Iulius POPA - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de Stat

10
RIGORI INTELECTUALE ŞI PASIUNI
CĂRTURĂREŞTI
Confesiuni
Eram în c lasa a noua, c ând am c umpărat prima carte în viaţă:
„Hamlet” de Shakespeare în traduc erea lui Andrei Lupan. Cu un
an înainte, întâmplăto r, p riv is em filmu l c u a c ee aşi denumire. În
rol princ ipal evoluase Inokenti Smoktunovski. Îmi plăcuse şi c red
că de atâta procurasem cartea.
În toamna lui 1967 şi în primăvara lui 1968, fiind deja student
în anul întâi la Bă lţi, mă mai pricopsisem cu câteva cărţi din
vec hea librărie a urbei. Erau în limba română (adică în grafie
la t in ă editate în România). Pe una o păstrez şi acum: „Litanii” de
Tudor Arghezi. Întâia dată auzisem de autor tot în 1967, cu
prile ju l funeraliilor sale. E un volum aş cu coperte molcume c a
pernuţa. Bănuiesc, anume coperta a devenit stimulentul de a o
achiziţiona.
Până la vârsta de 27 de ani aveam o etajeră cu cărţi, jumătate
din ele conţin eau literatură metodică şi lingvistică. Eram colecţionar
numismat, dar de cuvântul bibliofil nu auzisem. Văzusem
câteva biblioteci partic ulare cu stelaje bine aranjate, cu cărţi
selectate după gustul proprietarilor. Admiram această pasiune,
într-un fel chiar îi invidiam pe deţin ătorii b ibliotecilor c asnice,
deşi mă obseda ideea c ă, pentrua a aduna cărţi, tre bu ia să ai acc es
la librăriile marilor oraşe. Aveam deci 27 de ani şi în viaţa mea se
întâmplă un eve nimen t d in tre c e le mai feric ite : p rim ise m
lo c u in ţă-cooperativă în noul pe atunci cartier Dacia. Trei odăi. Un
perete, mi-am zis, îl voi rezerva pentru o vitrină cu cărţi. Am
cumpărat 24 de poliţe, le-am fixat una peste alta, de la podea până
la tavan. Am mutat c ărţile de pe etajeră în vitrină şi a m obs ervat
că vitrina era ca şi goală: pe unde şi unde câte o carte. A trebuit să
completez vitrina şi, astfel, m-am pomenit bibliofil.
În anii’80, deseori plec am la decada c ărţii româneşti de la
sfârşit de august în Moscova, Odesa şi, mai ales , în Cernăuţi. În
ac ele zile găseai cărţi bune. La Cernăuţi, mă împ rie te nisem c u
vânzăto ru l librăriei care, dacă nu reuşeam să vin la timp, mi le
reţinea.