No 13 - Journal of Social Informatics / Revista de Informatica Sociala

tipuri de educație marchează și procesul de valorificare metodologică a acestora la nivelul celor ale
dimensiunilor dezvoltării personalității. Problemele lumii contemporane au impus constituirea unor
noi tipuri de educaţie dintre care menţionăm:
‣ educaţia permanentă sau educaţia adulţilor;
‣ educaţia pentru comunicare şi mass-media;
‣ educaţia pentru schimbare şi dezvoltare psihoindividuală.
Educaţia permanentă sau educaţia adulţilor cuprinde formarea profesională iniţială, care
asigură pregătirea necesară pentru dobândirea competenţelor profesionale minime necesare pentru
reţinerea unui loc de muncă, şi formarea profesională continuă, care este ulterioară celei iniţiale și
este menită să dezvolte competenţele profesionale deja dobândite sau dobândirii de noi competenţe.
Art. 5 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 129/2000 defineşte competenţa profesională drept
capacitatea de a realiza activităţile cerute la locul de muncă la nivelul calitativ specificată în
standardul ocupaţional. Formarea profesională continuă este ulterioară formării iniţiale şi asigură
adulţilor fie dezvoltarea competenţelor profesionale deja dobândite, fie dobândirea de noi
competenţe. Totodată formarea profesională continuă reprezintă ansamblul de măsuri sau activităţi
de pregătire pe care întreprinderile le organizează şi finanţează total sau parţial, pentru angajaţii lor.
Pentru ca o activitate să fie inclusă în categoria celor de formare profesională continuă, aceasta
trebuie să fie planificată în avans şi finanţată cel puţin parţial de unitate.
Prin urmare, tranziţia către economia de piaţă impune restructurări majore ale economiei
naţionale, transpuse în modificări esenţiale la nivelul fiecărei întreprinderi în vederea eficientizării
procesului de producţie şi ridicării competitivităţii produselor şi serviciilor româneşti la nivelul
standardelor Comunităţii Europene şi în general, al pieţelor comerciale internaţionale. Formarea
profesională continuă, precum şi managementul resurselor umane sunt factori decisivi în procesul
de adaptare a activităţii firmelor la schimbările din economia naţională, introducerea tehnologiilor
avansate necesitând îmbunătăţirea nivelului de calificare al forţei de muncă.
Cunoaşterea caracteristicilor formării profesionale continue şi a costurilor pe care aceasta le
implică sunt utile în formularea deciziilor având ca obiectiv diminuarea discrepanţei dintre cererea
şi oferta de forţă de muncă.
Educaţia pentru comunicare şi mass-media reprezintă concentrarea acelei grupe de factori ai
educației, aceea instanță mediatică chemată să amplifice, să constituie sau să diversifice
experiențele cognitive și comportamentale ale persoanelor. Într-o societate informatizată stimuli
explicit educogeni trebuie să fie prezenți și la acest nivel. Sistemul de valori pe care mass-media
afirmă că le promovează sunt: dreptul la informare a publicului, libertatea de informare și accesul la
informație. Rolul ei educativ se află în constituirea unor modele comportamentale ale factorului
uman care să susțină dezvoltarea psihoindividuală a acestuia și să asigure integrarea sa în cadrul
unei noi societăți - aceea bazată pe cunoștințe.
Mass-media nu are putere de comandă asemeni instituțiilor statului dar impactul asupra
societății este covărșitor, ele informează dezvoltând spiritul critic, creează curente de opinie,
lansează mode și propulsează personalități. Educația pentru comunicare și mass-media își propune
să formeze personaliteatea pentru a gestiona corect și adecvat mesajele mediatice, pentru a decripta
operativ sensurile diferitelor informații mediatice, pentru a selecta și adecva sursele informaționale.
Educaţia pentru schimbare şi dezvoltare psihoindividuală propune responsabilizarea
individului, pregătirea pentru afirmare și adaptare sub egida facilitării accesului la perfecționare
continuă în vederea proiectării unor modele comportamentale care să facă față noilor exigențe ale
mediului social și cultural.
Mai mult, tendința de exploatare a capacității de cunoaștere holistică (rațiune, sentiment,
voință a creierului uman) se înscrie pe un trend evolutiv ascendent către dobândirea de noi forțe
productive care să asigure un mod de viață rațional, în ideea găsirii și implementării unui nou tip de
educație care să gestioneze eficient și să asigure dezvoltarea psihoindividuală a capitalului uman.
pag. 65: Revista de Informatică Socială | Vol. III (13) / 2010 | ISSN 1584-384X