ADEVĂRUL CREŞTIN

iele lor. Se ştie eă Biserica Ro-mano-Catolică a
luptat foarte mult, încercând să opună rezistenţă
tuturor acestor lucruri, si că mulţi au fost omorâţi
pentru poziţia lor curajoasă pentru adevăr. Dar
Dumnezeu era la iucru, si nici o împotrivire
omenească nu putea stinge această lucrare.
Aşa a început ceea ce a devenit următoarea
Biserică, Sardes. S-a spus odată că reforma a fost
de la Dumnezeu, dar protestantismul nu a fost.
Reformatorii au adus înapoi adevărul despre neprihănire
prin credinţă, şi au răsturnat învăţăturile
Romei, care accentuau faptele, închinarea la fecioara
Măria, impunând mătă-niile, cumpărarea
indulgenţelor, mărturisirea la preoţi, şi altele. Dar
este trist să spunem, că ei au început să formeze
biserici naţionale, care repede au devenit moarte în
atitudinea lor. Este adevărat că ei niciodată nu s-au
întors la răul Romei, dar nici nu au avansat în
recăpătarea întregului adevăr al lui Dumnezeu.
Multe din bisericile care au început aşa de bine, au
devenit curând ele însele locuri de amestecare între
credincioşi şi necredincioşi, având formă fără
realitate. Multe dintre formele şi ceremoniile Romei
au fost menţinute de unele biserici, între acelea numărându-se
clădiri frumoase, pastori ordinaţi, forme
de închinare şi învăţătură rea care a devenit
obişnuită. De aceea, în Apocalipsa 3. 1—6, avem un
tablou al protestantismului care se trage din reformă.
Din nou Dumnezeu Se adresează celui ce va birui,
pentru că El nu Se aştepta că avea să fie o ridicare
generală. Aşa că avem această condiţie în vremea
noastră.
în Apocalipsa 3. 7—13, citim despre Biserica
din Filadeîfia, la
adresa căreia nu este îndreptată nici o mustrare. Ca
şi pentru Smirna, Dumnezeu are numai cu-
vinte de laudă. Filadeîfia înseamnă „dragoste
frăţească", şi în prima parte a secolului al XlX-lea,
Dumnezeu a început să lucreze în inimile multora ca
să revină, nu numai la adevărul Evangheliei ,dar şi la
adevărul Bisericii. în 1 Timotei 2. 3—4 citim :
„Dumnezeu Mântuitorul nostru, care voieşte ca
toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină Sa
cunoştinţa adevărului". Reformatorii au recăpătat
adevărul Evangheliei, dar nu au mers mai departe să
recapete adevărul Bisericii. Dar acum, Dumnezeu a
început să ridice oameni ca John Darby, John
Bellett, George Wi-gram, C. H. Mackintosh, si mulţi
alţii, care au fost călăuziţi să vadă adevărul Bisericii
care a fost pierdut multe secole. Ei au început să
vadă Biserica, nu ca un popor risipit, ci ca un trup,
cum a învăţat Pavel. Au Început să vadă că Biserica
este un popor ceresc, care nu aparţine pământului
acestuia. Adevărul despre venirea Domnului, ca o
speranţă vie şi prezentă, a fost restituită.
Ca rezultat, mulţi au început să se despartă de
sistemele pe care le-au văzut că nu sunt potrivit
Cuvântului lui Dumnezeu, şi să se strângă în
simplitatea găsită în Cuvântul lui Dumnezeu. Ei au
fost caracterizaţi prin expresia : „ai păzit Cuvântul
Meu, şi n-ai tăgăduit Numele Meu" (versetul 8).
Deoarece au văzut că toate denominaţiile sunt făcute
de oameni, şi nescripturisti-ce, ei au început să se
strângă doar în Numele Domnului Isus. Ei nu au
avut pastori ordinaţi, pentru că au văzut că şi lucrul
acesta este nescripturistic. Ei se întâlneau în
simplitate, doar ca fraţi, folosind numai Cuvântul lui
Dumnezeu ca ghid al lor, şi priveau spre Domnul
pentru binecuvântarea Lui. Recunoscând că ei toţi
sunt un trup, se strângeau pe baza aceasta, fiecare
fiind primit numai ca mădular
68 ADEVĂRUL CREŞTIN 3/1994