Iulius POPA - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de Stat

38
În ochii lumii aidoma unui solitar
- Iulius, te-ai afirmat ca fiind intelectualul numărul unu între
noi, bălţenii din zodia lui Eminescu.
- Măgulitoare constatare, dar exagerată. Printre b ălţenii
din zodia lui Em inescu mai avem c onaţionali c are, în forul lor
in terio r, î l iu be sc pe ma rele p oe t ma i mu lt dec ît mine . Nimen i nu
poate să măsoare dimensiunea sentimentului individual, după
cum nu oric e sentiment de dragoste are capacitatea să genereze o
faptă concretă.
Dacă, totuşi, ai h otărît să mă plasezi pe poziţia „numărul
unu” c red c ă te-ai gîndit la medalistica eminesciană. Aici îns ă
„numărul unu” ar fi putut fi înlocuit cu cuvîntul „unic”. Sînt
colec ţionar de medalii Eminescu şi, din păcate, nu am nici un
concurent. Ceilalţi evoluează în rol de admiratori, susţinători s au
critic i ai respectivei pasiuni. Critic ii nu mă in te resează, fiindcă a
ţine cont de sfaturile lor, înseamnă a bate pasul pe loc, a nu face
nimic. Admiratorilor şi susţin ătorilor le sînt recunoscător. În acest
compartiment al artei medalistic e apar în ochii lum ii aidoma unui
solitar, de ac eea nu pot fi „numărul unu” atît timp cît „numărul
doi”, pe sol basarabean, nu există.
- Activ itatea de publicist la revista „Literatura şi arta”
înseamnă o adevărată lu ptă pentru verticalitatea tuturor
basarabenilor. Spune-ne şi despre doruri… împlinite.
- La capitolul verticalitate nu am cu ce te bucura. Crezi că
Eminescu a avut doruri împlinite? Eu nu cred. El a plecat în
lumea de apoi cu speranţa că i se vor împlini dorurile. Poporul îşi
făureşte propria istorie şi e c u totul neserios să dăm vina, la fiec e
pas, pe vecini ocupanţi. „Meseria” cuceritorului e de a supune,
iar datoria c elui atac at este de a se apăra. În lume sînt popoare
care au îndurat mai multe necazuri decît noi (de ex., armenii), dar
la c apitolul verticalitate ne situăm pe poluri opuse. De ceceni, nici
nu mai vorbesc. Că Unirea nu s-a produs, factorul extern nu are
nici o vină. Duşmanul nostru cel mai mare vieţuieşte în trăsăturile
negative din caracterul românului de pe ambele maluri ale
Prutului. Conaţionalii c are vor să înţeleagă mă vor înţelege.
Celorla lţi, m i-ar trebui prea mult spaţiu pentru a argumenta