No 13 - Journal of Social Informatics / Revista de Informatica Sociala

c) Microblogging-ul ca şi CANAL DE DISTRIBUŢIE pentru obiecte sociale. În 2005, Jyri
Engestrom, co-dezvoltator al platformei de microblogging Jaiku, a lansat o teorie afirmând că, în
cele mai multe cazuri, oamenii îşi întemeiază relaţiile pe obiecte sigure, pe care el numeşte “obiecte
sociale”. Acestea pot fi atât fizice, aşa cum este “locaţia”, cât şi semi-fizice, precum “atenţia” sau
chiar conceptuale, precum “prezenţa on-line”. Engestrom afirmă că oamenii nu interacţionează
direct unii cu alţii, ci mai degrabă prin intermediul unor anumite obiecte ce impun o valoare
comună. Conform acestei teorii, care pare extrem de flexibilă când abordează microblogging-ul ca
pe o reţea de socializare, obiectele devin centrul oricărei relaţii sociale şi nucleul/noţiunile
fundamentale ale unei (puternice) reţele de socializare.
Astfel, în jurul acestor obiecte pot fi formate reţele, ce conectează oameni cu obiecte,
obiecte cu oameni, obiecte cu obiecte şi, probabil, oameni cu oameni. În microblogging, obiectul
social este clar: prezenţa online, cu alte cuvinte ceea ce vrei să faci online. Transmisia în direct
(livestream) poate fi furnizată online sau în alte moduri, de la folosirea SMS, a unui desktop sau a
unui client de telefonie mobilă, până la intrări automate prin adăugarea unui feed RSS la serviciul
de microblogging folosit.
Cirip permite crearea unui profil/portofoliu personal cuprinzând idei, proiecte, cercetări, şi
surse de informaţie, obiecte multimedia create individual sau prin colaborare. Din această
perspectivă putem spune că Cirip este o reţea centrată pe profil, conform clasificării lui Stutzman
(2009) şi analizei lui Conole-Culver (2009). Deoarece Cirip.eu integrează o gamă largă de aplicaţii
Web 2.0 şi reţele de socializare orientate pe resurse, aceasta este o reţea de socializare constituită pe
baza obiectelor multimedia, prin urmare şi o reţea centrată pe obiect. Prin extensie, grupurile private
sau publice pot fi considerate obiecte sociale.
În grup putem identifica postere/caricaturi/colaje de campanie în format imagine,
audio/video clipuri sau remix-uri electorale, prezentări sau documente diferite, precum şi link-uri
spre articole care au fost postate de alţi utilizatori, toate acestea reprezentând obiecte multimedia
(vezi Tabel 2). Deoarece avem de-a face cu un conţinut de tip Push and Pull, interacţiunea creată în
jurul acestor obiecte a fost cel mai relevant aspect.
Tabel 2. Tipuri de mesaje
Mesaje: 41533
Utilizatori:
Cirip: 55
Twitter: 5242
Link-uri în mesaje: 21942
Obiecte multimedia în mesaje:
Audio: 51
Imagini: 344
Video: 641
Live Video: 42
Prezentări: 62
Fişier: 54
Sondaje: 5
OBSERVAŢII FINALE
Trebuie să observăm că, după încheierea celui de-al doilea tur de scrutin, candidaţii/staffurile
au redus fluxul de informaţii. Acelaşi lucru nu este valabil pentru alegători, care au continuat
să scrie şi să schimbe informaţii şi idei privind procesul electoral trecut. Studiul nostru arată că rolul
microblogging-ului în această campanie a fost limitat, rolul său imediat fiind cel mai probabil strict
acela de a mobiliza populaţia să iasă din casă şi să-şi exercite votul. Deşi intenţia a fost să copieze
modelul american la nivel naţional, ea nu s-a materializat chiar la acelaşi nivel. Şi totuşi, a
influenţat comunicarea prin microblog-uri opiniile cetăţenilor şi i-a transformat în participanţi activi
pag. 39: Revista de Informatică Socială | Vol. III (13) / 2010 | ISSN 1584-384X