Campeanu Europa 1.pdf - Institutul de Istorie

Sub zodia luminilor 139
politicii de stat şi bisericeşti, privind teritoriile eliberate de sub ocupaŃia
otomană 291 .
Din acest motiv, în anul 1688, a fost redactat acel Concept de organizare a
Regatului Ungariei–Einrichtungswerk, în care partea destinată precizării
strategiei ecleziastice a imperiului i-a revenit Primatului de Esztergom,
cardinalul Leopold Kollonich 292 . Ce-i drept, nu există o dovadă sigură cum că
reputatul prelat ar fi rostit, în acest context al elaborării cunoscutului
proiect, celebra replică des citată în Ungaria potrivit căreia: ”Din unguri fac
mai întâi cerşetori, apoi catolici şi, în sfârşit, nemŃi.” Ceea ce conta însă, din
punct de vedere politico-psihologic, era convingerea larg răspândită că
atitudinea cardinalului şi măsurile sale concrete făceau ca asemenea
afirmaŃie să pară pe deplin credibilă 293 .
Comisia specială din Viena pe care el a condus-o, aşa-numita
Neoquistica Commissio, s-a îngrijit pentru o colonizare în forŃă prin
repartizarea de uriaşe latifundii către militari imperiali şi maghiari fideli
suveranului. În satele nou înfiinŃate, au fost aduşi Ńărani germani şi sârbi.
Pe plan confesional, atragerea ierarhilor ortodocşi şi, totodată, a bisericilor
pe care le păstoreau la unirea cu Biserica Romei era, de fapt, esenŃa politicii
religioase a CurŃii de la Viena. Acceptarea catolicismului de către rascianii,
valahii şi grecii din teritoriile cucerite urma a fi stimulată, aşadar, prin
convingerea ierarhilor ortodocşi, respectiv prin acordarea de drepturi
social-politice în favoarea clerului convertit.
Tot Kollonich a fost cel care a mai propus un plan de organizare a
bisericii unite din Ungaria. Aceasta era planificată pentru a fi condusă de
către trei episcopi cu reşedinŃe la: Muncaci, SvidniŃa şi Belgradul sârbesc.
291 Aprecieri extrem de interesante în legătură cu aceste aspecte se mai pot găsi şi în lucrarea
lui Robert Bireley, Religion and Politics in the Age of Counter-reformation, Chapel Hill, 1981
292 A fost membru al unei vechi familii croato-maghiare, numit în anul 1666 episcop de
Nyitra, iar în anul 1670 episcop de Wiener Neustadt. În fruntea acestei dieceze, a reuşit să
devină una din cele mai importante personalităŃi ale monarhiei. RelaŃiile sale cu
împăratul Leopold au fost dintre cele mai bune, până la moartea acestuia din urmă. De-a
lungul celor 15 ani, în care s-a aflat în fruntea diecezei de Wiener Neustadt, Kolonich a
petrecut cea mai mare parte a timpului alături de împărat, atât la Viena, cât şi la
Bratislava. GraŃie meritelor sale deosebite, la începutul anului 1672, a fost pus să activeze
în fruntea Camerei Aulice maghiare. Ca răsplată pentru zelul său de care a dat dovadă în
timpul asediului Vienei de către otomani, Kollonich a fost numit de către împărat în
funcŃia de episcop de Gyır (martie 1685). Pe data de 2 septembrie 1686, Papa InocenŃiu al
XI-lea l-a ridicat la demnitatea de cardinal al bisericii romane.
293 Paul Lendvai, Ungurii, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2001, p.157