Emel nr.31, anul 81 - Tatar.ro

EmoŃii, curiozitate, nelinişte. Acestea erau
sentimentele care mă încercau în acea dupăamiază
de 16 mai 2008.
O seară frumoasă de Mai, în care deabia
adia puŃin vântul. Trei autocare aşteptau
îmbarcarea noastră, în faŃa hotelului Aurora din
Mamaia, dar nu venise încă funcŃionarul de la
Uniune să aducă formularele cu asigurările
medicale pentru perioada cât urma să stăm în
Crimeea.
Până atunci nu cunoscusem pe nimeni
de etnie tătară. Prietena mea, Ana Ruse, îmi
face cunoştinŃă cu cineva din grupul tătarilor,
despre care nu ştiam nimic. Începusem o
discuŃie aprinsă despre călătoria noastră, iar în
jurul nostru s-a format un cerc, unde fiecare
adăuga câte o informaŃie despre această
excursie. Cineva spune că s-ar putea să facem
20 de ore. Altcineva intervine spunând că s-ar
putea să facem mai puŃin. Pe mine această
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011
Motto:
„Dreptatea se găseşte numai într-un stat bine
organizat. Nedreptatea pricinuieşte răzvrătiri, ură şi
lupte”
Platon
VREMURI, OAMENI ŞI… DESTINE
29
veste m-a luat prin surprindere. Cum plecarea
era la orele 20.00 eu am crezut că în dimineaŃa
următoare vom ajunge în Crimeea.
- S-ar putea să facem şi mai mult de 20
de ore, spune doamna Acmola.
- Nu se poate! Eu am crezut că vom
călători toată noaptea şi mâine dimineaŃă vom
ajunge la destinaŃie.
- Se va face chiar mai mult de 20 de
ore, mai intervine altcineva în discuŃie.
- Gata, la maşini! Îmbarcarea! strigă
cineva.
Aflaserăm că suntem pe lista maşinii
cu nr. 1. Ne-am îmbulzit fiecare spre autocarul
destinat. Un domn a citit lista şi ne-am urcat în
această ordine. Eu, cu Ana, deşi am avut locuri
mai în faŃă, am ales să stăm pe ultimele locuri
din autobuz. Bună alegere! S-au dovedit că
erau cele mai bune. Cum celelalte locuri nu sau
mai ocupat, am putut să ne întindem puŃin în
timpul călătoriei, motiv ce ne atrăgea invidia
unora, noi având posibilitatea să stăm la
„orizontală“. Vă sfătuiesc pe toŃi cei care aveŃi
de făcut o călătorie mai lungă şi nu sunt
ocupate ultimele locuri, să le alegeŃi pe acelea.
Două persoane stau foarte bine acolo şi… este
mai comod.
Drumul a durat – nu 20, ci 27 de ore.
Nu pentru faptul că distanŃa este aşa de mare
am călătorit atâtea ore, ci pentru că vameşii,
trăgeau vizibil de timp şi stăteam câte 3-4 ore
până ne returnau paşapoartele.
Aşteptam…Afară era întuneric. Aşteptam…
Mai urca câte unul din vameşi, îşi arunca câte o
privire… ne mai număra… Aşa stau lucrurile
în vama din Ucraina şi, de ce să nu o spun,
chiar şi în Moldova noastră. Poporul nostru
român a fost şi este un popor blând, cu
judecată. Cine le-au schimbat mentalitatea? Ei