CURS TEHNICI DE MASURARE IN DOMENIU M3 - Modulul 5

2.1.2. Metode de măsurare prin comparare simultană 1:n
Compararea 1:n este o metodă de comparare simultană, în care măsurandul este comparat
cu o mărime de referinţă de valoare sensibil diferită (măsurandul şi referinţa au valori în raportul
1:n, unde n≠1).
Există două posibilităţi de a compara simultan doi măsuranzi de valori diferite: metode de
adiţionare (însumare), prin combinarea mai multor valori, astfel încât să permită în final o
comparare 1:1, şi metode de multiplicare (de raport), în care se foloseşte un dispozitiv de raport
intermediar prin comparare.
• Metode de comparare prin adiţionare
Sunt metode relativ complexe, folosind valori auxiliare şi un număr suficient de comparări,
astfel încât, în cele din urmă, compararea 1:n să se realizeze printr-un număr anumit de comparări
1:1.
Exemplu: trebuie etalonată o masă etalon de 10 kg, prin comparare cu o masă de 1 kg, a cărei
valoare este cunoscută.
Pentru aceasta, se vor folosi o serie de mase auxiliare de 1 kg, 1 kg, 2kg şi 5 kg (ale căror valori nu
trebuie să fie cunoscute), pe baza următoarei proceduri:
- se etalonează prima masă de 1 kg, prin comparare cu etalonul de referinţă de 1 kg;
- se etalonează a doua masă auxiliară de 1 kg în acelaşi fel, prin comparare cu referinţa de 1 kg;
- se etalonează a treia masă auxiliară, de 2 kg, cu masa însumată (1kg+1kg) a două din etaloanele
de 1 kg (de valori acum cunoscute);
- se etalonează a patra masă auxiliară, de 5 kg, cu masa însumată (1kg+1kg+1kg+2kg) a celor
patru etaloane de valori cunoscute, determinându-se astfel şi valoarea unui etalon de 5 kg;
- se compară, în sfârşit, masa de 10 kg cu masa însumată (1 kg +1 kg +1 kg + 2 kg +5 kg),
determinându-se astfel valoarea ei în raport cu masa de referinţă (cunoscută) şi cu masele
auxiliare (determinate prin procesul de măsurare etalonare descris). Se observă că în această
secvenţă de măsurări s-au efectuat numai comparări 1:1 (care, pentru precizie maximă, pot fi
făcute prin substituţie sau prin permutare). în final însă, măsurarea este o comparare 1:10,
ilustrată schematic în figura 2.4.
Fig. 2.4. Compararea unei mase de 10 kg cu o masă de 1 kg,
prin metoda de adiţionare, folosind patru mase auxiliare,
de 1 kg (1'), 1 kg (1"), 2 kg şi 5 kg şi efectuând cinci
comparări 1:1, succesive.
• Metode de comparare 1:n prin multiplicare
Se mai numesc şi metode de raport, deoarece folosesc un dispozitiv de raport care permite
compararea simultană a două mărimi de valori diferite (Fig. 2.5.).
Fig. 2.5. Principiul metodei de multiplicare (de raport)
De cele mai multe ori, metodele de multiplicare sunt similare metodelor de zero, în care
una dintre mărimi este comparată cu un multiplu sau cu o fracţiune din cealaltă mărime.
Raportul de multiplicare sau de divizare, reprezentat de un număr adimensional, este dat de
dispozitivul de raport.
Cel mai cunoscut exemplu de metodă de multiplicare este compararea a două mase cu
ajutorul unei balanţe cu braţe inegale (bascula zecimală, bascula romană etc). Masa de măsurat
este dată de relaţia:
x= (l2,/l 1) xo (13) unde: x - masa de referinţă; l1 ,l2 - lungimile braţelor de pârghii ale balanţei.
Precizia metodei depinde nemijlocit de precizia raportului l1 /l2 .
Curs TEHNICI DE MĂSURARE ÎN DOMENIU Scanat de Ungureanu Marin 13