Consideratii cu privire la relatia dintre Biserica ... - Revista Teologica
Consideratii cu privire la relatia dintre Biserica ... - Revista Teologica
Consideratii cu privire la relatia dintre Biserica ... - Revista Teologica
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
asemenea, comisia trebuia sa ia masuri pentru deschiderea unei scoli si pentru reinfiintarea tipografiei; apoi sa-l<br />
insoteasca pe mitropolit in toate vizitele sale pastorale; sa aprobe in prea<strong>la</strong>bil hirotoniile de preoti savarsite de<br />
mitropolit, pre<strong>cu</strong>m si sa convoace un sobor in care sa fie judecate si rezolvate p<strong>la</strong>ngerile preotilor impotriva<br />
mitropolitului. Soborul din 6 iulie 1679 a fost convocat de titori pentru a prelua de <strong>la</strong> Sava Brancovici averea<br />
bisericeasca.<br />
4. Legaturile <strong>dintre</strong> <strong>Biserica</strong> Ortodoxa din Transilvania si Mitropolia Ungrov<strong>la</strong>hiei<br />
Interesante sunt si re<strong>la</strong>tiile <strong>dintre</strong> <strong>Biserica</strong> romaneasca din Principatul Transilvaniei si Mitropolie Ungrov<strong>la</strong>hiei de <strong>la</strong><br />
Targoviste, apoi Bu<strong>cu</strong>resti. Pre<strong>cu</strong>m am amintit mai sus, v<strong>la</strong>dicii romani din Ardeal, care se intitu<strong>la</strong>u mitropoliti, au fost<br />
alesi de sobor, confirmati de principii transilvaneni si hirotoniti apoi in Tara Romaneasca.<br />
<strong>Biserica</strong> Ortodoxa din Transilvania a fost considerata de conducerea politica si bisericeasca de <strong>la</strong><br />
Targoviste/Bu<strong>cu</strong>resti drept o eparhie sufragana a Mitropoliei Ungrov<strong>la</strong>hiei, acest fapt fiind re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t si de Sigismund<br />
Bathory in anul 1595. V<strong>la</strong>dicii din Alba Iulia erau hirotoniti conform obiceiului in Tara Romaneasca (chiar si Ilie Iorest,<br />
ajuns ierarh prin interventia lui Vasile Lupu, a fost hirotonit <strong>la</strong> sud de Carpati). Intre domnii Tarii Romanesti si principii<br />
Transilvaniei existau legaturi politice uneori chiar foarte bune (de exemplu acelea <strong>dintre</strong> familia Rákóczy si Matei<br />
Basarab ori Constantin Serban; apoi acea <strong>dintre</strong> Apafi si Grigorie I Ghica ori Serban Canta<strong>cu</strong>zino). Cand legaturile<br />
<strong>dintre</strong> conducatorii celor doua tari erau bune, ierarhii de <strong>la</strong> Alba Iulia se bu<strong>cu</strong>rau de favoarea principelui (de exemplu,<br />
Grigorie I Ghica a intervenit in favoarea lui Sava Brancovici, astfel ca mitropolitul ardelean a putut convoca sinodul<br />
din 1675), insa atunci cand re<strong>la</strong>tiile erau incordate, v<strong>la</strong>dicii ardeleni aveau de suferit (caderea lui Ilie Iorest s-a datorat<br />
si re<strong>la</strong>tiilor incordate <strong>dintre</strong> Rákóczi I si Vasile Lupu). De obicei, Mitropolia Ungrov<strong>la</strong>hiei accepta sa hirotoneasca<br />
pentru Alba Iulia pe candidatul trimis de conducerea principatului intracarpatic. Insa dupa depunerea lui Sava<br />
Brancovici, datorita interventiei <strong>la</strong> Bu<strong>cu</strong>resti a lui Gheorghe Brancovici, Serban Canta<strong>cu</strong>zino a inceput sa se implice<br />
mai mult in viata Bisericii Ortodoxe din Ardeal. Domnitorul muntean a intervenit <strong>la</strong> Poarta, ba mai mult, s-a aliat <strong>cu</strong><br />
pribegii ardeleni care doreau detronarea lui Apafi, conducatorii opozitiei ardelene, Ladis<strong>la</strong>u Csaky si Christofor Pasko<br />
promitand conducerii de <strong>la</strong> Bu<strong>cu</strong>resti eliberarea lui Sava si restabilirea libertatilor Bisericii romanesti din Transilvania.<br />
Sava Brancovici a fost eliberat, dar a murit <strong>cu</strong>rand, in anul 1683.<br />
Iosif Budai a fost acceptat <strong>cu</strong> greu de domnitorul Serban Canta<strong>cu</strong>zino si de mitropolitul Teodosie al Ungrov<strong>la</strong>hiei, fapt<br />
confirmat in scrisoarea trimisa de domnitorul de <strong>la</strong> Bu<strong>cu</strong>resti lui Apafi <strong>la</strong> 4 septembrie 1680. Acceptarea noului<br />
mitropolit s-a datorat doar dorintei ca romanii ardeleni sa nu ramana fara pastor.<br />
Dar urmasul lui Iosif Budai, gre<strong>cu</strong>l Ioasaf (1682-1683), a fost ales nu de Soborul mare al Bisericii romanesti din Ardeal,<br />
ci de Soborul Mitropoliei Ungrov<strong>la</strong>hiei, <strong>la</strong> 1 aprilie 1682, motivatia fiind tocmai vechiul drept al Mitropoliei Ungrov<strong>la</strong>hiei<br />
de a avea grija de <strong>Biserica</strong> din Transilvania. Datorita interventiei domnitorului muntean, Ioasaf a fost re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t de<br />
Apafi, insa modul alegerii sale a dus <strong>la</strong> neacceptarea sa de catre o parte a protopopilor ardeleni, un numar de sapte<br />
protestand imediat dupa sosirea lui Ioasaf in Transilvania.<br />
Cu acest prilej, „dreptul bisericesc ardelean sufera o schimbare radica<strong>la</strong>, introdusa de Serban Canta<strong>cu</strong>zino si<br />
mitropolitul Teodosie, prin care mitropolitii de <strong>la</strong> Alba Iulia se aleg de sinodul episcopesc al Ungrov<strong>la</strong>hiei, <strong>cu</strong><br />
aprobarea domnului”. Urmasii lui Ioasaf pe scaunul v<strong>la</strong>dicesc de <strong>la</strong> Alba Iulia au fost alesi, ce-i drept, de soborul<br />
Bisericii ardelene, dar realesi si de sinodul Mitropoliei Ungrov<strong>la</strong>hiei dintr-un numar de mai multi „candidati”. Insa din<br />
modul alegerii lui Var<strong>la</strong>am, putem trage concluzia ca alegerea din sinodul de <strong>la</strong> Bu<strong>cu</strong>resti era doar o formalitate<br />
juridica, pentru a justifica revendicarile Mitropoliei Ungrov<strong>la</strong>hiei de jurisdictie asupra Bisericii ardelene. Dupa moartea<br />
lui Sava, Serban Canta<strong>cu</strong>zino i-a cerut lui Apafi sa fie re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t ca succesor un anumit preot <strong>cu</strong> numele Ieremia.<br />
Sinodul protopopilor ardeleni l-a ales insa pe Var<strong>la</strong>am. Acesta a plecat <strong>la</strong> Bu<strong>cu</strong>resti, unde s-a intrunit sinodul<br />
mitropolitan care l-a „ales” pana <strong>la</strong> urma, dintr-un numar de sase „candidati”.<br />
Important este insa faptul ca toti „cei alesi” pana <strong>la</strong> urma de Sinodul Mitorpoliei Ungrov<strong>la</strong>hiei au fost obligati sa<br />
semneze o marturisire de credinta, cea mai <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>ta fiind aceea a lui Atanasie Anghel, redactata de patriarhul<br />
Dositei al Ierusalimului.<br />
Tragand a<strong>cu</strong>m o concluzie in ceea ce priveste regimul confesional din Principatul autonom al Transilvaniei, putem<br />
afirma urmatoarele:<br />
Confesiunile ardelene au fost impartite in confesiuni legale si ilegale. Intre cele legale s-au diferentiat: a) cele recepte<br />
si b) cele tolerate in mod conditionat.<br />
<strong>Biserica</strong> Ortodoxa din Transilvania a fost o confesiune tolerata, fiind vorba de o toleranta negativa. Puterea politica a<br />
principatului nu a scos <strong>cu</strong>ltul ortodox in afara legii, ci a incercat o reformare a acestuia, pre<strong>cu</strong>m si o apropiere<br />
administrativa a Bisericii Ortodoxe de cea Reformata. Din punct de vedere administrativ, autoritatile calvine au<br />
considerat ca au reusit o unificare a Bisericii romanesti <strong>cu</strong> cea maghiara-calvina. Insa aceasta „unitate” a avut urmari<br />
minime asupra invataturilor dogmatice. A existat doar un succes in privinta introducerii limbii romane in <strong>cu</strong>lt, succes<br />
conditionat insa de miscarea, desfasurata in aceeasi directie, in <strong>Biserica</strong> din Tara Romaneasca.<br />
Conform opiniei lui David Prodan, actiunile de reformare a Bisericii romanesti au avut ca urmare o accentuare a<br />
caracterului national al Ortodoxiei. Nobilimea veche romaneasca a aderat <strong>la</strong> calvinism, in timp ce poporul de rand a<br />
ramas ancorat in Ortodoxie. Religia romaneasca, Ortodoxia, a coborat in adancime, a imbracat forme popu<strong>la</strong>re, s-a<br />
imbibat <strong>cu</strong> credinte si obiceiuri primare. Prin aceasta a devenit o ortodoxie proprie, componenta a etni<strong>cu</strong>lui romanesc.<br />
Religiozitatea romaneasca a devenit o caracteristica a poporului roman, un semn al identitatii sale. Drept rezultat s-a<br />
accentuat si mai mult separatia <strong>dintre</strong> romani si cele<strong>la</strong>lte natiuni din Transilvania. Conducerea reformata a<br />
Transilvaniei a incercat sa-si indrepte actiunile direct spre poporul de rand. Si-a dat seama ca nu poate rezolva nimic<br />
prin propaganda teologica. De aceea a coborat spre formele de religiozitate atat de sensibile poporului (din moment<br />
ce constituiau o caracteristica a lui). A patruns in ritualuri, in complexul credintelor popu<strong>la</strong>re, incercand schimbarea<br />
religiozitatii, a ritualurilor (inchinarea <strong>la</strong> icoane, posturile, impartasania). S-a lovit insa de zidul unei credinte popu<strong>la</strong>re<br />
conservative si inaccesibile. Insistenta calvina a avut ca urmare o intarire a constiintei de sine din partea romanilor,