lui învierii Domnului ? în primul capitol al acestei cărţi, înainte de venirea Duhului Sfânt, când era vorba de alegerea unui apostol, Petru insistă asupra necesităţii ca acesta să fi fost martor, împreună cu el, al învierii. Predica
ea morţilor, va vesti lumină norodului şi Neamurilor." (Faptele Apostolilor 26.22b-23). Toate aceste citate, arată clar că în timp ce Duhul Sfânt lucra cu putere prin apostoli, aceştia nu propovăduiau numai moartea Domnului Hristos, ci şi preţiosul adevăr al învierii Lui, care avea un loc preponderent în activitatea lor. Cu cât mai mult cercetăm subiectul în lumina Scripturii, cu atât mai mult suntem convinşi că învierea este adevărul fundamental al Evangheliei, şi că lipseşte ceva sufletelor care sunt totdeauna, cum spun ele, ia piciorul crucii. Lucrarea care lasă la o parte învierea Domnului Hristos şi glorioasele principii ale învăţăturii divine care se referă la ea, rămân departe de gândul Domnului. Dacă Domnul Hristos nu a înviat din morţi, moartea a repurtat victoria asupra Lui, mormântul este închis peste El, Satan a biruit, şi noi nu avem nici Mântuitor viu, nici mântuire , subiectul are deci o importanţă vitală. Dar, Dumnezeu fie binecuvântat, Domnul Hristos a înviat, El este viu şi pentru totdeauna ; Ei are cheile locuinţei morţilor, ale morţii ; El a repurtat victoria pentru noi şi a devenit pârga celor adormiţi. Apostolul Pavel spunea că Evanghelia pe care o vestea, era cea pe care o primise „că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scriptură" şi că „a înviat a treia zi, după Scripturi" (1 Corinteni 15.3-4). Se poate întreba care sunt aceste Scripturi ale Vechiului Testament la care se face referinţă, care ne învaţă că Domnul Hristos trebuia să învieze din morţi a treia zi. Învierea Domnului Hristos a fost prezisă clar de David în Psalmul 16, pe ca-re-1 citează Petru în ziua Cinci-zecimii, şi Pavel în Antiohia pentru a dovedi împlinirea Scripturii cu privire la acest subiect. Ei demonstrează că David nu vorbea despre sine însuşi, căci el a fost înmormântat şi a văzut putrezirea ; dar Cel pe care Dumnezeu L-a înviat nu a văzut putrezirea, în moarte, sufletul Său nu a fost lăsat în locuinţa morţilor, locul unde se găsesc duhurile morţilor, şi trupul Său n-a văzut putrezirea ; dar pentru înviere, El intră în calea vieţii şi Se înalţă la dreapta lui Dumnezeu. „Nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea. îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice în dreapta Ta" (Psalmul 16.'l0- ll). Astfel învierea Domnului Isus a fost vestită cu claritate şi reţinem învăţăminte clare că Mesia nu numai că a înviat din morţi, dar S-a şi înălţat la dreapta Măririi în locurile cereşti. în ceea ce priveşte a treia zi, care se pare că simbolizează adesea învierea, nu avem afirmaţii prea clare, dar un om duhovnicesc nu poate avea câtuşi de puţin vreo îndoială că a treia zi este ziua când Domnul Hristos a înviat din morţi. A treia zi, Avraam a văzut de departe locul de jertfire a lui Isaac, ceea ce arată mai mult decât probabil faptul că acesta din urmă a fost dezlegat de pe altar în acea zi (a treia). Domnul însuşi a vorbit despre Iona ca icoană preînchipuitoare când a spus : „Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul Omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului" (Matei 12.40). Avem aici învăţătura clară, că istoria lui Iona din Vechiul Testament vestea învierea Domnului Hristos. A treia zi este marcată, de asemenea, de semnul divin al învierii de către proorocul Osea : „El ne va da iarăşi viaţa în două zile ; a treia zi 3/1994 ADEVĂRUL CREŞTIN 53
Change language