Emel nr.31, anul 81 - Tatar.ro

sosyal teklifler bıznı akete Romanya man
Kırım nın ortasına, komunist lagerlerıne ve
Kırım daqı surgunlerge. Er kımse uşun aynı
tertipte yasala edıleR eziyetler ve mahpus
cezaları, onlar “milletın düşmanları” edıler.
Qırım nı tanığan sonra ve artiye dost
qazanğan sonra, ele şehit Necıp Hacı Fazıl
nı ve balalarını, Suyum ve Bora nı, bır dram
kostermege qalqışa bızge, kırım milletı ve
romen milletı arasında, ve bunın yıllarca
surgen tesırlerı bılıne. O tatar şehitı
Romanye de tuwgan. Onın haq ve serbestlık
uşun başlağan kureşı onı mezarğa akete.
Bonday bılınmegen şehitler omırlerın
qurban ettıler otmek ve üy berıp Kırım dan
kelgen qardaşlarına, gizlı ış korıp romen
Sigurantsasın artında. O ağır yıllarda, aşlıq
ve mahpus berılgen yıllarda, onlar lider ve
şehit kıbı dayandılar ve şımdı onlarnı
tanımaq ve tanıtmaq kerektır!
Dobruca da yaşağan tatarlar
yüzyıllardan bertlı barlar bu yerde, illa az
kostencılı bıle onların geçmışlerın ve onların
oğraşqan vaziyetlerın, kobısı bızımkılerıne
yaqın.
Müellifnı tebrik etemen, onın asılı bu
milletten bolmadan yazdı bu kitapnı.
Kereklı sayfalarnı yaratqan kitap bızım
kulturımıznı yaşata Dobruca nın
topraqlarında!
<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 31, Temmuz/Iulie 2011
Alexandru Birou
(çev. Güner Akmolla)
26
cu informaţii cristalizate în definiţii, iar
cititorului îi lasă liberă imaginaţia.
Referirile succinte socio-politice ne
introduc în actualitatea mai multor ani între
România şi Crimeea, între lagărele
comuniste şi deportările din Crimeea.
Arestările şi schingiuirile se făceau la fel
pentru cei care erau consideraţi duşmani ai
poporului.
Pornind de la vizita în Crimeea,
adăugarea unor noi prieteni, a eroului tătar
Negip Hagi Fazâl şi cunoaşterea celor doi
copiii ai săi, Suium şi Bora, autoarea, ne
dezvăluie o tragică suferinţă prin care a
trecut poporul român şi crimeean şi implicit
urmările dezastruoase ale urmaşilor eroului
tătar, născut în România. Lupta sa pentru
dreptate şi libertate a neamului său îl duce
direct spre mormânt.
Aceşti eroii necunoscuţi care şi-au
riscat viaţa ascunzând fraţii lor de sânge din
Crimeea, pentru a nu fi depistaţi de
securitatea româna cât şi cei care au ajutat
familiile celor întemniţaţi în anii grei de
după război şi foamete, au meritul lor de a
fi consideraţi eroi şi este timpul să fie
cunoscuţi, ca un exemplu pentru generaţiile
următoare.
Tătarii din Dobrogea trăiesc pe aceste
meleaguri de sute de ani, dar foarte puţini
constănţeni ştiu trecutul lor şi problemele
cu care s-au confruntat, în parte comun cu
al poporului nostru.
Felicit autoarea, cu atât mai mult cu
cât ea nici nu aparţine acestei etnii. Cartea
este o pagina importantă, reprezentativă a
culturii noastre pe aceste plaiuri dobrogene!
Alexandru BIROU