Consideratii cu privire la relatia dintre Biserica ... - Revista Teologica

More documents

Recommendations

Info

Cel dintai principe care a luat masuri de usurare a vietii clericilor romani a fost Sigismund Rákóczy, care la 8 ianuarie 1608 acorda tuturor preotilor romani convertiti la calvinism drepturile de care se bucurau pastorii calvini. Un an mai tarziu, Gabriel Báthory a dat un edict in favoarea preotilor romani fii de iobagi, acordandu-le acestora dreptul de a se stramuta de la o parohie la alta (daca acest lucru se intampla cu stirea mitropolitului) impreuna cu toata familia si cu toate bunurile lor, precum si eliberarea lor de indatoririle iobagesti (cu exceptia cuvenitelor daruri catre nobil). Gabriel Bethlen (1613-1629) a acordat confesiunii calvine un rol politic, ca baza, mai intai, pentru constituirea Regatului Protestant al Daciei, iar, in al doilea rand, in lupta pe care a purtat-o impotriva Habsburgilor. Intentia lui Bethlen a fost legarea tuturor etniilor Transilvaniei in alianta cu tarile protestante din Apus (Suedia si Bran¬denburg). Biserica Ortodoxa a fost considerata ca un posibil aliat in lupta protes¬tan¬tis¬mului cu catolicismul promovat de Habsburgi. Tocmai de aceea a si cerut sprijinul patriar¬hului ecumenic Chiril Lukaris. Moartea lui Bethlen a insemnat sfarsitul acestei conceptii politice, precum si al planului de rezolvare universala a acestei misiuni, plan in care romanii par sa fi detinut un loc central. In februarie 1615, Bethlen l-a numit pe Teofil de la manastirea Prislop ca episcop de Vad (pe langa cele sase comitate traditionale si Maramures, mai recunostea jurisdictia lui Teofil peste cott. Bihor si peste districtul Bistrita si Gurghiu). Diploma face referire la deciziile ultimei diete, care cerea mai multa seriozitate din partea tuturor clericilor confesiunilor recepte, in savarsirea indatoririlor religioase. Principele considera ca avea o responsabilitate sa se ocupe si de Biserica romanilor, indicandu-i lui Teofil responsabilitatile care-i reveneau in calitatea de ierarh. Ii mai cerea sa aiba de grija ca preotii si protopopii sa viziteze cat mai des parohiile, sa indrepte moravurile, pedepsind pe cei rai si indemnand pe cei buni. Actul nu cuprinde nici o aluzie la datoria noului episcop de a reforma Biserica sa in sens calvin. Ba mai mult, diploma ameninta cu pedeapsa pe cei care vor mai rapi averi de la parohiile romanesti. De asemenea, autoritatile publice au fost obligate de principe sa dea tot sprijinul lui Teofil. In acelasi spirit de atragere a atentiei clericilor cu privire la indatoririle lor spirituale se incadreaza si sinodul convocat de mitropolitul Dosoftei (1623-1627) la 4 iulie 1627, la Alba Iulia. Acest sinod a luat masuri privitoare la viata morala a preotilor si credinciosilor ardeleni, stabilind amenzi in bani pentru preotii care savarseau fapte nevrednice sau care nu celebrau slujbele dupa tipic, dar si pentru credinciosi (in cazul in care nu posteau de 2 ori pe saptamana, sau rapeau fete, ori nu respectau sarbatorile). Totusi si Bethlen a promovat masuri de calvinizare a romanilor. La 17 februarie 1614 a acordat preotilor romani din comitatele Bihor, Crasna, Solnocul Interior convertiti la calvinism drepturi egale cu pastorii calvini, supunandu-i superintendentiei calvine de dincolo de Tisa (prin urmare, Bethlen parasise ideea infiintarii unei episcopii calvine pentru romanii convertiti, fapt care demonstreaza ca intr-adevar acest principe dorea o castigarea Bisericii Ortodoxe ca aliat in luptele cu Habsburgii catolici). Cu toate acestea insa, Bethlen isi exprima speranta ca si alti preoti romani vor urma exemplul celor convertiti. Datorita opozitiei sale fata de planul de calvinizare a Bisericii romanesti, Dosoftei (originar din Moldova) a fost inlaturat din scaun si inlocuit cu un preot innobilat din Ardeal, Gheorghe (Ghenadie II) din Brad. Acest mitropolit a fost cel dintai caruia i s-au impus conditii pentru calvinizarea Bisericii romanesti. Din diploma din 9 aprilie 1638 a lui Gheorghe I Rákóczy aflam ca este vorba de un numar de cinci conditii. Iar din scrisorile trimise la 26 septembrie 1640 de superintendentul calvin maghiar Geleji principelui Gheorghe I Rákóczy aflam ca acestea fusesera formulate de episcopul Keserü Dajka János (superintendent intre 1618-1633), dar ca acestea au fost „foarte slabe si putine”, pe care Ghenadie „ca un neputincios, unele le-a tinut, dar altele nicidecum”. Absolutismul princiar a atins punctul culminant in epoca in care la carma Transilvaniei s-a aflat familia Rákóczy, iar acest absolutism princiar a fost cladit pe baza preceptelor calvine si pe suportul politico-religios al religiilor recepte. Politica lor religioasa a fost una de forta, absolutista, cei doi principi amestecandu-se in viata interna a Bisericii Reformate, persecutandu-i pe sabbatarieni si hotarand indeaproape modul de organizare a Bisericii Ortodoxe. Istoricul Juhász aseamana perioada principilor Rákóczy cu cea din timpul lui Ioan Sigismund Zapolya, diferenta constand doar in aceea ca activitatea misionara, de calvinizare a Bisericii romanesti a fost dusa doar de principi, starile fiind preocupate mai mult de pastrarea privilegiilor lor, urmarind ca drepturile date preotilor romani sa nu loveasca interesele stapanilor feudali. In randul starilor nu a existat responsabilitate misionara, nici initiativa de reformare a Bisericii romanesti, grija lor fiind nu convertirea romanilor la calvinism, ci aceea de mentinere a situatiei politice si religioase existente. Actiunea principilor Rákóczy de reformare a Bisericii romanesti a fost dusa pe mai multe fronturi: mitropolitii romani au fost controlati indeaproape, prin conditii puse la instalare, precum si prin subordonarea lor fata de superintendentul calvin maghiar. Aceste conditii erau similare asa-numitelor capitulatii de alegere, pe care trebuiau sa le semneze, inainte de alegere, atat imparatii germani, cat si regii habsburgi ai Ungariei, ba chiar si regii polonezi si principii ardeleni;• mitropolia ardeleana a fost restransa teritorial, prin scoaterea de sub autoritatea vladicii a unor protopopiate si punerea lor sub controlul direct al sinodului si episcopului reformat maghiar;• a fost reluata partial intentia lui Ioan Sigismund Zapolya, de infiintare a unei Biserici romanesti calvine (insa numai in Bihor, Fagaras si comitatele Solnocul de Mijloc, Solnocul Interior, Maramures, Satmar si districtul Chioar;• cei doi principi au actionat direct asupra protopopilor si preotilor, innobiland-i pe unii (aproximativ un sfert din totalitatea preotilor romani ardeleni) si acordandu-le diferite scutiri materiale;• cei doi principi au dus actiunea de reformare a Bisericii romanesti si prin intermediul tiparului, sponsorizand tiparirea de carti in limba romana.• Un sprijin puternic in aceasta activitate de reformare a Bisericii romanesti a venit din partea superintendentilor calvini István Katona Geleji (nascut in anul 1589, luat de copil rob de catre tatari, rascumparat, trimis de Bethlen pentru studii la Heidelberg, episcop intre 1633-1649) si Georgius Csulai (de origine romaneasca, inrudit prin mama cu principele Barcsai; pastor, apoi senior la Odorheiul Secuiesc, superintendent intre anii1650-1661). Juhász ii condamna pentru zelul lor misionar excesiv. Geleji a fost cel care a definit si formulat practic politica religioasa fata de romani a
principilor Rákóczy. El era adeptul unificarii protestantismului, dorind sa-i aduca in aceasta uniune si pe romani. Conform istoricului Juhász, planul lui Geleji de reformare a Bisericii romanesti insemna de fapt unificarea celor doua Biserici. Intr-adevar, inca din anul 1634, Gejeli se intitula episcop al romanilor ortodocsi (= calvini). Iar patru ani mai tarziu, cand principele a intarit la 9 aprilie 1638 scutiri mai vechi acordate clerului roman, a reformulat cele cinci conditii puse mitropolitului de catre Bethlen, adaugand una noua, anume ca mitropolitul roman de la Alba Iulia sa atarne de superintendentul calvin maghiar. Intentiile lui Geleji privitoare la Biserica romaneasca se vadesc cel mai bine din cele sase scrisori pe care le-a trimis principelui Rákóczy dupa moartea lui Ghenadie II, intre 4 septembrie si 8 octombrie 1640. Din aceste scrisori rezulta dispretul lui Geleji fata de credinta romanilor ardeleni, credinta considerata a fi „in mare parte superstitie pura”, deosebita chiar si de credinta ortodoxa greceasca, fapt pentru care superintendentul calvin isi exprima dorinta sa fie numit ca succesor al lui Ghenadie, un grec din Tara Romaneasca, si nu un roman ardelean. Geleji il avea in vedere pe Meletie Macedoneanul, cunoscut pentru activitatea tipografica de la sud de Carpati. Acesta a si sosit in Transilvania, fiind interogat si apreciat de superintendentul calvin. Tot in aceste scrisori (anume in cea din 22 septembrie) sunt cuprinse si 24 de conditii con¬siderate de Geleji ca necesare a fi puse noului mitropolit roman. Primele patru conditii priveau invatamantul religios in limba romana, apoi predicarea in limba poporului; promovarea tipografiei, in timp ce restul cuprindeau masuri de calvinizare a Bisericii romanesti: tiparirea in romana a rugaciunilor de dimineata si de seara, apoi a catehismului calvin; inlaturarea cultului sfintilor, a crucii, a posturilor, a anumitor obiceiuri romanesti de inmormantare. Cea din urma conditie cerea ca mitropolitul roman sa asculte de superintendentul calvin. Dar din scrisoarea redactata doua zile mai tarziu, aflam ca Meletie nu a putut accepta aceste conditii. A declarat ca era constient ca, in cazul in care le-ar fi primit, nu ar mai fi fost hirotonit de nici un patriarh; ba, mai mult, ca ar fi afurisit. Totodata, Meletie Macedoneanul a declarat ca ar fi putin probabil sa existe un roman care sa accepte asemenea conditii. Concluzia lui Geleji a fost aceea ca nu a putut gasi nici un candidat „care sa-si schimbe religia din temelie (in fundamentalibus)”, propunand din aceasta cauza o noua tactica, aceea a pasilor marunti: pentru inceput ar fi de ajuns sa se determine obstea proasta sa lepede superstitiile, apoi sa se continue cu a doua generatie, pe care sa o invete dreapta credinta in scoli. Din motive politice (consolidarea relatiilor cu principatul vecin Moldova), Gheorghe Rákóczy I l-a numit ca mitropolit ortodox ardelean pe Ilie Iorest. Din pacate nu detinem actul de numire, insa se poate presupune ca i s-au impus anumite conditii. Totusi, nu pot fi cele 24 conditii redate in cea de a treia scrisoare a lui Geleji catre Rákóczy, deoarece, in urmatoarea scrisoare, superintendentul maghiar isi exprimase convingerea ca nu va gasi pe nimeni dispus sa le accepte. Detinem insa un alt document, semnat cam in aceeasi perioada, anume cel de numire a lui Avram din Burda ca episcop al romanilor bihoreni (30 septembrie 1641). Acestuia i s-a cerut sa asculte de superintendentul maghiar si de protopopul calvin din Bihor; sa propovaduiasca credinta adevarata in limba romana si sa savarseasca Tainele in forma curata, fara adaugiri omenesti. Cel dintai act care cuprinde o lista de conditii impuse unui mitropolit roman e acela de numire a lui Simion Stefan, din 10 octombrie 1643. Potrivit acestora, mitropolitul trebuia sa aiba de grija ca in timpul pastoririi lui, cuvantul lui Dumnezeu sa fie predicat in duminici, sarbatori, cat si la inmormantari, insa doar dupa textul Bibliei (deci s-a cerut inlaturarea Sf. Traditii); sa se invete tineretul Catehismul calvinesc din 1640-1642; Botezul sa fie administrat doar cu apa simpla, nu cu apa sfintita; apoi fara ungerea cu mir si fara celelalte ceremonii din „ritul romanesc”; Euharistia sa fie acordata doar adultilor si doar celor cu viata curata; Iisus Hristos sa fie venerat ca unicul Mijlocitor dintre oameni si Dumnezeu; crucile, icoanele sa aiba doar un rol de podoabe, care sa aminteasca de viata Mantuitorului; superstitiile romanesti de la inmormantari sa fie eliminate; casatoriile sa se anunte cu trei duminici inainte, astfel ca poporul sa poata cunoaste si anunta eventualele piedici. Cununia sa se faca cu juramant, divorturile sa se faca dupa obiceiul Bisericii Reformate din Ardeal; romanilor dornici sa treaca la calvinism, sa le fie permis. Lui Simion Stefan i s-a mai cerut sa convoace anual un sobor al tuturor protopopilor, sinod la urmau sa fie dezbatute problemele importante din viata Bisericii, dar cu stirea si aprobarea superintendentului calvin maghiar. De asemenea, in aceleasi conditii s-a stipulat ca protopopii sa fie alesi de consistoriu in unanimitate si cu aprobarea superintendentului calvin. Nici unul din protopopi nu putea fi judecat si pedepsit fara aprobarea superintendentului. Iar in cadrul vizitelor canonice, mitropolitul trebuia sa judece toate cauzele mai importante, insa numai impreuna cu protopopii care il insoteau. Instanta de apel urma sa fie mitropolitul, iar verdictele puteau fi date doar cu aprobarea superintendentului. Interesanta este cererea ca preotii romani sa nu boteze, cunune sau inmormanteze persoane de etnie maghiara, decat in cazul unor casatorii mixte dintre romani si maghiari, si la dorinta partii maghiare. Din aceste 15 conditii puse lui Simion Stefan, se poate constata foarte clar rolul preponderent acordat de autoritatile politice si religioase reformate clerului roman inferior, anume protopopilor si sinodului general anual al Bisericii romanesti. Potrivit istoricului Juhasz, conditiile puse in 1643 prevedeau nu atat reformarea cultului si a vietii liturgice a romanilor (desi si aceste puncte erau prevazute), cat mai ales asigurarea ca administrarea Bisericii romanesti va putea duce la o reala unire cu Biserica Reformata din Ardeal. Biserica romaneasca ar fi incetat sa fie, in urma respectarii acestor conditii, o „Ecclesia in episcopo”, deoarece mitropolitul ar fi fost coborat la rangul de „primus inter pares”, trebuind sa imparta puterea cu sinodul general, acesta primind putere legislativa. Puterea executiva in Biserica romaneasca urma sa fie detinuta de adunarea protopopilor, iar peste toti acestia trebuia sa se afle superintendentul calvin si principele, in calitatea sa de summus episcopus. Precum am amintit mai sus, o alta practica a conducerii calvine din Transilvania a fost reducerea jurisdictiei mitropolitului ortodox, prin subordonarea unor protopopi jurisdictiei episcopului calvin. Dupa inlaturarea lui Ilie Iorest, superintendentul calvin Geleji le-a cerut unui numar de 17 protopopi romani (din totalul de 20) sa subscrie un reversal, prin care acceptau sa treaca sub jurisdictia directa a episcopului calvin. Astfel, jurisdictia lui Simion Stefan urma sa fie restransa doar la trei protopopiate. Dar, in urma discutiilor dintre clerul romanesc si conducerea Bisericii reformate, s-a prevazut pana la urma, in actul de numire a lui Simion Stefan, din 10 octombrie 1643, ca mitropolitul roman sa-si pastreze jurisdictia peste toate protopopiatele, cu exceptia celor din Tara Fagarasului (desigur, si cu
Page 1 and 2: Consideratii cu privire la relatia
Page 3: „intre toleranta si intoleranta
Page 7 and 8: asemenea, comisia trebuia sa ia mas

Consideratii cu privire la relatia dintre Biserica ... - Revista Teologica

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?