A XI-a Sesiune plenară a Comisiei Mixte ... - Revista Teologica

Arhid. Dr. Ioan I. Ică jr.
cum poate fi discutată poziţia în Biserică a unei persoane aflate în esenţă în afara
Bisericii? Mai ales că, prin dogmatizarea infailibilităţii sale şi a primatului său de
putere de Conciliul Vatican I, papa a luat în Biserică locul Duhului Sfânt şi a fost
invalidat şi sistemul sinodal de conducere a Bisericii. Athoniţii şi Sinoadele Bisericilor
locale sunt invitaţi să dezbată tema anticipat („profilactic”) pentru a se evita
„eventualele rateuri teologice şi ecleziologice” ale Comisiei Mixte în Cipru.
Salutată de „zelotişti” ca un gest profetic, scrisoarea profesorului Tselenghidis
a provocat răspunsul copreşedintelui ortodox al Comisiei de dialog, mitropolitul
Ioannis Zizioulas, într-o scrisoare din 20 septembrie adresată tuturor
mitropoliţilor, în care reputatul teolog îşi propune să aducă trei serii de clarificări
decisive la minciunile şi calomniile propagate de antiecumenişti: 1. Dialogul teologic
cu romano-catolicii se desfăşoară pe baza unor decizii panortodoxe (ultima
dată în 1986) luate în unanimitate şi a acordurilor unanime ale tuturor Bisericilor
autocefale prin memorandumuri în care toate susţin continuarea dialogului în ciuda
dificultăţilor. Cei ce se opun acestuia resping decizii sinodale panortodoxe şi
contestă astfel ortodoxia tuturor Sinoadelor Bisericilor autocefale, revendicând-o
orgolios pentru ei înşişi. 2. Tema primatului a fost şi ea hotărâtă panortodox prin
memorandumurile amintite, ca şi centrarea dialogului în această fază pe ecleziologie
(lăsând discutarea celorlalte diferenţe dogmatice pentru o etapă ulterioară);
inacceptabilă e nu critica unui profesor de teologie, ci faptul că acesta strigă că
e periclitată ortodoxia atunci când toţi întâi-stătătorii nu împărtăşesc punctul său
de vedere. 3. Propagarea în mass-media de către antiecumenişti că în Cipru se va
semna „unirea Bisericilor” decisă la Ravenna este o dezinformare calomnioasă
făcută cu bună ştiinţă pentru că este clar atât că dialogul va fi unul foarte lung, date
fiind diferenţele acumulate în o mie de ani de separaţie, cât şi faptul că orice comisie
este doar una de studiu, deciziile trecerii sau nu la o „unire” fiind exclusiv de
competenţa Sinoadelor Bisericilor autocefale şi a unui Sinod Panortodox. Întreaga
controversă anti ‐ sau proecumenism din Grecia – arată în final Zizioulas – are în
fundal o miză ecleziologică internă decisivă şi ea ţine de răspunsul la întrebările
capitale: Cine are autoritatea în Biserică: sinoadele sau zelotiştii? Pot exista oare
ortodoxie sau dogme fără sinoade?
Într-o scrisoare din 5 octombrie către Sfântul Sinod al Bisericii Greciei, profesorul
Tselenghidis revine cu explicaţii. Se plânge că a fost răstălmăcit, pentru că
motivul scrisorii sale din 10 septembrie a fost tocmai acela de a provoca o discuţie
sinodală a temei dialogului cu romano‐catolicii şi o poziţie oficială faţă de tema
reuniunii din Cipru. O poziţie care să fie în acelaşi timp a unei Biserici Ortodoxe
– identică cu Biserica una, sfântă… din Crez –, dar şi a unei Biserici greceşti cu
adevărat libere şi autocefale – aluzie la faptul că dialogul e condus de ierarhi din
Patriarhia Ecumenică şi aceştia nu pot vorbi în numele altei Biserici autocefale.
204