Emel nr.31, anul 81 - Tatar.ro

sunt de-ai noştri! Sunt fraŃii noştri! De ce ne-au
lăsat atât să aşteptăm în vamă, fără să fie
aglomeraŃie?! Aşa te porŃi cu fraŃii?
De s-ar desfiinŃa aceste vămi, ca
oamenii să călătorească liberi! Oriunde mai
poŃi să te revolŃi – la piaŃă, la un ghişeu; poŃi
contesta rezultatele unui examen. Numai la
vamă nu poŃi să sufli o vorbă. Taci chitic! Dacă
scapi o vorbă, aceşti vameşi, care nu au nici-un
stăpân şi nici-o regulă, îŃi pot face mai mult rău
dacă îndrăzneşti să le faci vreo observaŃie. Îi
vedeam cum stau şi ne priveau, din biroul lor
bine luminat, fiind între 4 şi 8 dimineaŃa, fără
să mai aibă alŃi călători care să aştepte
serviciile lor. Nu se grăbeau! Era o sfidare la
condiŃia umană. Iar noi, ghemuiŃi de frigul din
zorii zilei, înfometaŃi, îi priveam cum se uitau
liniştiŃi spre autocarul nostru. Aşteptau ceva de
la noi?!
Nu poŃi coborî din autocar nici dacă ai
vreo necesitate, atâta timp cât te afli în vamă.
Aşa se face că, după patru ore staŃionate, cum
am ieşit din vamă, la câŃiva zeci de metri, am
coborât toŃi, alergând, auzind în urma noastră
strigându-se: „bărbaŃii la stânga, femeile la
dreapta!“ Foarte bine gândit. Dacă nu ar fi
anunŃat aşa, exista posibilitatea să ne întâlnim
unii cu alŃii. Nu am plecat imediat de pe loc.
Am mai întârziat şi aici o oră pentru a servi
micul dejun, pe o pajişte înverzită în toate
nuanŃele de verde, alături de macii roşii care
inundau împrejurimile. Totul în jurul nostru era
verde şi roşu. În Ucraina este mult teren
agricol. Am apreciat că nu existau locuri lăsate
de izbelişte. Cât vedeai cu ochii pământul era
bine împărŃit între culturile de primăvară.
Printre acestea erau şi foarte multe solarii,
direct pe sol, nu din acelea cu acoperişuri
înalte. Păreau straturi, straturi de omăt privite
de departe.
Când am urcat în autocar, deşi era
trecut de ora 9.00 am adormit aproape toŃi fiind
obosiŃi de drum şi de staŃionarea în vamă.
Următoarea oprire, cu pauză mai mare,
am avut-o la ieşirea din Odesa, acolo unde se
află o mare piaŃă, plină cu de toate: peşte,
preparate din carne, mâncăruri gătite, fel de fel
de dulciuri, începând cu prăjituri, cozonaci,
checuri, torturi preparate de gospodinele de
prin împrejurimi şi nu în laboratoarele
cofetăriilor. Arătau toate atât de bine că nu ştiai
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011
30
la ce anume să te opreşti. łi-ai fi dorit să guşti
din toate produsele expuse. Dar cel mai tare te
izbea mirosul puternic de peşte afumat. Am
făcut turul de câteva ori admirând produsele de
pe tarabă. Cine a călătorit în acea direcŃie ştie
despre ce anume vorbesc. Nu cred că trece
cineva prin zonă fără să poposească în această
mare piaŃă. De aici fiecare a cumpărat câte
ceva!
Ajungem în Simferopol cu picioarele
amorŃite de atâta drum. Afară era un aer umed
şi rece de mai. Am coborât puŃin pe tărâm
crimeean, strângând mai mult sacourile pe noi
din cauza frigului pătrunzător ce se lăsase la
acea oră. După 20-30 de minute plecăm spre
altă destinaŃie. O parte dintre călători rămân în
oraş şi se cazează la Hotelul Moscova, iar
cealaltă parte, printre care şi noi, ne cazăm la o
pensiune din Bahcisarai. Până la această
destinaŃie a mai fost cred o oră de mers cu
autocarul. Trecuse de orele 22.00. Ajungând pe
întuneric, obosiŃi, nu ne doream decât să
închiriem o cameră de dormit.
Transportul a fost gratuit, mai bine zis,
a fost asigurat de către Uniunea Democrată a
Tătarilor Turco-Musulmani din România, iar
cazarea a costat 12 dolari pe noapte. Abia a
doua zi am putut admira peisajul deosebit ce se
desfăşura înaintea ochilor noştri. Până la
plecarea cu autocarul înapoi, în Simferopol,
acolo unde se desfăşoară an de an mitingul,
facem o plimbare prin împrejurimi. Rămânem
uluite! Decorul naturii era desăvârşit. Întâlnim
o alee pietruită, umbroasă, şi începem să
urcăm. De o parte şi de alta pomi înalŃi şi
arbuşti, de diferite soiuri, ne acopereau cu
umbra lor. Totul în jurul nostru era verde.
Verde crud.
Vremea frumoasă şi călduroasă de
peste zi a lunii Mai te îndemna la călătorie.
Trilul micuŃelor păsărele ne acompaniau,
întregind confortul şi simŃul nostru spiritual.
După un timp de mers ajungem la o biserică
ortodoxă. Ca să ajungi până la ea trebuia să
urci câteva zeci de trepte pe lângă stâncă. Nu
am avut timp să mergem până sus, deoarece
urma să plecăm în Simferopol, la miting. Neam
propus să o vizităm după ce ne întoarcem
de la festivitate.
(va urma)