Iulius POPA - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de Stat

Un discipol sui generis
Cu toate c ă unii din cei ce mi-au fost învăţăcei s-au realizat ori
şi-au găsit u lterior vocaţia în planul mai larg al s crisului în general,
al public isticii şi a l c u lturii, eu îi s oco t tot disc ipo li ai me i.
Unul d intre ac eştia din urmă este şi Iulius Popa, corespondentul
permanent din Bă lţi al săptămînalului “Literatura şi arta”,
cu care mă mîndresc, după cum mă mîndresc şi cu un Grigore
Chiper sau un Constantin Tănase, pe care îi pun alături de acei
elevi a i me i (mai numeroşi) ce au c ontinuat şi c ontinuă
preocupările m ele ştiinţific e, activînd pe tărîm lingvistic propriuzis.
Născut într-o familie de învăţători săteşti, Iulius Popa n-a fost
un doctorand ordinar, ci s-a manifestat din capul locului ca un
uc enic independent cu viziuni proprii, c a unul ce vroia ceva mai
mult decît simpla spec ializare îngustă într-o ramură anumită a
ştiinţei despre limbă. El citea din proprie iniţiativă mult mai mult
decît îi propuneam eu în calitate de mentor - ulterior s-a dovedit a
fi, de fapt, un mare iubitor de carte, un om al cărţii în general, ba
chiar un colec ţionar pasionat de carte veche (dar şi nouă), de carte
de valoare, adunîndu-şi p rin eforturi sus ţinute o bibliotecă unic ă
în fe lu l s ău nu numai în oraşul Bălţi, c i şi în ţară, probabil. A
colindat ani de-a rîndul republica, achiziţionînd zec i şi sute d e
ediţii rare de la învăţători şi profesori veterani, de la preoţi şi de la
alţi intelec tuali de pe vremuri (foarte multe cărţi d e la in te le c tua li
din Cernăuţi, unde aflase că s-au păstrat bogate biblioteci
personale). A devenit astfel posesor al unui fond de carte
(românească, în primul rînd), pentru care l-ar invidia mulţi
reputaţi oameni de ştiinţă din domeniu (am avut fericita ocazie să
văd şi să răsfoiesc multe piese din aces t tezaur). Pe ac eastă bază
s-a autocultivat, şi-a dezvoltat simţul atît de necesar pentru un om
de c ultură al întregului spaţiu cultural românesc , simţ pe care îl au
doar puţini în condiţiile republicii noastre.
Iulius Popa are o bună pregătire în lingvistică: în cea franceză
(ca absolvent al secţie i resp ec tiv e de la Fac u ltatea d e Lim bi
Străine a Universităţii din Bălţi) şi c ea română (ca autodidact ce a
20