ADEVĂRUL CREŞTIN

va ierta greşelile voastre.
Dar dacă nu iertaţi oameniloi greşelile lor,
nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile
voastre."
(Matei 6.9-15)
Singurul comentariu pe care Domnul Isus îl face
asupra rugăciunii este acela de a insista asupra
absolutei necesităţi a iertării. Remarcaţi că El nu a
spus : „Tată, ajută-ne să iertăm altora, aşa cum Tu
ne-ai iertat", ci mai degrabă : „Tată, iartă-ne
greşelile noastre, cum şi noi iertăm celor ce neau
greşit". Mesajul este clar şi direct.
în această rugăciune pe care o spunem adesea,
realizăm bine ceea ce spunem ? Dacă noi nu am
iertat, este ca şi cum am spune lui Dumnezeu :
„Tată, nu mă ierta ! Iartă-mă numai In măsura în
care eu iert altora". Vă luptaţi actualmente pentru a
obţine victoria asupra unui păcat anume ? Dacă
acesta este cazul dumneavoastră, nu veţi putea
obţine izbânda atâta timp cât nu v-aţi iertat pe
dumneavoastră înşivă. Şi pentru ce nu v-aţi iertat ?
Oare nu pentru că refuzaţi să iertaţi altora ?
Atunci când începem să iertăm, viaţa noastră de
rugăciune se schimbă. Aici are ioc prima
transformare. Rugăciunea devine o sursă de bucurie
şi de biruinţă. Puterea lui Dumnezeu va fi liberă să
acţioneze în noi şi prin noi. Noi nu vom mai fi
aceeaşi persoană. Duhul Sfânt este înainte de toate
un duh de iertare, singura bază a oricărei vieţi de
rugăciune eficace.
2. Iertarea transformă relaţiile
noastre cu ceilalţi.
la şapte ori ? Isus i-a zis : „Eu nu-ţi zic până la
şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte".
(Matei ld. 2i—22).
Dacă luăm în considerare o zi de 16 ore de
activitate, iertând de 490 ori, aceasta face o medie
de 30 ori pe oră sau o dată la fiecare două minute.
Altfel spus, iertarea noastră trebuie să fie constantă
şi nelimitată. Domnul Isus vrea deci să ne spună
foarte clar că iertarea este cheia relaţiilor noastre cu
aproapele nostru, căci fără aceasta orice comunicare
sau comuniune devine imposibilă. Singură iertarea
va restabili, transform _i şi ameliora relaţiile
noastre. Deci, nu avem de ales : Domnul ne cere să
iertăm, să iertăm, să iertăm !
Acest adevăr esenţial al Evangheliei este cu
adevărat pus în practică ? Cum este el în viaţa
dumneavoastră ?
Pilda robului nemilostiv ne va ajuta să-1
concretizăm.
Un anumit rege descoperă că unul din servitorii
iui ii datorează 10 000 talanţi. Era o sumă astronomică.
Ea corespundea la aproximativ două
miliarde lei. Bineînţeles că servitorul nu avea cu ce
plăti. Atunci a fost vândut el, soţia lui, c iii săi şi tot
ceea ce avea. Atunci el s-a prosternat în faţa regelui
şi a spus : „Doamne, mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi
plăti tot". Plin de milă, stăpânul l-a lăsat să plece şi
i-a iertat datoria. Ieşind, servitorul întâlneşte pe unul
din tovarăşii lui care îi datora o sută de dinari, sumă
mică, aproximativ 30 000 lei. A pus mâna pe el, l-a
strâns de gât, spunându-i : „Plăteşte-mi ce-mi eşti
dator". Tovarăşul lui îi ruga : „Mai îngăduieştemă,
şi-ţi voi plăti". Dar primul nu a vrut să ştie de
nimic, şi s-a dus şi l-a aruncat în închisoare, până va
plăti ce-i datora. Cunoaşteţi reacţia severă a
stăpânului cu privire la servitorul cel rău. „Eu
„Atunci Petru s-a apropiat de El, şi I-a zis :
„Doamne de câte ori să iert pe fratele meu când
va păcătui împotriva mea ? Până
58 ADEVĂRUL CREŞTIN 3/1994