No 13 - Journal of Social Informatics / Revista de Informatica Sociala

Concluzionând, reliefăm concepția care susține faptul că ansamblul posibilităţilor de a
influenţa cu mijloace educative formarea personalităţii fiecărui individ uman, în limitele
psihogenetice ale speciei noastre şi a particularităţilor înnăscute care conferă fiecăruia
individualitatea sa genetică, va constitui baza dezvoltării sociale și culturale a factorului uman.
Bibliografie
1. Nica, E. (2006). Managementul performanței. Perspectiva umană, Editura Economică.
București.
2. Moscovici, S., Buschini, F. (coord.). (2007). Metodologia științelor socioumane. Editura
Polirom. Iași.
3. Niculescu, R.M. (2007). Managementul relațiilor umane în educație. Editura Aeternitas.
Alba Iulia.
4. Tomsa, G., Oprescu, N. (2007). Bazele teoretice ale psihopedagogiei preșcolare, Editura
V&I Integral. București.
5. Cucoş, C. (2006). Informatizarea în educaţie. Aspecte ale virtualizării formării. Editura
Polirom. Iaşi.
6. Antonesei, L. (2002). O introducere în pedagogie. Dimensiunile axiologice şi
transdisciplinare ale educaţiei. Editura Polirom. Iaşi.
7. Ştefănescu, I.T. (2003). Tratat de dreptul muncii. Editura Lumina Lex. vol. I. Bucureşti.
8. UNESCO (April 2009). Institute for Statistics estimates based on its Global Age-specific
Literacy Projections model.
9. http://hdrstats.undp.org/en/countries/data_sheets/cty_ds_ROM.html.
10. Deaconu, A., Podgoreanu, S. (2004). Factorul uman și performanțele organizației. Editura
ASE. București.
11. Pasa, F., Pasa, L.M. (2007). Pregătirea profesională - factor ce departajează resursele umane.
Raporturi de muncă. vol. 11, nr. 1, p. 26-35.
pag. 66: Revista de Informatică Socială | Vol. III (13) / 2010 | ISSN 1584-384X