A XI-a Sesiune plenară a Comisiei Mixte ... - Revista Teologica

Arhid. Dr. Ioan I. Ică jr.
fe, 7 pagini) cu o structură sistematică: 1. Introducere (§ 1-3); 2. Biserica Romei
ca prima sedes (§ 4-11); 3. Episcopul Romei ca succesor al lui Petru (§ 12-16);
4. Rolul episcopului Romei în momente de criză (§ 17-20); 5. Influenţa factorilor
neteologici (§ 21-22); 6. Concluzie (§ 23). Mult mai amplu şi detaliat (71 de
paragrafe, 16 pagini), textul grupului englez a adoptat o prezentare de tip strict
istoric: Introducere (§ 1-3); Noul Testament (§ 4-14); Primele trei secole (§ 15-
21); De la Niceea la Chalcedon (§ 22-35); De la Chalcedon la Niceea (§ 36-47);
De la anul 700 la anul 1000 (§ 48-60); Concluzii (§ 61-71). Din aceste două texte
Comitetul de coordonare a dialogului întrunit între 27 septembrie-3 octombrie
2008 la Elounda în Creta (la care din partea Bisericii Ortodoxe Române a participat
Preasfinţitul Părinte Episcop Petroniu) a compus un text comun intermediar
şi compozit de 10 pagini şi 32 de paragrafe pe structura textului francez, în care a
inserat pasaje din textul englez. Textul de la Elounda a devenit astfel baza de lucru
pentru plenara Comisiei din Cipru.
Participanţii ortodocşi au exprimat la unison opinii critice faţă de textul de
la Elounda, mai ales că, potrivit regulilor Comisiei, textul pregătitor poate fi doar
ameliorat, dar nu şi schimbat într-un mod radical. Neparticipând la lucrări nici la
Ravenna, nici la Elounda, arhiepiscopul rus Ilarion a distribuit, iarăşi contrar regulilor
Comisiei, un text (5 pagini şi jumătate) cu „remarci critice” din partea Bisericii
Ortodoxe Ruse, desfiinţând practic textul de la Elounda cu un document ambiguu
şi nesatisfăcător, inacceptabil ca atare pentru Biserica Rusă. Alţi participanţi
au scos în evidenţă caracterul tipic romano-catolic al structurii şi subtitlurilor,
precum şi viziunea ideală, excesiv de pozitivă, despre papalitate şi istoria Bisericii
din mileniul I adoptată de document, din care au fost omise referinţele la momentele
critice şi tensiunile dintre Roma şi Răsărit (de exemplu, momentul Fotie). O
lungă discuţie a opus în final pe mitropolitul Zizioulas şi arhiepiscopul Ilarion
(secondat de profesorul georgian Gh. Zviadadze) pe tema interpretării primatului
de onoare: pur onorific pentru arhiepiscopul rus, pentru reprezentantul Patriarhiei
Ecumenice primatul e obligatoriu însoţit şi de o autoritate (exousia) de coordonare
şi un drept de apel, limitată de sinodalitate, dar totuşi autoritate. Aceeaşi dezbatere
va mai reizbucni o dată în plen, atestând încă o dată faptul că discuţia primatului în
Biserică la nivel universal pune în joc un „trialog”, o confruntare între concepţiile
diferite ale celor trei „Rome” ale Bisericii vechi: Roma veche papală, Roma nouă
constantinopolitană şi a Treia Romă, moscovită. Dacă prima a adoptat un primat
de jurisdicţie universală, iar cea de-a doua pledează pentru un primat de coordonare
cu autoritate limitată, cea de-a treia susţine la nivel universal un primat pur
onorific, simbolic, lipsit de orice autoritate şi conţinut juridic.
Din rezumatul discuţiilor părţii romano-catolice făcut de cardinalul Kasper a
rezultat că aceasta este în general satisfăcută de documentul de la Elounda. Fap-
206