I. Scurt rapel fiziologic - Fiziopatologie

corticosuprarenalei; hormonul tireotrop sau TSH determină eliberarea de hormoni
tiroidieni, T3 și T4, de la nivelul glandei tiroide). Acest sistem integrat hipotalamohipofizo-glandular
este supus unui fin mecanism reglator de tip feed back negativ, în
care creșterea nivelului hormonilor în periferie (endogeni sau administrați exogen în
scop terapeutic) va determina o reducere a eliberării de hormoni la nivel hipotalamic
și respectiv, hipofizar.
II. Aspecte generale ale alterării funcției endocrine
Disfuncțiile endocrine pot fi consecința a 2 categorii de tulburări:
A. Scăderea efectului hormonal
B. Creșterea efectului hormonal
A. Scăderea efectului hormonal se poate datora:
a. Deficitului sintezei hormonilor la nivelul glandelor endocrine prin:
1. Defect congenital responsabil de: i) lipsa/dezvoltarea defectuoasă a glandei sau
ii) deficitul uneia dintre enzimele implicate în sinteza hormonală.
2. Deficit de generare a formei active a hormonului (ex., deficitul sintezei
precursorilor hormonali).
3. Afectarea/distrugerea glandei consecutiv: ischemiei, infecțiilor, inflamațiilor,
bolilor autoimune sau unor procese neoplazice.
4. Scăderea funcției glandulare secundar reducerii nr. de celule secretoare
(hipo/aplazie) datorită: procesului de îmbătrânire, atrofiei post-terapeutice sau de
cauză idiopatică.
b. Inactivității hormonale determinată de:
1. Reducerea nivelului seric al hormonilor liberi (biologic activi).
2. Prezența inhibitorilor hormonali (ex. inactivarea de către către ancorpii
circulanți înainte ca să își exercite funcția).
3. Accelerarea degradării hormonale.
In cazul hormonilor care circula legați de proteine durata acțiunii depinde de proporția de hormon legat
(în forma legată hormonii nu își pot exercita acțiunea); pe de alta parte, prin legare este evitată
degradarea și excreția acestor hormoni pe cale renală.
c. Scăderii răspunsului celulelor țintă determinată de:
1. Scăderea numărului receptorilor hormonali.
2. Deficitul legării hormon-receptor (scăderea afinității pentru un anumit hormon).
3. Prezența anticorpilor anti-receptor.
4. Defecte post-receptor - la nivelul sistemelor de semnalizare intracelulară
(ex., scăderea sintezei celui de-al 2-lea mesager, alterarea sintezei proteice).
! Obs. În acest din urmă caz (c), deși simptomatologia va fi similară celei determinate de deficitul
hormonal, concentrația plasmatică a hormonului va fi normală sau chiar crescută ca urmare a scăderii
efectului de inhibiție feed-back asupra glandei de origine a hormonului.
B. Creșterea efectului hormonal poate să apară în următoarele situații:
a. Creșterea eliberării hormonale la nivelul glandelor endocrine în condițiile:
1. Stimulării excesive a acestora;
2