MULTILINGVISM ŞI LIMBI MINORITARE ÎN ROMÂNIA - Poliglotti 4

Nicolae Saramandu şi Manuela Nevaci | MULTILINGVISM ŞI LIMBI MINORITARE ÎN ROMÂNIA
Limba croată standard se bazează pe dialectul štokavian cu pronunţare (i)jekaviană de la
Dubrovnik.
Croaţii erau singurii catolici din Europa care erau scutiţi de a folosi limba latină ca limbă
liturgică şi alfabetul latin.
De-a lungul istoriei au existat apropieri şi diferenţieri ale limbii croate de limba sârbă. În
Iugoslavia comunistă, promovarea limbii sârbocroate şi încercările de a estompa diferenţele
dintre sârbă şi croată devin componente ale politicii lingvistice oficiale, acceptată şi de
comuniştii croaţi, după cum reiese din „Acordul de la Novi Sad” (1954). Semnat de 25 de lingvişti
şi scriitori, 18 sârbi şi şapte croaţi, în acesta se stipula că limba comună a sârbilor, croaţilor,
muntenegrenilor şi bosniacilor este sârbocroata, care se poate numi şi croatosârbă, cu două
variante literare, sârbă şi croată. S-a decis totodată şi redactarea unui dicţionar unic.
În urma relativei liberalizări a regimului în anii ’60, se manifestă nemulţumirea intelectualilor
croaţi cauzată de dominaţia variantei sârbe a limbii în instituţiile de stat. În 1967, şapte lingvişti
şi scriitori croaţi redactează „Declaraţia despre situaţia şi denumirea limbii literare croate”, în
care se cere egalitatea în drepturi nu a trei, ci a patru limbi din Iugoslavia: slovena, croata, sârba
şi macedoneana, şi încetarea dominaţiei limbii sârbe pe plan statal şi în instituţiile federale. În
anii ’70 (epocă numită „Primăvara croată”), limba literară croată este declarată entitate aparte.
Odată cu independenţa Croaţiei, proclamată în 1991, se accentuează tendinţa de separare
a limbii croate de cea sârbă, prin „purificarea” ei de „sârbisme” şi „internaţionalisme”, evitarea
împrumuturilor, reintroducerea unor cuvinte croate ieşite din uz şi crearea de cuvinte noi cu
bază slavă.
Croaţii în România
Croaţii sunt o minoritate etnică din România, numărând 6.786 persoane la recensământul
din 2002. Croaţii trăiesc în general în sud-vestul ţării, mai ales în Judeţul Caraş-Severin. Croaţii
formează majoritatea în două localităţi: comunele Caraşova şi Lupac. În acestea limba croată
este limbă recunoscută oficial, având indicatoare, educaţie şi acces la justiţie şi administraţia
publică în limba croată, alături de română. Croaţii beneficiază în România de toate drepturile
specifice unei minorităţi etnice recunoscute, inclusiv de un loc în Camera Deputaţilor.
La recensământul din 2002, 207 persoane din comunitate s-au declarat caraşoveni (în 1992
s-au declarat 2.775 persoane). Majoritatea caraşovenilor preferă astăzi să se declare „croaţi”.
Caraşovenii sunt un grup etnic de origine slavă, vorbitori al dialectului slav meridional torlac şi
nativi în Caraşova şi alte localităţi apropiate din judeţul Caraş-Severin.
LIMBA GERMANĂ
Limba germană aparţine grupului vestic al limbilor germanice. Formează împreună cu
neerlandeza un continuum dialectal.
Limba germană este vorbită ca limbă maternă de majoritatea populaţiei în Germania,
Austria, Elveţia, Luxemburg şi Liechtenstein, în estul Belgiei, precum şi în regiunea Schleswigul
de Nord (Nordschleswig) din sudul Danemarcei, în regiunea autonomă Tirolul de Sud (Südtirol)
din nordul Italiei, în voievodatul Opole al Poloniei şi în regiunile Alsacia (Elsaß) şi Lorena
(Lothringen) din Franţa. De asemenea, germana e vorbită ca limbă maternă de 45 000 de
persoane în Cehia (mai ales în regiunea istorico-geografică Egerland) şi de cca 110 000 de
44