MULTILINGVISM ÅI LIMBI MINORITARE ÃN ROMÃNIA - Poliglotti 4

More documents

Recommendations

Info

Nicolae Saramandu şi Manuela Nevaci | MULTILINGVISM ŞI LIMBI MINORITARE ÎN ROMÂNIA Kiss Tamás, Barna Gergö, Sólyom Zsuzsa, Tinerii maghiari din Transilvania 2008. Anchetă sociologică despre starea socială şi aşteptările tinerilor maghiari din Transilvania. Dimensiuni comparative, 12-2008 Irina Culic, Dual citizenship policies in Central and Eastern Europe, 15-2008. III. PREZENTARE A LIMBILOR MINORITARE PROTEJATE ÎN ROMÂNIA CONFORM CARTEI EUROPENE A LIMBILOR REGIONALE SAU MINORITARE A. CELE 10 LIMBI CARE BENEFICIAZĂ DE PROTECŢIE GENERALĂ (albaneză, armeană, greacă, italiană, idiş, macedoneană, poloneză, romani, ruteană, tătară) LIMBA ALBANEZĂ Limba albaneză este o limbă vorbită de şase milioane de locuitori ai vestului Peninsulei Balcanice, în sud-estul Europei. Este vorbită în Albania, Serbia, Muntenegru, Macedonia, Grecia, Italia de aproape 8 milioane de vorbitori. Albaneza este o limbă indoeuropeană şi se crede că a fost derivată din limba ilirică, vorbită în regiune acum două milenii, şi nu aparţine nici unui subgrup în cadrul familiei indo-europene contemporane. Caracterul ei indo-european, apartenenţa ei la această familie au fost stabilite şi documentate la mijlocul secolului al XIX-lea, în urma studiilor de lingvistică istorică comparată. Meritul principal în acest sens il are cunoscutul lingvist german Franz Bopp, care a confirmat prin metode ştiinţifice apartenenţa limbii albaneze la familia lingvistică indo-europeană. F Bopp a consacrat acestei probleme o lucrare specială, intitulată “Uber das Albanesische in seinen verwandtschaftlichen Bezichungen”, editată în anul 1854. Sunt două dialecte principale cu inteligibilitate mutuală limitată: tosk şi gheg. Râul Shkumbin marchează limita geografică dintre cele două dialecte. Limba literară albaneză a fost alcătuită predominant pe baza dialectului tosk. Dialectul tosk al limbii albaneze este limbă oficială a Albaniei. Albaneza este şi una din limbile oficiale din Kosovo şi Macedonia. Albanezii din România Albanezii din România sunt membrii unei minorităţi etnice care numără aproximativ 520 de persoane, în conformitate cu rezultatele recensământului din 2002. Aproximativ jumătate dintre ei locuiesc în Bucureşti, iar restul se află în centre urbane mari precum Timişoara, Iaşi, Constanţa şi Cluj-Napoca. Cei mai mulţi sunt creştini ortodocşi, strămoşii lor refugiindu-se din regiunea Korçë (sudul Albaniei) în perioada otomană în decursul mai multor secole. Există însă şi mulţi albanezi musulmani (în Dobrogea, comunitatea albaneză musulmană datează încă din perioada otomană, pe când celelalte comunităţi albaneze musulmane s-au format în perioada interbelică, emigrând din motive economice din Iugoslavia). 30
Nicolae Saramandu şi Manuela Nevaci | MULTILINGVISM ŞI LIMBI MINORITARE ÎN ROMÂNIA Comunitatea albaneză din Ţările Române a fost atestată pentru prima oară în Valahia în timpul domnului Mihai Viteazul: într-un raport al autorităţilor habsburgice din Transilvania se specifică faptul că peste 15.000 de albanezi au primit dreptul să se aşeze în Muntenia. Satul Călineşti din fostul judeţ Saac (azi judeţul Prahova) a fost una dintre aşezările în care au fost colonizaţi, după cum este evidenţiat într-un document emis de rivalul lui Mihai Viteazul, Simion Movilă, care confirma dreptul lor de a locui în continuare în localitate. O comunitate albaneză în Bucureşti este atestată pentru prima oară în 1628. Fiind o minoritate recunoscută oficial, albanezii au un reprezentant în Camera Deputaţilor, din partea Asociaţiei Liga Albanezilor din România. LIMBA ARMEANĂ Limba armeană este o limbă indo-europeană vorbită majoritar în Armenia, în Nagorno- Karabah şi în regiunea Javakheti/Javakhq din sud-vestul Georgiei dar şi minoritar de diaspora armeană în multe state ale lumii, inclusiv în România. Limba are în total în jur de 6.000.000 de vorbitori. Armenii din România În România, armenii constituie o comunitate etnică veche de aproximativ un mileniu, fiind prezenţi mai ales în Moldova, Muntenia şi Transilvania. În prezent, comunitatea numără doar câteva mii de membri. Cea mai veche mărturie atestată a prezenţei armenilor în zona Ţărilor Române o constituie un epigraf din anul 967, pe o piatră de mormânt din Cetatea Albă. Aşa se explică faptul că aici, unde în secolul al XII-lea a fost înălţată prima biserică armenească din Ţările Române, s-au păstrat cele mai vechi urme ale prezenţei armenilor în această regiune. Cel mai vechi monument arhitectonic clădit de armeni pe aceste meleaguri şi păstrat până astăzi este biserica Sfânta Maria din Botoşani, târnosită în 1350, aşa cum afirmă Nicolae Şuţu în Notion statistiques sur la Moldavie (Iaşi, 1849): „Din secolul al XI-lea, armenii, părăsindu-şi aşezările invadate de perşi, s-au refugiat în Polonia şi în Moldova. Emigrări ulterioare au avut loc în 1342 şi 1606. Ei au biserici în Moldova, dintre care cele mai vechi sunt cele din Botoşani, construită în 1350, şi cea din Iaşi, care datează din 1395.” În Transilvania este semnalată prezenţa aproape simultană a unei colonii armeneşti. Cronicarii maghiari Simon de Kezai şi Thuroczi scriu că, în timpul ducelui Géza (972-997) şi al regelui Ştefan I (997-1038), s-au stabilit în regat, pe lângă boemi, poloni, greci, spanioli şi alţii, un număr de armeni care au fost înzestraţi cu privilegii şi cu titluri nobiliare. Bun cunoscător al istoriei armenilor din România, Nicolae Iorga afirma în Choses d’art arméniennes en Roumanie (1935): „S-a constatat prin documente existenţa armenilor din Moldova de prin secolul al XIVlea. Ei erau aici înainte chiar de întemeierea principatului. Cum principatul Moldovei a fost în realitate creat pe calea comerţului, acei cari au urmat această cale a comerţului au devenit colaboratori la crearea statului naţional în Moldova. Aşa încît armenii sunt oarecum părinţii Moldovei.” În Ţara Românească, armenii s-au aşezat mai târziu, în secolul al XIV-lea, venind din Armenia şi Crimeea. Prezenţe armeneşti sunt menţionate în anii 1400-1435 la Bucureşti, Târgovişte, Piteşti, Craiova, Giurgiu, iar începând din 1500 este semnalată existenţa armenilor la Babadag, în Dobrogea. Căderea Constantinopolului în 1453, ocuparea Crimeii în 1475, precum şi alte 31
Page 1 and 2: ACADEMIA ROMÂNĂ Institutul de Lin
Page 3 and 4: Nicolae Saramandu şi Manuela Nevac
Page 29: Nicolae Saramandu şi Manuela Nevac
Page 81 and 82:
Nicolae Saramandu şi Manuela Nevac
Page 83 and 84:
Page 85 and 86:
Page 87 and 88:
Page 89 and 90:
Page 91 and 92:
show all

MULTILINGVISM ÅI LIMBI MINORITARE ÃN ROMÃNIA - Poliglotti 4

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?

MULTILINGVISM ÅI LIMBI MINORITARE ÃN ROMÃNIA - Poliglotti 4