm şi să discutăm cu acest fiu
al Crimeii, să ştim şi noi ce se mai întâmplă
pe meleagurile noastre de origine! Până
atunci eu mă duc să-i verific pe zilierii mei de
la câmp, spuse hagiul conducându-l pe nenea
hogea.
Când domnul hogea s-a îndreptat cu
repeziciune spre cafenea, hagiul Fazăl a ieşit
cu căruŃa sa pe drumul ce ducea la câmpiile
sale, iar soarele încălzea deja iarba verde de
pe pământ crescută cât degetul. Primăvara
începuse aşadar să joace natura după
cântecul ei, valuri de vânt cald se zbenguiau
pe cerurile albastru deschise ale Dobrogei
devenite scăldătoarea soarelui... Dacă
studiezi Ńărâna, acea Ńărână din zona satului
Tătaru, sub jocul vinovat al soarelui, ea stă
ca ceva albastru deplin! Se aranjează, chiar
se aranjează cu gust frumuseŃea verii, pe zi
ce trece creşte puterea soarelui, intrându-se
în obiceiurile de vară ale satului, încet, pe
neobservate! Deunăzi, câŃiva flăcăi, de 13-16
ani, în partea de m iază-zi a satului au ”sărit
focul” Ńipând şi urlând. Ei ziceau că vine
Naurezul! În realitate, ei, tinerii, au dreptate,
după Aşure ei ştiau că urmează Naurez, aşa
deschizându-se uşa Hădârlezului în unii ani...
Cine ştie, cu câte secole înainte, au iniŃiat
tătarii aceste obiceiuri pline de înŃelesuri? Şi,
fără să uite, an după an, ei le pomenesc! Ele,
tradiŃiile, îi Ńin îmbrăŃişaŃi pe tineri; la Aşure
se speră în belşug, la naurez se apreciază
strălucirea limbii, iar la Hădârlez, lumea
noastră se cufundă în raiul cel lum inos al
naturii!
Da, lume tătară, da, oriunde ar fi, în
câŃiva ani, se adună, întemeiază ideologia
naŃională, fără teamă, fără duşmănie,
îndreptându-şi paşii spre ziua de mâine... da,
merge, creşte cu forŃa moştenită de la
strămoşi, creşte...