Iulius POPA - Biblioteca ÅtiinÅ£ificÄ a UniversitÄÅ£ii de Stat
Iulius POPA - Biblioteca ÅtiinÅ£ificÄ a UniversitÄÅ£ii de Stat
Iulius POPA - Biblioteca ÅtiinÅ£ificÄ a UniversitÄÅ£ii de Stat
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
10<br />
RIGORI INTELECTUALE ŞI PASIUNI<br />
CĂRTURĂREŞTI<br />
Confesiuni<br />
Eram în c lasa a noua, c ând am c umpărat prima carte în viaţă:<br />
„Hamlet” <strong>de</strong> Shakespeare în traduc erea lui Andrei Lupan. Cu un<br />
an înainte, întâmplăto r, p riv is em filmu l c u a c ee aşi <strong>de</strong>numire. În<br />
rol princ ipal evoluase Inokenti Smoktunovski. Îmi plăcuse şi c red<br />
că <strong>de</strong> atâta procurasem cartea.<br />
În toamna lui 1967 şi în primăvara lui 1968, fiind <strong>de</strong>ja stu<strong>de</strong>nt<br />
în anul întâi la Bă lţi, mă mai pricopsisem cu câteva cărţi din<br />
vec hea librărie a urbei. Erau în limba română (adică în grafie<br />
la t in ă editate în România). Pe una o păstrez şi acum: „Litanii” <strong>de</strong><br />
Tudor Arghezi. Întâia dată auzisem <strong>de</strong> autor tot în 1967, cu<br />
prile ju l funeraliilor sale. E un volum aş cu coperte molcume c a<br />
pernuţa. Bănuiesc, anume coperta a <strong>de</strong>venit stimulentul <strong>de</strong> a o<br />
achiziţiona.<br />
Până la vârsta <strong>de</strong> 27 <strong>de</strong> ani aveam o etajeră cu cărţi, jumătate<br />
din ele conţin eau literatură metodică şi lingvistică. Eram colecţionar<br />
numismat, dar <strong>de</strong> cuvântul bibliofil nu auzisem. Văzusem<br />
câteva biblioteci partic ulare cu stelaje bine aranjate, cu cărţi<br />
selectate după gustul proprietarilor. Admiram această pasiune,<br />
într-un fel chiar îi invidiam pe <strong>de</strong>ţin ătorii b ibliotecilor c asnice,<br />
<strong>de</strong>şi mă obseda i<strong>de</strong>ea c ă, pentrua a aduna cărţi, tre bu ia să ai acc es<br />
la librăriile marilor oraşe. Aveam <strong>de</strong>ci 27 <strong>de</strong> ani şi în viaţa mea se<br />
întâmplă un eve nimen t d in tre c e le mai feric ite : p rim ise m<br />
lo c u in ţă-cooperativă în noul pe atunci cartier Dacia. Trei odăi. Un<br />
perete, mi-am zis, îl voi rezerva pentru o vitrină cu cărţi. Am<br />
cumpărat 24 <strong>de</strong> poliţe, le-am fixat una peste alta, <strong>de</strong> la po<strong>de</strong>a până<br />
la tavan. Am mutat c ărţile <strong>de</strong> pe etajeră în vitrină şi a m obs ervat<br />
că vitrina era ca şi goală: pe un<strong>de</strong> şi un<strong>de</strong> câte o carte. A trebuit să<br />
completez vitrina şi, astfel, m-am pomenit bibliofil.<br />
În anii’80, <strong>de</strong>seori plec am la <strong>de</strong>cada c ărţii româneşti <strong>de</strong> la<br />
sfârşit <strong>de</strong> august în Moscova, O<strong>de</strong>sa şi, mai ales , în Cernăuţi. În<br />
ac ele zile găseai cărţi bune. La Cernăuţi, mă împ rie te nisem c u<br />
vânzăto ru l librăriei care, dacă nu reuşeam să vin la timp, mi le<br />
reţinea.