Campeanu Europa 1.pdf - Institutul de Istorie

246
În pragul Europei. InstituŃiile transilvane în epoca prereformistăqq q
partea suveranului chiar şi instrucŃiuni de funcŃionare 633 . Potrivit acestei
prime reglementări, noua autoritate centrală trebuia să se ocupe cu toate
chestiunile legate de administrarea militară, de la aprovizionarea cu
alimente şi muniŃie a trupelor şi până la asigurarea pazei hotarelor
imperiului. ToŃi funcŃionarii săi au fost subordonaŃi acum forului superior
aulic, căruia îi întocmeau informări periodice. În cazuri speciale, se
prevedea şi expedierea unor comisari însărcinaŃi cu împuterniciri regale,
care să rezolve o problemă chiar la faŃa locului.
În fruntea colegiului, s-a desemnat un preşedinte care îl informa pe
suveran despre mersul dezbaterilor din cadrul consiliului 634 . În mod
obişnuit, programul de lucru al consilierilor era fixat între orele 6-10 înainte
de masă, dar, dacă situaŃia o impunea, se putea continua şi după-amiază. În
zilele de duminică şi alte sărbători religioase, activitatea înceta.
În anii imediat următori, organismul administrativ militar s-a întărit.
Pentru o evidenŃă mai bună a actelor, s-au introdus protocoalele de intrare
şi ieşire şi s-a organizat o cancelarie proprie 635 care, în anul 1564, a primit
din partea suveranului Maximilian al II-lea prima instrucŃiune de
funcŃionare 636 . Ea se compunea din: secretari, registrator, expeditor, mai
mulŃi concepişti, un diac şi un om de serviciu.
După pactul de moştenire din anul 1564, competenŃele colegiului au
fost restrânse la Austria Inferioară şi la spaŃiul ungar 637 . Abia în anul 1705
îşi va recâştiga influenŃa şi asupra celorlalte Ńări componente ale
imperiului 638 . Prin strămutarea CurŃii la Praga, forul se descompune: o
parte l-a urmat pe suveran, în timp ce un număr limitat de funcŃionari
activau şi pe mai departe la Viena 639 . După o perioadă de timp relativ
confuză, la începutul anilor 1600, situaŃia se restabilizează în forma sa
anterioară 640 .
633 Ö.Z. I/2, p.276-280
634 Titlul de preşedinte nu apare în textul prezentei instrucŃiuni. Este menŃionat, în schimb,
într-o altă reglementare emisă de Ferdinand I, datată 18 august 1557 (Ö.Z. I/1, p.238,
nota 6)
635 Ö.Z. I/1, p.240
636 Ö.Z. I/2, p.307-313
637 Arnold Luschin von Ebengreuth, op.cit., p.262
638 Ö.Z. I/2, p.49-51
639 Ö.Z. I/2, p.370
640 Ö.Z. I/2, p.391-401