A XI-a Sesiune plenară a Comisiei Mixte ... - Revista Teologica

A XI-a sesiune pentru dialogul între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică
practicat de mulţi ortodocşi: patriarhi, episcopi, clerici, monahi şi laici, care astfel
s-ar fi „pus automat pe ei înşişi în afara Bisericii”. Ierarhilor şi teologilor ecumenişti
le revin „responsabilităţi colective” pentru „activităţile lor condamnabile”,
pentru că pun la îndoială tradiţia patristică, seamănă îndoială în mulţi credincioşi
şi îi atrag în rătăcire şi dezastru spiritual. În concluzie, toţi ecumeniştii ortodocşi,
indiferent de locul lor şi Biserică, ar fi „în opoziţie cu predania sfinţilor”, şi de aceea
„poziţia lor trebuie condamnată şi respinsă de toţi ierarhii şi poporul ortodox”.
Semnată de câteva sute (acum câteva mii) de monahi şi clerici greci – între
care arhimandriţi şi stareţi de mănăstiri, dar şi preoţii profesori pensionari Gh. Metallinos
şi Theodoros Zissis, vechi antiecumenişti –, „mărturisirea” a provocat un
scandal de proporţii atunci când în fruntea semnatarilor au apărut şi patru mitropoliţi
greci (Serafim al Kitherei, Kosma al Etoliei, Serafim al Pireului şi Ieronim
al Gorthyniei – ulterior aceştia şi-au retras semnăturile).
Alertat de aceste evoluţii, patriarhul ecumenic Bartolomeu a adresat arhiepiscopului
Ieronim al Atenei o scrisoare în care-şi exprimă neliniştea şi cere luarea
de măsuri. În scrisoare se arată că, deşi cunoştea polemicile fanatice şi necucernice
ale unor cercuri zelotiste din Grecia împotriva relaţiilor şi dialogurilor ecumenice,
Patriarhia Ecumenică nu le-a împiedicat până acum. Dar recenta declaraţie
antiecumenistă creează îngrijorare din trei motive: a) se pretinde „mărturisire de
credinţă”, deşi n-are o confirmare sinodală în acest sens; b) proclamă pe toţi cei
angajaţi în dialoguri ecumenice drept situaţi în afara Bisericii, deşi nu rup comuniunea
cu ei şi c) e semnată şi de câţiva mitropoliţi, care la rândul lor continuă să-i
pomenească pe colegii lor ecumenişti. Prin aceasta, ca şi prin tolerarea şi încurajarea
şi de către alţi episcopi a unor activităţi similare, Biserica Greciei creează
o problemă nu doar internă, ci la nivelul comuniunii interortodoxe. De aceea e
rugată să ia cât mai repede posibil o poziţie oficială atât faţă de aşa-zisa „mărturisire”,
cât şi faţă de clericii semnatari, luând în considerare „sămânţa de schismă”
şi pericolul pentru unitatea Bisericii ascunse aici.
Pe acest fond deja tensionat a venit pe 10 septembrie scrisoarea deschisă a
profesorului de dogmatică din Tesalonic Dimitrios Tselenghidis adresată Comunităţii
Sfântului Munte, ca şi tuturor întâi-stătătorilor Bisericilor Ortodoxe, în careşi
exprimă neliniştile cu privire la tema reuniunii Comisiei de dialog din Cipru
– primatul episcopului Romei în mileniul I – şi o evaluare teologică personală cu
privire la metodologia şi conţinutul dialogului teologic ortodox–romano-catolic.
În opinia dogmatistului din Tesalonic, discutarea chestiunii primatului papal în
acest stadiu al dialogului e „inoportună şi prematură”; înainte de ecleziologie s-ar
fi impus discutarea diferenţelor dogmatice: Filioque, infailibilitatea şi harul creat,
care videază de conţinut ecleziologia şi sacramentologia romano-catolică şi prin
care Biserica a încetat a mai fi o „comunitate de îndumnezeire”. Aceste diferenţe
dogmatice îi plasează în afara Bisericii pe romano-catolici şi pe papă, şi atunci
Actualitatea ecumenică
203