I. Scurt rapel fiziologic - Fiziopatologie

2. Hiperplaziei glandulare (creșterea aberantă a numărului de celule secretante,
ex., în adenoame);
b. Sinteza hormonală ectopică la nivelul unor tumori solide localizate în afara
glandelor endocrine (ex. clasic, carcinomul bronșic cu celule mici poate produce
hormoni de tipul ADH și ACTH).
c. Reducerea degradării sau inactivării hormonale (ex. în prezența unei
insuficiențe hepatice sau renale).
d. Creșterea răspunsului celulelor țintă prin:
1. Creșterea numărului sau a sensibilității receptorilor hormonali.
2. Hiperfuncția celulelor țintă.
III. Clasificarea generală a afecțiunilor endocrine
Afecțiunile endocrine clasice sunt clasificate în: primare, secundare și terțiare.
1. Afecțiunile primare sunt determinate de afectarea directă a unei glande
endocrine periferice. Hiposecreția primară se asociază cu o creștere a
nivelului hormonilor tropi hipofizari (datorită lipsei mecanismului de feed-back
negativ). Hipersecreția hormonală are un efect invers (hormonii pituitari sunt
scăzuți datorită feed-back-ului negativ excesiv).
2. În afecțiunile secundare, glanda endocrină periferică este normală dar există
o afectare a funcției ei prin deficitul axei hipotalamo-hipofizare cu scăderea
producției hormonilor de eliberare (hipotalamici) și sau a celor tropi
(hipofizari).
3. Afecțiunile terțiare sunt consecința unei disfuncții la nivelul
hipotalamusului (ex. craniofaringiom sau iradiere cerebrală). În acest caz
atât hipofiza cât și glandele periferice sunt hipostimulate.
! Obs. Afectarea endocrină funcțională secundară poate surveni și în absența
unei maladii endocrine propriu-zise, așa cum se întâmplă în insuficiența renală
cronică, boala hepatică cronică sau insuficiența cardiacă. De ex., hiperparatiroidismul
secundar apare în insuficiența renală cronică când, datorită scăderii activării
vitaminei D la nivel renal, se va produce o hipocalcemie care va determina secreția
excesivă de parathormon la nivel paratiroidian.
IV. Fiziopatologia principalelor afecțiuni ale glandei tiroide
1. Formarea și secreția hormonilor tiroidieni - scurt rapel fiziologic
Tiroida, situată în regiunea cervicală anterioară, este formată din 2 lobi laterali
uniți printr-o punte numită istm. Unitatea morfofuncțională a glandei este foliculul
tiroidian care este delimitat la exterior de un strat de celule epiteliale foliculare,
numite tireocite ce secretă o glicoproteină bogată în resturi de tirozină numită
tiroglobulină (TG) și iod (I - ), ambele stocate în lumenul folicular sub forma unui gel,
numit coloid. La nivelul coloidului are loc reacția de oxidare a iodului în prezența
enzimei tiroid peroxidază (TPO) cu formarea iodului elementar (I 2 ) care va intra în
structura h. tiroidieni, T4-tiroxina (90%) și respectiv, T3-triiodotironina (10%)
secretați în circulație la polul apical al tireocitelor.
3