Negru pe alb.pdf

Constantin
NEGRUZZI
NEGRU PE ALB

CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ...................................................................................... 2
Tabel cronologic ........................................................................................... 3
I. AMINTIRI DE JUNE|E
CUM AM }NV{|AT ROMÂNE+TE ............................................................... 6
ZOE .......................................................................................................... 15
O ALERGARE DE CAI (ÑÊÀ×ÊÀ) ............................................................ 29
TODERIC{ ................................................................................................ 55
II. FRAGMENTE ISTORICE
APRODUL PURICE .................................................................................... 67
ALEXANRDU L{PU+NEANUL ................................................................... 84
SOBIESKI +I ROMÂNII ........................................................................... 107
REGELE POLONIEI +I DOMNUL MOLDAVIEI ......................................... 114
CÂNTEC VECHI ...................................................................................... 118
III. POEZIE
POTOPUL .................................................................................... 124
MELANCOLIA.............................................................................. 130
GELOZIE ..................................................................................... 134
LA M*** ..................................................................................... 136
MAR+UL LUI DRAGO+ ................................................................ 137
DOIN{ NOU{.............................................................................. 139
EU SUNT ROMÂN... .................................................................... 140
+ALUL NEGRU ............................................................................ 142

PRINCESEI CATINCA CONACHI VOGORIDE ............................... 145
APOLOG ...................................................................................... 146
IV. TEATRU
MUZA DE LA BURDUJ{NI ...................................................................... 149
V. NEGRU PE ALB (Scrisori la un prieten)
SCRISOAREA I (Primblare) ......................................................... 175
SCRISOAREA II (Re\et[) ............................................................. 179
SCRISOAREA III (Vandalism) ...................................................... 181
SCRISOAREA IV (Un poet necunoscut) ....................................... 185
SCRISOAREA V (Iepur[rie) ......................................................... 189
SCRISOAREA VI (Catacombele M. Neam\u) ............................... 190
SCRISOAREA VII (Calipso).......................................................... 194
SCRISOAREA VIII (Pentru ce \iganii nu sunt rom`ni) ................. 196
SCRISOAREA IX (Fiziologia provin\ialului) ................................. 208
SCRISOAREA X (Despre Mitropolia Moldaviei)........................... 211
SCRISOAREA XI (Amintire funebr[) ........................................... 213
SCRISOAREA XII (P`cal[ =i T`ndal[) .......................................... 215
SCRISOAREA XIII (Lum`n[ric[) ................................................. 220
SCRISOAREA XIV (Critic[).......................................................... 222
SCRISOAREA XV (Critic[) ........................................................... 226
SCRISOAREA XVI (Critic[).......................................................... 229
SCRISOAREA XVII (Critic[) ........................................................ 230
SCRISOAREA XVIII (Slavonisme) ................................................ 232
SCRISOAREA XIX (Ochire retrospectiv[) .................................... 234
SCRISOAREA XX (Statistica lupilor) ........................................... 241
SCRISOAREA XXI (Trisfetitele) ................................................... 244
SCRISOAREA XXII (Istoria unei pl[cinte).................................... 246
SCRISOAREA XXIII (HtnÕp° tn .)................................................... 248
SCRISOAREA XXIV (Un vis) ........................................................ 250
SCRISOAREA XXV (Omul de \ar[) .............................................. 254

SCRISOAREA XXVI (Proprietate p[gubitoare)............................. 257
SCRISOAREA XXVII (Un pro\es de la 1826)................................ 259
SCRISOAREA XXVIII (Pelerinagiu) .............................................. 262
SCRISOAREA XXIX (Judanii =i florile)......................................... 272
SCRISOAREA XXX (B[ile de la Ems) ........................................... 276
SCRISOAREA XXXI (Alexandru Donici) ...................................... 281
SCRISOAREA XXXII (Despre limba rom`neasc[) ........................ 285
Aprecieri ...................................................................................... 295

CZU 859.0–8
N 42
CUPRINS
NOT{ ASUPRA EDI|IEI
Textele au fost reproduse dup[: C . Negruzzi, Opere, vol. I, P[catele
tinere\elor. Edi\ie critic[, cu studiu introductiv, comentarii =i variante de Liviu
Leonte. Bucure=ti, Editura Minerva, 1974; C . Negruzzi, Opere complete,
vol. I. Proz[, Bucure=ti, Editura Institutului de Arte Grafice Minerva, 1905;
C. Negruzzi, P[catele tinere\elor, Editura Minerva, Bucure=ti, 1983 (seria
“Patrimoniu”); Constantin Negruzzi, Negru pe alb, Casa de editur[
Litera, Chi=in[u, 1996.
A fost p[strat[ ortografia autorului, unificându-se conform normelor ]n
vigoare cuvintele “]mprotiva” =i “]mpotriva”, “(a) ]ntra” =i “(a) intra” etc.
Coperta: Isai Cârmu
Ilustra\ii de Emil Childescu
ISBN 9975–904–13–0
© LITERA

CUPRINS
TABEL CRONOLOGIC
1808 S-a n[scut Constantin (Costache), fiu al lui Dinu Negru\ =i al Sofiei
(n[scut[ Hermeziu), la Trife=tii Vechi de lâng[ Ia=i. (Un timp s-a vehiculat
ideea c[ Negruzzi s-ar fi n[scut ]n 1800.)
1816-1820 Viitorul scriitor ia lec\ii de limba greac[ cu dasc[lul Chiriac =i de
limba =i literatura francez[ cu emigrantul politic polon Brankovitz. }n
1820 Costache ]nva\[ române=te de sine st[t[tor, dup[ cum ni se
dest[inuie ]n scrisoarea Cum am ]nv[\at române=te.
1821 Din cauza mi=c[rii eteri=tilor familia Negru\ se refugiaz[ la mo=ia sa
din +[r[u\i, \inutul Hotin.
1822 Familia Negru\ se mut[ la Chi=in[u. Din aceast[ perioad[ sunt primele
]ncerc[ri literare ale scriitorului (“Z[b[velile mele din Basarabia ]n anii
1821, 1822, 1823...”).
1823 Familia Negru\ se ]ntoarce la Ia=i. Viitorul scriitor traduce “Mnemon”
de Voltaire.
1824 Traduce “Pirostia Elenei” de Marmontel.
1825 C. Negruzzi ]=i ]ncepe cariera de func\ionar la Vistierie (Ministerul de
Finan\e), devenind diac.
1826 Moare tat[l scriitorului, tân[rul Costache r[mânând f[r[ vreo sus\inere
material[. E f[cut c[minar.
1829 Scrie nuvela romantic[ Zoe.
1835 E f[cut postelnic. Public[ traducerea melodramei “Treizeci ani sau via\a
unui juc[tor de c[r\i” de V. Ducange =i M. Dinaux.
1837 Este ales deputat al jude\ului Ia=i. Public[ “anecdotul” Aprodul Purice
=i câteva traduceri din V. Hugo, Al. Dumas =i A. Pu=kin.
1838 E surghiunit pentru scrisoarea Vandalism (ap[rut[ ]n decembrie 1837).
Este ales secretar al Ob=te=tii Adun[ri. E f[cut sp[tar.
1839 Se c[s[tore=te, la 6 iulie, cu Maria Gane. Public[ Re\et[, Catacombele
M[n[stirii Neam\ului, Riga P oloniei =i Prin\ul Moldaviei, Un poet
necunoscut, Au mai p[\it-o =i al\ii, La Maria*** =i alte opere.
1840 Este ales primar al ora=ului Ia=i =i e numit codirector al Teatrului
Na\ional, al[turi de M. Kog[lniceanu =i V. Alecsandri. }n “Dacia literar[“
(nr. 1) public[ nuvela istoric[ Alexandru L[pu=neanul. V[d lumina
tiparului O alergare de cai, Fiziologia provincialului =i alte opere.

4 Constantin Negruzzi
1841 Apare scrisoarea Slavonisme. }mpreun[ cu M. Kog[lniceanu public[ 200
re\ete cercate pentru bucate =i alte treburi gospod[re=ti.
1842 E ales din nou deputat de Ia=i. Public[, ]n “Albina româneasc[“, scrisoarea
Pâcal[ =i Tândal[.
1843 Este numit director (ministru) al Vistieriei. }n “Foaie pentru minte, inim[
=i literatur[“ public[ lucrarea Cântec vechi.
1844 }n revista “Prop[=irea” sunt publicate 4 scrisori negruzziene despre
limb[. Vede lumina tiparului nuvela Toderic[, localizare dup[ o nuvel[
a lui P. Mérimée, dup[ care e din nou surghiunit la mo=ia sa. Traduce
din satirele lui Antioh Cantemir.
1845 Se ]nvrednice=te de titlul de ag[. Apare nuvela Sobieski =i românii.
1846 Vede lumina tiparului lucrarea negruzzian[ Elemente de dreptul politic
despre mai mul\i autori.
1847 C. Negruzzi traduce Les femmes savantes de Molière.
1848 R[mâne departe de mi=carea revolu\ionar[ a anului. Este numit postelnic
=i efor al =colilor.
1849 Public[ vodevilul Doi \[rani =i cinci cârlani. Vede lumina tiparului un
fragment din Femeile savante de Molière, tradus de C. Negruzzi.
1851 Revine ]n fruntea conducerii Vistieriei. }i apar piesele Carantina =i Muza
de la Burduj[ni.
1852 Public[ scrisoarea Pelerinagiu.
1855 }ntreprinde o c[l[torie la Berlin =i Ems, impresiile servindu-i la crearea
scrisorii B[ile de la Ems. }n “România literar[“ a lui V. Alecsandri public[
scrisoarea Un proces de la 1826.
1856 E numit vornic =i, din nou, ministru al Vistieriei.
1857 Devine membru al Divanului domnesc. Public[ volumul P[catele
tinere\elor.
1859 E numit director al Statisticii centrale =i membru al unei comisii pentru
]ntre\inerea =i ]mbun[t[\irea activit[\ii teatrale.
1861 E numit din nou ]n fruntea Vistieriei (ministru de finan\e). Public[
bro=ura Despre capitala României.
1862 Voteaz[ pentru unirea definitiv[ a Principatelor. Public[ Studii asupra
limbii române.
1865 Public[ un necrolog la moartea lui Alecu Donici.
1866 Numele lui C. Negruzzi figureaz[ printre membrii Societ[\ii literare
române.
1867 Este ales membru al Societ[\ii Academice. }n “Convorbiri literare” ]i
apare Flora român[.
1868 24 august. C. Negruzzi ]nceteaz[ din via\[, fiind ]nmormântat ]n cimitirul
bisericii din Trife=tii Vechi.

I
AMINTIRI DE JUNE|E

CUM AM }NV{|AT ROMÂNE+TE
CUPRINS
Pe când uitasem c[ suntem români =i c[ avem =i noi o limb[,
pe când ne lipsea =i c[r\i =i tipografie; pe când toat[ lumea se
aruncase ]n dasii =i perispomeni ca babele ]n c[\ei =i motani, c[ci
la =coala public[ se ]nv[\a numai grece=te; când, ]n sfâr=it, literatura
român[ era la darea sufletului, câ\iva boieri, rugini\i ]n românism,
neputându-se deprinde cu frumoasele ziceri: parigorisesc,
catadicsesc =.c.l., toate ]n esc, create de diecii vistieriei, pentru c[
atunci ]ntre ei se plodea geniul, =edeau tri=ti =i j[leau pierderea
limbii, uitându-se cu dor spre Buda sau Bra=ov, de unde le veneau
pe tot anul calendare cu pove=ti la sfâr=it, =i din când ]n când
câte o bro=ur[ ]nv[\[toare me=te=ugului de a face zah[r din cioc[-
l[i de cucuruzi, sau pâine =i crohmal[ de cartofe.
Tot ]ns[ mai r[m[sese o =coal[ pre care ace=ti buni b[trâni o
priveau ca singur azilul prigonitei limbi, =coal[ unde se ]nv[\a
]nc[ române=te, aproape de Ia=i, ]n monastirea Socola.
Tat[l meu era unul din românii ace=tia. Nu ie=ea nici un calendar
care s[ nu-l aib[ el ]nt[i, nici o carte bisericeasc[ care s[
n-o cumpere, nici o traduc\ie care s[ nu puie s[ i-o pescrie.
}ntr-o zi, viind de la =coal[, l-am g[sit cu o mare carte in-folio
dinainte.
— Cete=te-mi, ]mi zise, o via\[ d-a sfin\ilor din cartea aceasta.
— Iart[-m[, p[rinte, eu nu pot ceti române=te.
— Cum! apoi dar ce ]nve\i tu

Negru pe alb
— Eline=te, am r[spuns p[unindu-m[. De vrei, s[-\i cetesc toat[
tragedia Ecubei, unde e acest frumos hor a troienelor, pre care ]l
=tiu pe dinafar[:
,
,
Aura, pontiaV aura,
Ate pontoporouV komizeiV
QoaV akatouV ep’oidma limnaV
poµ me tan melean porevseiV;
`
— Poate s[ fie frumoase acele ce tu spui, zise tat[l meu, dar e
ru=ine s[ nu =tii limba ta! Mâine vei veni cu mine la Socola, unde
este examen. Voi vorbi pentru tine cu dascalul, care e un om pre-
]nv[\at; =i nu m[ ]ndoiesc c[ tu te vei sili a ]nv[\a degrab[, pentru
c[ =tii c[ asta ]mi face mul\[mire.
— O, negre=it! am r[spuns cu bucurie.
Ne ]ntârziesem a doua zi c[ci, când am ajuns, am g[sit examenul
pe la sfâr=it. Se cercetase istoria, geografia =.c.l. Sala era plin[.
Auditoriul se alc[tuia mai ales din dame b[trâne, mume a b[ie\ilor,
care ascultau ]ntr-o religioas[ t[cere.
Profesorul român avea un nas cu totul antiromân, c[ci las-c[
era grozav de mare, dar apoi era cârligat, ]ncât sem[na mai mult
a proboscid[ decât a nas.
— Pre-evghenico=ilor boieri =i cucoane, zicea el, am avut cinste
a ]nf[\o=a d-voastre prohorisirile ucenicilor mei ]n istorie, cetire,
scriere, aritmetic[. Acum voi avea cinste a ar[ta c[ limba
noastr[, pre care to\i socot c[ o =tiu, dar nime nu o =tie cumsecade,
nu este f[r[ gramatic[, f[r[ sintaxis =i f[r[ ortografie; ci
mai ales ]n acest pont al ortografiei ]ntrece pe multe altele. Dou[
pilde voi ar[ta.
Sfâr=ind, ]=i puse ochilarii, tinse tabla neagr[, =i chemând un
b[iat ca de nou[ ani, ]i dete condeiul de cred[.
B[iatul scrise:
`
,
`
7

8 Constantin Negruzzi
Fat[ Sarr[!
Eu \i-am zis asar[,
S[ vezi oul cum se sar[.
— Pre-evghenico=ilor, urm[ profesorul, vede\i c[ toate aste
frasis se sfâr=esc cu sar[, dar, precum a\i v[zut, au deosebire ]n
scris. Asemene ve\i videa =i cu a doua paradigm[.
B[iatul mai scrise:
Maic[-ta de-i vue
Bine ar fi s[ vηe
Pân-la noi la vie.
Dascalul tinse bra\ul spre cuvintele scrise, cu un gest maiestos.
Gestul acesta fu ca izbucnirea unei mine. B[rba\i, femei, copii,
to\i s[rir[ =i s-apropier[ de tabl[, strigând bravo de r[suna sala.
Mumele uimite suspinau sub bonetele ]nhorbotate. Lacrimi de
bucurie izvorau din ochii lor odat[ frumo=i poate, dar acum stân=i
=i ]mpregiura\i de un cerc purpuriu; aste lacrimi, strecurându-se
pe lâng[ zbârciturile nasului ca pe ni=te uluce fire=ti, ajungeau
sub buza dedesubt, unde barba ]ntoars[ ]n n[untru le oprea ca o
stavil[. Bunele b[trâne nu se puteau dumeri cum de sunt atât de
]nv[\a\i dr[gu\ii lor =i, cl[tind din cap, priveau pe dascal ca pe o
fiin\[ surnatural[. B[rba\ii ]l fericitau, ]i mul\[meau, ]i strigau
aferim de se zguduiau p[re\ii; =i b[trânul socolean, doborât sub
grindina laudelor =i a aferimilor, se lasase pe un scaun, unde-l
]mpregiuraser[ copiii, ame\it, r[pit, cuprins, ca acel ]mp[rat roman
ce striga la moartea sa: “Je sens que je deviens dieu!”
Ce f[ceam eu ]n vremea aceasta Eu r[m[sesem ]ncremenit,
cu ochii holba\i, cu gura cascat[, c[ci nu ]n\elegeam nimic, eu
care m[ \ineam c[ =tiu ceva! Dascalul acesta lu[ ]n ochii mei un
chip m[re\, academic, piramidal, ne]n\eles ca =i sinonimele sale;
mi se p[rea c[ v[d un Platon, un Aristotel... Cât m[ umilise de

Negru pe alb
9

10 Constantin Negruzzi
tare! cum ]mi c[zuse trufia! cât m[ sim\eam de mic ]n asem[nare
cu b[iatul acel ce scria sar[ =i vie ]n trei osebite feluri!
Ne-am ]ntors acas[. Tat[l meu, v[zându-m[ gânditor, m[
]ntreb[ ce am.
— Gândesc la adânca erudi\ie a acestui dascal.
— Adev[rat, e un om plin de =tiin\e, =i l-am poftit s[ vie ca
s[-\i dea lec\ii de trei ori pe s[pt[mân[. De mâine va ]ncepe.
O, cât am r[mas de recunosc[tor bunului p[rinte pentru aceast[
dorit[ veste! }ndat[ am g[tit caiete, condeie nou[, negreal[ bun[,
nimic n-am uitat; ]ntocmai ca bravul soldat care ]=i perie uniforma,
freac[ bumbii, cur[\[ armele ]n ajunul b[t[liei. Aceste preg[-
tiri m-au ocupat p[n[ seara, când m-am culcat gândind la noul
dascal; iar piste noapte am visat c[ avem un nas cât a lui de mare.
A doua zi profesorul veni =i, dup[ acea de datorie bun[-diminea\[,
scoase din sân o bro=ur[ cartonat[ cu hârtie pestri\[,
zicându-mi c-un zâmbet plin de ]ncredere ]n sine:
— N[dejduiesc c[ ne vom ]n\elege amândoi. Aceast[ filad[ nu
sunt la ]ndoial[ c[ ]n pu\ine zile o vei ]nv[\a.
“O! am gândit, acesta e negre=it vrun extract lesnicios a
sistemului s[u de ]nv[\[tur[.” Am luat-o cu toat[ onoarea cuvenit[
operii unui literat =i, deschizând-o, am v[zut c[ era un abecedar
cu slove d-un palmac de mari!
Am r[mas mut de o\erire =i de ru=ine. Ce batjocur[! s[ m[
puie pe mine, care nu mai eram un copil, aveam treisprezece ani,
s[ ]nv[\ a b c ! pre mine, care ]n\elegeam pre Erodian din scoar\[
]n scoar\[! Era un ]nfrunt care iubirea mea de sine nu-l putea
mistui. Hot[râi s[-mi r[zbun =i ideea asta m[ mai lini=ti.
}n vremea aceasta, dascalul ]=i a=ezase ochilarii pe tronul lor
(pare c[ privesc ]nc[ acei ochilari \uguie\i pe nasul lui uria=, ca
un turc calare p-un harmasar roib), trase tabac, str[nut[, tu=i spre
a-=i drege glasul =i ]ncepu rar =i cu dese pauze:
— Net[g[duit este c[ omul nenv[\at e ca un copac ne]ngrijit,
care nici o road[ nu aduce. Drept aceea, ]nv[\[torul este pentru
un tân[r aceea ce este gr[dinarul pentru pom; sau ca plugarul

Negru pe alb
bun care cur[\[ de m[r[ciuni \arina sa p[n[ a nu sem[na ]n ea
s[mân\a cea bun[.
Dup[ aceste parabole, adaose:
— Pentru a-\i paradosi limba româneasc[ dup[ toat[ rânduiala,
ca s[ o ]nve\i cumsecade, spre a o =ti precum se cuvine, trebuie
s[ ]ncepem de la ]nceput. Vei =ti deci c[ limba româneasc[
are patruzeci =i una de slove, care se ]mpart ]n trei soiuri: glasnice,
neglasnice =i glasnico-neglasnice; =i anume, glasnice sunt:
Az, Est, Ije, I, On, , Ier (ú), hti , Io ( ), @ia, Ia, Ipsilon, ωmega.
Neglasnice: Buche, Vede, Glagol, Dobru, Juvete, Zemle, Kaku,
Liude, Mislete, Na=, Pocoi, Râ\[, Slov[, Tferdu, Fârta, Heru, Csi,
Psi, |i, Cervu, +a, +tea, θita, Gea. Glasnico-neglasnice: Zalu, Ieri,
Ucu, n.
F[r-aceste slove nu se poate alc[tui nici o frasis, nu se poate
proforisi nici o silavi, c[ci ele sunt temelia limbii. Drept aceea,
d-ta vei binevoi a le ]nv[\a pe de rost, pentru ca s[ le po\i cuvânta
curat =i pe ]n\[les, pentru c[ v[d c[ dascalii d-tale, grecul =i
fran\uzul, pre care dracul s[-i iaie! \-au stricat proforaua, nu po\i
rosti pe ], [, =, ci, =i altele vro câteva. Am n[dejde c[ poimâine mi
le vei putea spune pe dinafar[, =i atunci vom ]ncepe a doua maθim[,
Ba, Be,Bi,Bo, =i mai la vale. Cred c[ ne ]n\elegem
— Ba nu ne ]n\elegem nicidecum, am strigat ie=ind din ame\eala
ce m[ cuprinsese ]ntru auzul barbarelor numiri a buchilor lui,
nu ne ]n\elegem! D-ta vrei s[ m[ batjocure=ti, s[ m[ pui la alfavita,
pre mine care =tiu grece=te mai mult decât oricare tân[r de vrâsta
mea, =i care scriu fran\uze=te sous la dictée, f[r[ a face mai mult
decât =epte-opt gre=ale pe fa\[! D[-mi o gramatic[, arat[-mi
construc\ia verburilor, ortografia. Spune-mi pentru ce scrii vie =i
sar[ ]n trei feluri
— }\i voi spune-o la vreme.
— Pentru c[ ai o duzin[ de i, a=a e Dar cum scrii mas[ (table)
=i mas[ (pret. verbului mânere) Cum scrii lege (loi) =i lege
(imper. verbului legare) A=a e c[ tot un fel, pentru c[ n-ai doi a
=i doi e Apoi pentru ce ]ncurci =i ame\e=ti pe b[ie\i
11

12 Constantin Negruzzi
— Aceea nu e treaba d-tale, ]mi r[spunse cu un zâmbet ce
sem[na a strâmbet; ]nva\[ buchile pe de rost ca s[ le =tii poimâine.
— Ba nici gândesc, zisei azvârlind abecedarul sub mas[.
— Ha, ha, ha! La ]nceput se pare greu, dar te vei deprinde.
R[d[cina ]nv[\[turii este amar[, dulci sunt ]ns[ rodurile sale.
Sfâr=ind, strânse ochilarii, ]=i lu[ =licul =i ie=i. Sim\ii c[ mi se
lu[ o greutate de pe inim[.
— A! pedant ignorant =i ]ngâmfat, strigai, vrei s[ ]nv[\ buchile
tale! S[ m[ necinstesc! A! chinezule, care ai o sut[ de litere, mai
multe decât orice limb[! A! tu ai slove amfibii, nici glasnice, nici
neglasnice! A! tu soco\i c[ limba mea deprins[ cu Omer se va putea
suci ca s[ zic[ fârt[, tferdu, glagol =.c.l.; numiri s[lbatice cu care
tu ai poreclit bietele litere! A! tu vrei s[ m[ necinstesc, s[ ]nv[\
buchile tale! Dar s[ cr[pi macar, nu le voi ]nv[\a! Las-c[ te-oi juca
eu! N-am trebuin\[ de tine ca s[-mi ]nv[\ limba mea!
Am alergat la biblioteca tat[lui meu, care era ]ntr-o lad[ mare,
purure deschis[, ]n coridor. Ajutat de o slug[, i-am f[cut inventariul,
=i pintre mul\imea calendarilor =i a c[r\ilor ]n limba greceasc[
modern[, iaca ce am g[sit:
TIP{RITE:
Vie\ile sfin\ilor din toate lunile.
Moartea lui Avel (poem de Gesner).
Numa Pompilius (roman\ de Florian).
Patimile Domnului nostru, ]n versuri.
Istoria lui Arghir =i a pre-frumoasei Elene, idem.
Despre ]nceputul românilor, de Petru Maior.
Floarea darurilor.
}ntâmpl[rile fran\ezilor =i ]ntoarcerea lor de la Moscva.
Talmudul jidovesc.

Negru pe alb
13
MANUSCRISE:
Letopise\ul lui Nicolai Costin.
Cavalerii Lebedei (roman\ de M-me Genlis).
}ncungiurarea cet[\ii Ro=ela (roman\, idem).
Lentor, tragedie ]n versuri.
Sapor, idem.
Matilda (roman\ de M-me Cottin).
Manon Lesco, roman\.
Tarlo sau str[inii ]n Elve\ia, idem.
Zelmis =i Elvira, idem.
Cuget[ri de Oxenstern etc.,etc.
S[rman[ bibliotec[! Uitat[ ]n secriul ei la bejenia anului 1821,
toat[ a slujit de fultuial[ ianicerilor! Ce n-a= da acum ca s[ am
una din acele c[r\i de sute de ori cetite de tat[l meu.
M-am cercat s[ cetesc un roman\ din acele manuscrise, dar
scrisoarea era atât de ]ncâlcit[, ]ncât le-am lasat, f[g[duindu-le
de a le vizita cum voi putea deprinde a ceti scrisoarea acea ieroglific[
ce se obicinuia atunci pe la noi; =i, luând Istoria românilor
de Petru Maior, ajutat de abecedarul urgisit, ]n pu\ine ceasuri am
]nv[\at a ceti. P[n-]n sear[, eram capabil s[ spun pe carte cât
oricare anagnost de r[pide. Seara am cetit tat[lui meu tot cântul
]nt[i din Moartea lui Avel , singura carte care avea puterea a-l
adormi. Bunul p[rinte se bucur[, =i atribuind =tiin\a mea la vrednicia
]nv[\[torului, porunci s[ cumpere cinci co\i postav vi=iniu
de un beni=, pre care ]l trimise dascalului.
Eu ]ns[ nu puteam uita ]nfruntul ce-mi f[cuse. F[când un congres
de b[ie\i — con=colari ai mei de la dascalii fran\ez =i grec —
dup[ mai multe opinii, care de care mai stravagante, o idee satanic[
veni unuia ]n minte.
— Fra\ilor, zise el, socotin\a mea este s[ ]nchipuim ni=te
]ntreb[ri atât de grele, ]ncât s[ nu le poat[ t[lm[ci, ca s[-i dovedim
c[ e numai un gogoman pedant...
— Ευγε! Bravo! Ευοι! Hura! Παιαν! Vivat! strigar[ to\i.

14 Constantin Negruzzi
}ntreb[rile s-au alc[tuit, s-au aprobat de toat[ adunarea =i mi
s-au ]ncredin\at.
A treia zi dascalul veni, =i ]ntrebându-m[ de =tiu buchile pe
dinafar[, spre r[spuns am deschis cartea lui Petru Maior =i i-am
cetit un ]ntreg capitol. Profesorul r[mase ]nlemnit.
Sfâr=ind, am urmat ]n tonul acel pedantic cu care ]mi vorbise
el:
— De vreme ce vezi, loghiotate, c[ am ]nv[\at a ceti f[r[ lesniciosul
metod al abecedarului d-tale — care mi-ai spus c[ este temeiul
limbii — nu sunt la ]ndoial[ c[ voi ]nv[\a a scrie iar[=i f[r[
ajutor d[sc[lesc. }ns[ fiindc[ cunosc =i simt cu des[vâr=ire c[ dascalul,
pentru un tân[r, este aceea ce este gr[dinarul pentru un
pom, v[d c[ eu am foarte multe lucruri de ]nv[\at, c[ci sunt ca
un copac neroditor. Drept aceea, am f[cut aceste cinci ]ntreb[ri,
pre care d-ta vei binevoi a mi le t[lm[ci. Asta va fi singura mea
lec\ie. Pe toat[ ziua ]mi vei deslega câte cinci de aste nedumeriri.
Spune-mi dar:
1. Pentru ce uneori vara plou[ cu broa=te, iar nu cu cristei frip\i,
precum odinioar[ la judani
2. De unde au luat Adam =i Eva ac =i a\[ de au cusut frunzele
de smochin, ]n vreme ce pe atunci nu era ]nc[ nici o fabric[
3. Cum...
— P[gân! m[ curm[ dascalul astupându-=i urechile =i s[rind
de pe scaun, ca un om ce calc[ pe un =erpe; hul[ grozav[ =i
pâng[rit[! Iaca frumoasele ispr[vi a ]nv[\[turii papista=ilor!
Zicând aceste, ]=i lu[ =licul =i o ]mpunse de fug[ pe u=[.
De atunci nu l-am mai v[zut.
Astfel Petru Maior m-a ]nv[\at române=te.

Negru pe alb
ZOE
I
15
“Amour en latin faict amor;
Or donc provient d’Amor la mort:
Et paravant, soulcy qui mord,
Deuil, pleurs, pièges, forfaicts,
remord.”
CUPRINS
Blason de l’Amour
Aceasta au urmat la 1827.
De abia ]nserase, uli\ile era ]ns[ pustii. Din când ]n când =i
foarte rar se auzea pe pod duruitul unei cale=ce, ]n care era vreun
boier ce se ducea la o partid[ de c[r\i, sau un fiacru ce trecea ca
s[geata =i l[sa s[ se z[reasc[ ni=te bonete femeie=ti. Nici un pedestru
nu era pe uli\i, afar[ de fanaragiii care striga regulat raita;
pentru c[ la 1827 septemvrie, nime nu s-ar fi riscat a merge pe
jos singur pe uli\i, dup[ ce ]nnopta. Pojarul de la 20 iulie pref[cuse
]n cenu=[ mai mult de jum[tate a ora=ului Ia=ii, =i fanaragiii,
masalagiii, potlogarii de care gemea ora=ul, =[zând ascun=i pintre
râsipuri, pândeau pe nesocotitul pedestru care z[bovise a se
]ntoarce acas[, =i adeseori, el pierdea ]mpreun[ cu punga =i via\a
sau cel pu\in s[n[tatea. }n zadar ]mblau streji de arn[u\i =i de
simeni; nu puteau stârpi aceste ]nr[ut[\iri, nici descoperi bandele
vagabonzilor.
O caleasc[ trecu ]n fuga cailor pe uli\a mare, apuc[ uli\a Sf.
Ilie, =i f[când ]n stânga, lu[ la deal pe lâng[ zidul Sf. Spiridon, =i
tot suindu-se p[n[-n mahalaua S[r[riei, st[tu la porti\a unei
c[su\i, cu dou[ ferestre cu perdele verzi. Din tr[sur[ se cobor] un
tân[r elegant cocona=, a c[rui costum era dup[ moda cur\ii.
El purta un antereu de suvaia alb, era ]ncins cu un =al ro=u cu
flori, din care o poal[ i se slobozea pe coapsa stâng[, iar capetile,
alc[tuind un fiong dinainte, c[deau apoi peste papucii lui cei galbeni.
Pe sub giubeaua de pambriu albastru, bl[nit[ cu samur, purta

16 Constantin Negruzzi
una dintr-acele scurte ca\aveici, numite fermenele, broderia c[ria,
cu fir =i cu tertel, ]i acoperea tot pieptul. }n cap avea un =lic de o
circoferen\[ cel pu\in de =apte palme.
}ntr-un cuvânt, orice dam[ l-ar fi v[zut ]n ceasul acela nu s-ar
fi putut opri de a se coti cu vecina sa =i de a zice ]n jargonul vremii
de atunci: ah, psihimu, uit[-te cât e de nostim!
Chipul s[u era, de nu frumos, dar pl[cut. Lafater, din cea ]nt[i
vedere, l-ar fi judecat dup[ fruntea lui strâmt[, buzile groase =i
sprincenile r[dicate cu dispropor\ie dasupra ochilor; dar =i nefiind
cineva fizionomist putea, f[r[ a se gre=i, s[-l boteze de n[t[r[u,
dup[ c[ut[tura cea speriat[ =i neclintirea figurei sale.
}n camera unde intr[, pe un crevat cu perdele ponceau, =[dea o
feti=oar[ rez[mat[ ]ntr-un cot pe perin[. Fusta ei de atlaz albastrudeschis,
de sub care se z[rea un picioru= gras =i mic; p[rul ei castaniu
ce se slobozea ]n unde de m[tase pe albii ei grumazi; pozi\ia ei
cea lenoas[, ]n sfâr=it lumina murind[ a unei lampe ar fi ]nfl[c[rat
pe Xenocrat, dac[ ar fi fost la Ia=i la 1827, ]n camera aceea.
Z[u era frumoas[ tân[ra fat[! când ]ns[ =i-a ]ntors tânjitorii
ochi c[prii, umbri\i de lungi gene =i sc[lda\i ]ntr-o rou[ de
desf[tare, când s-a repezit =i a apucat ]n bra\e pe tân[rul ce intrase,
trebuia s[ aib[ cineva toat[ nesim\irea lui, ca s[ nu cad[ ame\it
la picioarile ei.
— Ah! tu e=ti, Iancule, tu e=ti! Vezi c[ eu te a=teptam. Gândeam
la tine, pentru c[ numai la tine gândesc. Pesemne tu nu =tii
c[ te iubesc mai mult decât orice alt pe lumea asta =i tu iar m[
iube=ti. A=a e c[ m[ iube=ti Nu voi s[ m[ iubeasc[ al\ii. Zic[
ce-a vrea lumea, eu te iubesc — =-apoi ce-mi pas[ de lume. Tu
e=ti al meu! al meu! Te iubesc, te s[rut, sufle\elul meu!
+i ginga=a copil[ ]l acoperea de s[rut[ri focoase.
— Ce te-ai f[cut de o s[pt[mân[ de când nu te-am v[zut Unde
ai fost Oh! \i-am scris =i nici n-ai vrut s[-mi r[spunzi. Când ai =ti
cât am plâns! Uit[-te, ochii mei sunt ro=ii ]nc[; a=a e c[ sunt ro=ii
Spune-mi, m[ iube=ti

Negru pe alb
— M[ ]ntrebi un lucru care poate \i l-am spus de o mie de ori,
r[spunse cu r[ceal[ nesim\itul amorez. — Caraimane, d[-mi un
ciubuc!
Un arn[ut must[cios intr[ =i ]ntinse st[pânului s[u un lung
ciubuc. }ntr-un minut, c[m[ru\a se umplu de un fum gros, pintre
care Zoe se z[rea ca o zei\[ prin nori. Aceast[ ]ntrerumpere a
unei vorbe amorezate p[trunse pe biata fat[ , care t[cu, l[sând
s[ scape din sânul ei o oftare de acele ce sfâ=ie inimi.
— Mi-ai scris c[ ai s[-mi spui un lucru mare. S[ vedem, ce
este spune, pentru c[ n-am când z[bovi, ad[og[ tân[rul, scuturând
ciubucul.
— Ah! zise Zoe, ]nturnându-=i l[crâma\ii ochi spre el, odinioar[
]\i p[rea c[ zboar[ ceasurile ca minutile lâng[ mine; atunci m[
iubeai, acum nu m[ mai iube=ti ca atunci, m[car c[ eu tot aceea
sunt =i tot aseminea te iubesc. Oh! Iancule, tu niciodat[ nu vei
ajunge la acel grad a dragostei care eu ]\i p[strez! Preaiubitul meu!
spune-mi, când m[ vei numi so\ia ta Când voi putea a nu mai
t[inui de lume acest amor de care inima mea este plin[ Vezi tu,
acesta e singurul meu gând. +tii pozi\ia mea. +tii c[ de am gre=it,
pentru tine numai am fost o slab[ fat[. Ah! când ai =ti cât sunt de
fericit[! am s[-\i spui o veste care a s[ te ]mple de bucurie. Eu o s[
fiu mum[! — +i copila ]=i ascunse rumena fa\[ ]n sânul cocona=ului.
}ntru auzul cuvântului acestuia, Iancu s-a posomorât, a b[gat
mâna ]n buzunar, =i sco\ând ni=te metanii de coral de vro doi co\i
de lungi, ]ncepu a se juca cu ele, pre]mblându-s[ ]n lung =i ]n
larg prin mica c[m[ru\[.
Zoe ]l privea neclintit[.
— Ascult[, draga mea; cred c[ nu te ]ndoie=ti cum c[ te iubesc.
Vestea ce mi-ai dat m-a ]mplut de bucurie. Dar v[d ni=te mari
piedici la ]nso\irea noastr[. Unchiul meu a aflat leg[tura noastr[
=i e foarte mânios asupra mea. }mi zice c[ nu e de cinstea mea s[
iau o fat[ s[rac[, orfan[ =i câte altele. Eu ]ns[ nu zic c[ nu te voi
lua, dar trebuie r[bdare. S[ vedem.
17

18 Constantin Negruzzi
Mi=elul! vorbile lui era loviri de cu\it pentru Zoe. Ea tremura.
— Vai mie, nenorocita! iat[ la ce am ajuns! iat[ ]n ce stare m-
ai adus! m[ despre\uie=ti dup[ ce m-ai ]n=[lat! nu \i-e mil[ de o
tic[loas[ fat[, pe care ai adimenit-o cu juruin\i mincinoase. G[se=ti
pretexturi ca s[ m[ p[r[se=ti =i pe mine =i pe copilul t[u. Nu te
temi de p[cat! nu socote=ti c[ voi muri dac[ m-]i l[sa! oh! fie-\i
mil[! fie-\i mil[!
+i s[rmana se târa la picioarile lui, v[rsând =iroaie de lacrimi
=i frângându-=i mâinile.
— Cuget[ c[ de m[ vei p[r[si, voi muri negre=it =i vei avea a
da seam[ lui Dumnezeu, pe care de atâte ori l-ai luat martur
jur[mintelor tale.
Suspinurile ]n[du=ir[ glasul fragedii copile, care acum ]nt[i
]ncepuse a gâci inima amorezului s[u.
Sf[r[mat[ de durere, c[zu le=inat[ la picioarile lui.
Iancu o râdic[ =i o puse ]n pat, dup[ aceea, chemând pe b[trâna
ei slujnic[, a l[sat-o lâng[ ea. El a ie=it =i s-a suit ]n caleasc[.
— La bal, la curte! a strigat arn[utul vizitiului, =i caleasca a
purces ca vântul.
“De=an\at[ preten\ie! zicea cocona=ul r[sucindu-=i muste\ile.
Zice c[ i-am jurat s-o iau, ca când astfel de jur[minte se mai \in
vreodat[“.
II
“Cinga il brando, ed abbia questa
L‘asta in pugno, e l’elmo in testa
E con Pallade in bellezza
Già potrebbe contrastar.”
Metastasio
Zoe era fiica unui boierina=, care prin slujbile sale se ridicase
la o treapt[ cinstit[. }nc[ ]n fa=e, pierduse pe maic[-sa, iar la vrâsta
de cincisprezece ani, moartea o lipsise =i de tat[l s[u. De atunci,

Negru pe alb
s[rmana fat[, l[sând o mo=ioar[, iubitul loc a copil[riei sale, care
r[m[ses[ mo=tenire fra\ilor ei, venise la Ia=i. Curând n-a lipsit a
se molipsi de aerul acestui ora=. Se v[zu ]ncungiurat[ de o droaie
de curtezani, pe care ]i tr[gea deosebita ei frumuse\e. Focul june\ii
=i simplitatea cre=terii sale o f[cur[ s[ plece urechea la m[gulirile
desfrâna\ilor. Ea iubi, iubi, oh! cum iubi! Ne=tiind ce e amorul =i
neprepuind urm[rile lui, se dete cu totul la aceast[ patim[ dulce =i
amar[, pl[cut[ =i groaznic[. Se dete cu gând, cu inim[, cu suflet.
Iat[ o ]ntâmplare ce va ar[ta ce fel iubea tân[ra copil[.
Cel ]nt[i ce g[si loc ]n inima ei fu un ofi\er al gvardiei cur\ii;
tân[r galant, cinstit =i birbant, Iliescul era cu totul contra cocona-
=ului, pe care l-am v[zut figurând la ]nceputul acestei foarte adev[rate
istorii. Frumos =i bine f[cut, el n-a avut mult[ greutate a
câ=tiga inima ei. El o iubea =i se mira c[ o iube=te ca =i ]n ziua
când culesese cea ]nt[i dulce s[rutare pe buzele ei. +i de=i Zoe
nu cuno=tea adimenirile cochet[riei, tot ]ns[ \inu ]n lan\ul ei pe
fluturatecul tân[r o lun[ de zile! O lun[ de zile pentru Iliescul
era o vecinicie. }ncepu a se s[tura de un amor f[r[ sfezi, f[r[ ]mp[-
c[ciuni =i f[r[ rivali. Se arunc[ iar[=i ]n vârtejul lumei.
}ntr-o zi, el dormea dup[ prânz.
Un arn[ut veni ]n curtea lui, merse drept la camera unde el
dormea, deschise u=a, intr[ =i, sco\ând un pistol din cing[toare,
]l slobozi ]n el. Glon\ul trecu al[turea cu capul tân[rului, bortili
perina pe care se r[z[ma =i se ]nfipse ]ntr-o c[r[mid[ din p[rete,
a c[ria sf[r[m[turi s[ re]ntoarser[ =i c[zu pe pieptul dormitorului.
Iliescul s[ri =i se r[pezi ca fulgerul la noul venit, care scosese
al doilea pistol. Arma i se smânci din mân[ =i o ]mbrânc[tur[
arunc[ pe uciga= pe o canapea. Negre=it c[ ceasul mor\ii ar fi sunat
pentru acel cutez[tor, dac[ ]n c[derea sa, turbanul nu i s-ar fi
desf[=urat. Ni=te coame castanii undoioase se r[sfirar[ peste
umerii =i pieptarul lui ]nfirat. Aceasta era Zoe.
— Doamne sfinte! strig[ tân[rul cunoscându-o, tu e=ti, Zoe,
cine ar fi putut crede! tu e=ti care vrei s[ m[ omori! aceasta e
r[splata dragostei mele Vrei s[ m[ omori! =i pentru ce
19

20 Constantin Negruzzi
— Pentru c[ e=ti un nelegiuit, strig[ fata cu un glas precurmat
de suspinuri, pentru c[ m[ vinzi, pentru c[ despre\uie=ti
amorul meu =i pentru c[ ai gândit c[ vei putea, dup[ ce m-ai
]nv[\at dragostea, dup[ ce mi-ai ar[tat dulcea\a vie\ii, s[ m[
lepezi ca pe o juc[rie ce nu-\i mai place! nesocotitule! pesemne
nu =tii c[ pe noi, femeile, dac[ un paing ne sparie, moartea nici
cum nu ne ]ngroze=te Iat[ dovada vânz[rii tale, =i ]i tinse un
bilet scris pe o hârtie roz[. — Cete=te, tic[losule! sau mai bine
las-s[ \i-l cetesc eu. Ascult[: “St[pâna mea! m[ ]nvinov[\e=ti
nedrept. Cum ai putut crede c[ o proast[ feti=oar[ m[ va face
s[ fiu necredincios acei ce singur[ ]mp[r[\e=te ]n inima mea
N[d[jduiesc s[-\i dovedesc ]n ast[-sear[ c[ de am =i fost poate
r[t[cit, o secund[ n-am ]ncetat de a fi pentru de-a pururea, al
dumitale credincios rob.” A! tic[losule! nu e slova ta T[g[duie=ti,
zi c[ n-ai scris r[va=ul acesta; o proast[ feti=oar[! oh! m[
defaim[ pentru c[-l iubesc din toat[ inima.
— Acest r[va= e pentru tine, zise Iliescul ]nv[lm[=it.
— Pentru mine! =i de când mi-ai schimbat numele de iubit[
pe acel de st[pân[ Când mi-ai mai zis vrodat[ dumneata A! nu
c[uta s[ m[ am[ge=ti, c[ci dac[ mâna mi-a tremurat ast[zi, s[
=tii c[ alt[ dat[ va fi mai sigur[.
— Omoar[-m[ dar, adaose Iliescul cu un aer teatral, ne=tiind
ce s[ mai zic[; omoar[-m[, dac[ te sup[r[ amorul meu. V[d c[
cau\i pricinuiri =i iai de dovad[ ]nsu=i ]ncredin\[rile dragostei
mele. Omoar[-m[! via\a-mi e nesuferit[ f[r[ amorul t[u. Iat[
pistolul, =i ca s[ nu m[ gre=e=ti, raz[m[ \eava de inima mea, ]l
\iu eu, n-ai decât s[ tragi piedica.
Zicând, dezv[le=te pieptul =i se apropie de feti=oar[. El era atât
de frumos, ]ntristarea r[spândit[ pe fa\a lui ar[ta atâta adev[r,
]ncât ginga=a copil[ se sim\i p[truns[ =i ]nfiorat[ de o fapt[ la
care o ]mpinsese o pornire furioas[ de gelozie.
— Oh! eram s[ te omor, a strigat plângând, Dumnezeul meu!
cum am putut avea un a=a gând! s[ te omor pe tine, pe care te

Negru pe alb
iubesc cu sufletul! =i apoi ce a= fi f[cut singur[ pe lume Vezi tu,
crudule, când am slobozit pistolul ]n tine, nu =tiu ce putere str[in[
=i amarnic[ ]mi ]mpingea mâna. Socoteam c[ te-am omorât =i
voiam s[ m[ omor =i pe mine. Dar tu nu e=ti r[nit Tu m[ iube=ti,
a=a e R[va=ul a fost pentru mine! oh! zvârle pistolul acela, c[
mi-e fric[ de el. +i se arunc[ ]n bra\ele lui.
Dup[ ce, peste un ceas, Zoe ie=i ]ntr-un fiacru =i se duse, Iliescul
se ]mbr[c[ cu dulama lui stacojie cusut[ numai fir; se ]ncinse
pe deasupra =alului cu o curea lat[, coperit[ cu \inte aurite, ]n
care b[g[ dou[ pistoale suflate cu aur =i atârn[ pe coapsa stâng[
o sabie ]ncovoiat[. La scar[ ]l a=tepta un frumos arm[sar negru.
Ie=ind, v[zu arn[u\ii s[i, care sta roat[ ]mpregiur.
— Asculta\i, le zise; ast[zi un talhar a intrat la mine când dormeam.
A slobozit un pistol asupr[-mi, dar nu m-a nimerit. Nu
am putut pune mâna pe el =i a sc[pat. S[ nu mor cre=tin, ci spurcat
ca voi, dac[ va mai intra cineva la mine, f[r[ s[-mi da\i mai nainte
de =tire, de nu, ve\i lua fiecare câte o sut[ baltage cârjalie=ti pe
talpe. +ti\i c[-mi ]mplinesc juruin\ile.
Arn[u\ii strigar[: ma=alla! ]nchinându-s[ p[n[ la p[mânt.
“Zoe a vrut s[ m[ omoare, zicea ]n sine tân[rul, ]nc[lecând;
Domnul =tie ce-mi vor mai face celelalte trei, pe care nu le poci
am[gi a=a lesne. Bl[stemata de slug[! a gre=it r[va=ile; ]n loc s[
dea pe cel verde Zoei, i-a dat pe cel roz; a=a va fi f[cut =i cu
celelalte.
M-am b[tut f[\i= cu Beilicciul =i cu Fedele= 1 f[r[ s[ simt ce e
frica, dar acum z[u! m[ tem”.
21
1
Vesti\i tâlhari la 1827.

22 Constantin Negruzzi
III
“Oh! n’insultez jamais une femme
qui tombe!
Qui sait sous quel fardeau la pauvre
âme succombe!”
V. Hugo
Mai mult de un an acum trecuse de la ]ntâmplarea aceasta.
Iliescul aflase chip a se deslega pe nesim\ite dintr-un lan\ ce nu
era potrivit cu u=ur[tatea inimei sale =i Zoe ]ncepuse a cunoa=te
c[ a gre=it, judecând pe oameni dup[ inima sa. Am[git[ ]n n[dejdea
sa, se l[s[ la o melancolie ce o f[cu mai interesant[, dar inima
ei ce se hr[nea de dragoste, nu putea via f[r[ amor.
}ntre toiul ne]nsemna\ilor tineri ce o sup[rau cu curtea lor, ea
deosebi pe Iancul B... }l vedea mai t[cut =i mai retirat. Sfiala lui o
lu[ drept dovada statorniciei, macar c[ era semnul n[t[r[iei. Pe
alt[ parte, ca s[ scape de gura lumei, acestei pricinuitoare de atâte
nenorociri, =i cunoscând c[ trebuie ]n sfâr=it s[-=i ia un loc oarecare
]n so\ietate, ascult[ mincinoasele propuneri ce ]i f[cu Iancu
c[ o va lua de so\ie. Dep[rt[ pe to\i ceilal\i ai s[i sl[vitori. Iubi pe
Iancul; ]l iubi s[rmana fat[, cum =tia ea s[ iubeasc[ =i curând el
nu mai avu nimic s[ mai doreasc[. Nu mult dup[ aceasta, sim\i
urm[rile nesocotin\ei sale, =i ]ngrijindu-se, ]=i m[rturisi starea cea
de critic[ amorezului s[u. Atunci Iancul lep[d[ masca, ]=i dizv[li
urâtul haracter =i, pu\in[ vreme dup[ ]ntâlnirea ce am v[zut c[ a
avut cu ea la ]nceputul acestii istorii, ]i scrise r[va=ul urm[tor:
“Coconi\[! ]mi pare de=an\ c[ dumneata ai luat un capri\ drept
amor =i ]nc[ pretinzi s[ te iau de so\ie! Las-c[ rudele mele
niciodat[ nu mi-ar ierta un a=a pas, dar apoi nici inima mea n-
are plecare a se robi. A=adar, te rog nu te mai m[guli cu o n[dejde
ce niciodat[ nu se poate ]mplini =i binevoie=te a m[ uita =i a nu-mi
mai scri.”

Negru pe alb
Ginga=a copil[ ceti r[va=ul f[r[ s[ zic[ nimic, f[r[ s[ verse
macar o lacrim[. Inima ]i era plin[ =i suspinele, gr[m[dindu-se
]n sânul ei, o ]n[du=eau. Dup[ o ]ndelungat[ =i cumplit[ t[cere,
c[zu ]ngenuncheat[ dinaintea icoanei mântuitorului, zicând:
“Dumnezeule, fie-\i mil[ de mine =i nu m[ aduce la desn[d[jduire!”
Sanda, b[trân[ femeie care o slujea, care o hr[nise cu sânul
s[u ]n pruncie =i o crescuse ]n copil[rie, stând ]ntr-o camer[ al[-
turat[, se apropie de o u=[ cu geamuri, prin care se vedea ]n odaia
st[pâne-sei, =i ridicând perdeaua, v[zu aceast[ desn[d[jduire,
aceast[ durere atât de adânc[. Ea nu ]ndr[zni s[ intre, respectând
cuceria st[pâne-sei; dar neauzind nimic =i v[zându-o tot ]ngenuncheat[
cu fa\a la p[mânt, intr[ ]n odaie ca s[ o scoa\[ din ni=te
cuget[ri atât de triste. }n zadar ]ns[ ]i vorbi; deci apropiindu-se o
g[si rece, ]nghe\at[, o socoti moart[.
Lu[ ]n bra\e pe aceast[ biat[ fat[ pe care o leg[nase =i cu care
]mp[r\ise soarta sa. O numi cu acela= nume de Zoi\[, precum
odinioar[, =i o dismierd[ ca =i atunci. Silindu-se s-o de=tepte din
acea dureroas[ letargie =i, ne=tiind de trebuie s[ doreasc[ a o
vedea ]nviind ca s[-=i afle iar[=i durerea, sau mai bine s[ vaz[
moartea pecetluind acest secret de nenorocire, “s[rmana Zoi\[!
zise, =i o lacrim[ c[zu din ochii bunei b[trâne, cât e de frumoas[!
poate ar fi mult mai bine pentru dânsa s[ nu se mai trezeasc[!”
Aceast[ dorin\[, de=i barbar[, se cuno=tea c[ vine dintr-o inim[
credincioas[ c[tre st[pân[-sa.
O puse ]n pat =i, peste pu\in, Zoe deschise ochii.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
— Du-te, mam[, acas[ la N... =i las[ r[va=ul acesta la o slug[
a lui, ca s[-l dea, când se va ]ntoarce din c[l[toria sa, sau s[-l
trimi\[ cu po=ta unde s[ va fi aflând. Spune s[ nu se piard[, c[ci
]n el este o cosi\[ din p[rul meu.
Astfel vorbea Zoe c[tr[ Sanda, dadaca =i singura sa prieten[,
câteva zile dup[ ce priimise scrisoarea sus-]nsemnat[ =i b[trâna
23

24 Constantin Negruzzi
a ie=it cl[tind din cap =i zicând: “Maica Domnului s[-=i fac[ mil[
de fata mea!”
}ndat[ ce s-a dep[rtat b[trâna, Zoe deschise garderobul s[u,
alese o rochie de catifea neagr[, un v[l de blond[ alb =i un =al negru
=i, ajutat[ de o copil[ ce avea ]n cas[, se ]mbr[c[ ]mpodobindu-se
ca pentru o s[rb[toare. Dup[ ce se g[ti, se puse pe un jâl\, unde
=ezu absorbit[ ]n gânduri. Uneori un tremur fioros o apuca, alteori
râdica frumo=ii s[i ochi spre cer =i, suspinând, ]=i frângea mâinile
cu desn[d[jduire. Un gând fioros se p[rea c[ se lupt[ ]n ea. Deodat[
apoi se scul[ =i cu o oftare: “oamenii a=a au vrut, zise; Dumnezeul
lor va cere seam[. Oamenii ace=ti minciuno=i =i vicleni nu =tiu cât[
t[rie este ]n inima unei tinere fete ce s-a dat pentru toat[ via\a;
afle dar acum!” Zicând aceste, a ie=it.
Mergând cu un pas r[pede, curând a ajuns la porti\a unei case.
B[tând, un arn[ut veni =i deschise.
— Acas[ e st[pânul t[u, Caraimane ]ntreb[ Zoe.
— Ba nu, coconi\[, dar cred c[ nu va z[bovi, c[ci mâine este
alai =i trebuie s[ vie ca s[ se g[teasc[.
— Apoi dar ]l voi a=tepta, zise fata; =i intr[ ]n odaia tân[rului.
— Eu sunt silit s[ ies, ad[og[ Caraiman, apoi dumneta singur[
s[ r[mâi
— Du-te, du-te; eu ]l voi a=tepta p[n[ ce va veni.
Arn[utul se duse.
Zoe se primbla palid[ =i perit[ la fa\[ prin odaia lui Iancu.
“Iat[ a doua oar[, ]=i zise, ce sunt ]n camera aceasta, ]nt[i când
era bolnav =i am venit de l-am v[zut; atunci am ie=it, dar acum...
iat[ a=ternutul s[u; perna cusut[ de mine ]nc[ tot o are... iat[
pistoalile lui, care i le-am cerut ca din partea fr[\âne-meu, c[ci atunci
]nc[ nu-l iubeam... cu ele eram s[ omor pe Iliescul. Iliescul! ]ncai
acela nu m-a am[git, eu am fost slab[!... oare-s ]nc[rcate— +i
c[ut[ pistoalele. Unul e ]nc[ plin. Unul! =i ce trebuie amândou[...
o mi=care de degit =i s-a sfâr=it! Oh! pistolul acesta!... s[-l a=tept
oare s[ vie =i pentru ce El mi-a hot[rât soarta =i a mea =i a

Negru pe alb
copilului s[u!... S[rmanul prunc! ]l sim\ cl[tinându-se ]n sânul
meu... s[rman[ tic[loas[ fiin\[, bl[stemat[ p[n[ a nu vedea lumina!...
ah! el e ru=inea =i nenorocirea maicei sale. Mai bine s[
moar[, s[ nu cunoasc[ pe tat[-s[u, care m[ calc[ ]n picioare...
Cine =tie, poate ]ntr-o zi va fi ca =i el de nelegiuit, sau ca =i maic[-
sa de nenorocit[!”
Sufletul ei s-a l[sat la acest discuraj, care este groaznic când e
cineva singur; pe urm[, nu =tiu ce ]nfrico=[toare presim\iri a unui
trai viitor am[rât =i chinuit au venit =i au sfâ=iat biata sa inim[;
pe urm[ o fric[ fantastic[ i-a ]nchipuit ni=te n[luciri fioroase.
S[rmana fat[ sim\i sângele sleindu-se ]n vinele sale.
Se duse la mas[, =i luând un condei, scrise c-o mân[ tremurând[:
“Eu mor!... M[ duc s[ aflu lini=tea pe care mi-ai r[pit-o. }\i
iert moartea mea, dar nu-\i voi ierta niciodat[ pe aceea a nevinovatului
prunc ce port ]n sânul meu... La ziua judec[\ii, când iar
ne vom ]ntâlni, el te va trage la poalile scaunului celui vecinic, ca
s[ dai seam[ de dou[ mor\i.”
Apoi, sim\ind o fierbin\eal[ mare, ]=i lep[d[ =alul =i v[lul, lu[
pistolul cel ]nc[rcat =i r[zim[ \eava de inima sa. O detunare r[sun[!
Plumbul intrând sub \â\a stâng[, a frânt o coast[, =i petrecând
inima, a ie=it prin spate. Zoe c[zu moart[.
25
IV
“Hélas! que j’en ai vu mourir de
jeunes filles!”
V. Hugo
}n ziua aceea era parad[ domneasc[.
De diminea\[ pompierii stropiser[ podul, =i la toate r[spintinile
câte un zapciu al agiei oprea carele s[ nu se vâre, p[n[ dup[
trecerea alaiului.

26 Constantin Negruzzi
Parada se ]ntindea ca un =[rpe pe =ov[ita uli\[. }nainte mergeau
suitarii c[l[ri cu nalte c[ciuli flocoase, la care atârna câte o
lung[ coad[ de vulpe, ]mpingând pe norodul ce se ]nghisuia. Apoi
urmau pan\irii ispr[vniciei, darabanii agiei, aprozii vorniciei, simenii
hatmaniei, to\i ace=tia triste r[m[=i\i a acelor viteje o=ti ce muiaser[
ambi\ia polonilor =i a ungurilor =i ]nfruntaser[ trufia semilunei. Mai
]n urm[ era arma=ul ]ncungiurat de l[utari ce juca din vioare aerul:
mititico. Apoi veneau ofi\erii cur\ii...
Doi tineri mergeau al[turea la pas.
Unul, c[lare pe un arm[sar negru, purta un costium arn[u\esc.
Broderia de aur l[sa abia s[ se vad[ catifeaua topor[=ie a hainelor
sale. Fa\a lui tân[r[ =i b[rb[teasc[ ]nsufla ]ncredere, iar ochii
lui alba=tri ca azurul, plini de foc, dovedeau curaj =i nefric[. Celalalt,
asemene c[lare =i nu mai pu\in elegant, se deosebea prin
m[rimea =licului =i largile mânici a beni=ului s[u.
— }nchipuie=te-\i, Iliescule, zicea acest din urm[, asear[ când
m-am dus acas[, ce s[ v[d Odaia =i patul meu pline de sânge =i
pe dânsa moart[! oh! nu-\i po\i face o idee cum m-am sp[riat! o
lun[ de zile de acum nu mai dorm acas[.
— S[rmana fat[, atât de tân[r[ =i de frumoas[! z[u! când s-ar
putea s-o ]nvie, mi-a= da armele =i pe Haiduc, calul meu. Pre
sufletul meu! s[ se fi ]ntâmplat aceasta din pricina mea, pe loc a=
zice: r[mâi s[n[toas[, lume! m-a= duce ]n vreo seh[strie din
Ceahl[u, ca prin post =i rug[ciuni s[ cap[t iertarea acestui p[cat
de la Dumnezeu.
— A=a s[ tr[iesc! zise Iancul B... râzând, a= fi vrut s[ te v[d
sehastru; poate te-ai fi f[cut =i prooroc.
— +i mai po\i râde! N-ai mustrare de cuget Nu-\i pare r[u
— R[u ]mi pare cum ]\i pare =i \ie =i cum trebuie s[ le fi p[rând
tuturor tinerilor ce au cunoscut-o; dar mustrare de cuget pentru ce
s[ am Dar, las[ vorba asta, spune-mi cum a r[mas cu balul de...
Iliescul nu-l asculta; trecuse ]nainte =i ochii lui era plini de
lacr[mi.

Negru pe alb
“Tic[losul, zicea el, nu pl[te=te s[ strice cineva un glon\ ]ntr-
]nsul. S[rmana Zoe!”
Un car coperit cu o rogojin[ =i ]ntov[r[=it de doi oameni dete
s[ ias[ ]n uli\a mare. Un zapciu ]l opri ]n r[spinteni.
— Ce ave\i ]n car
— Un mort.
— }ng[dui\i p[n[ va trece alaiul.
+i mortul fu silit s[ a=tepte, p[n[ va trece de=[rt[ciunea!
Dup[ ce a trecut parada, carul =i-a urmat drumul. Un tân[r ca
de dou[zeci ani, cu sprincene negre, ]l urma de departe =i o
]ntristare adânc[ se vedea pe fa\a lui cea smolit[.
“Ce veac! ce oameni! zicea el; pentru c[ o biat[ slab[ fiin\[ a
c[zut sub sarcina tic[lo=iei vie\ii, pentru c[ n-a mai putut suferi
chinurile sale, oamenii nu vor s[-i dea nici o rug[ciune, nici trei
co\i de p[mânt ]n locul unde or s[ se ]ntoarc[ =i ei. Ei fac pe
Dumnezeu r[u =i nemilostiv. St[pânitorul ce vars[ ]n r[zboaie
pâr[ie de sânge pentru ambi\ie, ministrul ce despoaie pe v[duv[
=i pe orfan adunându-=i o pomenire de bl[stemuri, uciga=ul ce
\ine drumurile merg cu parad[ de s[ pun cu obr[znicie lâng[
]nsu=i loca=ul Dumnezeului drept[\ii =i al ]ndur[rii; =i pe biata
fat[ p[mântul nu o priime=te! Iart[-le lor, Doamne! c[ nu =tiu ce
fac!”
Carul, ajungând pe malul Bahluiului, se opri =i cioclii, coborând
pe moart[, ]ncepur[ a s[pa groapa.
— Ce s-a f[cut baba cea care \ipa =i nu ne l[sa s[ lu[m trupul
— Ea nebunise; au dus-o la Golia.
— Uit[-te ce frumoas[ rochie neagr[! o s[-mi fac un pieptar
mie =i femeiei o ca\aveic[.
— D-apoi eu
—Tu nu e=ti ]nsurat. Ia m[t[s[ria cea alb[, col\unii, colanul =i
ce mai are.
— S[ nu v-atinge\i de dânsa, strig[ tân[rul, care, stând
p[truns de mâhniciune (pentru c[ =i el o iubise p[n-a nu se duce
27

28 Constantin Negruzzi
]ntr-o c[l[torie, de unde de cu sear[ sosind, priimise r[va=ul =i
cosi\a de p[r ce i-o trimisese Zoe, dar nu apucase s-o afle ]n
via\[), auzise numai cele de pe urm[ cuvinte a cioclului. +i le
arunc[ o pung[ de bani.
Pe urm[ se apropie de moart[, =i desf[=urând v[lul de blond[
ce era lâng[ ea, o coperi cu el.
Cioclii au coborât secriul ]n groap[, au aruncat \[râna, =i
ispr[vind, s-au dus la o crâ=m[, unde s-au pus s[ bea pre\ul hainelor
mortului.
Tân[rul r[mase singur lâng[ mormânt. El =[zu privind acea
proasp[t[ movili\[ de p[mânt, p[n[ ce soarele ]ncepu a se cobor]
spre apus.
Mult[ vreme dup[ aceea, prietenii lui se mirau v[zându-l c[
era tot trist.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
+i de ce boal[ a murit Iancul B... ]ntreba, dup[ trecere de opt
luni, tân[rul cu sprincene negre pe un doctor.
— De o stra=nic[ inflama\ie de crieri. Am =[zut lâng[ el p[n[
=i-a dat duhul. Ne]ncetat i se p[rea c[ aude ]mpu=c[turi =i c[ vede
pe o femeie sângerat[ c[-l ]mbr[\o=eaz[. }nchipuire fantastic[!
precum vezi, efect a dezorganiza\iei crierilor! Aceast[ boal[ trebuia
meditat[. Am cerut s[-i fac autopsie, dar n-au vrut rudele
nicidecum. A= fi putut face o frumoas[ diserta\ie asupra boalelor
ce se ]ncuib[ ]n cap.
1829, apr.

Negru pe alb
O ALERGARE DE CAI
(ÑÊÀ×ÊÀ)
29
CUPRINS
I
O ALERGARE DE CAI
Tot ora=ul Chi=in[ului se adunase ca s[ priveasc[ alergarea
de cai, ce se prelungise p[n-]n luna lui septemvrie cu a=teptarea
d. conte Voron\ov, guvernatorul general a Nuorusiei =i a Besarabiei;
dar trecerea lordului Durham, ambasadorul Marei Britanii
lâng[ curtea Petersburgului, pe la Odesa, ]mpiedecându-l, alergarea
r[mase a se face numai ]n fiin\a d. guvernator civil, generalul
Fedorov.
Locul alerg[rii este zece minute afar[ de ora=, unde este g[tit[
o galerie de scânduri ]n felul chinezesc, pentru privitorii nobili.
Prostimea sau, ]n limba aristocratic[, canalia, =ede ]mpr[=tiat[
pe câmp, sau ]n=irat[ pe marginea unui odgon ]ntins ce n-o las[
s[ se gr[m[deasc[. Slab[ stavil[, dac[ n-ar fi sprij[nit[ de jandarmii
poli\iei!
Pia\a se ]ntinde oval[ pe un neted =es, ]ntr-o cercoferin\[ de
trei verste, ]nsemnat[ cu stâlpu=ori de lemn de 3-4 stânjini departe
unul de altul, iar dinainte galeriii este bariera de unde pleac[
alerg[torii, carii, ]ntr-o fug[, sunt datori a face giurul pie\ii de
patru ori, adec[ o cale de dou[sprezece verste (ca jum[tate po=t[);
=i doi, care ]ntrec pe ceilal\i, ajungând mai nainte \inta, priimesc,
cel ]nt[i un vas de argint pre\uit 1500 ruble asigna\ii; cel al doile,
500 ruble, care bani ]i d[ vistieria ]mp[r[teasc[.
Alerg[ri de cai se fac pe tot anul ]n toate guverniile Rusiei.
Scopul este ca prin aceast[ ]ncurajare s[ se ]mbun[t[\easc[ soiul

30 Constantin Negruzzi
hergheliilor =i e foarte nemerit, pentru c[ acum toat[ c[l[rimea
se ]ndestuleaz[ din \ar[, ]n vreme ce mai demult era nevoie a
se cump[ra cai din staturile vecine. Am uitat s[ spui c[ numai
armasari =i iepe sunt priimi\i s[ alerge; cai nu, =i nu de alt soi
decât de loc.
Fiin\a func\ionarilor civili =i militari, to\i ]mmundira\i, da acestei
priveli=ti o pomp[ solenel[ ce aducea aminte de turnerile cavalerilor
vrâstei de mijloc, cu aceast[ deosebire c[ aceia se luptau
ca s[ capete o ochire de la dama inimei lor, =i ace=tia alearg[ ca
s[ câ=tige 1500 de ruble.
Galeria era ticsit[ de dame frumoase, frumu=ele =i mai sluti=oare,
toate cu deosebite capele =i mode de contraband[, pentru c[
Odesa, fiind port franc, se ]ns[rcineaz[ a ]mbr[ca pe chi=ineence; =i
e curios a le vedea pe toate cu toalete r[coroase =i frumoase =i stofele
engleze=ti =i fran\eze cum fo=nesc trecând cu despre\ pe sub barba
vami=ilor, care le privesc strâmbându-se =i strângând din umeri.
Un frumos landau de Viena venea ]nh[mat de patru telegari
roibi. Vezeteul, ]n vechi costium rusesc cu barba lung[, ]i mâna
cu h[\uri coperite cu \inte de argint, p[zind un aer grav, vrednic
de un magistrat. Un lu[tor-aminte ]ndat[ ar fi cunoscut c[ acel
atelagiu, de=i rusesc, avea o form[ cu totul moldoveneasc[; adec[
era mai elegant =i covâr=ind m[surile obiceiului, c[ci caii de la
roate era cel pu\in de trei stânjini dep[rta\i de nainta=ii pe care-i
mâna un frumos b[iet ca de 16 ani, strigând ne]ncetat: padi! padi!
cu un glas ce r[suna ca piculina ]ntre instrumentele unui orhestru.
}n acel echipagiu, dinapoi era o tân[r[ dam[ blond[, a c[ria
figur[ avea acea blânde\[ ce se vede ]nvecinicit[ de penelul lui
Rafael =i un june brunet care, de pe barbet[ =i muste\i, se cuno=tea
c[ era str[in. Dinainte era un om balan, ce putea s[ aib[ 35 ani.
Chipul s[u era frumos =i interesant, dar o ]ntristare desn[dejduit[
se vedea pe fa\a sa palid[. El purta ochilari verzi =i \inea mâinile
tinerei dame strânse ]ntru ale sale, cu o familiaritate neiertat[
altui decât unui barbat.

Negru pe alb
Cât pentru str[inul brunet, el p[rea c[ nu bag[ seam[ c[ e
lâng[ o frumuse\[ =i nu se uita la scena conjugal[, care urmare
a lui dovedea sau c[ acea jun[ femeie ]i era rud[, sau c[ inima
lui era prins[, sau c[ era un nesim\itor; pentru c[ dama (precum
am mai spus) era atât de frumoas[, ]ncât v[zându-o cineva, trebuia,
dac[ nu s-ar fi ]namorat, cel pu\in s[ o priveasc[ ca pe un
cap d-oper[ a naturei.
Tân[rul om smolit eram eu; ceilal\i, d. Ipolit P. =i so\ia sa, d-na
S., vara mea.
Sosind la galerie, ne-am dat jos. Vara mea lu[ bra\ul barbatului
s[u, iar eu, f[cându-mi loc pintre dame cam c[l[re=te (cavalièrement),
c[lcând pe b[t[turile mo=negilor carii m[ da la to\i
dracii, cotind uniforme ]n dreapta =i ]n stânga cu zicerea pardon,
talisman care ]nchide gura ghionti\ilor =i c[lca\ilor, am alergat la
celalalt cap[t a galeriei, unde z[risem o capel[ roz[ ]mp[n[=at[
ca o pasere de paradis. St[pâna acei capele era fanalul care m[
lumina, magnetul ce m[ tr[gea...
Nu voi ]ntreprinde a descrie frumuse\ele doamnei B., pentru
c[ sim\ c[ acum, dup[ trecere de cinci ani, oricât a= voi s[ fiu de
nep[rtinitor, suvenirea ei ar sili imagina\ia mea s[ galopeze f[r[
voie =i a= c[lca hot[rârea ce am f[cut de a spune adev[rul ]n toat[
simplitatea sa. Nu voi vorbi deci nici de farmecul ochilor ei, nici
de glasul ei ce sem[na cu suspinul amorului, nici de a ei talie
ml[dioas[...
Net[g[duit este c[ eu sl[vesc pe toate femeile tinere =i cinstesc
pe b[trâne ]n amintirea trecutei lor frumuse\i; dar cu toat[
plec[ciunea rog pe damele care nu vor avea o talie frumoas[, s[
m[ ierte dac[ le prefer pe cele nalte =i sub\iri. Asta este o gre=al[
de care e vinovat gustul meu.
Doamna B. m[ priimi cu un zâmbet ]ncânt[tor, =i v[zând negura
de gelozie ce se r[spândise pe fa\a mea ]ntru viderea unui
tân[r ofi\er de l[nceri ce vorbea cu dânsa:
— }\i recomand pe d. Arsenie Timofeevici J., ]mi zise.
31

32 Constantin Negruzzi
— O! noi ne cunoa=tem, am r[spuns zâmbind cu sil[ c[tr[
rus.— Bonjur, mon cher; te =tiam la Hotin.
— Ieri numai am venit, =i mâine m[ duc.
— Cum! a=a digrab[ ne la=i am adaos ]ncre\ând fruntea =i
r[dicând sprincenele, ca s[-mi dau un aer mâhnit.
— Slujba o cere. Slujba milit[reasc[ are mai multe nepl[ceri
decât mul\[miri.
— +i mai vârtos ]n vreme de r[zboi. Pururea ]n buza tunului,
sili\i a bivuaca sub un cort care nu v[ poate ap[ra de nestatornicia
v[zduhului, meni\i poate a muri departe de ai vo=tri, f[r[ alt[
petrecere decât ceaiul =i stosul...
— A! r[zboiul e cea mai mare pl[cere a vitejilor, urm[ el cu
un aer fanfaronic, dar pacea, pacea e nesuferit[. A =edea f[r[ treab[
]ntr-o cetate, ]n tov[r[=ia unui b[trân comandant plin de reumatismuri
=i de decora\ii...
— V-a\i afundat ]n strategie, domnilor, zis[ doamna B., =i nu
lua\i seama c[ alerg[torii au s[ plece.
Ofi\erul ne l[s[.
— De mult venise l[ncerul acesta am ]ntrebat.
— N-aibi nici o grij[, ]mi r[spunse doamna B., râzând; ]mi
vorbea de fortifica\iile cet[\ii Hotinului. Nu =tii ]ns[ cât m-a
mul\[mit ]ntâlnirea voastr[. F[ceam o compara\ie ]ntre voi când
vorbea\i; tu atât de negru, el atât de alb; era un contrast de
minune.
— V[d c[ compara\ia nu-mi era ]n favor.
— Oh! e=ti nesuferit. Taci. Iat[ domnul R., unul din judec[torii
câmpului (juges de camp).
Domnul R. ne spuse c[ se va da semnalul alerg[rii, ]ndat[ ce
se vor cânt[ri concuren\ii.
— Cum am ]ntrebat.
— To\i se cânt[resc cu acel ce se socoate a fi mai greu =i celor
mai u=ori li se pune plumb pe =ea, p[n[ ce sunt to\i deopotriv[
grei.

Negru pe alb
— Asta e nedrept. Dac[ natura m-a f[cut u=or, pentru ce s[
m[ ]ngreuie cât un grosoman, ce trage poate opt sute de litre
— A=a e regula.
— Care soco\i c[ va lua premiul ]ntreb[ doamna B. pe
judec[torul de câmp.
— Precum gândesc, Meleli va câ=tiga, c[ci e bun c[l[re\.
— Care e Meleli am zis.
— Acel mic, acolo, cu un strai unguresc larg, ]ncât pare c[ e
de ]mprumut.
— Slab[ n[dejde, am urmat, c[ci n-are nicicum aer c[l[resc.
— S[-l vede\i pe cal, ve\i judeca altfel; dar aud chemândum[.
M[ ierta\i, m[ rog.
Judec[torul alerg[ =i, g[sind toate formalit[\ile ]mplinite, dete
semnalul strigând: allez!
Alerg[torii plecar[ ca s[geata.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
— M[ uit la vara d-tale, ]mi zise doamna B., =i sim\esc o nespus[
comp[timire pentru soarta ei; atât de tân[r[ =i atât de nenorocit[!
Abia ]ncepuse a gusta dulce\ile unei c[s[torii potrivite,
cu ]nt[iul ei barbat, colonelul D., tân[r, frumos, viteaz, =i moartea
]l secer[ sub zidurile Silistrei.
Acum, acest al doile...
— O! ea ]l iube=te.
— Nu m[ ]ndoiesc, c[ci d. Ipolit merit[ a fi iubit, dar ce amar
trebuie s[ fie ]n sufletul lui =i cât[ jale ]n inima so\iei sale, care
seam[n[ Antigonei sprijinind pe Edip.
— Cu deosebire c[ acel vestit rege a Tebei era b[trân =i d. Ipolit
este ]nc[ ]n floarea june\ei.
— Vai de el! cu atâta e mai de tânguit, pentru c[ ]n vrâsta
]nfocat[ a tinerelor sim\iri, via\a i s-a f[cut o povar[ dureroas[.
— }n adev[r, am luat seama c[ nu vede bine, dar asta poate fi
o boal[ trec[toare.
33

34 Constantin Negruzzi
— Nicidecum. E des[vâr=it orb. }n zadar s-au silit cei mai
iscusi\i doctori ai Petersburgului =i ai Odesei, nu l-au putut folosi,
ci mai vârtos, pe lâng[ desn[dejduirea de a se vedea vindecat, de
care p[timi moralul s[u, fizicul lui suferi ]ntr-atât ]ncât pare c[ e
un b[trân trecut!
O, Dumnezeule!
Bl[stemul Olghii se ]mplini!...
Zgomotul gloatei ne curm[ vorba. Alerg[torii veneau.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Doisprezece concuren\i purceseser[ =i numai cinci se ]nturnau.
Curând =i din ace=tia mai r[maser[ trei. Doi rivali era acum: un
armasar negru =i o iap[ sur[. Calul era mic de trup, dar plin de
foc; picioarele-i era atât de delicate, ]ncât p[reau c[ numaidecât
or s[ se frâng[. Pe dânsul era Meleli. El sta ]nfipt pe =ea =i atât de
neclintit, ]ncât omul =i dobitocul sem[nau un trup, un centaur. Calul
era numai spum[; mu=chii i se ]ntinseser[ ca coarda unui arc =i
aburi gro=i ie=eau din el. Fruntea c[l[re\ului =iroia de sudoare; el
legase frâiele de oblâncul =elei =i se \inea de coama cursierului.
Iapa sur[, pe care o ]nc[leca un jochei a nu =tiu c[rui domn,
era mai mare decât armasarul; trupul ei lung[re\ o ar[ta c[ e
fugari\[. }ntinsese capul ]nainte, urechile le l[sase pe spate, =i
alergând al[turea cu dânsul, =uieratul largilor ei n[ri era ca boldul
unui pinten pentru armasarul care atunci =i mai tare se r[pezea
la fug[, ]ns[ ea nu-i da pasul.
Amândoi era acum ca la cinci sute pa=i de \int[, când Meleli
]nfipse ambi pinteni ]n coastele armasarului. Un sânge purpuriu
v[psi pielea lui lucie ca atlazul =i negru ca pana corbului. Rânchezând
de durere, se r[sufl[ sfor[ind stra=nic, zburli unduioasa
coam[ =i, aruncându-se ]n zece copce, ajunse \inta, nobilul dobitoc!
}ndat[ ]l urm[ =i iapa.
— Hura! strig[ gloata, b[tând ]n palme.
Meleli priimi vasul de argint pe care era s[pate arm[turile
Besarabiei.

Negru pe alb
Arm[turile aceste sunt: capul zimbrului moldav, \iind ]n coarnele
sale pajura ]mp[r[teasc[ cu aripele ]ntinse.
}ntov[r[=it de jandarmi =i de to\i privitorii, cu muzic[ ]nainte
sunând mar=, Meleli intr[ ]n ora=.
Ast[ intrare triumfal[ se pomene=te =i se va pomeni mult[
vreme ]n capitala Besarabiei, precum se pomeneau la Roma triumfele
lui Cesar, August =.c.l.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
— Ce Olg[, doamna mea, =i ce bl[stem am ]ntrebat.
— Asta e o lung[ =i trist[ istorie, pe care ]\i voi spune-o desear[,
]mi zise doamna B., suindu-se ]n tr[sur[.
R[dicând storile, ]mi zâmbi, f[cându-mi un semn de adio cu
buchetul de flori ce avea ]n mân[. Ochii mei au urmat careta p[n[
ce au pierdut-o din vedere.
Seara am alergat la doamna B., pe care am g[sit-o singur[,
a=teptându-m[.
Iat[ ce ]mi spus[:
P.S. Istoria unei femei, spus[ de o femeie, are un farmec deosebit.
Copiez din albumul meu chiar spunerea doamnei B., ]ncredin\at
fiind c[ cetitorul ]mi va r[mânea mul\[mitor.
35
II
OLGA
“Sunt acum câ\iva ani de când tr[ia ]n ora=ul nostru o tân[r[
dam[. Nime nu o =tia de unde este =i cine este. Unii spuneau c[ e
v[duva unui nobil polon ce pierise la Ostrolenko; al\ii adevereau
c[ b[rbatul s[u, pe care ]ns[ nu-l cuno=teau, are pro\esuri ce ]l
\in ]n Petersburg; al\ii c[ e o vântur[toare ce cutrier[ lumea pentru
pl[cerile ei; ]n sfâr=it, acei mai rezonabili judecau c[ ea trebuie
s[ fie vro nenorocit[ p[c[toas[, care venise s[ se sp[seasc[ ]n

36 Constantin Negruzzi
urâtul monotoniei Chi=in[ului. }n scurt, aceea ce se aflase mai
sigur pentru dânsa era c[ se numea Olga =i era polonez[.
Olga vie\uia foarte retirat[; rareori o putea vedea cineva la
gr[dina ]mp[r[teasc[, cetind sub umbra unui tei. Mi s-a ]ntâmplat
s-o v[d odat[, =i n-o poci uita nici acum.
}nchipuie=te-\i una din acele femei ce slujesc de ]ndreptare
naturei pentru toate slutele ce a f[cut din gre=al[ 1 . Figur[ nobil[
=i melancolic[; ni=te sprincene pe care penelul nu le-ar fi ]ncordat
cu atâta delicate\[ ]ncoronau ochii ei negri ca mura, cu c[ut[tur[
tânjitoare; albea\a fe\ei =i a grumazilor ei, pe care fluturau
lungi repantiri, picioarele ei ce p[rea c[ se joac[ ]n ni=te mici pantofi;
talia sa care avea acea disinvoltura cu care natura ]nzestreaz[
pe femeile de miaz[zi. }ntr-un cuvânt, oricare din aceste frumuse\i
]n parte ar fi fost de ajuns ca s[ de=tepte un simtiment de mirare
sau un fior de amor. Ea s[ p[rea a nu avea mai mult de dou[zeci
ani; dar câte suferiri au trebuit s[ aib[ acei fatali ani, de vreme ce
=terseser[ roza de pe crin =i ]nneguraser[ o a=a ]ngereasc[ frunte!
V[zându-ne mergând spre ea, trecu ]n alt[ alee =i se f[cu nev[zut[.
— }n adev[r, am zis d. Ipolit care ]mi da bra\ul, dama necunoscut[
nu se pare a-\i fi compatriot[; brunet[ =i polonez[!
— Pintre garofele albe, de multe ori cre=te câte una de alt color,
]mi r[spunse.
— R[spunsul este poetic; dar ast[ s[rman[ garof[ se vede
foarte suferind[, =i, z[u! eu de a= fi ]n locul d-tale, a= c[uta s-o
mâng[i macar pentru dragostea na\iei.
— D-tale ]\i e lesne a vorbi cu a=a u=or ton! D-ta n-ai iubit, nici
ai s[ iube=ti vrodat[, pentru c[ te-ai deprins a socoti amorul o zabav[,
nimic mai mult. Cât pentru mine, m[ cutremur la singur[
ideea de a iubi, pentru c[ cunosc urm[rile acestei grozave patimi!
— Ah! m[ sparii, am strigat. +i de vreme ce este a=a, iat[
f[g[duiesc a nu iubi niciodat[.”
1
Expresie luat[ de doamna B. de la Balzac.

Negru pe alb
— +i ai putut lua o asemene sumea\[ hot[râre am curmat
eu.
— Oh! s[ dai sam[ dac[ am c[lcat-o, r[spuns[ ea tinzându-mi
mâna...
Eram fericit!
Dup[ pu\in, doamna B. urm[:
“Ajungând ]n cap[tul aleei, ne-am pus pe o canapea de brazde.
D. Ipolit g[si ni=te t[bli\i c[zute lâng[ un copac; negre=it c[ Olga
le pierduse.
— A! am zis, iat[ acea ce ne va l[muri asupra misterioasei
dame.
Lu[i t[bli\ile, le deschisei =i pintre multele versuri =i note le=e=ti
=i ruse=ti, iat[ ce g[sii:
“On s’égare un seul instant de la vie... aussitôt une pente inévitable nous
entra]ne et nous perd; on tombe enfin dans le gouffre, et l’on se réveille
épouvanté de se trouver couvert de crimes avec un coeur né pour la vetru...”
Pe alt[ fa\[:
Mai ]nainte:
“Occhi, piangete; accompagnate il core
Che di vostro fallir morte sostiene”.
“Vergessen sie nicht, dass zwischen ihrem Brautkuss das Gespenst einer
Selbstmörderin stürzen wird”.
— Rousseau, Pétrarque, Schiller, ce mozaic de poe\i! am zis.
Precum v[d, doamna Olga e o poliglot[; =i nu sf[tuiesc pe cine
n-a fi cetit pe ace=ti autori s[-i fac[ curte. Dac[ ast[ ginga=[ Luiz[
caut[ vrun Ferdinand, negre=it c[ nu-l va g[si ]n Chi=in[u.
Ipolit nu m-asculta, dedat fiind cu totul a ceti cele scrise ]n
t[bli\i. Amândoi p[zeam t[cere gândind, el la Olga, eu... la toaleta
pentru balul de la club.
37

38 Constantin Negruzzi
— Oare va veni la bal am ]ntrebat dup[ pu\in.
— Nu =tiu.
— D-ta ]ns[ vei fi.
— Poate.
— O! T[bli\ile aste \i-au luat min\ile.
Uitasem =i Olg[ =i t[bli\i, când, dup[ vro dou[ luni, am ]ntâlnit
pe Ipolit la primblare. Trebuie ]ns[ s[ =tii c[, sau ]ndemnul meu,
de care m[ voi c[i toat[ via\a, sau acele fatale t[bli\i au fost n[scut
un priete=ug ]ntre Olga =i Ipolit, priete=ug ce se schimbase ]n cel
mai ]nfl[c[rat amor. Toat[ lumea zicea c[ el o iube=te =i c[ este
hot[rât a o lua, mai ales c[ acum =i locuiau ]mpreun[; ]ns[ ea
p[rea c[ ]nc[ mai mult se retr[sese din lume.
— }\i cer o mie de iert[ri, ]mi zise el, apropiindu-se; este o
mul\ime de vreme de când n-am venit la d-ta. Pricina...
— Pricina e frumoasa polonez[, am curmat râzând, =i vreu
s-o iert c[ci mi-a r[pit un prietin, de vreme ce a izbutit a domoli
o inim[ s[lbatic[.
— Adev[rat, ]mi r[spunse; nu t[g[duiesc c[ Olga m[ iube=te
cu toat[ frenezia amorului; asemenea o iubeam =i eu la ]nceput,
dar acum ]\i m[rturisesc c[ nu mai simt acel foc, acea be\ie.
Amorul meu se pref[cu ]n comp[timire. Olga e minunat[, e un
]nger, dar pururea trist[, pururea plâns[, m[ teme, m[ chinuie=te,
]mi scoate sufletul cu atâta dragoste. Eu o iubesc acum mai mult
de mil[...
— A, e=ti o fiar[, domnule!
— Tânguie=te-m[, doamna mea, =i nu m[ osândi. Simt, cunosc,
v[d c[ sunt un vinovat nevrednic de iubirea ei, dar ce vrei
suferin\ile ce am tras de la sexul d-voastre mi-au stricat inima,
au dep[rtat-o din cararea acea ]nflorit[ pe care o viseaz[ o inim[
de dou[zeci ani. Eu am acum treizeci =i doi ani =i am cercat prea
multe chinuri. Pururea vândut de femeile care ]mi jurau un tân[r
=i vecinic amor =i apoi m[ p[r[seau lep[dându-m[ ca pe o mod[
veche, f[r[ macar a cugeta c[ prin aceasta omoar[ o fiin\[ ome-

Negru pe alb
neasc[, am sfâr=it prin a le cunoa=te =i a le pre\ui pentru aceea ce
sunt: ni=te draci frumo=i l[sa\i pentru a ne chinui.
— Mul\[mesc de compliment, am zis.
— Iart[-m[, doamna mea, =i ]\i rezic, j[le=te-m[ =i nu m[
osândi.
— Dar dac[ ai o inim[ a=a stricat[, am adaos, dac[ nu e=ti ]n
stare s-o iube=ti pre cât te iube=te, pentru ce nu te dest[inuie=ti
ei pentru ce o ]mbrânce=ti, jucându-te, ]n râpa pierirei
— Am cercat, doamna mea, dar, ce pot face, când singura idee
e ]n stare s[ o omoare. Amorul ei e exaltat, nobil, plin de foc, dar
nec[jicios. N[dejdea mi-e la vremea care vindec[ toate.
Sfâr=ind, m[ las[ ca s[ alerge ]naintea unei tinere dame ce
venea spre noi.”
— Vara mea, colonela D. am zis eu.
— Ea ]ns[=i, ]mi r[spunse doamna B. Ipolit acum o iubea pe
dânsa =i uitase pe Olga... Ah! oameni, oameni ]nr[ut[\i\i! Vede\i
o biat[ femeie nevinovat[, tân[r[, cu inima simpl[ =i lini=tit[. O
urm[ri\i, v[ \ine\i ca ni=te duhuri necurate de ea, p[n[ ce prin
ademenirile voastre o face\i de-=i calc[ datoriile sale de femeie,
uit[ virtutea, leap[d[ cinstea ca s[ s-arunce ]n bra\ele voastre =i
apoi, spre r[splata tuturor acestor jertfe, o azvârli\i cu despre\,
zicând: atâta e tot!... cruzi, nesim\itori, infami, nelegiui\i!...
Toat[ aceast[ frumoas[ chiriel[ de epitete se adresa la mine.
Am vrut s[ m[ ap[r.
— }n adev[r, am zis râzând, cum de nu cade tr[snetul s[ ard[
pe ni=te asemenea necredincio=i
— Râzi, domnule, dar eu nu râd... Oh! ai un aer nestatornic
care m[ ]ngroze=te!
— Ah! am strigat, luând un aer cât am putut mai melodramatic,
po\i a m[ judeca acest fel Socote=te c[ eu n-am ]nc[ treizeci
ani =i prin urmare sunt cinstit. De nu vrei s[ m[ crezi, vezi ce zice
Balzac ]n Papa Gobsek...
39

40 Constantin Negruzzi
Balzac era autorul favorit al doamnei B. care, mul\[mindu-se
de acest bun martur, ]mi zâmbi sorbind infuzia cop[celului de
China din cea=ca de vermeil, =i dup[ pu\in urm[:
“Ipolit iubea pe colonela D. =i uitase de Olga... Olga nu mai
era acum pentru dânsul decât o sup[rare de care c[uta vrun mijloc
a sc[pa! Nu doar[ c[ t[g[duiesc caracterul lui cinstit =i nobil; din
]mpotriv[, =tiind cât[ delicate\[ are ]n suflet, nu-l osândeam, ci ]l
j[leam =i plângeam pe acea nenorocit[ femeie care abia o cuno=team
=i care, jertf[ unei crude fatalit[\i, era silit[ a bea un nou
pahar de durere!
Toat[ lumea vorbea c[ Ipolit a s[ ia pe colonela D. Pe mine
]ns[ inima nu m[ l[sa a crede la atâta necredin\[. }mi p[rea grozav
a-mi ]nchipui amorul atât de nedrept, ]ncât s[ voiasc[ a-=i strica
el ]nsul lucr[rile lui.
}ntr-o zi, aflându-m[ singur[ acas[, ]mi vestir[ pe doamna Olga.
Ast[ vizit[ ]mi pricinui mirare, c[ci, precum am zis, noi abia ne
cuno=team. De=i eram negata, am luat un =al =i am priimit-o.
Pare c-o v[d! nu era acum Olga acea pe care cu cinci luni ]n
urm[ o v[zus[m atât de frumoas[, de=i palid[, la gr[din[; fa\a ei
era atât de slab[... atât de schimbat[. Peli\a ei s[m[na cu batista
sub\ire, f[r[ pic de via\[; o moarte s[ vestea ]n ochii ei scânteitori.
Ar fi zis cineva o statuie de marmur[, ie=it[ din mâinile lui Canova.
Am alergat ]nainte-i, am luat-o de mân[ — mâna ei ardea —
=i am pus-o lâng[ mine.
— Ah, doamna mea! ]mi zise, =i glasul ei era ]necat de suspine,
iart[ cutezarea mea; oh! sunt foarte nenorocit[!
Lacrimile ]i ]mplur[ ochii.
— Lini=te=te-te, doamn[, i-am r[spuns. Oh! ]n\[leg! ]n adev[r,
e=ti foarte nenorocit[!
— A=a e c[ se ]nsoar[ strig[ ea cu glas sp[riat, sculându-se;
a=a e c[ m[ las[ O, Dumnezeul meu, ]ndur[-te!
— De d.Ipolit vorbe=ti, doamn[ Zic c-a s[ se ]nsoare, dar nu
cred c[ poate fi ]ntr-atâta de crud. +i ]n sfâr=it, fiind aceasta, pentru

Negru pe alb
ce s[ te mâhne=ti S[ vede c[ e nevrednic de amorul d-tale. Un
nestatornic se despre\uie=te =i se uit[...
— S[-l uit! eu s[ uit pe Ipolit Pesemne d-ta nu =tii, doamn[,
c[ el mi-a f[g[duit un amor f[r[ sfâr=it Pesemne d-ta n-ai iubit,
doamn[ Nu =tii ce venin este acesta Oh! te fericesc dac[
e=ti nesim\itoare! Vai mie! eu am cunoscut amorul; ]nc[ o dat[
am iubit =i acel ]nt[i amor m-a nenorocit, acesta m[ omoar[.
Voi muri negre=it... El era bucuria mea, sufletul meu, =i s[ m[
lase C[ci ]n adev[r voie=te a m[ l[sa... Oh! ]l voi omor] =i pe el
=i pe so\ia lui!...
}nfurierea ei m-a ]ngrozit. Era de o frumuse\[ fioroas[. Astfel
trebuie s[ fi fost Didona când hot[r] a se ]ngropa subt ruinele
Cartagei. M-am sculat.
— Te spariu, doamna mea, ]mi zise dup[ pu\in[ t[cere, — iart[-
m[! Când ai =ti cât foc este ]n ast[ tic[loas[ inim[! E un vulcan
pe care numai moartea ]l va stinge!... +tiu c[ d-ta ]i e=ti prieten[,
pentru aceea, dup[ Dumnezeu, la d-ta mi-e n[dejdea. Ajut[-m[,
doamn[! Scap[ un suflet de la osând[! Zi, f[, mijloce=te s[ nu
m[ lase!
— +i ce pot sfaturile mele, când lacrimile d-tale nu folosesc
am zis.
— Ah! când gândesc c[ ieri, nu mai departe, lu[ crucea =i se
jur[ pe s[n[tatea lui, pe via\a lui, pe ochii lui, c[ m[ iube=te =i c[
va fi al meu!... Oare Dumnezeu va suferi s[ se calce ast fel
jur[mintele f[cute ]n numele s[u Oare tr[snitele ceriului s-au
stins... Pentru c[ =i s-a jurat, doamn[, ]n mii de rânduri. Eu ]ns[
m[ temeam de amorul lui! De câte ori ]mi spunea c[ m[ iube=te,
vorba asta m[ ]mplea de fiori. O presim\ire amar[ ]mi zicea c[
omul acesta, care-l vedeam jurându-se pe ochii lui dinaintea icoanei
=i luând martur[ dumnezeirea cu atâta u=ur[tate, este un
tr[d[tor. Lacrimile ce v[rsa la genunchii mei m[ sp[riau; inima
]mi spunea c[ sunt minciunoase. +i ]ns[, fiin\[ tic[loas[ ce sunt!
adormeam pe n[dejdea f[g[duin\elor lui; visam fericirea ]n bra\ele
41

42 Constantin Negruzzi
ce erau s[ m[ vând[!...Ah! c[ci nu mi-a curmat moartea zilele ]n
ceasurile acele! A= fi murit norocit[ =i n-a= fi silit[ acum a-l
bl[stema =i a plânge!
+iroaie de lacrimi curgeau din frumo=ii ei ochi. Un tân[r om,
de ar fi v[zut-o atunci, negre=it c[ nu s-ar fi stânjinit cât de pu\in
a ]njunghia pe nelegiuitul ce o adusese ]n starea aceasta. Cât pentru
mine, ne=tiind cum s-o mâng[i, am ]nceput =i eu a plânge.
Ea urm[:
— Hot[râsem s[ m[ duc la rivala mea, s[-i spun nelegiuirea
omului c[rui va s[-=i ]ncredin\eze soarta. Nu o cunosc, dar aud c[
e o femeie tân[r[, bun[, sim\itoare; poate c[ s-ar fi ]ndurat de nenorocirea
mea. Oh! i-a= fi sp[lat picioarele cu lacrimi =i ar fi trebuit
s[ calce peste trupul meu ca s[ se duc[ a se cununa cu el; dar
]n minuta când voiam a m[ duce, puterile m-au l[sat. Ne=tiind ce
s[ mai fac, am hot[rât s[ viu la d-ta. +tiu c[ el te stim[, =tiu c[ \i-e
prieten; d-tale \i-e mil[ de mine, d-ta e=ti bun[, plângi... Fie-\i mil[
de o nenorocit[! Scap[-m[, doamna mea, mântuie=te-m[!...
+i biata femeie ]ngenunchease dinaintea mea =i ]mi s[ruta mâinile
f[r[ s[ poat[ articula un singur cuvânt de greutatea suspinelor.
Eu plângeam ca =i ea =i cine ne-ar fi v[zut ]n momentul acela
n-ar fi putut deosebi care e mai nenorocit[, Olga sau eu.
M-am pus la scriitoriul meu =i am scris lui Ipolit ca ]ndat[ s[
vie la mine. Am sunat; o slug[ intr[ cu un bilet ]n mân[.
— Du acest r[va= la d.Ipolit P., i-am zis; s[-l g[se=ti numaidecât.
— D. Ipolit e la doamna colonel[ D., ]mi r[spunse. O slug[ de
acolo a adus acest bilet.
— Ad[, am zis; dar Olga ]l luase mai ]nainte. O v[zui tremurând
când cetea. Deodat[, \ipând stra=nic, sc[p[ biletul =i ie=i
r[pede.
}n bilet scria:
“Doamna B. este rugat[ s[ binevoiasc[ a veni la 5 ceasuri
disear[ la biserica catedral[ spre a asista la cununia d. Ipolit P. cu
d-na colonela D.”

Negru pe alb
Ceasornicul ar[ta patru. Abia aveam vreme a-mi face toaleta.
Toat[ nobilimea era la biseric[ când am intrat. M-am pus la un
loc de unde puteam privi pe miri. G[lbineala fireasc[ a lui Ipolit
se f[cuse mai grozav[ la lumina f[cliilor de cear[ =i sudoarea roura
melancolica lui frunte. Se cuno=tea c[ se lupta ]n sine mustrarea
cugetului =i presim\irea. Din ]mpotriv[, cât[ senine\[ pe fa\a
tinerei lui so\ii, cât[ bucurie, câte n[dejdi de fericire!
Ceremonia se sfâr=ise. To\i fericitau pe tinerii so\i, g[tinduse
a-i ]ntov[r[=i acas[. }n momentul acela, v[zui pe poli\maistru
c[ veni de afar[ cu grab[ =i vorbi cu doctorul S., care =edea lâng[
mine.
— Ce este l-am ]ntrebat.
— Nimic, ]mi r[spunse cu o barbar[ flegm[, o femeie s-a
otr[vit. +i ie=i ]ndat[ cu doctorul.
Cuvintele lui Schiller ce le cetisem ]n t[bli\ele Olg[i ]mi venir[
]n minte.
“Nu uita\i c[ ]ntre s[rutul ]nso\irei voastre se va pune fantomul
acelei ce s-a ucis din pricina voastr[.”
O greutate ]mi ap[sa inima; un nor ame\itor veni =i se puse pe
ochii mei. Mi se p[rea c[ biserica se ]nvârte=te cu mine =i ni=te
luciri scânteioase ]mblau ]mpregiurul meu. Sim\ind picioarele-mi
sl[bind, am ]nchis ochii =i m-am \inut de stran[ ca s[ nu cad. Nu
=tiu cât \inu ast[ fantasmagorie, c[ci, când m-am de=teptat, eram
singur[ ]n biseric[. Tremurând =i cuprins[ de spaim[, am ie=it.
Sosind acas[, slugile ]mi spuser[ c[ poli\maistrul =i cu doctorul
S. m[ c[utaser[ =i c[ ei veneau de la Olga pe care, când
ajuns[ser[, au fost g[sit-o moart[.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Abia trecuser[ patru luni de la ]nsurarea lui Ipolit =i de la
moartea Olg[i =i el se boln[vi de ochi. Curând i-au lipsit viderile
=i bl[stemul Olg[i se ]mplini. Acum e de tot orb. Sim\irea nenorocirei
lui, mustrarea cugetului, pomenirea p[catului s[u i-au ata-
43

44 Constantin Negruzzi
cat s[n[tatea =i, ]n vârsta de treizeci =i cinci ani, a=teapt[ =i dore=te
moartea ca o fericire.
Iat[ ispr[vile d-voastre, domnule. Ah! ferice cine nu iube=te =i
nu simte!”
Doamna B. oft[; eu nu mai râdeam.
III
TRISTE|{
Viind la birtul unde g[zduiam, am g[sit un mare pachet cu
scrisori de la Ia=i. Toate ]mi vesteau câte o sup[rare. Una un pro\es,
alta niscaiva ve=ti politice mâhnicioase. }n sfâr=it, una mai mic[
]mi spunea c[ m[ a=teapt[, c[ m[ iube=te, c[ m[ dore=te. Asta
era o frumoas[ fat[ care credea c-o iubesc.
Nu, nu te iubesc, s[rman[ copil[! De \i-am =i spus-o, am min\it,
am vrut poate s[ te ]n=[l ca un tic[los. Nu, nu sunt eu vrednic de
amorul t[u! De te-a= fi iubit, n-a= =[dea ferecat ]n lan\ele doamnei
B., femeia ast[ ne]n\eleas[, care-mi spune c[ m[ iube=te ca =i
cum m-ar ]ntreba ce mai fac; ves[l[, zburdatec[, judecând amorul
o trecere de vreme, f[g[duindu-mi o vecinic[ dragoste =i ]ntrebându-m[
când m[ ]ntorc la Ia=i. Nu; eu nu voi s[ fiu iubit astfel.
Voi o femeie cu ochii plân=i, cu fa\a mâhnit[, care s[ m[ team[,
s[ m[ iubeasc[ =i s[ moar[ cum a murit Olga.
+i ]ns[ merit eu oare un as[menea amor, eu, care tot focul
amorului tân[r, tot delirul june\ei cei mai ]nflorite le-am cheltuit
]n adimenirele unei cochete...
}n adev[r, numai un amor poate avea cineva =i acela numai
nu se uit[. Aceasta este o loterie a inimei. Dac[ un tân[r ]ntâlne=te
o inim[ simpl[ =i nevinovat[, el este ferice; inima lui fraged[ =i
curat[ ia o opinie ]ncânt[toare pentru amor; iar de se face partea
unui suflet fa\arnic =i tr[d[tor, atunci pierde toat[ iluzia =i, ]n locul
fericirei, cap[t[ pizm[ =i ]mpietrire.

Negru pe alb
Oh! când ar voi femeile s[ =tie ce ]nalt[ solie au priimit de la
cer; când ar voi s[ =tie c[ sunt l[sate ca s[ ne p[zeasc[ de r[u,
s[ ne ]ndure inima, s[ fac[ fericirea vie\ii noastre, f[r[-ndoial[
c[ iubirea lor n-ar \inea numai p[n[ ce se usuc[ s[rutul nostru
de pe buzile lor!
Eu totdauna am gândit c[ ]ngerul p[zitor pe care provedin\a
l-a dat fiec[rui om nu este decât femeia c[ria el a j[rtfit amorul
s[u; =i ]ns[, pentru ce las[ ele a intra ]ntr-o inim[ plin[ de iubire
]ndoiala =i ura... O! nu sunt eu vinovat, s[rman[ copil[, dac[ nu
te iubesc precum meri\i; dea seam[ grozavele fiin\i ce mi-au stricat
inima... Voie=ti a fi iubit[ g[se=te vrun ]nger, precum e=ti tu!
Sluga mea intr[ cu un bilet. Aceasta era o poftire la prânz pe
a doua zi de la d. Ipolit. R[va=ul era scris de so\ia lui. Dedesubt
scria: Vom fi numai noi.
M[ invita la mas[! +i ce figur[ eram s[ fac eu privindu-i starea,
dup[ cele ce-mi spusese doamna B. S[ v[d un om lipsit de
sim\ul cel mai scump; care este ]ntr-o vecinic[ noapte; pentru care
soarele n-are raze, nici câmpul flori. Un om care iube=te cu tinere\[
pe ginga=a lui so\ie =i ]ns[ nu o poate vedea. +i ea, oborât[ sub
ap[sarea soartei, privind pe acest b[rbat f[r[ s[ poat[ afla un
cuvânt cu care s[-l poat[ mâng[ia =i gândind la cel mai ]nt[i pre
care moartea i l-a luat; v[duv[ de doi barba\i (Ipolit se putea socoti
ca mort) la 21 ani, ]n cea mai ]nflorit[ frumuse\[! — Am
r[spuns cerându-mi iertare =i pretextând o pricin[ ]ns[mn[toare.
M[ sim\eam foarte trist. Voiam s[ plâng =i nu puteam. Am deschis
fereastra. Ceriul era turburat; nori gro=i se primblau ca ni=te
mun\i pe el, l[sând ]n urma lor o cea\[ cenu=ie; luna se ascunsese;
câteva stele pribage se iveau unde =i unde pintre nori. Vedeam
ora=ul adormit desf[=urându-se sub mine ca o mare umbr[. Lini=tea
domnea pretutindeni, numai inima mea era turburat[. Curând,
un vis de=tept ]mi ]nf[\o=[ toate ]ntâmpl[rile vie\ii mele, de la 17
ani când am pierdut pre tat[l meu, când am r[mas singur ]n lume
=i p[n[ la 28. Gândeam la maic[-mea pe care abia o cunoscusem,
45

46 Constantin Negruzzi
gândeam la valurile ce m[ cuprinseser[ ]n lume, gândeam la toate
acele fiin\i pe care le iubisem, de la cocheta pe care o iubisem
]nt[i, p[n[ la copila care-mi scria, p[n[ la doamna B., pre care o
iubeam acum. Mi se p[rea c[ le v[d pe toate trecând pe dinainte-mi,
frumoase, vesele, triste, plânse, râzânde...
Tunetul vuia ]n dep[rtare; cerul acum se ]nv[lea cu o hain[
posomorât[; stelele piereau pe rând. De a= fi fost poet, a= fi privit
cu pl[cere aceast[ scen[ m[rea\[ a naturei, dar timperatura avu
pururea o deosebit[ influen\[ asupra fizicului meu. Un soare frumos,
o noapte senin[ m[ ]nvesele=te; din ]mpotriv[, o vreme urât[
m[ ]ntristeaz[; ]n adev[r, gândeam, dac[ englezii au tot asemenea
vreme, au dreptate s[ se sinucid[. Ce vifor se g[te=te! Stelele
str[lucesc de o mai vie lumin[! Spun c[ de câte ori moare un om,
sufletul lui merge de-=i ia loc ]ntre stele; oare care va fi steaua Olg[i
poate c[ acea care e acolo ]n cap[t. M[ uitam la Ursa mic[.
— Domnule, ]mi zise sluga, tr[gându-m[ de hain[, gazda
]ntreab[ de nu vrei a cina.
— Nu vreu, am r[spuns.
— Domnule, s[ ]nchid fereastra; vremea e turbure, curând a
s[ tune.
— +-apoi
— +tiu c[ d-tale nu-\i place tunetul.
— A=a este, când e aproape =i când tr[sne=te; dar când vuie=te
]n dep[rtare ]mi place.
— O, cum fulger[ de stra=nic, ad[og[ bl[stematul, groaznice
tunete o s[ avem! trebui s[ tr[sneasc[ undeva.
Acest din urm[ argument m[ f[cu s[ m[ trag de la fereastr[.
}nturnându-m[, v[zui pe gazd[ cu =ervetul pe mân[.
— Dac[ domnul va s[ cineze, ]mi zise el, i-am g[tit un holodnoi
minunat, blinee cu icre fierte ]n unt =i...
Singur numele bucatelor era de ajuns ca s[-mi taie apetitul.
Gazda mea era un mo=neag ca la 65 ani, scurt =i gros. }n junia
sa se vede c[ fusese balan, c[ci ochii lui avea ]nc[ o u=ure v[psea

Negru pe alb
de alb-albastru. Fa\a lui ro=ie ca morcovul =i fruntea f[r[ nici o
zbârcitur[ ar[ta c[ pentru el via\a n-avusese zile negre.
— De mult e=ti ]nsurat, mo=ule l-am ]ntrebat.
— De patruzeci de ani.
— Ai copii
— Trei b[ie\i =i o fat[.
— +i unde sunt
— Doi slujesc ]n oaste; cel mai mic e pisar =i fata mea tr[ie=te
la Tulcin. O! Sa=a mea...
— Sa=a ce va s[ zic[ Sa=a
Ivan, sluga mea, ]mi spuse c[ e diminutivul din Alexandra.
— Sa=a mea, urm[ mo=neagul, e dam[ mare; am m[ritat-o
dup[ un cinovnic de la Tulcin. Barbatul s[u este guberskii-secretar.
S[ o vezi, domnule, aceea e femeie; mai nalt[ cu dou[ palme
decât mine. Seam[n[ bunului s[u care a fost grenadir, =i groas[
cât mine. +-apoi, frumoas[, ro=ie ca un bujor; numai când era
mic[ a c[zut din scrinciob =i de atunci e cam =chioap[; v[rsatul a
stricat-o pu\in =i i s-a scurs un ochi. — +i ]nv[\at[, domnule, ca
un diac. Scrie, cete=te groznic. Când a fost ast[-prim[var[ la mine,
mi-a l[sat ni=te c[r\i foarte frumoase; p[cat c[ nu =tiu a ceti.
— Trimiti-mi-le s[ le v[d, am zis.
Acesta era Florian tradus ruse=te.
— Cete=te tu =i eu voi asculta, am zis lui Ivan.
El ]ncepu:
“Dup[ ce alerg[ de la o turm[ la alta, ca s[ se gudure la Elicio
=i la Galatea, câinele ]ncepe a alerga prin m[gur[; =i se ia dup[
un ied s[lbatec. Iedul fuge =i trece lâng[ p[stori\e...”
— Deschide ]n alt loc.
“Estela se ro=i uitându-se la maic[-sa. Margareta ]i d[ voie s[
priimeasc[ prezentul =i p[stori\a st[ ]nc[ nehot[rât[. La urm[,
c-o mân[ tremurând[, apuc[ cordela verde, care era ]n grumazii
berbecului...”
— E! d[-mi pace cu p[stori\ele =i cu berbecii cu cordele verzi.
47

48 Constantin Negruzzi
V[zând c[ pastoralele d. Florian nu-mi pot ]mpr[=tia melancolia,
m-am culcat, ]ns[ de abia apucasem a adormi, =i un vis fantastic
veni =i-=i puse asupr[-mi negrele sale aripi.
P[rea c[ m[ aflam ]ntr-un mare salon ]mbr[cat ]n doliu, unde
ardeau dou[ mari policandele cu lumin[ri de cear[ galben[. Olga
dormea culcat[ pe o canapea. Ipolit o privea stând la capul ei.
Doamna B. se g[tea la oglind[ fredonând aria din vodevilul rusesc
Kozac[ stihotvore\[. Prin salon se primblau oi cu cordele verzi la
gât =i Sa=a s[rea, schiop[tând =i strâmbându-m[. Nu =tiu cât \inu
acest popuri de vedenii, c[ci, când am deschis ochii, era ziua mare.
IV
CÂTEVA R{VA+E
Era câteva luni de când m[ ]nturnasem la Ia=i. Vârtejul so\iet[-
\ii, pro\esuri, intrigile politice m[ cuprinseser[ ]ntr-atât, ]ncât,
neaflând minut[ de r[gaz, am fugit la \ar[: ]ns[ acolo singur[tatea,
aerul curat, privirea naturei de=teptar[ ]n inima mea suvenirea
doamnei B. }n zadar c[utam a sc[pa de prigonirea acestui amor
atât de ]nflorit. El se \inea de mine =i m[ f[cea a cerca toate chinurile
desp[r\irei. De m[ duceam la vânat, mi se p[rea c[ r[sunetul
pu=cii mele trece Prutul =i merge de moare la u=a doamnei B. De
voiam s[ cetesc, doi ochi frumo=i se puneau dinaintea literelor =i
]n orice fras g[seam o espresie a doamnei B. Nemaiputându-m[
lupta, am scris s[-mi vie pasportul. Am lep[dat toate roman\ele =i
m-am apucat de cetit pre Tucidid =i pre Xenofon. Dumnezeu s[ m[
ierte =i pre mine =i pre ace=ti vesti\i =i limbu\i autori! Neideat ]n
strategie, n-am putut pre\ui nici frumoasa retirad[ a celor zece mii,
nici r[zboaiele peloponisiace. Aruncam c[r\ile =i m[ duceam de priveam
Prutul cum curge =i fericeam pe cazacul cu barba lung[ de la
pichetul din cea parte. }mi era drag cazacul. Au nu era =i el de

Negru pe alb
acolo de unde era doamna B. Aflam mult[ poezie ]n nasul lui turtit
=i ochii mici =i mult[ armonie ]n strig[tul lui monoton: kto idiot
Xenofon =i Tucidid se duseser[ pe urma lui Balzac =i a lui Walter
Scott. }mi m[rginisem cetirea numai ]n amoroasele r[va=e a doamnei
B.
F[r[ ]ndoial[, ziceam, acesta e limbajul adev[ratului amor!
Laconic =i ]nfocat. Doamna de Sévigné =i Ninon de Lenclos niciodat[
n-au putut scrie astfel. Ah, cât m-a iubit de stra=nic! +i eu
care socoteam c[ e o cochet[ =i...
Ivan ]mi curm[ monologul. El ]mi aducea pasportul =i dou[
scrisori cu timbrul Chi=in[ului. Cunoscui pe adresa unuia slova
doamnei B. Tremur]nd de fericire, am deschis-o. Iat[ ce-mi scria:
“Prietenul meu! Sunt foarte nenorocit[! Aud c[ te g[te=ti s[
vii iar[ ]n Basarabia =i nu =tii cât m-a sup[rat vestea aceasta...”
}nceputul era original.
“Te-ai fost dus; gândeam c[ m[ vei fi uitat. Ah! când ai =ti cât
te-am iubit, dar acum nu te mai iubesc. Iart[ sinceritatea mea,
dar când ai =ti cât sunt de nenorocit[! De când te-ai dus, toate
nefericirile m-au ]mpresurat; am pierdut pre Bibi! }nchipuie=te-
\i c[ se vede c[-i das[ supa fierbinte sau cine =tie ce! Pe la miezul
nop\ii aud un grozav hârcâit pe canapelu\a unde el dormea. Sar
din a=ternut. Ce s[ v[d bietul Bibi era ]n spasmele agoniei. Oh!
nu-\i po\i face o idee de ce am cercat! Oh! s[-l fi v[zut cum m[
privea cu ochi l[crim[tori! Cum se vârcolea ]n bra\ele mele! Am
sculat toat[ casa; am trimis dup[ doctor; dar saracul era ]n cele
de pe urm[ minute. Nemai=tiind ce s[ fac, i-am turnat pe gât câteva
linguri\i de ap[ de Colonia. S[rmanul! S[rmanul! trebuia s[-l vezi
cum urla, cum se zbuciuma! Oh, grozave minute pe care ]n veci
nu le voi uita! Când a venit doctorul, ]l g[si mort =i pre mine
le=inat[... Lacrimile m[ opresc de a-\i mai scrie, dar te rog ]nc[ o
dat[, de vei veni ]n Basarabia, s[ te faci c[ nici nu m[ cuno=ti.
Când ai =ti cât sunt de nenorocit[!
P.S. Rupe scrisoarea aceasta.”
49

50 Constantin Negruzzi
Am sc[pat scrisoarea din mân[ =i am deschis pre ceealalt[.
“Prietenul meu! Tu m[ ]ntrebi atâte lucruri deodat[ ]ncât nu
=tiu la care s[ r[spund mai ]nt[i. V[d ]ns[ c[ ]ncepi cu doamna
B. =i sfâr=e=ti cu doamna B. A=adar de dânsa ]\i voi vorbi, c[ci
pentru celelalte interese nu-\i prea ba\i capul =i ai dreptate, pentru
c[ =tii c[ m-ai l[sat ]n locul t[u =i nu te ]ndoie=ti de sârguin\a
mea, de vreme ce mul\[mirea mea o cuno=ti c[ e s[ m[ t[v[lesc
prin presudstvii (tribunaluri); =i cu venirea ta (care cred c[ va fi
]n curând) te vei ]ncredin\a c[ prietenul t[u a f[cut pentru tine
mai mult decât tine, pentru c[ pre dânsul amorul nu-l târâie de
nas dup[ doamna B.
Tu ]mi scrii s[ te ]n=tiin\ez ce face cum sufere dep[rtarea ta
=i dac[ durerea-i s-a mai alinat. S[rmane prietene! mi-e jale de
tine, c[ci tu e=ti f[cut a fi cât vei tr[i ]n=elat de femei. Mâng[ie-te,
sim\itoriule Verter, +arlota ta nici a murit, nici s-a ]njunghiat, nici
=i-a f[cut seam[, nici s-a boln[vit (decât numai când i-a murit
c[\elu=ul), ci din ]mpotriv[, a doua zi s-a aruncat ]n bra\ele unui
tân[r ofi\er de l[nceri...”
— Fecior! d[-mi =ipul cu o de Colon.
— N-avem aici la \ar[ o de Colon.
— D[-mi ceva! d[-mi un pahar de ap[ cu ghea\[...
“... s-a aruncat ]n bra\ele unui tân[r ofi\er de l[nceri. Tu ]l
cuno=ti; leitenantul Arsenie Timofeevici J. }\i aduci aminte cum
râdeam de dânsul c[ =ede ca o fat[ mare cu ochii pleca\i, =i când
vorbe=te cu femeile, tremur[. Adev[rat, nu e nici o asem[nare
]ntre voi amândoi; capul t[u e de poet =i al lui de o=tean =i el te
numea ucionaia golova; tu de când e=ti nu te-ai ]ngrijit de toalet[,
]n vreme ce Arsenie Timofeevici, balan mai mult decât to\i balanii,
e frumos ]n feliul lui =i e ]n stare a se boln[vi dac[ ar videa c[
un fir de p[r dintr-un favorit e mai lung decât celalalt. Aceea ]ns[
]n care te ]ntrece, prietenul meu, =i cu care te-a g[tit, este dan\ul.
}nchipuie=te-\i c[ el este cel ]nt[i mazurist din toat[ noua Rusie
=i tu cuno=ti sl[biciunea doamnei B. ]ntru aceasta. Tu, s[rmane

Negru pe alb
filosof, nu po\i face o singur[ antre=a; stâng[cia ta e nespus[.
Ascult[ dar cum s-a legat acest amor. +tii c[ ne g[team s[ d[m
un bal bunului nostru guvernator. Balul a fost a doua zi dup[
purcederea ta. De=i n-am mul\[mire ]n adun[rile zgomotoase unde
domne=te eticheta, aveam curiozitatea s[ v[d pre doamna B. =i
s[ studiez soarta ta ]n ochii ei, pre care tu ]i asem[nai cu viorele
]nrourate =i — cu câte alte acele. Nu t[g[duiesc c[ ]n seara aceea,
ea era de minune; avea un aer a=a de dulce, a=a de ]ncânt[tor,
a=a non so che; un aer care zicea: iubi\i-m[, nu m[ l[sa\i s[ m[
pr[p[desc. Damele ]=i =opteau =i se ghionteau; tinerii o priveau
cu amor =i ]nfocare, zicându-=i ]ntre ei: cât e de frumoas[! Se
]ncepu mazurca. Doamna B. ]ncepea cu l[ncerul. Ce s[-\i mai
spun Era ]n elementul ei =i, fiindc[ =tiu c[-\i place stilul poetic,
o voi asem[na cu Atalanta alergând pe luciul valurilor. }nsul guvernatorul
se scul[ de la c[r\i =i veni s-o priveasc[. Ru=ii striga: prevoshodno!
Moldovenii: minunat! Pe lâng[ ea, toate celelalte femei
era slute. Asta nu e pu\in când o zice o gur[ indiferent[, mai ales
când — =tii — c[ la noi sunt multe frumu=ele. Toat[ seara n-a
vorbit decât cu Arsenie Timofeevici, n-a v[zut decât pre Arsenie
Timofeevici, n-a dan\at decât cu Arsenie Timofeevici, numai eu
unul am f[cut un tur de val\ cu dânsa, eu care n-am dan\at de
patru ani. }n ]nvârtirea val\ului, am pomenit numele t[u. Gâce=te
ce mi-a r[spuns “Nu-l v[d la bal. A! Uitasem c[ s-a dus!...” Cum
]\i pare, prietene, r[spunsul e de minune. }n scurt, ce s[-\i mai
prelungesc Tu e=ti uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. L[ncerul
=ede toat[ ziua la ea; dar b[iatul nu e a=a de prost cât seam[n[.
Mi-a ar[tat ieri un r[va= de la dânsa; iat[ ce-i scria:”M[ ]nvinov[\e=ti
nedrept. Nu, nu l-am iubit pre el (acel el e=ti tu), gândul
meu era tot la tine de când te-am v[zut la alergarea de cai...
Oh! te iubesc, du=inca! M[ jur pre ochii ace=ti care zici c[ ]\i
plac”=.c.l., =.c.l”
— Tic[loasa! se jura pre ochi, nu gândea la Ipolit!
51

52 Constantin Negruzzi
“Rusul ]ns[ n-o iube=te =i cocheta face pe nevinovata. S-o vezi
cât s-a f[cut de bisericoas[; =ede toat[ ziua ]nchis[, merge numai
la biseric[ =i la parad[. Adio, =.c.l.”
Trebuie s[ aib[ cineva 26 ani =i s[ iubeasc[ cum iubeam eu,
ca s[ simt[ aceea ce am sim\it! }n scrisoare mai era un postscriptum:
“Dup[ o ]ndelungat[ suferire, ]n sfâr=it, Ipolit a murit...”
Hârtia ]mi c[zu din mâini =i ochii mi se ]mplur[ de lacrimi,
aducându-mi aminte de nenorocita mea rud[. Apoi, ]n ciuda =i necazul
ce aveam asupra doamnei B., mi-am adus aminte c[ babele
la noi gonesc pre necuratul afumând pene prin cas[. Am cerut o
c[\uie =i foarfeci; am t[iat f[r[mele scrisoarea =i r[v[=elele viclenei
=i le-am pus pe j[ratecul din c[\uie. Privind fumul ce se ridica
=i apoi pierea cum pierise amorul ei, am zis slugii mele s[ se duc[
=i s-afume odaia cu hârtiile aceste. El m[ privea cu ochii holba\i.
— Ai auzit
— Bine; apoi
— Apoi s[ zici s[-mi ]n=ale ]ndat[ calul =i s[ te g[te=ti s[ mergi
cu mine.
— Unde
— La c[lug[rie.
Ivan se dep[rt[ cl[tinând din cap. Negre=it c[ m[ socotea nebun.
A=teptând calul, m-am dus la malul Prutului. Cazacul, cunoscându-m[,
m[ salut[. O! cât mi-a p[rut el de slut! Eu m-am pus
pe \[rm =i sfâ=iind pasportul, aruncam buc[\elele ]n ap[, zicând:
ce viclenie! s[ m[ uite pentru c[ nu mai sunt fa\[, pentru c[ nu =tiu
mazurca, pentru c[ nu port epolete, pentru c[ nu-s balan. S[-mi zic[
f[r[ pic de mustrare a cugetului c[ nu m[ mai iube=te, pre mine
care o iubeam ca sufletul! S[-mi spuie c[ pre Bibi nu-l va uita ]n
toat[ via\a! Vas[zic[, c[ mai mult iubea pre c[\el Bine zice prietenul
meu c[ sunt oameni meni\i a fi cât vor tr[i ]n=[la\i de femei.
}n vremea aceasta, calul era gata. }ndat[ purcesei ca un duh
de spaim[ ]mboldit de fierbin\eala frigurilor, =i când m[ de=teptai

Negru pe alb
din ame\eala mea, v[zui calul numai spum[ =i coastele lui sângerate
de pinteni.
— Ivane, unde suntem
— Intr[m ]n Ia=i. Iat[ se ]ntorc de la Copou.
Plecasem s[ m[ duc la vro seh[strie, s[ fug de lume =i m[ trezii
]n Ia=i.
}nsera. Abia avui vreme a-mi schimba hainele ca s[ nu scap
reprezenta\ia de la teatru.
Se da: Est-ce un rêve
1836, august
N.B. Trecuser[ 22 ani, de când nu fusesem ]n Besarabia, când
]n iarna trecut[, guvernul nostru m[ ]ns[rcin[ cu o misie la
Chi=in[u. }n sfâr=it, eram s[ v[d locuri dorite, rude, prieteni ce
nu-i rev[zusem de 22 ani! o via\[ de om! }n c[l[torie, toate
amintirile juniei se gr[m[deau ]n ]nchipuirea mea, =i mi se p[rea
s[ privesc pe Meleli calare =i pe doamna B. v[lsând cu ofi\erul de
l[nceri.
Era diminea\[ când am intrat ]n ora=. M-am dus la vechea mea
gazd[, unde m[ a=tepta cea ]nt[i decep\ie.
}n locul mo=neagului de la 1835, atât de ro= =i de vesel, m[
]ntâmpin[ un neam\ sarb[d =i flegmatic, care cârmuia birtul.
Lu[i un fiacru =i vizit[i ora=ul pre care ]l g[sii sporit ]n m[rime,
de nu =i ]n frumuse\[.
La urm[, m[ hot[râi s[ m[ duc la doamna B. Nu =tiu pentru
ce, cum pusei acest gând, inima ]ncepu a mi se bate, =i sim\ii o
nelini=te oarecare. Era aceasta oare o aducere aminte a vremii
trecute Nu cred. Se strecurase atâta timp, se petrecuser[ atâte
]ntâmpl[ri, ]ncât nu putea fi alt[ decât acea impresie a tinere\ei,
care r[mâne pururea ]n sufletul omului.
O slug[ m[ anun\[. Intr[i ]ndestul de uimit ]ntr-un salon unde
m[ a=tepta o nou[ decep\ie. G[sii o b[bu\[ zbârcit[, ]ncungiurat[
de c[\ei =i de motani, care, dup[ ce cu polite\[ m[ invit[ lâng[
53

54 Constantin Negruzzi
dânsa, ]mi prezent[ o priz[ de tabac! Niciodat[ n-a= fi gâcit c[
b[trâna asta ce purta ochilari =i priza tabac era frumoasa doamna
B., odinioar[ fala Chi=in[ului!
— Cum, doamna mea, por\i ochilari
— Ce ai ple=uvit
— Tragi tabac
— |i-au c[zut din\ii =.c.l., =.c.l.
Dup[ o convorbire atât de prozaic[, ]n care vreme ne uitam
unul la altul, am sfâr=it prin a râde noi ]nsu=i de noi, =i a ne
mâng[ia de pozna=ele ispr[vi a timpului.
Am petrecut dou[ s[pt[mâni vesele ]n capitala Besarabiei, unde
am g[sit cea mai bun[ priimire =i cea mai cordial[ ospe\ie.
1857, mai

Negru pe alb
TODERIC{
55
CUPRINS
“Eu nu sunt de când povestele; sunt de
când se potcovea puricele cu nou[zeci =i
nou[ oc[ fer la un picior =i tot ]i p[rea
c[-i u=or” =.c.l.
Prologul povestelor
Pe când tr[ia Statu-Palm[, Barb[-Cot =i ]n Academia din Podul
Iloaei da lec\ii vesti\ii dascali Pâcal[ =i Pepele, era ]n Ia=i un
tân[r boierina= cu numele Toderic[, frumos =i bun la inim[, dar
desfrânat cât se poate, pentru c[-i era dragi c[r\ile, vinul =i femeile.
Nu se spoveduise de când era =i se ducea la biseric[ numai
ca s[ vad[ pe cele frumu=ele. Iat[ dar s-a ]ntâmplat c[ Toderic[,
dup[ ce s[r[ci ]n c[r\i pe doisprezece cocona=i, carii de despera\ie
se f[cur[ voinici de codru =i murir[ cu cinste ]n iarmaroc, pr[p[di
=i el, cât ai bate ]n palme, tot ce câ=tigase =i mo=tenirea de la
tat[-s[u pe deasupra, afar[ de o mic[ r[ze=ie ]n \inutul Her\ii,
unde se duse s[-=i ascund[ p[catele =i tic[lo=ia. Trei ani erau acum
de când tr[ia ]n singur[tate, ziua ]mblând la vânat =i seara jucând
stos cu vatavul lui =i f[când pasians, când ]ntr-una din zile, de
abia intrase acas[ cu torba plin[, c[ci avusese noroc ]n ziua aceea,
iat[ c[ Domnul nostru ]mpreun[ cu sfin\ii apostoli au venit =i,
b[tând la u=[, l-au ]ntrebat de-i bucuros de oaspe\i. Toderic[, care,
precum am spus, era bun la inim[, se bucur[ c[-i venir[ musafiri
tocmai când avea cu ce s[-i osp[teze; =i a=a ]ndat[-i pofti ]n cas[
=i porunci de mas[, rugându-se de iertare, dac[ nu-i va putea
osp[ta cum se cuvine unor persoane ca dumnealor, fiindu-i f[r[
veste vizita dumilorsale.
Domnul nostru, râzând de minciuna lui Toderic[:

56 Constantin Negruzzi
— Ne vom mul\[mi cu ceea ce ai, i-au zis, numai bucatele s[
fie gata mai devreme, pentru c[ dumisale ]i este a mânca, au adaos
ar[tând pe Sf. Petru.
Toderic[ ]ndat[ puse s[ g[teasc[ demâncatul =i, vrând s[
cinsteasc[ pre oaspe\ii s[i cu ceva mai mult decât cu vânat,
v[zându-i mai vârtos c[-s cam mul\i, zise vatavului s[ taie un ied
ce-i mai r[m[sese =i s[-l fac[ friptur[.
G[tindu-se bucatele, compania s-au pus la mas[. Toderic[ se
mâhnea c[ n-are vin mai bun ca s[ cinsteasc[ pre oaspe\ii s[i:
— Domnilor, zise, ]mi pare r[u c[ nu mi-au venit ]nc[ bu\ele
cu vin de la viile din jos.
Domnul nostru se zâmbi pe sub muste\i de minciuna ce cârpise
Toderic[ =i, gustând vinul:
— Nu-mi spui c[ vrei s[ ne am[ge=ti i-au zis, vinul dumitale
este foarte bun. }ntreab[ =i pe dumnealui care cunoa=te, ad[ogi
ar[tând pe Sf. Petru.
Apostolul, sugând un pahar, strig[ c[ ]nc[ de la nunta din Cana
nu b[use a=a vin minunat =i pofti pe gazd[ s[-l cerce. Toderic[,
care toate aceste le lua de complimente, ]=i ]mplu paharul, dar
r[mase cu gura c[scat[, când se ]ncredin\[ c[ cu adev[rat asemine
vin nu b[use de când era. Cunoscând deci din minunea aceasta
=i din vorba apostolului ]nf[\i=area mântuitorului, se scul[ ]ndat[
de la mas[ ca un nevrednic de a mânca ]n asemine companie
sfânt[, dar Domnul ]i porunci s[ =ad[ la mas[ =i trebui s[ asculte.
Dup[ ce au mântuit de mâncat friptura, Domnul nostru s-au
dus cu apostolii ]n odaia ce li se g[tise; iar Toderic[, r[mâind
singur a jucat stos dup[ obicei cu vatavul, bând ce mai r[m[sese
din vinul cel blagoslovit, a f[cut pasians =i apoi s-a culcat.
A doua zi, sfin\ii c[l[tori adunându-se ]n tind[ ]mpreun[ cu
gazda, Domnul nostru au zis lui Toderic[:
— Suntem pre-mul\[mi\i de priimirea ce ne-ai f[cut =i vrem
s[-\i r[spl[tim. Drept aceea, cere-ne trei lucruri oricare vrei =i \i
le vom da, c[ci toat[ puterea avem ]n cer, pe p[mânt =i ]n iad.

Negru pe alb
Atunci Toderic[, sco\ând din buzunar c[r\ile ce le purta totdeauna
cu el:
— Doamne, zise, f[ s[ câ=tig de câte ori voi juca cu c[r\ile
aceste.
— Bine, r[spunde mântuitorul.
Sf. Petru, care era lâng[ Toderic[, i-au zis ]ncet:
— Nebunit-ai, p[c[tosule Cere via\a de veci =i iertarea f[rdelegelor
tale!
— Nu-mi prea bat capul de aceasta, zise Toderic[.
— Mai ai ]nc[ dou[ lucruri de cerut, zise Domnul nostru.
— Doamne, urm[ gazda, fiindc[ e=ti a=a de buni=or, f[, m[
rog, ca cine se va sui ]n p[rul acest care umbre=te u=a mea, s[ nu
se poat[ cobor] de n-oi vrea eu.
— Fie a=a! a zis Domnul.
Auzindu-l sf. apostol Petru nu-l mai putu r[bda, deci ghiontindu-l
cât ce putu cu cotul:
— P[c[tos n[tâng =i ]nd[r[pnic, i-a zis, au nu te temi de iadul
ce este g[tit pentru nelegiuirile tale Cere, zicu-\i, la st[pânul un
loc ]n sfântul s[u rai; mai ai ]nc[ un lucru...
— Te poftesc, d[-mi pace =i-\i caut[ de treaba d-tale, ]i r[spunse
Toderic[ fugând de lâng[ apostol; =i Domnul nostru, ]ntrebându-l
care este a treia a lui cerere:
— A= vrea, zise, ca cine se va pune pe sc[uie=ul ist de lâng[
gura cuptorului s[ nu se poat[ scula p[n[ n-oi vrea eu.
— Amin! zise mântuitorul =i, l[sându-i ziua bun[, se duse cu
apostolii.
N-apucase ]nc[ bine cel de pre urm[ apostol s[ p[=easc[ pragul
=i Toderic[, vrând s[ cerce puterea c[r\ilor, chem[ pre vatavul
=i se puse la jucat stos. }i b[tu toate c[r\ile de-a rândul. Deci,
nemair[mâindu-i ]ndoial[, se sui ]ntr-o c[ru\[ de po=t[ =i, ajungând
la Ia=i, trase la cel mai bun birt, unde n[imi cele mai
frumoase od[i. }ndat[ ce vestea sosirei lui s-a ]mpr[=tiat, to\i
tovar[=ii birbantariilor lui au alergat s[-l vad[.
57

58 Constantin Negruzzi
— Gândeam c[ te-ai pr[p[dit, i-a zis Andronache Zimbolici;
auzisem c[ te-ai f[cut sihastru.
— A=a este, r[spunse Toderic[.
— Ce dracu ai f[cut de trei ani de când nu te vezi
— Am petrecut cu postul =i cu rug[ciunea, fra\ilor! +i iat[
molitfele mele, adaose, sco\ând din buzunar c[r\ile.
To\i au buhnit de râs de r[spunsul acesta =i to\i au r[mas cu
ideea c[ Toderic[ =i-a ]ndreptat starea ]n \[ri str[ine, unde, cum
se vede, g[sise niscaiva juc[tori mai pro=ti decât acei carii veniser[
s[-l vad[ =i carii se uscau de dor s[-l pungeasc[ ca mai nainte.
Unii acum se =i a=ezau la o mas[ de joc, dar Toderic[ ]i pofti ]nt[i
s[ guste ceva =i a=a trecur[ ]n sal[, unde din porunca lui se g[tise
un osp[\ minunat.
Masa aceasta au fost mai vesel[ decât cina apostolilor, macar
c[ vin str[in avea numai Tokai =i de Rin, care se jura Regensburg
pe sufletul r[posatei sale so\ii 1 , c[ vinea chiar din viile prin\ului
Metternich, iar de loc era ni=te Odobesc vechi de zile =i ni=te
Cotnar uitat de vro duzin[ de ani, ]ntr-un poloboc din pivni\[.
P[n[ a nu sosi oaspe\ii s[i, Toderic[ se ]ngrijise de a mai avea
un joc de c[r\i asemine cu cele blagoslovite, pentru ca s[ le poat[
lua ]n locul celorlalte când va cere trebuin\a =i, dând dou[-trei
c[r\i dup[ ce va bate opt-nou[, s[ dep[rteze tot prepusul de la
pontatorii s[i. Pusese unele ]n dreapta =i altele ]n stânga.
Dup[ ce au mâncat to\i, s-au pus ]mpregiurul unei mese =i Toderic[
scoase ]nt[i c[r\ile cele proaste; dar, v[zând c[ hojma pierde,
porunci s-aduc[ vutc[ =i, ]n vreme ce ceilal\i bea ]n s[n[tatea
Elencilor =i a Catincilor, Toderic[ ascunse c[r\ile cele proaste =i
puse ]n loc pre cele blagoslovite. Nemaic[utând la jocul s[u, fiind
sigur c-a s[ câ=tige, ]ncepu a lua seama pontatorilor s[i =i ]i v[zu
1
Nu se va p[rea un paradox, dac[ va judeca cineva c[ Regensburg de
atunci a putut fi tot acel de ast[zi dup[ vestitul sistem a metempsicozii lui
Pitagor.

Negru pe alb
59

60 Constantin Negruzzi
c[ ]mblau cu furat =i cu =ulerie. Putea deci s[ le scurg[ ]n cuget
curat toate paralele, pentru c[ ei ]l s[r[ciser[ pre dânsul! =i acum
vedea c[ i-au fost luat banii prin ]n=[l[ciune =i tâlh[rie, iar nu
doar c[ =tiau juca mai bine sau avuseser[ noroc! +tiindu-se pre
sine cinstit =i fiind ]ncredin\at c[ are s[ câ=tige =i s[-=i r[zbune,
sim\i nu pu\in[ bucurie; aducându-=i ]ns[ aminte de vremea trecut[
=i de cei doisprezece cocona=i pre care ]i s[r[cise =i gândind c[
poate numai aceia au jucat cinstit, s-a c[it c[ el a fost pricina pieirii
lor; o cea\[ i-a acoperit razele de voie bun[ ce i se vedeau ]n fa\[
=i a oftat b[tând toate c[r\ile pontatorilor s[i.
}n scurt, ]n seara dint[i, Toderic[ a potrivit s[ câ=tige numai
atâta cât s[ pl[teasc[ masa =i chiria od[ilor pe o lun[. Tovar[=ii
s[i, cu buzele ]mflate, au f[g[duit s[ vie a doua zi.
A doua zi =i ]n zilele urm[toare, Toderic[ a câ=tigat o avere
stra=nic[. }ndat[ s-a mutat de la tractir ]ntr-un palat mare, unde,
din vreme ]n vreme, da baluri str[lucite. Cele mai de soi cocoane
se sf[deau pentr-o singur[ ochire a lui; la mas[ avea totdeauna
cele mai bune vina\e =i casa lui era capi=tea desf[t[rilor.
Dup[ ce a petrecut un an de zile, jucând cu chibzuial[ =i slujindu-se
când cu c[r\ile cele blagoslovite, când cu celelalte, a hot[rât
s[-=i r[zbune cum se cade, pungind pre cei mai mari boieri. Pentru
acest sfâr=it, pref[când ]n juvaieruri cea mai mare parte din banii
s[i, i-a poftit a doua zi dup[ Sfântul Gheorghe la un bal mare,
care avea s[ se sfâr=easc[ cu un banc de cele mai zarife.
Acei ce n-aveau bani au luat cu dobând[ de la jidovi; ceilal\i
au adus câ=tigurile mo=iilor ce le priimiser[ de cu sear[ =i tot ce
mai aveau; Toderic[ i-a ras pre to\i =i peste noapte s-a f[cut nev[-
zut cu aurul =i cu juvaierurile.
De atunci a hot[rât s[ nu joace cu c[r\ile cele blagoslovite,
decât cu juc[torii carii jucau necinstit, sim\indu-se ]ndestul de tare
ca s[-=i deie piept cu ceilal\i. A ]mblat prin toate ora=ele p[mântului,
câ=tigând pretutindeni =i cheltuind pe orice g[sea pe placul
s[u. Cu toate aceste, aducere-aminte a celor doisprezece cocona=i
]l sup[ra ne]ncetat =i ]i ]nvenina toate pl[cerile.

Negru pe alb
}ntr-una din zile, hot[r] ori s[-i scape din munc[, ori s[ se
piard[ =i el cu ei.
Puind acest gând, a purces s[ se duc[ la iad c-un toiag ]n mân[
=i c-un sac d-a spinare. Sosind la Târgul-Ocnii, s-a coborât ]ntr-o
ocn[ p[r[sit[, care i-o ar[tase o bab[ vr[jitoare, =i s-a dus, s-a
dus, s-a tot dus pe sub p[mânt, p[n[ a ajuns la poarta iadului.
— Cine e=ti tu ]l ]ntreb[ ]mp[ratul adâncului, dup[ ce-l aduse
]naintea lui.
— Eu sunt Toderic[, juc[torul de c[r\i.
— Ce dracu cau\i aice
— Cinstite Scarao\chi! zise Toderic[, de soco\i c[ este vrednic
cel ]nt[i juc[tor de pe p[mânt s[ joace cu tine c[r\i, iat[ ]\i fac o
propunere. S[ juc[m amândoi, =i pentru toat[ cartea ce-\i voi bate,
s[ am voie a-mi alege câte un suflet din ]mp[r[\ia ta =i a-l lua cu
mine. Una macar de-mi vei bate tu, s[-mi iei sufletul =i s[ fie al
t[u ]n vecii vecilor.
}ntru auzul cuvintelor acestora, Scarao\chi trânti un hohot de
râs de se cutremurar[ p[re\ii tartarului =i se sp[riar[ to\i dracii.
Apoi, ]ntorcându-se c[tr[ Toderic[:
— Pesemne n-ai femeie =i copii ]l ]ntreb[.
— Pas =i bête, r[spunse Toderic[, dar las-vorba. Spune, joci
ori ba
— Bucuros, zise Scarao\chi suflecându-=i mânicile, =i ceru mas[
=i c[r\i.
Pe loc un dr[cu=or mititel =i frumu=el ce ]mplinea slujba de
jochei (ciocoi) preg[ti toate cele trebuitoare.
— Ce vrei, stos sau banc ]ntreb[ Toderic[.
— Stos, r[spunse st[pânitorul tartarului; =tiu c[ la banc se
]ncap multe =ulerii.
S-au pus la joc.
Toderic[, b[tând cartea dintâi, a cerut sufletul lui +tef[nic[
Gândul (unul din cei doisprezece pe care voia s[-i scape) =i priimindu-l,
l-a pus ]n sac; asemine =i pe al doile =i al treile p[n[ la
doisprezece, =i luând sufletele le-a pus toate ]n sac.
61

62 Constantin Negruzzi
— Dac[ ]ntunecata voastr[ str[lucire, a zis Toderic[, voie=te
s[ mai urm[m jocul, eu sunt gata.
— Prea bine, r[spunse Scarao\chi, care v[rsa sudori de necaz;
dar aici este nu =tiu ce miros greu, ien s[ ie=im pu\in p[n-afar[.
Asta era numai ca s[ scape de Toderic[, c[ci cum a p[=it el
pragul cu sacul de-a umere, Scarao\chi a =i strigat s[ puie z[voarele
=i r[tezele =i l[c[\ile.
R[mâind afar[, Toderic[ b[g[ mâna ]n buzunar =i, ca un pozna=
ce era, scoase un condei de cred[, care-i slujea la c[r\i =i subt
inscrip\ia vestit[:
“Lasciate ogni speranza voi ch’entrate”
]nsemn[ pe grozavele acele por\i de aram[, o mare cruce, a=a:
†
(+ese luni de zile, p[n[ ce creda se roase de cotleala aramii,
iadul r[mase ]ncuiat. Nu putu ]nghi\i nici un suflet, =i h[mesi\i
de foame, dracii abia suflau. Pagub[ c[ Toderic[ n-a avut la el o
dalt[ ]n loc de cred[, ca s[ poat[ s[pa mântuitorul semn!)
Purcegând de la iad, Toderic[ a mers, a mers, a tot mers p[n[
a ie=it ]n lume =i a ajuns ]n patria sa, plin de bucurie c[ a venit de
hac lui Scarao\chi =i a mântuit sufletele cocona=ilor ce se munceau
din pricina lui.
Dup[ trecerea de patruzeci ani (Toderic[ era acum de =eptezeci),
Moartea a intrat la dânsul ]ntr-o zi =i l-a ]n=tiin\at c[, fiindc[
i-a sosit ceasul, dumneaei a venit s[-l ieie, =i c[ s[ se g[teasc[.
— Sunt gata, a r[spuns b[trânul, dar te rog o, Moarte, f[-mi
un bine p[n-a nu m[ lua; d[-mi o par[ din copacul care este la
u=[, ca s[-mi r[coresc arsura gâtlejului. F[-mi aceast[ mic[ pl[cere
=i voi muri mul\[mit.
— Dac[-i vorba numai pentru atâta, a zis Moartea, bucuroas[.
+i se sui ]n p[r ca s[ culeag[ o par[, dar când vru s[ se coboare,
nu putu nicidecum, pentru c[ Toderic[ a=a voia.

Negru pe alb
— Ah! Toderic[, m-ai ]n=[lat! strig[. V[d c[ sunt ]n puterea
ta. D[-mi drumul, =i \-oi mai da zece ani de via\[.
— Zece ani! Mare treab[! zise Toderic[; de n-ai poft[ s[
putreze=ti ]n copac, dr[gu\[, trebui s[ fii mai darnic[.
— |-oi da dou[zeci.
— M[ iei ]n râs.
— |-oi da treizeci.
— }nc[ mai ai mult p[n-m-]i ajunge cu târgul.
— Ce pârdalnic! Vrei s[ tr[ie=ti o sut[ de ani
— Tocmai acum ai nimerit, iubito.
— Toderic[, n-ai minte.
— Poate; dar mi-e drag a tr[i.
— Fie o sut[ de ani, zise Moartea.
}ndat[ putu s[ se coboare =i, luându-=i r[mas bun de la omul
nostru, se duse cu coasa de-a umere.
Cum purcese ea, Toderic[ se trezi des[vâr=it s[n[tos =i ]ncepu
o nou[ via\[, având puterea june\ii =i cercarea b[trâne\ii. Tot ce
am putut afla de traiul lui acesta, este c[ a urmat ca =i ]nt[i a-=i
]mplini toate poftele =i mai ales cele trupe=ti, f[când bine când
g[sea prilej, dar f[r[ s[ gândeasc[ la mântuirea sufletului s[u, ca
=i mai ]nainte.
Sfâr=indu-se acei o sut[ ani, Moartea a venit iar[=i:
— Gata e=ti l-a ]ntrebat.
— Am trimis s[-mi cheme duhovnicul, r[spunse Toderic[;
pune-te pe cel sc[uie= lâng[ vatr[, p[n[ ce va veni. A=tept numai
s[ m[ spovedesc =i apoi s[ intru ]n noianul veciniciei.
Moartea, ca o bun[ =i ]ng[duitoare persoan[, se puse pe
sc[uie= =i a=tept[ un ceas s[ vie preotul. Dar v[zând atâta z[bav[,
zise gazdei:
— Mo=nege, nu \-ai putut c[uta de suflet de un veac de când
nu ne-am ]ntâlnit
— Z[u! n-aveam numai acea grij[, r[spunse b[trânul c-un
zâmbet de luare ]n râs.
63

64 Constantin Negruzzi
— Dac[ \i-e vorba a=a, strig[ Moartea sup[rat[ de nelegiuirea
lui, \i-oi ar[ta eu!
— +uguie=ti zise Toderic[, v[zând-o cum se silea s[ se coboare
de pe vatr[; te =tiu c[ e=ti buni=oar[ =i c[-mi vei mai d[rui
câ\iva ani.
— Câ\iva ani, tic[losule! (=i se trudea s[ se deie jos de pe vatr[).
— Negre=it; dar ast[ dat[ n-oi cere mult, c[ci m-am s[turat
de b[trâne\e; m-oi mul\[mi cu patruzeci de ani.
Moartea sim\i c[ o putere nev[zut[ o \inea pe sc[uie= precum
odinioar[ ]n copac, dar de ciud[ =i de mânie nu voia s[ deie nimic.
— +tiu un me=te=ug s[ te fac blând[, zise Toderic[; =i ]ndat[
puse pe t[ciunii ce fumegau ]n vatr[ un bra\ de vreascuri. Focul
]ndat[ s-a aprins =i a ]mplut de par[ =i de fum ]ntr-atâta cuptorul,
]ncât Mor\ii ]i venea s[-=i deie duhul.
— Valeu, valeu! a strigat, sim\indu-=i b[trânele oase pr[jinduse;
scap[-m[ =i f[g[duiesc s[-\i dau patruzeci ani de s[n[tate.
Atunci Toderic[ i-a dat drumul =i Moartea a fugit pe jum[tate
pârlit[.
Sfâr=indu-se =i anii ace=tia, s-a ]nturnat s[-=i ieie omul, care o
a=tepta la u=[ c-un sac de-a spinare.
— Ast[ dat[ n-ai ]ncotro cotigi, ]i zise, dar ce ai ]n sacul acela
— Sufletele a doisprezece juc[tori, prieteni ai mei, pre care
i-am scos din iad, sunt acum vro sut[ cincizeci de ani.
— Vie dar =i ei cu tine! zise Moartea, =i apucându-l de chic[,
se ]n[l\[ ]n v[zduh, zbur[ spre apus =i se vâr] ]n ocna p[r[sit[.
Sosind la por\ile iadului, b[tu de trei ori.
— Cine bate au ]ntrebat din n[untru.
— Toderic[ juc[torul, r[spunse Moartea.
— S[ nu cumva s[ deschide\i! strig[ Scarao\chi, aducându-=i
aminte de stosul ce jucase cu el; co\cariul acela-i ]n stare s[-mi
pustiiasc[ ]mp[r[\ia.
Scarao\chi nevrând s[ deschid[, Moartea, vrând-nevrând (c[ci
dorea s[-=i r[zbune) =i cu mare p[rere de r[u, a trebuit s[ plece
spre ceruri.

Negru pe alb
— Cine e=ti tu ]ntreb[ sfântul Petre pe Toderic[, dup[ ce
Moartea l-a pus dinaintea por\ii raiului.
— Vechea voastr[ gazd[, r[spunse el, acel care odat[ v-a osp[-
tat cu vânatul s[u.
— Cum cutezi s[ te ]nf[\o=ezi aice ]n starea ce te v[d Nu =tii
c[ ceriul este ]nchis pentru cei ca tine Bre! bre! bre! Tu e=ti bun
de talpa iadului =i ai ]nc[ obraz s[ cau\i loc ]n rai!
— Sfinte Petre! zise Toderic[, mi se pare c[ eu nu te-am priimit
a=a, când ai venit ]mpreun[ cu Domnul nostru de mi-a\i cerut
g[zduire.
— Toate aceste-s frumoase =i bune, adaose apostolul cu un glas pe
care voia s[-l ar[te aspru, de=i se cuno=tea c[-i este mil[; dar eu nu
voi s[-mi g[sesc beleaua dându-\i drumul ]n rai f[r[ de =tire. }ng[duie
p[n[ voi spune st[pânului =i apoi vom vedea ce-om putea face.
Domnul nostru, ]n=tiin\ându-se de venirea lui Toderic[, au venit
la poart[, unde el sta ]ngenuncheat pe prag cu sufletele sale, având
=ese ]n dreapta =i =ese ]n stânga =i milostivindu-se:
— Bine, treac[ pentru tine, i-au zis; dar sufletele aceste sunt
drepte a iadului, mi-e nu =tiu cum s[ le priimesc.
— Doamne! zise Toderic[, când am avut cinste a te priimi ]n
casa mea, erai ]ntov[r[=it de doisprezece c[l[tori =i eu v-am priimit
pre to\i =i v-am osp[tat =i v-am g[zduit cum am putut mai bine.
— Nu-i chip de a o scoate la cap[t cu omul acesta, zise Domnul
nostru cu un zâmbet ]ndur[tor. Haide intra\i, de vreme ce a\i
venit; ai noroc c[ m-ai g[sit ]n chef bun; almintrele n-a= ]ng[dui
un lucru care poate da pild[ rea.
N.B. Povestea asta se tip[ri ]n foaia Prop[=irea mai mult ca s[ ]mple
coloanele jurnalului decât ca meritând vro ]nsemn[tate literar[. Cu toate
aceste, nevinovata poveste servi de pretext Tartufilor politici ca s[ ]nchid[
jurnalul =i s[ exileze pe autor!
65

II
FRAGMENTE ISTORICE

CUPRINS
APRODUL PURICE
1486
“Fost-au acest domn om nu mare la stat, ]ns[
]ntreg, drept, viteaz, =i me=ter la r[zboaie...
+i era mare jale =i plâns ]n norod pentru pierderea
acestui domn bun.”
Vornicul Ureche, La via\a lui
+tefan cel Mare
Ciocârlia cea voioas[ ]n v[zduh se leg[na
+-]nturnarea prim[verii prin dulci ciripiri serba,
Plugariul cu h[rnicie s-apucase de arat
P[mântul ce era ]nc[ d-al s[u sânge rourat;
Uitas-acum moldovanul trecutele lui nevoi,
+i cu fluierul la gur[, p[storul pe lâng[ oi
Cânta dragostele sale. Vai! el nu putea gâci
C[ vr[jma=u-ntr-a lui \ar[ se g[te=te-a n[v[li.
Generalul cel mai falnic a dârjilor ungureni,
Hroiot 1 ros de-nver=unarea ce avea pe moldoveni —
Care-n multe sângeroase lupte i-au fost ar[tat
C[ nume de viteaz mare pe nedrept =i-a câ=tigat —
Luând veste cum c[ +tefan domnul lor atunci s-afla
}n \inuturi dep[rtate, având cu el oastea sa,
Socoti c[ favorabil prilej altul n-a g[si
De moldoveni =i de +tefan deodat[ a-=i r[spl[ti,
Ca s[ poat[ c-o lovire acea ru=ine sp[la,
Ce române=tile arme au s[pat pe fruntea sa.
A=adar adunând noaptea pre to\i ofi\erii sei,
1
Hroiot au fost unul din cei mai vesti\i capitani a o=tilor regelui unguresc
Matias Corvinu. Vr[jma= ne]mp[cat moldovenilor, el purure a fost uneltitor
cruntelor r[zboaie ce au nenorocit aceste \[ri vecine.)

68 Constantin Negruzzi
Le espuse-a sale planuri, =i le zise: “Fra\ii mei!
+ti\i c-ace=ti români s[lbatici, vr[jma=i aprigi, ne-mp[ca\i,
Au ucis mul\ime mare dintr-ai no=tri bravi solda\i,
+ti\i c[ ]nseta\i de sânge ]n Ungaria au intrat,
+i c[ foc =i pustiire pe-a lor urm[ au l[sat;
Iar noi care b[rb[te=te n-am lipsit a ne lupta,
De abia numai prin fug[ via\a ne-am putut sc[pa,
+i cununile de lauri ce-n r[zboaie-am adunat
Moldovanul cel obraznic ]n picioare le-au c[lcat;
Oare-aceast[ ]nfruntare =i batjocor[ =i reu,
N-a s[ aib[ r[spl[tire de la dreptul Dumnezeu
N-a s[ mai soseasc[ vremea s[ ne r[zbun[m =i noi,
S-ar[t[m c[-n unguri curge viteaz sânge de eroi
Vremea este ]nd[mân[, prilejul favoritor,
Oastea lor este departe, =i cu ea-i =i domnul lor;
Merge\i dar, =i-n ast[ noapte to\i osta=ii v[ g[ti\i
+i când va miji de ziu[, nesmintit c[l[ri s[ fi\i,
Ca prin mar= iute =i grabnic, f[r[ veste s[-i c[lc[m,
Cine sunt ungurii no=tri =i Hroiot s[ le-ar[t[m.”
Se f[lea de=ertul ungur cu-acel vis am[gitor,
C[ o \ar[ neap[rat[ va pustii prea u=or,
+-]n a sa z[d[rnicie i se p[re c[ vedea
Lacrimile cum se vars[, sângele cum =iroia!
Dar dreptatea Provedin\ii n-au putut ]ng[dui
Gândul s[u cel sângeratic s[ se poat[ s[vâr=i;
+i Dumnezeu milostivul p-al s[u popul credincios
Nu-l va l[sa ]n c[lcarea ungurului fioros.
Deci sfântul duh cu-ndurare pe un român ]nsuflând,
Ce de mult se afla ]nc[ pintre unguri petrecând,
+i carele auzise tot planul acel cumplit,
Ce asupra \[rii sale ungurii au slimuit,
De=i se g[sea nemernic, pribegit din \ara sa,
Patriotic[ sim\ire ]n inim[-i tot s-afla;
A=adar ]n v[lm[=agul ce g[tirea prileji,

Negru pe alb
S-arunc[ p-un cal cu grab[ =i spre Moldova porni.
Dup[ ce ie=i din lag[r alerg[ necontenit
Toat[ noaptea, p[n-ajunse când soarele-a r[s[rit
}n ora= la Roman, unde pre pârc[labul aflând,
+i primejdia ce vine abia a-i spune-apucând,
De osteneal[ =i de trud[ a c[zut jos le=inat,
Iar calul s[u lâng[ dânsul r[suflarea =-a =i dat.
De ]ndat[ pârc[labul un minut n-a z[bovit
+i un curier ]n prip[ la +tefan a r[pezit;
Iar satelor de pe m[rgini, porunci a se g[ti
Cu s[curi, topoare, coase, cu ce vor putea g[si,
Totodat[ dând de =tire =i pre la boierina=i
Ca cu oamenii de oaste, cu vecinii =i slujba=i,
Cu to\ii, =i mic =i mare, s[ gr[beasc[-a alerga
La =esurile Moldovei unde el se va afla;
Apoi strângând c[l[ra=ii =i parte din târgove\i
}narma\i cu l[nci, cu s[bii, cu arce =i cu s[ne\i,
Au ie=it din târg afar[ cu mica urdia sa,
+i pre du=man f[r[ fric[ ca s[ vie-]l a=tepta.
Precum norul de l[custe soarele ]ntunecând
Vine pre sus cu iu\eal[ \arinile-amenin\ând,
}ncât tremurând a=teapt[ sp[rietul muncitor
Ne=tiind unde-a s[ cad[ acel nor ]ngrozitor;
S-am[ge=te cu n[dejdea c[ ogoru-i va sc[pa
+i-a sudorii sale roduri va putea ]nc-aduna;
}ns[ d-odat[ l[custa cade toat[ pe câmpii
+-]ntr-un clip ]n praf priface \arini, hoalde-ogoare, vii.
Sau dup[ cum prim[vara om[tul cel adunat
Pintre râpi, =i d-a lui Febus calde raze s[getat
Se tope=te =i s-azvârle, =iroi iute furios,
}n pâr[ul care curge pintre flori ]n vale jos,
}l turbur[, ]l m[re=te, ]l ]mfl[ cu al s[u val,
+i nu-l las[ p[n-nu-l face de se vars[ piste mal;
Câmpiile se ]neac[, iar p[storii sp[imânta\i
69

70 Constantin Negruzzi
S-aciueaz[ cu-a lor turme ]n mun\ii ]nvecina\i;
Acest fel sume\ii unguri ]n Moldova n[bu=esc.
Orice-ntâmpin[ nainte robesc, taie, pârjolesc,
Cu omor =i pustiire drumul lor se ]nsemna,
Nainte lor merge groaza, =-]n urm[ foc fumega;
Dar spre-a Romanului parte de ce se apropia
Hroiot aflând pustii sate a-n\[lege nu putea,
Care poate fi pricina acelui bej[n[rit,
C[ci el crede c[ de dânsul nimene nici au gândit;
Deci ]ndat[ porunce=te s[-i afle pre cineva
Prin colibe, prin bordeie, ca s[-l poat[ ]ntreba.
Iat[ c[ ]mblând haiducii piste un mo=neag au dat,
Gârbovit de b[trâne\[, ]ntr-un toiag r[z[mat;
A sa barb[ ca z[pada, a lui plete argintii,
Fa\a lui cea cuvioas[, ochii s[i m[re\i =i vii
}l aseam[n[ c[ este ]ngerul ocrotitor
Al acelor pustii sate, sau duhul tânguitor.
El p[n[ la Hroiot vine cu pas lin =i m[surat,
F[r[ grij[, de=i este de catane-ncungiurat,
+i a=teapt[ s[-l ]ntrebe. — “Unchia=ule, ien s[-mi spui
De ce pricin[ p-aicea nici un locuitor nu-i”
Astfel Hroiot ]i gr[ie=te. — “Pricina ]nsu\i o vezi,
(}i r[spunde-atunci b[trânul) =i ]nc[ mai cercetezi
Pricina bej[n[riei =-a jalei ob=te=ti, tu e=ti,
Ho\ turbat =i f[r[ lege care pr[zi =i pustie=ti!
Care vii cu cete multe de tâlhari =i pr[d[tori
S-aduci jale ]n loca=ul unor pacinici muncitori!
Nu purta grij[! cu dân=ii curând te vei ]ntâlni
+i amar ]\i vei da seama, foarte greu te-i r[fui.
Dumnezeu mult milostivul nu gândi c[ te-a l[sa
S[ sfâ=ii cu-a ta turbare credincioas[ turma sa,
Ce-=i va ]nturna urgia peste spurcat capul t[u,
+-]l va detuna zdrobindu-l cu-nfocat tr[snitul s[u!”
Zicând, face semnul crucii =i din greu a suspinat. —

Negru pe alb
Cine-n minutul acela s[-l vaz[ s-ar fi-ntâmplat
L-ar fi socotit c[ este din ceriuri vrun prooroc.
— “Spânzura\i-l! ]n\epa\i-l! t[ie\i-l! da\i-l ]n foc!”
Strig[ haiducii, husarii =i tot trupul ost[=esc.
+-acum mii de l[nci =i s[bii pe deasupr[-i se-nvârtesc.
B[trânul a=teapt[ moartea f[r[ a se o\[ri,
El pentru \ara lui este mul\[mit a se jertfi;
Dar Hroiot strig[ s[-l las[; catanele se supun,
}i fac loc, se dau ]n l[turi, mâna pre el nu mai pun.
Generalul lor sim\e=te dup[ câte auzi,
C[ u=oar[ biruin\a, cum gânde=te, nu-i va fi.
Deci ]n cete d-o potriv[ o=tenii s[i adunând,
Pre haiduci puind ]n mijloc, c[l[rimea ]n=irând,
Las[ trupul cel mai mare sub ni=te vechi ofi\eri
+i el c-o parte aleas[ de c[l[re\i volonteri,
Purcede mai ]nainte ner[bd[tor de a =ti
Dac[-n drumul s[u vro oaste de români va ]ntâlni.
Dup[ ce câteva ceasuri merser[ cu un pas des
V[zur-aproape de Roman, pe-ntinsul Moldovei =es,
Un pu\in num[r de oameni, tot ]n cete ]mp[r\it;
}ns-acea adun[tur[ era mândr[ de privit.
D-o parte boierina=ii, d-a lor slugi ]ncungiura\i,
C[l[ri pe arm[sari ageri =i felurit ]mbr[ca\i,
Fie=tecare dintr-]n=ii câte-o dovad[ purta
De la du=manul, pre care l-a fost ]nvins mâna sa.
Unul c-o sabie-]ntoars[, c-un capot ro= ]nfirat
+i haine ]naurite, este turce=te-mbr[cat;
Altul ]ncalec[ iar[=i un cal de Don c[z[cesc,
Poart[ o suli\[ lung[, =i un hanger calmucesc;
}mbr[cat c-un ceapchin verde, =i bl[nit tot cu samur,
Un tân[r se here\e=te p-un sirep arm[sar sur;
Chingile, =eaua lui, frâul, ferecate cu argint
Arat[ cum c[ luate de la vrun mare leah sânt.
71

72 Constantin Negruzzi
Pe a altuia frumoas[ ]naurit[ har=ea
}ntr-un col\ se vede-un vultur ce-o cruce-n gur[ \inea,
Nu r[mâne ]ndoial[ c[ acel odor bogat
De la domnul Vlad sau Radul, ]n r[zboi a fost luat.
Al\ii cu s[ge\i =i arce au c[ciule t[t[re=ti,
}ns[ cea mai mare parte poart[ cu=me \urc[ne=ti 1 .
De acolo nu departe \[ranii stau aduna\i,
Cu securi, cu l[nci, cu coase =i topoare ]narma\i;
A lor mâneci suflecate, aerul posomorât,
T[cerea lor, toate-arat[ c[ spre r[zboi s-au g[tit.
Pârc[labul mai nainte era cu-ai s[i c[l[re\i,
Având strân=i pre lâng[ dânsul slujba=ii =i târgove\i;
Deci v[zând cum c[ vr[jma=ul cât putea venea spre ei,
Se ]ntoarce =i le zice: — “Iat[ du=manul, fl[c[i!
N[v[li\i la el cu to\ii, voinice=te v[ lupta\i,
|ara =i casele voastre ]n prad[-i s[ nu l[sa\i.
Da\i de tot! s[ n-ave\i mil[ d-un vr[jma= ce ne-au pr[dat,
Care cu foc =i cu sânge urma lui =-au ]nsemnat;
Buciuma\i, =i Doamne-ajut[!” — Cu to\ii strig[:”Amin!
Aide\i fra\i din \ara noastr[ s[ alung[m pre p[gân!” 2
D-abia dobele =i surle semnul b[t[ii vestesc,
1
}n veacul XV când România se cârmuia de prin\ii s[i independen\i, la
]ntâmplare de r[zboi, to\i boierina=ii ce locuiau pe la mo=iile lor erau datori
s[ se o=teasc[ ]mpotriva du=manilor; =i oricare proprietar =i boier aducea cu
dânsul atâ\i oameni de arme, pe cât starea =i puterea sa ]l ierta. Aceast[
româneasc[ pospolit[ alc[tuia un corp stra=nic.
2
|[ranul român cinstit, dar supersti\ios, nu putea crede c[ ungurul care
nu se \ine de tractaturi =i nu poste=te vinerea =i miercurea, nu este p[gân.
Vrând s[ ar[te pe un om necinstit =i ateu, ]l numea papista=, =i aceast[
]nver=unare asupra catolicilor le era ]nsuflat[ de misionarii ierar=iei constantinopolitane,
care de la Consiliul Floren\ii, totdeauna s-au ]ngrijit s[ nu scape
din mân[ aceste \[ri. Zicerea aceasta p[n[ ast[zi ]nc[ este oc[râtoare ]n gura
\[ranului moldovan.

Negru pe alb
}ndat[ cu to\i ]n oastea ungurilor n[v[lesc
Strigând:”Ucide\i! ucide\i! da\i tot de tot! nu v[-ndura\i!
Pre vr[jma=ii ce ne prad[ nu milui\i! nu cru\a\i!”
Cu-a lor groznic[ n[val[ cai, c[l[re\i oborând,
Aduc neorânduial[ ]ntr-a du=manilor rând;
}n zadar stau ungurenii =i vitije=te se bat,
Românul nu-i bag[ seam[, =i \[ranul ]ncruntat
Face jertf[ r[zbun[rii =i pre prins =i pre r[nit.
}n zadar =i ofi\erii, =i Hroiot o=tean vestit,
Ca s[-i mai ]mb[rb[teze, d-a valma pintre solda\i
Se lupt[; nu v[d, n-ascult[ husarii ]nsp[imânta\i,
+-amenin\ându-i din urm[ cu\itul moldovenesc,
S[ plece acum de fug[ se ]ndeas[, se g[tesc.
Iat[ c-atunci ceea oaste se ivea dintr-un ponor,
Ungurenii prind la suflet v[zând c[ vine-ajutor,
Se ]ntorc cu b[rb[\ie, se ]n=ir[ iar la loc,
+i r[zboiul se-ncle=teaz[, mai uciga=, mai cu foc.
Dup[ câteva minute toat[ oastea le-au sosit,
Husari, haiduci =i c[tane pe români au n[p[dit;
Deci ]ndat[ toat[ fa\a b[t[ii au pref[cut,
C[ci m[car c[ moldovenii cump[tul nu =i-au pierdut,
Dar de mult[ ungurime n[du=i\i, ]ncungiura\i,
C[deau precum snopii vara, de sabie s[cera\i.
Dos la dos, spate la spate, se bat desn[dejduit,
Lovirile le-s grozave ]ncât nu-i de povestit;
Subt a românului palo= sângele curge p[r[u
P[n-când bra\u-i amor\e=te fiind r[nit foarte greu,
Scap[ sabia din mân[; ]n sfâr=it =i el c[zând,
R[stoarn[ ]nc[ pe-un du=man ce-l vede lâng[ el stând.
Dumnezeule! la tine n[dejdea lor au r[mas,
}nal\e-s[ p[n-la tronu-\i a lor trist =i jalnic glas!
+i trimite-le din ceruri un ]nger ]ntr-ajutor
C[ci se bat pentru scaparea =-ap[rarea \[rii lor.
73

74 Constantin Negruzzi
Coperi\i de rane grele, f[când semnul sfintei cruci,
}=i dau duhul sub cu\itul s[lbatecilor haiduci!
Pârc[labul plin de scârb[, cu câ\iva boierina=i,
Mai având pe lâng[ sine vro sut[ de c[l[ra=i,
N[dejde de mântuire de nic[iuri a=teptând,
+i decât trai cu ru=ine moarte mai bine-alegând,
Hot[r[=te s[ s-arunce ]ntre du=mani desperat,
+i s[ moar[ cum se cade unui brav adev[rat.
Când deci ast[ hot[râre a ]mplini se g[tea,
Iat-un c[l[re\ z[re=te ce-n fug[ spre el venea,
De pulbere ce r[dic[ calul s[u cel ]nspumat
Nu putea ca s[-l cunoasc[, dar inima i-a s[ltat,
Ea parc[-i spunea c-acela aduce vrun ajutor,
Pentru bravii ce de unguri f[r[ mil[ se omor.
Nu trecu mult =i atunce ochilor nu a crezut,
Când pre Purice aprodul lâng[ dânsul a v[zut,
Purice, care-n r[zboaie a fost pururea vestit,
Român vrednic ]ntru toate, a lui +tefan favorit.
—”Pârc[labe, s[n[tate! (zice), +tefan a plecat
Cum lu[ ]n=tiin\area ce prin cartea ta i-ai dat;
+i m-a =i pornit la tine ca s[-\i spun s[ te gr[be=ti
S[ aduni oameni de oaste câ\i vei putea s[ g[se=ti,
+i-naintea lui ]ndat[, cu to\ii s[ alerga\i...”
— “Oamenii mei, iat[-i, frate, cu vr[jma=u-nc[iera\i!
}i r[spunde pârc[labul, de trei ceasuri ne-ncetat
Se lupt[ cu vitejie =i mult sânge s-a v[rsat,
C[ci a du=manilor no=tri num[rul e ]nzecit,
+i zece-odihni\i unguri stau p-un român ostenit!”
Aprodul atunci ]i zice: ”De este a=a, apoi
S[ te tragi cu cât[ oaste \i-a r[mas ]nc[ spre noi,
C[ci acum la Siret, +tefan trebuie s[ fi sosit,
Eu m[-ntorc, te las cu Domnul, solia mi-am ]mplinit”.
Sfâr=ind, f[r[ de zabav[, s-arunc[ pe calul seu,

Negru pe alb
}i d[ pinteni, =i le strig[: ”R[mâne\i cu Dumnezeu!”
}ndat[ =i pârc[labul semn de retirad[ dând,
+i restul o=tilor sale la un loc tot adunând,
}ncepur[ a se trage cu regul[ =i ]ncet,
Spre oaste ce t[b[râse la +cheie lâng[ Siret.
75
*
Cum a primit curierul de pârc[labul trimes
+tefan din toat-a sa oaste a treia parte-a ales,
+i mergând cu un mar= grabnic toat[ noaptea p[n-]n zi,
A doua zi pe amiaz[ ]n =es la Siret sosi:
Acolo spre r[suflarea o=tilor a t[b[rit,
+-]n trei trupuri osebite oastea sa a ]mp[r\it,
Darabanii cei cu plete, to\i s[ne\e lungi purtând,
Arm[=eii cei s[lbateci barbe stufoase având;
Simenii cei iu\i cu arce, =i cu m[ciuci ]n f[lii,
To\i ace=tia pedestri, num[r ca la =[pte mii;
Era sub vornicul Boldur, o=tean vechi =i ispitit,
}n r[zboaie =i ]n taberi crescut =i ]mb[trânit;
Paharnicul Coste iar[=i avea pe seama lui da\i
Pan\irii =i leficiii to\i cu zale ]mbr[ca\i 1
Iar copiii =i aprozii, de boierina=i feciori,
Carii ost[=escul prapur a p[zi erau datori,
Pre voievod totdeauna la r[zboaie str[juiau,
1
Corpul darabanilor subt comanda capitanului de darabani, corpul simenilor
subt aga =i arm[=eii sub vel-arma= (]n seama c[rora era =i artileria) alc[tuia
o oaste de 20 mii pedestra=i; aseminea =i c[l[rimea ce se ]mp[r\ea ]n pan\iri =i
leficii cuprindea iar[=i un trup de 10 mii. Aceste era puterile moldovenilor ]n
vreme de pace; iar la vreme de r[zboi i se ]ndoiau =i se ]ntreiau trupele acestea.
Pârc[labul de Hotin alerga cu corpul lipcanilor, serdarul de Orhei cu regimentele
l[pu=nene, to\i ispravnicii cu slujitorii lor, capitanii plaiurilor cu pl[ie=ii, =i ]n
sfâr=it to\i boierina=ii cu oamenii lor de arme.

76 Constantin Negruzzi
+i haine foarte frumoase =i bogate arme-aveau 1 ;
}n mijlocul lor c[lare eroul +tefan era,
+i vechiul steag a Moldovei ]nainte-i flutura.
(Pe dânsul era d-o parte cap de zimbru-nf[\o=at,
Iar dincolo sfântul Gheorghe c[lare =i ]narmat.)
Acolo se afl[ iar[=i al o=tilor veteran,
Arbur hatmanul ce-n mân[ poart-un groaznic buzdugan,
Pre care ca pre o mince de copil ]l arunca,
Dar azi omul cel mai tare de abia l-ar r[dica,
Alt[ arm[ el nu are, nici voie=te-a mai avea,
C[ci ]i place când pre du=man c-o izbire ]l turtea.
Iat[ se aude zgomot, ]mpu=c[turi =i strig[ri,
Chiote de biruin\[, =-a cailor rânchez[ri;
Piste pu\in se z[re=te =i steagul pârc[l[besc,
}ncungiurat de vitejii ce-l ap[r[ =i-l p[zesc,
Pe-mpregiurul lui gr[mad[ stau ca zid ner[zb[tut,
S[ puie pe dânsul mâna ungurul nici c-a putut;
Plini de pulbere =i sânge, de rane acoperi\i,
Ace=ti bravi se lupt[ stra=nic, c[ci sunt desn[dejdui\i.
Se-nfioar[ ungureanul =i st[ trist a socoti
C[ aceast[ biruin\[ mult[ oaste ]i jertfi,
Dar bucuria izbânzii ]ntristarea-i ]ntrecea,
C[-i aproape r[spl[tirea lui prin gând nu ]i trecea,
Pentru c[-ntr-o lunc[ deas[ oastea româneasc[ sta,
+i porunca s[ ]nceap[ b[t[lia a=tepta.
Deci +tefan l[sând ]n urm[ o straj[ de c[l[ra=i,
Orânduie=te pre Boldur cu-ai s[i harnici pedestra=i,
S[ mearg[ s[ n[pusteasc[ ]n haiducii ungure=ti,
Iar pan\irii s[ loveasc[ aripele du=m[ne=ti;
1
Copiii de cas[ =i aprozii alc[tuiau gvardia domneasc[. Ei erau to\i c[l[ri,
purtau c[ciuli \urc[ne=ti cu pene, dul[mi de catifea cu nasturi de argint (Vorn.
Ureche).

Negru pe alb
Dup[ aceasta s-]ntoarce =i acest fel le gr[i:
“Osta=i! Voi =ti\i foarte bine c[ spre a ne birui
Al\i mai ]nsemn[tori du=mani ]n zadar s-au ispitit,
Ce a s[biilor noastre ei cercar[ ascu\it;
Apoi suferi-vom ast[zi ca ace=ti cutez[tori,
Vrednici d-a purta mai bine nume de ho\i pr[d[tori,
S[ vie cu sume\ie chiar ]ntr-al nostru p[mânt
S[ robeasc[ =i s[ prade Nu; cât eu ]n via\[ sânt
Nu va fi. Dumnezeu sfântul ne va ]mputernici,
Sume\a lor cutezare s[ o putem pedepsi.
Precum la Soci, la Soroca, la Lipni\[ v-a\i purtat,
La Baia, la Cursul-Apei, =i la Râmnicu-S[rat 1 ,
Ast[zi =i cu ungurenii tot a=a s[ v[ purta\i;
+i la orice ]ntâmplare totdeauna s-alerga\i,
Unde-\i z[ri ast[ pan[ de la gugiumana mea
Pre care pe drumul slavei pururea o ve\i vedea.” 2
Zice: =i s-arunc-]n du=manii de aprozi ]ncungiurat,
Vornicul Boldur atuncea =i el n[val[ a dat;
Arbure viteazul hatman cu c[l[rimea cea grea,
N[p[de=te-n hus[rime =i ]ncepe a t[ia;
Vai =i amar de acela nenorocit ungurean,
Pre care ]l ]ntâlne=te stra=nicul lui buzdugan!
Precum când o stânc[ mare dintr-un munte s-a surpat
Zdrobe=te, oboar[, sfarm[, orice-n drumu-i a aflat;
Casele de pe costi=[, gr[dini, saduri, livezi, vii,
77
1
+tefan a biruit: la Baia, pe unguri, unde s-au =i r[nit regele lor Matias.
La Lipni\[, pe t[tari, luând prins =i pe fiiul Mainac Han care-i comanda. La
Soroca, pe le=i =i pe cazaci, hatmanii c[rora Lobod =i Nelivaiko prinzându-i i-
au t[iat. La Soci, Cursul Apei =i la Racova, pe turci =i pe românii din Valahia,
sub comanda lui Vlad |epelu= =i Radul cel Frumos.
2
Aceste a zis Enric IV o=tilor sale. }mi va sluji de iertare c[ci le-am pus ]n
gura eroului român, vitejia lui, de care a dat dovezi ]n 40 de r[zboaie
]mpotriva a du=mani groaznici, =i ]n care au fost pururea biruitor.

78 Constantin Negruzzi
Pr[vale, rostogole=te cirezi, turme, herghelii,
P[n[ ce se ]ntâlne=te cu ni=te-nvechi\i stej[ri
Uita\i de timp =i de veacuri pe a muntelui d[rm[ri,
Uria=a stânc-atunce toat[ puterea pierzând
Nu mai face stric[ciune neclintit[ r[mâind,
Iar norodul de pe vale care sta ]nsp[imântat,
D[ lui Dumnezeu m[rire v[zându-se c-au sc[pat.
Sau dup[ cum ho\ul noaptea prin codru c[l[torind,
+i la prada ce-a s[ fac[ cu mul\[mire gândind;
Se bucur[ când prive=te ceriul ]nv[lit cu nor,
C[ci are bun[ n[dejde c-a putea pr[da u=or,
+-acum calul s[u prin pinteni ]l sile=te-a alerga.
Dar fulger[ =i tr[sne=te tocmai dinaintea sa!
Calul sare, sfor[ie=te, =i tâlharu-ncremenit
Scap[ dârlogii din mân[ socotindu-se pierit.
Astfel =i Hroiot r[mas[ când pre +tefan a v[zut,
Ce din luptele trecute ]i era pre cunoscut;
}ns[ trebui s[ stea fa\[, n-are-]ncotro cotigi,
E pierdut =i el =i oastea dac[ nu va izbândi.
A cailor rânchezare, pocnetul cel de s[ne\i
Fream[tul =i =uieratul a mii de mii de s[ge\i,
Z[ng[nitul cel din s[bii, pulberea ce p[n-]n nori
Se ]nal\[ ]n vârteje de l-atâ\a lupt[tori,
A trâmbe\elor =i surle r[sunet scâr\iitor,
|ipetele, v[itarea, geam[tul celor ce mor,
}ngrozesc pre c[l[torul ce-=i urmeaz[ calea sa,
+i urechile-astupându-=i, se ascunde undeva.
Românii cu-a lor iu\eal[ pr[v[lind r[stoarn[ tot;
Ungurii s[ stea-mpotriv[ se silesc =i ei cât pot,
}ns[ furia român[ sparge, sfarm[ orice greu.
}n zadar =i ofi\erii se lupt[, se bat mereu,
}n zadar mai fac manevre =-]n tot chipul se sucesc,

Negru pe alb
Nimic[ nu pot a face, nimic[ nu ispr[vesc.
Acum to\i plecau de fug[ cu sufletul ]ngrozit,
Când Hroiot cu b[rb[\ie ]nc-o dat[ i-au oprit
Strigându-le: “Unde merge\i ]ncotro vre\i s[ fugi\i
Au doar c[ sunte\i aproape de cas[ v[-nchipui\i
}ns[ p[n-la \ara noastr[, eu v[ pot ]ncredin\a,
C[ nici unul din noi ast[zi nu va mai putea sc[pa.
Nu-i alt mijloc de sc[pare decât to\i s[ n[v[lim
}n corpul unde e +tefan =i pre el s[-l oborim,
De-l vom omor] pre dânsul s[ =ti\i bine c-am sc[pat;
Acolo izbi\i cu to\ii =i v[ bate\i desperat.”
Deci urmând planul acesta, ei spre +tefan n[bu=esc.
Copiii =i cu aprozii ce pre domnul ocolesc,
Se lupt[ cu vitejie to\i pre lâng[ prin\ul lor,
Sfarm[, taie =i dumic[, fac ]nfrico=at omor,
Dar haiducii sunt ca zidul =i desn[d[jduit dau,
Se bat bine =i husarii =i neclinti\i pe loc stau.
Viteazul bra\ al lui +tefan prin vr[jma=i c[r[ri f[cea,
De a sângelui v[rsare p[mântul se ]nro=ea;
Când d-un plumb dintr-o s[nea\[ calul s[u r[nit fiind,
Sfor[ie=te =-apoi cade ]nc[-o dat[ nechezind.
Cade =i eroul +tefan, zicând: “Copii, nu v[ da\i!
+i pre domnul vostru prad[ du=manilor nu l[sa\i.”
Hroiot strig[ ]n glas mare: “Fra\ilor, am biruit!
Fiorosul nostru du=man a c[zut =i a pierit;
Pe trupul lui pune\i mâna, hran[ corbilor s[-l d[m,
Ca =i ei s[ se-ndulceasc[, când =i noi ne r[zbun[m.”
Sume\indu-se vr[jma=ii n[v[lesc mai furio=i;
}ns[ nu pot s[ r[zbat[ pintre-aprozii credincio=i.
To\i ]mpregiuru-i s-a=eaz[, se lupt[ ca ni=te lei,
}n zadar ungurii ]mbl[ s[-= fac[ loc pintre ei;
De sabia româneasc[ se ]njunghe, se omor,
Se fac jertv[ cutez[rii =i obr[zniciei lor.
79

80 Constantin Negruzzi
}n vremea aceasta +tefan s[ se scoale izbutind
+i din c[derea aceea nimic[ nep[timind,
Cere alt cal; deci ]ndat[, Purice desc[lec[,
+i \iind frâul =i scara la domnul s[u ]l tr[s[
Zicând: “Doamne! Iat[ calul, arat[-le mai curând
C[ de tine ungureanul n-au sc[pat ]ntr-acest rând.”
Dar de stat fiind mic, +tefan nu putea ]nc[leca.
Purice-atunci iar ]i zice: “De voie=ti m[ria ta,
Eu un mo=inoi m-oi face pe carele s[ te sui”.
+-]ndat[ pe brânci se pune jos la picioarele lui.
Deci cu mijlocul acesta, eroul ]nc[lecând,
C[tr[ dânsul se ]ntoarce =i ]i zice-a=a zâmbind:
“De va vrea Dumnezeu ast[zi s[ putem ca s[ sc[p[m,
De primejdia aceasta ]ntru care ne afl[m,
S[ =tii, Purice, b[iete, c[ nu-i mai fi mo=inoi,
Ce, spre vrednic[ r[splat[, movil[-a te face vroi.” 1
Atunce din nou ]n du=mani se arunc[ mai cumplit.
Ungurul v[zându-l iar[=i r[mâne ]ncreminit,
Pierde toat[ b[rb[\ia ce n[dejde-i ]nsufl[,
+i ori pleac[ ca s[ fug[, sau prins de r[zboi se d[.
Iat[ c-un vuiet de dobe se aude r[sunând,
+i un daraban spre +tefan ]n fuga mare-alergând
(Plin[ de colb =i de sânge era-mbr[c[mintea sa),
De departe ]i =i strig[: “S[ tr[ie=ti, m[ria-ta!
Du=manii se biruir[, =i de fug[ au plecat;
Arbur hatmanul din urm[ de goan[ acum i-au luat.”
C[l[rimea cea u=oar[ ce-napoi au fost r[mas
Dup[ porunca ei dat[, ajungând ]ntr-acel ceas,
Cu o nou[-nfuriere ]n unguri au n[v[lit;
R[zboiul ce \inea ]nc[ ]ndat[ l-au hot[rit.
Atuncea spaima =i groaza pre protivnici au cuprins,
1
Istoric.

Negru pe alb
Se ]mpr[=tie ca apa pe =esul acel ]ntins;
}mplu dealurile, câmpii, unde pot se mistuiesc:
Unii se dau prin=i la du=mani, la mila lui n[zuiesc,
Al\ii iar r[mân pe drumuri c[lca\i de cai =i zdrobi\i,
Cei mai mul\i cad =i-= dau duhul d-osteneal[ obosi\i.
Pârc[labul plin de sânge, de moarte fiind r[nit,
P[n[ la viteazul +tefan s[-l duc[ a poruncit,
Lâng[ care aducându-l, el a suspinat din greu,
Zicându-i: “P[rinte doamne, a sosit minutul meu!
Eu ast[zi c[tr-a mea \ar[ datoria-mi ]mplinii,
+i lui Dumnezeu dau slav[ c[ci te v[z p[n-nu murii.
Dar o fiic[ pre-iubit[ =i so\ia mi-au r[mas
F[r[ nici o mâng[iere. Eu ]n seama ta le las!...
S[-\i fie mil[ de ele!” Zicând ]nal\[-un ochi slab
Spre +tefan, =i ]=i d[ duhul bunul vrednic pârc[lab!
Sângerând din dou[ rane, obosit =i desperat
Hroiot alerga spre munte pe al s[u cal ]nspumat,
Dar norocul ce-i zâmbise p[n-atunci l-a p[r[sit;
Ceasul r[spl[tirii drepte, ceasul mor\ii i-a sosit!
Purice care din urm[ ]l gonea ne]ncetat
}l ajunge, =i ]ndat[ capul s[u i-a retezat;
Apoi ]nfigând ]n lance acest sângeros trofeu,
Se ]ntoarce de-l ]nchin[ lui +tefan, domnului seu.
81
*
Soarele-acum cu m[rire se pleca c[tr-asfin\it,
Luminând câmpul acela de cadavre coperit;
+tefan acolo cu oastea atunce desc[lecând,
Boierii, el, capitanii, to\i genunchile plecând,
Aduc laud[ =i slav[ cerescului ]mp[rat,
Mul\[mindu-i c-umilin\[ de mil[ ce-au r[v[rsat
Piste \ara ce sl[ve=te numele s[u cel m[rit,

82 Constantin Negruzzi
Nel[sându-o ]n prada ereticului cumplit 1 .
S[vâr=ind aceast[ sfânt[ datorie-au poruncit
Trupurile s-adune vitezilor ce-au pierit
}n aceast[ b[t[lie patria lor ap[rând;
Carii cu prohod de lacrimi ]ntr-un =an\ mare-ngropând,
D-asupra lor o movil[ cu m[rire-au ]n[l\at,
Ca s[ fie totdeauna monument nestr[mutat.
A doua zi diminea\a oastea toat[ cu lin pas
Sosi-n Roman, unde +tefan la biseric[ au tras;
(Acolo pre-cuviosul Tarasie l-a=tepta,
|iind cartea mântuirii, =i crucea ]n mâna sa);
Dup[ ce dar sfânta slujb[ cu slav[ s-a s[vâr=it,
+i Dumnezeu ]nduratul prin tedeum s-au m[rit,
Capitanii =i osta=ii la gazde s-au a=ezat;
Iar voievodul ]ndat[ au trimis de i-a chemat
Pre trista pârc[l[beas[, c[ria dac[ veni,
Cu o blând[ duio=ie el aceste ]i gr[i:
“B[rbatul t[u, jupâneas[, luptându-se cu Hroiot
A c[zut pe câmpul slavei ca un viteaz patriot;
Pierderea acestui vrednic moldovan adev[rat,
Crede-m[ c[ =i pre mine nu pu\in m-a ]ntristat,
C[ci a= fi ales mai bine s[ pierd un ]ntreg \inut;
Dar astfel l-a menit soarta =i cerul a=a a vrut.
De voi d-acum ]nainte trebui eu s[ ]ngrijesc,
Deci \ie din visterie pensie ]\i rânduiesc;
}ns[ p[n-a nu-=i da duhul fiindc[ mi-a ar[tat
C[ are =i o copil[, ]n vrâst[ de m[ritat,
1
P[n-a nu ]ncepe r[zboiul, moldovenii nu lipseau a se ruga lui Dumnezeu
pentru izbânda armelor lor. Dup[ biruin\[, cea ]nt[i a lor datorie era s[
mul\[measc[ acelui care cu al s[u puternic bra\ i-au ]nt[rit =i i-au f[cut
]nving[tori. Pietatea lui +tefan IV, de drept numit cel Mare, se arat[ prin 40
de mon[stiri =i biserici ce a zidit, dup[ num[rul izbânzilor sale.

Negru pe alb
Vei afla =i pentru dânsa ceea ce-am hot[rât eu;
Mâng[i-te, jupâneas[, mul\[mind lui Dumnezeu!”
Apoi pre Purice-aprodul chemându-l ]i zise-a=a:
“Purice! cunosc bravura, laud b[rb[\ia ta;
Te-ai purtat cu vitejie, =i eu sunt ]ndatorat
S[-mi ]mplinesc juruin\a ce la r[zboi \i-am fost dat.
Deci de acum ]nainte Movil[ te vei numi,
Ca numele t[u cu slav[ s[ se poat[ pomeni.
Iar fiindc[ tu ieri calul mi l-ai fost dat ]mprumut,
}\i dau cinci mo=ii cu sate ]n al Sorocii \inut;
+i ca via\[ fericit[ s[ petreci precum doresc
Cu-a pârc[labului fat[ voi s[ te c[s[toresc;
Ca s[ =tii =i cât pre\ are ]n ochi-mi un bun osta=,
Te ]nal\ spre r[spl[tire la rangul de vel-arma=.” 1
Sfâr=ind, hatmanul ]ndat[ pre Movil[-a ]mbr[cat
C-un contu= frumos de nurc[, =i +tefan ]n mâini i-a dat
Buzduganul arm[=iei de argint =i poleit,
+i ceremonia asta acest fel s-a s[vâr=it.
A doua zi ]ngroparea pârc[labului f[când,
+i pre Movil[ arma=ul cu fata lui cununând,
Viteazul +tefan cel Mare cu oastea sa s-au pornit,
+i la cetatea Sucevei ]n bun[ pace-au sosit.
83
Neamul lui Movil[-arma=ul mult[ vreme-a fost vestit
+i pe tronul României mul\i domni din el au st[tut,
Dar din multele prefaceri ce pe \ar[ au venit,
De abia acum mai este ]ntre nobili cunoscut.
1
Istoric.

84 Constantin Negruzzi
ALEXANRDU L{PU+NEANUL
1564 — 1569
CUPRINS
I
Dac[ voi nu m[ vre\i, eu v[ vreu...
Iacov Eraclid, poreclit Despotul, pierise ucis de buzduganul lui
+tefan Tom=a, care acum cârmuia \ara, dar Alexandru L[pu=neanul,
dup[ ]nfrângerea sa ]n dou[ rânduri, de o=tile Despotului,
fugind la Constantinopol, izbutise a lua o=ti turce=ti =i se ]nturna
acum s[ izgoneasc[ pre r[pitorul Tom=a =i s[-=i ia scaunul, pre
care nu l-ar fi pierdut, de n-ar fi fost vândut de boieri. Intrase ]n
Moldavia, ]ntov[r[=it de =epte mii spahii =i de vro trei mii oaste
de strânsur[. }ns[ pe lâng[ aceste, avea porunci ]mp[r[te=ti c[tr[
hanul tatarilor Nogai, ca s[-i deie oricât ajutor de oaste va cere.
L[pu=neanul mergea al[turea cu vornicul Bogdan, amândoi
c[l[ri pe arm[sari turce=ti =i ]narma\i din cap p[n[ ]n picioare.
— Ce soco\i, Bogdane, zise dup[ pu\in[ t[cere, izbândi-vom oare
— S[ nu te ]ndoie=ti, m[ria-ta, r[spunse curtezanul, \ara geme
subt asuprirea Tom=ei. Oastea toat[ se va supune cum i se va
f[g[dui mai mare simbrie. Boierii, câ\i i-au mai l[sat vii, numai
frica mor\ii ]i mai \ine, dar cum vor vedea c[ m[ria-ta vii cu putere,
]ndat[ vor alerga =i-l vor l[sa.
— S[ deie Dumnezeu s[ n-aib nevoie a face ceea ce au f[cut
Mircea-vod[ la munteni; dar \i-am mai spus, eu ]i cunosc pre
boierii no=tri, c[ci am tr[it cu dân=ii.
— Aceasta r[mâne la ]nalt[ ]n\elepciunea m[riei-tale.
Vorbind a=a, au ajuns aproape de Tecuci, unde poposir[ la o
dumbrav[.

Negru pe alb
— Doamne, zise un aprod apropiindu-se, ni=te boieri sosind
acum cer voie s[ se ]nf[\i=eze la m[ria-ta.
— Vie, r[spunse Alexandru.
Curând intrar[ sub cortul unde el =edea ]ncungiurat de boierii
=i c[pitanii s[i, patru boieri, din care doi mai b[trâni, iar doi juni.
Ace=tii erau vornicul Mo\oc, postelnicul Veveri\[, spatarul Spancioc
=i Stroici.
Apropiindu-se de Alexandru-vod[, se ]nchinar[ p[n[ la p[mânt,
f[r[ a-i s[ruta poala dup[ obicei.
— Bine-a\i venit, boieri! zise acesta silindu-se a zâmbi.
— S[ fii m.ta s[n[tos, r[spunser[ boierii.
— Am auzit, urm[ Alexandru, de bântuirile \[rii =i am venit
s-o mântui; =tiu c[ \ara m-a=teapt[ cu bucurie.
— S[ nu b[nuie=ti, m[ria-ta, zise Mo\oc, \ara este lini=tit[ =i
poate c[ m[ria-ta ai auzit lucrurile precum nu sunt; c[ci a=a este
obiceiul norodului nostru, s[ fac[ din \ân\ar, arm[sar. Pentru aceea
ob=tia ne-au trimis pre noi s[-\i spunem c[ norodul nu te vrea,
nici te iube=te =i m.ta s[ te ]ntorci ]napoi ca ...
— Dac[ voi nu m[ vre\i, eu v[ vreu, r[spunse L[pu=neanul, a
c[ruia ochi scântier[ ca un fulger, =i dac[ voi nu m[ iubi\i, eu v[
iubesc pre voi =i voi merge ori cu voia, ori f[r[ voia voastr[. S[
m[-ntorc Mai degrab[-=i va ]ntoarce Dun[rea cursul ]nd[r[pt.
A! Nu m[ vrea \ara Nu m[ vre\i voi, cum ]n\[leg 1
— Solului nu i se taie capul, zise Spancioc; noi suntem datori
a-\i spune adev[rul. Boierii sunt hot[râ\i a pribegi la unguri, la
le=i =i la munteni, pe unde au to\i rude =i prieteni. Vor veni cu o=ti
streine =i vai de biata \ar[ când vom avea r[zboaie ]ntre noi =i poate
=i m[riei-tale nu-i va fi bine, pentru c[ domnul +tefan Tom=a...
— Tom=a! El te-au ]nv[\at a vorbi cu atâta dârzie Nu =tiu cine
m[ opre=te s[ nu-\i sf[rm m[selele din gur[ cu buzduganul acesta,
zise apucând m[ciuca de arme din mâna lui Bogdan. Tic[losul
acel de Tom=a v-au ]nv[\at...
1
Miron Costin.
85

86 Constantin Negruzzi
— Tic[los nu poate fi acel ce s-au ]nvrednicit a se numi unsul
lui Dumnezeu, zise Veveri\[.
— Au doar nu sunt =i eu unsul lui Dumnezeu au doar nu
mi-a\i jurat =i mie credin\[, când eram numai stolnicul Petre Nu
m-a\i ales voi Cum au fost obl[duirea mea Ce sânge am v[rsat
Care s-au ]ntors de la u=a mea, f[r[ s[ câ=tige dreptate =i mângâiere
+i ]ns[, acum nu m[ vre\i, nu m[ iubi\i Ha! ha! ha!
Râdea; mu=chii i se suceau ]n râsul acesta =i ochii lui hojma
clipeau.
— Cu voia m[riei-tale, zise Stroici, vedem c[ mo=ia 1 noastr[ a
s[ cad[ de isnoav[ ]n c[lcarea p[gânilor. Când ast[ negur[ de
turci va pr[da =i va pustii \ara, pe ce vei domni m[ria-ta
— +i cu ce vei s[tura l[comia acestor cete de p[gâni ce aduci
cu m[ria-ta ad[ogi Spancioc.
— Cu averile voastre, nu cu banii \[ranilor pre care-i jupi\i
voi. Voi mulge\i laptele \[rii, dar au venit vremea s[ v[ mulg =i
eu pre voi. — Destul, boieri! ]ntoarce\i-v[ =i spune\i celui ce v-au
trimis, ca s[ se fereasc[ s[ nu dau peste el, de nu vrea s[ fac din
ciolanele lui surle =i din pielea lui c[ptu=eal[ dobelor mele.
Boierii ie=ir[ mâhni\i; Mo\oc r[mase.
— Ce-ai r[mas ]ntreb[ L[pu=neanul.
— Doamne! Doamne! zise Mo\oc, c[zând ]n genunchi, nu ne
pedepsi pre noi dup[ f[r[delegile noastre! Ad[-\i aminte c[ e=ti
p[mântean 2 , ad[-\i aminte de zisa scripturii =i iart[ gre=i\ilor t[i!
Cru\[ pre biata \ar[. Doamne! sloboade o=tile aceste de p[gâni;
vin[ numai cu câ\i moldoveni ai pe lâng[ m[ria-ta =i noi chize=luim
c[ un fir de p[r nu se va cl[ti din capul ]n[l\imii-tale; =i
de-\i vor trebui o=ti, ne vom ]narma noi cu femei =i copii, vom
r[dica \ara ]n picioare, vom r[dica slugile =i vecinii no=tri.
}ncrede-te ]n noi!
1
Patria.
2
Patriot.

Negru pe alb
— S[ m[-ncred ]n voi zise L[pu=neanul ]n\elegând planul lui.
Pesemne gânde=ti c[ eu nu =tiu zic[toarea 1 moldoveneasc[: “Lupul
p[rul schimb[, iar n[ravul ba” Pesemne nu v[ cunosc eu =i pre
tine mai vârtos Nu =tiu c[, fiind mai mare peste o=tile mele, cum
ai v[zut c[ m-au biruit, m-ai l[sat Veveri\[ ]mi este vechi du=man,
dar ]ncai niciodat[ nu s-au ascuns; Spancioc este ]nc[ tân[r, ]n inima
lui este iubire de mo=ie; ]mi place a privi sume\ia lui, pre care nu
se sile=te a o t[inui. Stroici este un copil, care nu cunoa=te ]nc[ pre
oameni, nu =tie ce este ]mbunarea =i minciuna; lui i se par c[ toate
paserile ce zboar[ se mânânc[. Dar tu, Mo\oace ]nvechit ]n zile
rele, deprins a te ciocoi la to\i domnii, ai vândut pre Despot, m-ai
vândut =i pre mine, vei vinde =i pre Tom=a; spune-mi, n-a= fi un
n[t[r[u de frunte, când m-a= ]ncrede ]n tine Eu te iert ]ns[ c-ai
]ndr[znit a crede c[ iar m[ vei putea ]n=ela, =i ]\i f[g[duiesc c[
sabia mea nu se va mânji ]n sângele t[u; te voi cru\a, c[ci ]mi e=ti
trebuitor, ca s[ m[ mai u=urezi de bl[stemurile norodului. Sunt al\i
trântori de care trebuie cur[\it stupul.
Mo\oc ]i s[rut[ mâna, asemenea câinelui care, ]n loc s[ mu=ce,
linge mâna care-l bate. El era mul\[mit de f[g[duin\a ce câ=tigase;
=tia c[ Alexandru-vod[ a s[ aib[ nevoie de un intrigant precum
era el. Deputa\ii erau porunci\i de Tom=a ca, neputând ]nturna
pre L[pu=neanul din cale, s[-=i urmeze drumul la Constantinopol,
unde, prin jalobe =i dare de bani, s[ mijloceasc[ mazilia lui.
Dar v[zând c[ el venea cu ]nsu=i ]nvoirea Por\ii; pe de alta, sfiindu-se
a se ]ntoarce f[r[ nici o isprav[ la Tom=a cerur[ voie s[
r[mâie a-l ]ntov[r[=i. Acesta era planul lui Mo\oc ca s[ se poat[
lipi de L[pu=neanul. Voia li se dete.
87
1
Proverbul.

88 Constantin Negruzzi
II
Ai s[ dai sam[, doamn[!...
Tom=a, nesim\indu-se ]n stare a se ]mpotrivi, fugise ]n Valahia
=i L[pu=neanul nu ]ntâlnise nici o ]mpiedicare ]n drumul s[u. Norodul
pretutindene ]l ]ntâmpina cu bucurie =i n[dejde, aducându-=i
aminte de ]nt[ia lui domnie, ]n care el nu avusese vreme a-=i
dezv[li urâtul caracter.
Boierii ]ns[ tremurau. Ei aveau dou[ mari cuvinte a fi ]ngriji\i:
=tiau c[ norodul ]i ur[=te, =i pre domn c[ nu-i iube=te.
}ndat[ ce sosise, L[pu=neanul porunci s[ ]mple cu lemne toate
cet[\ile Moldaviei, afar[ de Hotin =i le arse, vrând s[ strice prin
aceasta azilul nemul\[mi\ilor, carii de multe ori, subt ad[postul
zidurilor acestora, urzeau comploturi =i a\â\au revolte. Ca s[ sece
influin\a boierilor =i s[ stârpeasc[ cuiburile feudalit[\ii, ]i despoia
de averi sub feluri de pretexte, lipsindu-i cu chipul acesta de singurul
mijloc cu care puteau ademeni =i corumpe pre norod.
Dar nesocotind de ajuns planul acesta, ]i omorea din când ]n
când. La cea mai mic[ gre=al[ dreg[toreasc[, la cea mai mic[
plângere ce i s-ar[ta, capul vinovatului se spânzura ]n poarta cur\ii,
cu o \idul[ vestitoare gre=alei lui, adev[rate sau pl[smuite, =i el
nu apuca s[ putrezeasc[, când alt cap ]i lua locul.
Nime nu ]ndr[znea a gr[i ]mpotriva lui, cu cât mai vârtos a
lucra ceva. O gvardie numeroas[ de lefecii albanezi, serbi, unguri,
izgoni\i pentru relele lor fapte, ]=i aflaser[ sc[pare lâng[
Alexandru, care, pl[tindu-i bine, ]i avea h[r[zi\i; iar o=tile moldovene,
sub c[pitani creature a lui, le \inea pe margeni; slobozind
]ns[ pre osta=i pe la casele lor, le m[rginise ]n pu\in num[r.
}ntr-o zi el se primbla singur prin sala palatului domnesc. Avusese
o lung[ vorb[ cu Mo\oc, care intrase iar ]n favor =i care ie=ea,
dup[ ce ]i ]nf[\o=ase planul unei nou[ contribu\ii. Se p[rea
nestâmp[rat, vorbea singur =i se cuno=tea c[ mediteaz[ vreo nou[

Negru pe alb
moarte, vreo nou[ daun[, când o u=[ l[turalnic[ deschizându-se,
l[s[ s[ intre doamna Ruxanda.
La moartea p[rintelui ei, bunului Petru Rare=, care — zice
hronica — cu mult[ jale =i mâhniciune a tuturor s-au ]ngropat ]n
sf. monastirea Probota, zidit[ de el, Ruxanda r[m[sese ]n fraged[
vrâst[, sub tuturatul a doi fra\i mai mari, Ilia= =i +tefan. Ilia=, urmând
]n tronul p[rintelui s[u, dup[ o scurt[ =i desfrânat[ domnie,
se duse la Constantinopol, unde ]mbr[\o=[ mahometismul =i
]n locul lui se sui pe tron +tefan. Acesta fu mai r[u decât fratele
s[u; ]ncepu a sili pre str[ini =i pre catolici a-=i lep[da relegea, =i
multe familii bogate ce se locuiser[ ]n \ar[ pribegir[ din pricina
aceasta, aducând s[r[cie p[mântului =i c[dere nego\ului. Boierii
care, cei mai mul\i, era ]ncuscri\i cu polonii =i cu ungurii, se
sup[rar[, =i cor[spunzându-se cu boierii pribegi, hot[râr[ pieirea
lui. Poate ar fi mai ]ntârziat a-=i pune ]n lucrare planul, dac[ desfrânarea
lui nu l-ar fi gr[bit. “Nu h[l[duia de r[ul lui nici o jupâneas[,
dac[ era frumoas[“, zice hronicarul ]n naivitatea sa. }ntr-o
zi, când se afla la |u\ora, nemaia=teptând sosirea boierilor pribegi,
boierii ce erau cu dânsul, ca s[ nu-l scape, au t[iat frânghiile
cortului sub carele el =edea =i, dând n[val[, l-au ucis.
Acum numai Ruxanda r[m[sese din familia lui Petru Rare= =i
pre dânsa boierii uciga=i o hot[râser[ a fi so\ie un oarec[rui numit
Jolde, pre care ei ]l aleses[r[ de domn. Dar L[pu=neanul, ales
de boierii pribegi, ]ntâmpinând pre Joldea, ]l birui =i prinzându-l
]i t[ie nasul =i-l dete la c[lug[rie; =i ca s[ trag[ inimile norodului
]n care via ]nc[ pomenirea lui Rare=, se ]nsur[ =i lu[ el pre fiica lui.
Astfel ginga=a Ruxanda ajunses[ a fi parte biruitorului.
Când intr[ ]n sal[, ea era ]mbr[cat[ cu toat[ pompa cuvenit[
unii so\ii, fiice =i surori de domn.
Peste zobonul 1 de stof[ aurit[, purta un beni=el de felendre= 2
albastru bl[nit cu samur, a c[ruia mânice atârnau dinapoi; era
89
1
O hain[ lung[ deschis[ dinainte.
2
Catifea.

90 Constantin Negruzzi
]ncins[ cu un colan de aur, ce se ]nchia cu mari paftale de matostat,
]mpregiurate cu petre scumpe; iar pe grumazii ei atârna o
salb[ de multe =iruri de margaritar. +licul de samur, pus cam
]ntr-o parte, era ]mpodobit cu un surguci alb =i sprijinit cu o floare
mare de smaragde. P[rul ei, dup[ moda de atuncea, se ]mp[r\ea
despletit pe umerii =i spatele sale. Figura ei avea acea frumuse\[,
care f[cea odinioar[ vestite pre femeile României =i care se g[se=te
rar acum, degenerând cu amestecul na\iilor str[ine. Ea ]ns[ era
trist[ =i tânjitoare, ca floarea espus[ ar=i\ii soarelui, ce nu are
nimic[ s-o umbreasc[. Ea v[zuse murind pre p[rin\ii s[i, privise
pre un frate lep[dându-=i relegea =i pre celalalt ucis; =i mai ]nt[i
hot[rât[ de ob=tie a fi so\ia lui Jolde (pre care nici ]l =tia), acum
fusese silit[ de aceea=i ob=tie, care dispoza de inima ei f[r-a o
mai ]ntreba, a da mâna lui Alexandru-vod[, pre care cinstindu-l
=i supunându-i-se ca unui b[rbat, ar fi voit s[-l iubeasc[, dac[ ar
fi aflat ]n el cât de pu\in[ sim\ire omeneasc[.
Apropiindu-se, se plec[ =i-i s[rut[ mâna. L[pu=neanul o apuc[
de mijloc, =i r[dicându-o ca pre o pan[, o puse pre genunchii s[i.
— Ce veste, frumoasa mea doamn[ zise el s[rutându-o pe
frunte; ce pricin[ te face ast[zi, când nu-i s[rb[toare, a-\i l[sa
fusele Cine te-au trezit a=a de diminea\[
— Lacrimile jupâneselor v[duve care se vars[ la u=a mea =i
care strig[ r[spl[tire la domnul Hristos =i la sfânta n[sc[toare,
pentru sângele care ver=i.
L[pu=neanul posomorându-se, desf[cu bra\ele; Ruxanda c[zu
la picioarele lui.
— O, bunul meu domn! viteazul meu so\! urm[ ea, destul!
Ajung[ atâta sânge v[rsat, atâte v[duvii, atâ\a s[rimari 1 ! Gânde=te
c[ m[ria-ta e=ti prea-puternic =i c[ ni=te s[raci boieri nu-\i
pot strica. Ce-\i lipse=te m[riei-tale N-ai cu nime r[zboi; \ara
1
Orfani.

Negru pe alb
este lini=tit[ =i supus[. Eu, Dumnezeu =tie! cât te iubesc! =i copiii
m[riei-tale sunt frumo=i =i tineri. Judec[ c[ dup[ via\[ este =i
moarte =i c[ m[ria-ta e=ti muritor =i ai s[ dai seam[! Pentru c[,
cu mon[stirile nu se r[scump[r[ sângele, ci mai ales ispite=ti =i ]nfrun\i
pre Dumnezeu, socotind c[ f[când biserici ]l po\i ]mp[ca, =i...
— Muiere nesocotit[! strig[ L[pu=neanul s[rind drept ]n picioare
=i mâna lui, prin deprindere, se r[z[m[ pe junghiul 1 din
cing[toarea sa; dar ]ndat[, st[pânindu-se, se plec[ =i r[dicând pre
Ruxanda de jos:
— Doamna mea! ]i zise, s[ nu-\i mai scape din gur[ astfel de
vorbe nebune, c[, z[u, nu =tiu ce se poate ]ntâmpla. Mul\[me=te
sfântului mare mucenic Dimitrie izvorâtorul de mir, a c[rui hram
se pr[znuie=te la biserica ce noi i-am f[cut la Pâng[ra\i, c[ ne-au
oprit de a face un p[cat, aducându-ne aminte c[ e=ti mama copiilor
no=tri.
— De a= =ti c[ m[ vei omor], nu pot s[ tac. Ieri, când voiam s[
intru, o jupâneas[ cu cinci copii s-au aruncat ]naintea r[dvanului 2
meu =i m-au oprit ar[tându-mi un cap \intuit ]n poarta cur\ii. “Ai
s[ dai seam[, doamn[! ]mi zise, c[ la=i pre b[rbatul t[u s[ ne
taie p[rin\ii, b[rba\ii =i fra\ii... Uit[-te, doamn[, acesta-i b[rbatul
meu, tat[l copiilor acestora, care au r[mas s[raci! Uit[-te!” =i ]mi
ar[ta capul sângeros =i capul se uita la mine grozav! Ah! St[pâne!
de atunci ne]ncetat v[d capul acela =i mi-e tot fric[! Nu pot s[
m[ odihnesc!
— +i ce vrei ]ntreb[ L[pu=neanul zâmbind.
— Vreu s[ nu mai ver=i sânge, s[ ]ncetezi cu omorul, s[ nu
mai v[d capete t[iete, c[ sare inima din mine.
— }\i f[g[duiesc c[ de poimâine nu vei mai vedea, r[spunse
Alexandru-vod[; =i mâine ]\i voi da un leac de fric[.
91
1
Un cu\it a c[ruia mâner se ascundea ]n teac[ =i care slujea spre
]njunghierea du=manului ]nvins. }n Fran\a se numea miséricorde.
2
Un fel de caret[ a=ezat[ pe dricuri.

92 Constantin Negruzzi
— Cum ce vrei s[ zici
— Mâine vei vedea. Acum, drag[ doamn[, du-te de-\i vezi copiii
=i caut[ de cas[ cum se cuvine unei bune gospodine =i pune la
cale s[ ne g[teasc[ un osp[\, c[ci mâine dau mas[ mare boierilor.
Doamna Ruxanda ie=i dup[ ce iar[=i ]i s[rut[ mâna. B[rbatul
s[u o petrecu p[n[ la u=[.
— Ei! pus-ai toate la cale ]ntreb[ el, viind grabnic c[tr[
arma=ul s[u, care intrase atunce.
— Tot este gata.
— Dar oare vor veni
— Vor veni.
III
Capul lui Mo\oc vrem...
De cu sear[ se f[cuse de =tire tuturor boierilor s[ se adune a
doua zi, fiind s[rb[toare, la mitropolie, unde era s[ fie =i domnul,
ca s[ asculte liturghia =i apoi s[ vie s[ prânzeasc[ la curte.
Când sosi Alexandru-vod[, sfânta slujb[ ]ncepuse =i boierii erau
to\i aduna\i.
}mpotriva obiceiului s[u, L[pu=neanul, ]n ziua aceea, era
]mbr[cat cu toat[ pompa domneasc[. Purta corona Paleologilor
=i peste dulama polonez[ de catifea staco=ie, avea cabani\a turceasc[.
Nici o arm[ nu avea alta decât un mic junghi cu pl[selele
de aur; iar pintre bumbii dul[mii se z[rea o zea de sârm[.
Dup[ ce a ascultat sf. slujb[, s-a coborât din stran[, s-a ]nchinat
pe la icoane =i, apropiindu-se de racla sf. Ioan cel nou, s-a
plecat cu mare smerenie =i a s[rutat moa=tele sfântului. Spun c[
]n minutul acela el era foarte galben la fa\[ =i c[ racla sfântului
ar fi tres[rit.
Dup[ aceasta, suindu-se iar[=i ]n stran[, se ]nturn[ c[tr[ boieri
=i zise:

Negru pe alb
93

94 Constantin Negruzzi
“Boieri dumneavoastr[! De la venirea mea cu a doua domnie
=i p[n[ ast[zi, am ar[tat asprime c[tre mul\i; m-am ar[tat cumplit,
r[u, v[rsând sângele multora. Unul Dumnezeu =tie de nu
mi-a p[rut r[u =i de nu m[ c[iesc de aceasta; dar dumneavoastr[
=ti\i c[ m-a silit numai dorin\a de a vedea contenind gâlcevirile =i
vânz[rile unora =i altora, care \inteau la r[sipa \[rii =i la pieirea
mea. Ast[zi sunt altfel trebile. Boierii =i-au venit ]n cuno=tin\[;
au v[zut c[ turma nu poate fi f[r[ p[stor, pentru c[ zice mântuitorul:
“Bate-voi p[storul, =i se vor ]mpr[=tia oile.”
Boieri dumneavoastr[! S[ tr[im de acum ]n pace, iubindu-ne
ca ni=te fra\i, pentru c[ aceasta este una din cele zece porunci:
S[ iube=ti pre aproapele t[u ca ]nsu=i pre tine =i s[ ne iert[m unii
pre al\ii, pentru c[ suntem muritori, rugându-ne Domnului nostru
Iisus Hristos — ]=i f[cu cruce — s[ ne ierte nou[ gre=alele, precum
iert[m =i noi gre=i\ilor no=tri.”
Sfâr=ind aceast[ de=[n\at[ cuvântare, merse ]n mijlocul bis[ricii
=i, dup[ ce se ]nchin[ iar[=i, se ]nturn[ spre norod ]n fa\[, ]n
dreapta =i ]n stânga, zicând:
— Ierta\i-m[, oameni buni =i boieri dumneavoastr[!
— Dumnezeu s[ te ierte, m[ria-ta! r[spunser[ to\i, afar[ de
doi juni boieri ce sta gânditori, r[z[ma\i de un mormânt lâng[
u=[, ]ns[ nime nu le-a luat seama.
L[pu=neanul ie=i din biseric[, poftind pre boieri s[ vie ca s[
osp[teze ]mpreun[; =i ]nc[lecând, se ]nturn[ la palat. To\i se
]mpr[=tiar[.
— Cum ]\i pare zise unul din boierii care i-am v[zut c[ nu
iertase pre Alexandru-vod[.
— Te sf[tuiesc s[ nu te duci ast[zi la dânsul la mas[, r[spunse
celalalt; =i se amestecar[ ]n norod. Ace=tii erau Spancioc =i Stroici.
La curte se f[cuse mare g[tire pentru osp[\ul acesta. Vestea se
]mpr[=tiase c[ domnul se ]mp[case cu boierii; =i boierii se bucurau
de o schimbare ce le da n[dejde c[ vor pute ocupa iar[=i
posturi, ca s[ adune nou[ avu\ii din sudoarea \[ranului. Cât pen-

Negru pe alb
tru norod, el era indiferent; el din ]mp[carea aceasta nu a=tepta
vreun bine, nici prepunea vreun r[u. Norodul se ]nvoia cu obl[-
duirea lui Alexandru-vod[; cârtea numai asupra ministrului s[u
Mo\oc, care ]ntrebuin\a creditul ce avea la domn, spre ]mpilarea
gloatei. C[ci de=i era necontenite jalobele ob=tiei pentru j[fuirile
lui Mo\oc, L[pu=neanul sau nu r[spundea, sau nu le asculta.
Ceasul prânzului apropiindu-se, boierii ]ncepur[ a veni c[l[ri,
]ntov[r[=i\i fie=tecare de câte dou[-trei slugi. Luau seam[ ]ns[ c[
curtea era plin[ de lefecii ]narma\i =i c[ patru tunuri sta ]ndreptate
spre poart[; dar socoteau c[ sunt puse pentru a serba, dup[ obicei,
ceremonia prin salve. Unii, poate c[ =i prepuneau vreo curs[,
dar odat[ intrând, nu se mai putea ]nturna; c[ci por\ile erau
str[juite =i p[zitorii porunci\i a nu l[sa s[ ias[ nime.
Adunându-se boierii, 47 la num[r, L[pu=neanul se puse ]n capul
mesei, având ]n dreapta pre logof[tul Trotu=an =i ]n stânga pre
vornicul Mo\oc. }ncepur[ a zice 1 din surle: =i bucatele se aduser[
pe mas[.
}n Moldavia, pe vremea aceea, nu se introdusese ]nc[ moda
mânc[rilor alese. Cel mai mare osp[\ se cuprindea ]n câteva feluri
de bucate. Dup[ bor=ul polonez, veneau mânc[ri grece=ti fierte
cu verde\uri, care pluteau ]n unt; apoi pilaful turcesc =i, ]n sfâr=it,
fripturile cosmopolite. Pânza mesei =i =ervetele erau de filaliu 2
\esute ]n cas[. Tipsiile pe care aduceau bucatele, talgerele =i
paharele erau de argint. Pe lâng[ p[rete sta a=ezate ]n rând mai
multe ulcioare pântecoase, pline de vin de Odobe=ti =i de Cotnar
=i la spatele fie=tec[ruia boier dvorea câte o slug[, care
dregea 3 . Toate aceste slugi erau ]narmate.
}n curte, pe lâng[ dou[ junci =i patru berbeci frip\i, erau trei
poloboace desfundate, pline de vin; slujitorii mâncau =i beau;
95
1
A cânta — cuvânt vechi.
2
O \es[tur[ foarte sub\ire.
3
Turna vin — cuvânt vechi.

96 Constantin Negruzzi
boierii mâncau =i beau. Acum capetele ]ncepuser[ a se ]nfierbânta;
vinul ]=i f[cea lucrare. Boierii ]nchinau =i urau pre domn cu
vivate zgomotoase, la care r[spundeau lefeciii prin chiote =i tunurile
prin bubuit.
Acum era aproape a se scula de la mas[, când Veveri\[ râdic[
paharul =i ]nchinând zise:
— S[ tr[ie=ti ]ntru mul\i ani, m[ria-ta! s[ st[pâne=ti \ara ]n
pace =i milostivul Dumnezeu s[ te ]nt[reasc[ ]n gândul ce ai pus
de a nu mai strica pre boieri =i a bântui norodul...
N-apuc[ s[ sfâr=easc[, c[ci buzduganul arma=ului lovindu-l
drept ]n frunte, ]l obor] la p[mânt.
— A! voi oc[râ\i pre domnul vostru! strig[ acesta; la ei, fl[c[i!
}n minut, to\i slujitorii de pe la spatele boierilor, sco\ând junghiurile,
]i lovir[; =i al\i osta=i, adu=i de c[pitanul de lefecii, intrar[
=i n[pustir[ cu s[biile ]n ei. Cât pentru L[pu=neanul, el luas[ pre
Mo\oc de mân[ =i se tr[ses[ lâng[ o fereastr[ deschis[, de unde
privea m[cel[ria ce ]ncepuse. El râdea; iar Mo\oc, silindu-se a râde
ca s[ plac[ st[pânului, sim\ea p[rul zburlindu-i-se pe cap =i din\ii
s[i cl[n\[ind. +i cu adev[rat era groaz[ a privi aceast[ scen[
sângeroas[.— }nchipuiasc[-=i cineva ]ntr-o sal[ de cinci stânjeni
lung[ =i de patru lat[, o sut[ =i mai mul\i oameni uciga=i =i hot[-
râ\i spre ucidere, cal[i =i osândi\i, luptându-se unii cu furia desn[dejdei
=i al\ii cu aprinderea be\iei. Boierii, neavând nici o grij[,
surprin=i mi=[le=te pe din dos, f[r[ arme, c[deau f[r-a se mai
]mpotrivi. Cei mai b[trâni mureau f[cându-=i cruce; mul\i ]ns[
din cei mai juni se ap[rau cu turbare; scaunele, talgerele, tacâmurile
mesei se f[ceau arme ]n mâna lor; unii, de=i r[ni\i se
]ncle=tau cu furie de gâtul uciga=ilor =i, nesocotind ranele ce priimeau,
]i strângeau p[n-]i ]n[du=eau. Dac[ vreunul apuca vreo
sabie, ]=i vindea scump via\a. Mul\i lefecii pierir[, dar ]n sfâr=it
nu mai r[mas[ nici un boier viu.
Patruzeci =i =epte de trupuri z[ceau pe parchet! }n lupta =i
trânta aceasta, masa se r[sturnase; ulcioarele se sp[rses[r[ =i vinul
amestecat cu sânge f[cuse o balt[ pe lespezile salei.

Negru pe alb
Odat[ cu omorul de sus, ]ncepuse uciderea =i ]n curte. Slugile
boierilor, v[zându-se lovite f[r[ veste de solda\i, plecar[ de fug[.
Pu\ini care sc[par[ cu via\[, apucând a s[ri peste ziduri, das[ larm[
pe la casele boierilor; =i ]nvitând pre alte slugi =i oameni boiere=ti,
burzuluiser[ norodul =i tot ora=ul alergase la poarta cur\ii, pre care
]ncepuse a o t[ia cu securile. Osta=ii ame\i\i de be\ie f[ceau numai
o slab[ ]mpotrivire. Gloata se ]nt[rta din mult ]n mai mult.
L[pu=neanul, pre care ]l ]n=tiin\ase de pornirea norodului, trimise
pre arma=ul s[-i ]ntrebe ce vror =i ce cer Arma=ul ie=i.
— Ei, vornice Mo\oace, zise apoi ]nturnându-se spre acesta,
spune, n-am f[cut bine c[ m-am mântuit de r[ii ace=tii =i am sc[pat
\ara de o a=a râie
— M[ria-ta, ai urmat cu mare ]n\elepciune, r[spunse mâr=avul
curtezan; eu de mult aveam de gând s[ sf[tuiesc pre m.ta la aceasta,
dar v[d c[ ]n\elepciunea m[riei-tale au apucat mai nainte =i
ai f[cut bine c[ i-ai t[iat; pentru c[... fiindc[... era s[...
— V[d c[ arma=ul ]ntârzie, zise L[pu=neanul curmând pre
Mo\oc, care se ]nv[lm[=ea ]n vorb[. }mi vine s[ poruncesc s[ deie
cu tunurile ]n prostimea acea. Ha, cum soco\i =i dumneata
— A=a, a=a, s[-i ]mproa=te cu tunurile; nu-i vro pagub[ c-or
muri câteva sute de mojici, de vreme ce au pierit atâ\a boieri. Da,
s[-i omoare de istov.
— M-a=teptam s-aud asemene r[spuns, zise cu o\[râre L[pu=neanul,
dar s[ vedem ]nt[i ce vor.
}n vremea aceasta, arma=ul se suise pe poarta cur\ii =i, f[când
semn, strig[:
— Oameni buni! M[ria-sa vod[ ]ntreab[ ce vre\i =i ce ceri\i =i
pentru ce a\i venit a=a cu zurba
Prostimea r[mas[ cu gura c[scat[. Ea nu se a=tepta la asemenea
]ntrebare. Venise f[r[ s[ =tie pentru ce au venit =i ce vrea.
}ncepu a se strânge ]n cete, cete, =i a se ]ntreba unii pe al\ii ce s[
cear[. }n sfâr=it ]ncepur[ a striga:
— S[ mic=ureze d[jdiile! — S[ nu ne zapciasc[!
97

98 Constantin Negruzzi
— S[ nu ne mai ]mplineasc[! — S[ nu ne mai j[fuiasc[!
— Am r[mas s[raci! — N-avem bani! — Ne i-au luat to\i Mo\oc!
— Mo\oc! Mo\oc! — El ne bele=te =i ne prad[! — El sf[tuie=te
pre vod[! — S[ moar[!
— Mo\oc s[ moar[! — Capul lui Mo\oc vrem!
Acest din urm[ cuvânt g[sând un eho ]n toate inimile, fu ca o
scânteie electric[. Toate glasurile se f[cur[ un glas =i acest glas
striga:“Capul lui Mo\oc vrem.”
— Ce cer ]ntreb[ L[pu=neanul, v[zând pre arma=ul intrând.
— Capul vornicului Mo\oc, r[spunse.
— Cum ce strig[ acesta s[rind ca un om ce calc[ pe un =[rpe;
n-ai auzit bine, fârtate! vrei s[ =uguie=ti, dar nu-i vreme de =ag[.
Ce vorbe sunt aceste Ce s[ fac[ cu capul meu ]\i spun c[ e=ti
surd; n-ai auzit bine!
— Ba foarte bine, zise Alexandru-vod[, ascult[ singur. Strig[rile
lor se aud de aici.
}n adev[r, osta=ii nemai]mpotrivindu-se, norodul ]ncepuse a se
c[\[ra pe ziduri, de unde striga ]n gura mare: “S[ ne deie pre
Mo\oc! Capul lui Mo\oc vrem!”
— Oh! p[c[tosul de mine! strig[ tic[losul. Maic[ precurat[
fecioar[, nu m[ l[sa s[ m[ pr[p[desc!... Dar ce le-am f[cut eu
oamenilor acestora N[sc[toare de Dumnezeu, scap[-m[ de primejdia
aceasta =i m[ jur s[ fac o biseric[, s[ postesc cât voi mai
ave zile, s[ ferec cu argint icoana ta cea f[c[toare de minuni de
la mon[stirea Neam\ului!... Dar, milostive doamne, nu-i asculta
pre ni=te pro=ti, pre ni=te mojici. Pune s[ deie cu tunurile ]ntr-
]n=ii... S[ moar[ to\i! Eu sunt boier mare; ei sunt ni=te pro=ti!
— Pro=ti, dar mul\i, r[spunse L[pu=neanul cu sânge rece; s[
omor o mul\ime de oameni pentru un om, nu ar fi p[cat Judec[
dumneata singur. Du-te de mori pentru binele mo=iei dumitale,
cum ziceai ]nsu\i când ]mi spuneai c[ nu m[ vrea, nici m[ iube=te
\ara. Sunt bucuros c[-\i r[spl[te=te norodul pentru slujba ce mi-

Negru pe alb
ai f[cut, vânzându-mi oastea lui Anton Sechele 1 =i mai pe urm[
l[sându-m[ =i trecând ]n partea Tom=ii.
— Oh! nenorocitul de mine! strig[ Mo\oc, smulgându-=i barba,
c[ci de pe vorbele tiranului ]n\elegea c[ nu mai este sc[pare
pentru el. }ncai l[sa\i-m[ s[ m[ duc s[-mi pun casa la cale! fie-v[
mil[ de jupâneasa =i de copila=ii mei! l[sa\i-m[ s[ m[ spoveduiesc!
+i plângea, =i \ipa, =i suspina.
— Destul! strig[ L[pu=neanul, nu te mai boci ca o muiere! fii
român verde. Ce s[ te mai spoveduie=ti Ce-i s[ spui duhovnicului
c[ e=ti un tâlhar =i un vânz[tor Asta o =tie toat[ Moldova.
Haide! lua\i-l de-l da\i norodului =i-i spune\i c[ acest fel pl[te=te
Alexandru-vod[ celor ce prad[ \ara.
}ndat[ arma=ul =i capitanul de lefecii ]ncepur[ a-l târâi. Tic[itul
boier r[cnea cât putea, vrând s[ se ]mpotriveasc[; dar ce puteau
b[trânele lui mâini ]mpotriva acelor patru bra\e zdravene care-l
tr[geau! Vrea s[ se sprijineasc[ ]n picioare, dar se ]mpiedica de
trupurile confra\ilor s[i =i luneca pe sângele ce se ]nchegase pe
lespezi. }n sfâr=it puterile ]i sl[bir[, =i sateli\ii tiranului, ducându-l
pe poarta cur\ii mai mult mort decât viu, ]l ]mbrâncir[ ]n mul\ime.
Tic[losul boier c[zu ]n bra\ele idrei acestei cu multe capete,
care ]ntru o clipal[ ]l f[cu buc[\i.
— Iat[ cum pl[te=te Alexandru-vod[ la cei ce prad[ \ara! ziser[
trimi=ii tiranului.
— S[ tr[iasc[ m[ria-sa vod[! r[spunse gloata. +i mul\[mindu-se
de ast[ jertf[, se ]mpr[=tii.
}n vreme ce nenorocitul Mo\oc pierea acest fel, L[pu=neanul
porunci s[ r[dice masa =i s[ strâng[ tacâmurile; apoi pus[ s[ r[teze
capetele uci=ilor =i trupurile le arunc[ pe fereastr[. Dup[ aceea,
luând capetele, le a=[z[ ]n mijlocul mesei pe ]ncet =i cu rânduial[,
puind pe ale celor mai mici boieri dedesubt =i pe a celor mai mari
deasupra, dup[ neam =i dup[ ranguri, p[n[ ce f[cu o piramid[
de patruzeci =i =epte c[p[\ine, vârful c[ria se ]nchia prin capul
1
Vestit general ungur.
99

100 Constantin Negruzzi
unui logof[t mare. Apoi, sp[lându-se pe mâini, merse la o u=[
l[turalnic[, trase z[vorul =i drugul de lemn care o ]nchidea =i intr[
]n apartamentul doamnei.
De la ]nceputul tragediei acestia, doamna Ruxanda, ne=tiind
nimic de cele ce se petreceau, era ]ngrijit[. Ea nu putea afla pricina
zgomotului ce auzise, c[ci, dup[ obiceiul vremii de atunci,
femeile nu ie=eau din apartamentul lor =i slujnicele nu puteau a
se risca ]n mijlocul unei o=timi ce nu cuno=tea ce este disciplina.
Una din ele, mai ]ndr[znea\[, ie=ind, auzise vorb[ c[ este zurba
asupra lui vod[ =i adusese aceast[ veste st[pânei sale.
Buna doamn[, temându-se de furia norodului, era sp[riat[, =i
când a intrat Alexandru, a g[sit-o rugându-se dinaintea icoanei,
având copiii pe lâng[ dânsa.
— A! strig[ ea, slav[ Maicei Domnului c[ te v[d! Mi-au fost
tare fric[.
— Pentru aceea, precum \i-am f[g[duit, \i-am g[tit un leac de
fric[. Vin[ cu mine, doamn[.
— Dar ce \ipete, ce strig[ri se auzeau
— Nimic. Slujitorii s-au fost luat la sfad[, dar s-au lini=tit.
Zicând aceste lu[ pre Ruxanda de mân[ =i o aduse ]n sal[.
}ntru vederea grozavei priveli=ti, ea slobozi un \ipet stra=nic =i
le=in[.
— Femeia tot femeie, zise L[pu=neanul zâmbind; ]n loc s[ se
bucure, ea se sparie. +i luând-o ]n bra\e, o duse ]n apartamenturile
ei. Apoi ]nturnându-se iar[=i ]n sal[, g[si pre c[pitanul de
lefecii =i pre arma=ul a=teptându-l.
— Tu pune s[ arunce peste zid hoiturile câinilor acestora, iar
titvele lor s[ le ]n=ire pe zid, zise lefeciului. Iar tu, adresându-se
c[tre arma=, s[-mi pui mâna pe Spancioc =i pe Stroici.
}ns[ Stroici =i Spancioc erau acum aproape de Nistru. Gona=ii
]i ajunser[ tocmai când treceau hotarul:
— Spune\i celui ce v-au trimis, strig[ c[tr[ ei Spancioc, c[ ne
vom vedea p[n-a nu muri!

Negru pe alb
IV
101
De m[ voi scula, pre mul\i am s[
popesc =i eu...
Patru ani trecuser[ de la scena aceasta, ]n vremea c[rora Alexandru-vod[,
credincios f[g[duin\ei ce dase doamnei Ruxandei,
nu mai t[iese nici un boier. Dar pentru ca s[ nu uite dorul lui cel
tiranic de a vedea suferiri omene=ti, n[scoci feluri de schingiuiri.
Scotea ochi, t[ia mâini, ciuntea =i seca pe care avea prepus;
]ns[ prepusurile lui erau p[relnice, c[ci nime nu mai cuteza a cârti
cât de pu\in.
Cu toate aceste, era nelini=tit, c[ci nu putuse pune mâna pe
Spancioc =i pe Stroici, care =edeau la Cameni\a, a=teptând =i pândind
vreme. De=i avea doi gineri grafi cu mare influin\[ la curtea
Poloniei, era ]ngrijit de ace=ti doi boieri, s[ nu invite pre poloni,
care nu c[utau decât pretexte, spre a intra ]n Moldavia; dar ace=ti
doi români erau prea buni patrio\i ca s[ nu judece c[ r[zboiul =i
venirea o=tilor str[ine ar fi fost pieirea patriei.
L[pu=neanul le scrisese ]n mai multe rânduri ca s[ vie, legându-se
prin cele mai mari jur[minte c[ nu le va face nimic[, dar ei
=tiau cât pre\uie=te jur[mântul lui. Ca s[-i privigheze mai de
aproape, se mut[ ]n cetatea Hotinului, pe care o ]nt[ri mai cu
os[bire; ]ns[ aici se boln[vi de lângoare. Boala f[cu r[pezi ]naint[ri
=i ]n curând tiranul se v[zu la u=a mormântului.
}n delirul frigurilor, i se p[rea c[ vede toate jertfele cruziei sale,
fioroase =i amenin\[toare, ]ngrozindu-l =i chemându-l la judecata
Dumnezeului drept[\ii. }n de=ert se ]nvârtea ]n patul durerii, c[ci
nu putea afla ragaz.
Chemând pre mitropolitul Teofan, pre episcopi =i pre boieri =i
spuindu-le c[ se simte sosit la sfâr=itul vie\ii, ]=i ceru iertare de la
to\i, umilindu-se; pe urm[ ]i rug[ s[ le fie mil[ de fiiul s[u Bogdan,
pre care ]l las[ mo=tean scaunului =i s[-l ajute c[ci, fiind ]n fraged[
vrâst[, ]ncungiurat de puternici vr[jma=i, nu se va pute ap[ra nici

102 Constantin Negruzzi
pre sine, nici pre \ar[, de nu va fi unire ]ntre boieri =i de nu vor
ave dragoste =i supunere c[tr[ domn.
— Cât pentru mine, urm[ a zice, de m[ voi =i ridica din boala
aceasta, sunt hot[rât a m[ duce la c[lug[rie ]n mon[stirea Slatina,
unde s[ m[ sp[sesc, câte zile ]mi va mai l[sa Dumnezeu. Deci,
v[ rog, p[rin\i arhierei, de m[ ve\i vedea aproape de moarte, s[
m[ tunde\i c[lug[r...
Nu putu vorbi mai mult. Convulsiile ]l apucar[ =i un le=in
grozav ca moartea ]i ]nghe\[ trupul, ]ncât mitropolitul =i episcopii,
crezând c[ se sfâr=[=te, ]l c[lug[rir[, puindu-i nume Paisie, dupre
numele Petru, ce avea p[n-a nu se face domn.
Dup[ aceasta, salutând pre doamna Ruxanda de regent[ ]n
vremea minorit[\ii fiiului ei, proclamar[ pre Bogdan de domn.
Apoi ]ndat[ pornir[ stafete pe la boierii din \ar[ =i emigra\i =i pe
la capitanii o=tilor.
Abia amurgise când Stroici =i Spancioc sosir[.
Desc[lecând pe la gazde, alergar[ cu prip[ la cetate. Cetatea
era mut[ =i pustie ca un mormânt de urie=. Nu se auzea decât
murmura valurilor Nistrului, ce izbea regulat stâncoasele ei coaste
sure =i goale =i strig[tul monoton a osta=ilor de straj[, carii ]ntru
lumina crepusculului se z[reau r[z[ma\i pe lungile lor lance. Suindu-se
]n palat, ]i cuprinse nu pu\in[ mirare ne]ntâlnind pre nime;
]n sfâr=it, o slug[ le ar[t[ camera bolnavului. Voind s[ intre, auzir[
un mare zgomot =i se oprir[ ca s[ asculte.
L[pu=neanul se trezise din letargia sa.
Deschizând ochii, v[zu doi c[lug[ri stând unul la cap =i altul
la picioarele sale, neclinti\i ca dou[ statuie de bronz; se uit[ pe
dânsul =i se v[zu coperit cu o ras[; pe c[p[t[iul s[u sta un potcap.
Vru s[ r[dice mâna =i se ]mpiedec[ ]n ni=te metanii de lân[. I se
p[ru c[ viseaz[ =i iar[=i ]nchise ochii; dar redeschizându-i peste
pu\in, v[zu acelea=i lucruri, metaniile, potcapul, c[lug[rii.
— Cum te mai sim\i, frate Paisie ]l ]ntreb[ unul din monahi,
v[zându-l c[ nu doarme.

Negru pe alb
103
Numele acesta ]i aduse aminte de toate cele ce se petrecuser[.
Sângele ]ntr-]nsul ]ncepu a fierbe =i, sculându-se pe jum[tate:
— Ce pocit[nii sunt aceste strig[. A! voi v[ juca\i cu mine!
Afar[, boaite! Ie=i\i! c[ pre to\i v[ omor! +i c[uta o arm[ pe lâng[
el, dar neg[sind decât potcapul ]l azvârli cu mânie ]n capul unui
c[lug[r.
}ntru auzul strig[rilor lui, doamna cu fiiul ei, mitropolitul,
boierii, slugile intrar[ to\i ]n odaie.
Chiar atunci cei doi boieri veniser[ =i sta ascultând la u=[.
— A! voi m-a\i c[lug[rit, striga L[pu=neanul cu glas r[gu=at =i
sp[rios; gândi\i c[ ve\i sc[pa de mine Dar s[ v[ ias[ din minte!
Dumnezeu sau dracul m[ va ]ns[n[to=a, =i...
— Nenorocite, nu huli! ]l curm[ mitropolitul; ui\i c[ e=ti ]n ceasul
mor\ii! Gânde=te, p[c[tosule, c[ e=ti monah; nu mai e=ti domn!
Gânde=te c[ prin hulele =i strig[rile tale sparii pre ast[ femeie
nevinovat[ =i pre acest copil ]n care razem[ n[dejdea Moldaviei...
— Boait[ f[\arnic[! ad[og[ bolnavul, zbuciumându-se a se
scula din pat; tac[-\i gura; c[ eu, care te-am f[cut mitropolit, eu
te desmitropolesc. M-a\i popit voi, dar de m[ voi ]ndrepta, pre
mul\i am s[ popesc =i eu ! 1 Iar pre c[\eaua asta voi s-o tai ]n patru
buc[\i ]mpreun[ cu \âncul ei, ca s[ nu mai asculte sfaturile boaitelor
=i a du=manilor mei... Minte acel ce zice c[ sunt c[lug[r! Eu
nu sunt c[lug[r, sunt domn! Sunt Alexandru-vod[!... S[ri\i, fl[c[i!
Unde-s voinicii mei... Da\i! da\i de tot! Eu v[ poruncesc. Ucide\i-i
pre to\i... Nici unul s[ nu scape... A! m[-n[du=!... Ap[! ap[! ap[!
— =i c[zu r[sturnat pe spate, hârcâind de turbare =i de mânie.
Doamna =i mitropolitul ie=ir[. La u=[ ]i ]ntâmpinar[ Stroici =i
Spancioc.
— Doamn[! zise Spancioc apucând de mân[ pe Ruxanda, omul
acesta trebuie s[ moar[ numaidecât. Iat[ un praf, pune-l ]n
b[utura lui...
1
Miron Costin.

104 Constantin Negruzzi
— Otrav[! srig[ ea, ]nfiorându-se.
— Otrav[, urm[ Spancioc. De nu va muri ]ndat[ omul acesta,
via\a m[riei-tale =i a copilului acestui este ]n primejdie. Destul a
tr[it tat[l =i destule a f[cut. Moar[ tat[l ca s[ scape fiiul.
O slug[ ie=i.
— Ce este ]ntreb[ doamna.
— Bolnavul s-a trezit =i cere ap[ =i pre fiiul s[u. Mi-au zis s[
nu m[ duc f[r[ el.
— Oh! vrea s[-l omoare, r[cni duioasa mum[, strângând cu
furie copilul la sân.
— Nu-i vreme de stat pe gânduri, doamn[, ad[ogi Spancioc.
Ad[-\i aminte de doamna lui +tef[ni\[-vod[ 1 =i alege ]ntre b[rbat
=i ]ntre fiiu.
— Ce zici, p[rinte zise s[rmana femeie, ]nturnându-se cu ochi
l[crâm[tori spre mitropolitul.
— Crud =i cumplit este omul acesta, fiica mea; Domnul Dumnezeu
s[ te pov[\uiasc[. Iar eu m[ duc s[ g[tesc tot pentru purcederea
noastr[ cu noul nostru domn; =i pre cel vechi, Dumnezeu s[-l
ierte =i s[ te ierte =i pre tine. Zicând aceste, cuviosul Teofan se
dep[rt[.
Ruxanda lu[ un p[har de argint plin de ap[, pre care-l aducea
sluga; =i apoi, mahinalice=te =i silit[ mai mult de boieri, l[s[ s[
cad[ otrava ]n el. Boierii o ]mpinser[ ]n camera bolnavului.
— Ce face ]ntreb[ Spancioc pre Stroici, carele cr[pase u=a =i
se uita.
— }ntreab[ de fiiul s[u — zice c[ vrea s[-l vad[ — cere de
b[ut — doamna tremur[ — ]i d[ paharul — nu vre s[-l iaie!...
Spancioc s[ri =i scoase junghiul din cing[toare.
— Ba ]l ia, bea... S[-\i fie de bine, m[ria-ta!
Ruxanda ie=i tremurând[ =i galb[n[ =i, r[zemându-se de
p[rete:
1
Miron Costin.

Negru pe alb
105
— Voi s[ da\i seam[ ]naintea lui Dumnezeu, zise suspinând,
c[ voi m-a\i f[cut s[ fac acest p[cat.
Mitropolitul veni.
— S[ mergem, zise doamnei.
— Dar cine va c[uta de nenorocitul acesta
— Noi, r[spunser[ boierii.
— Oh! p[rinte, ce m[ f[cu=i s[ fac! zise doamna c[tr[ mitropolitul
=i se duse cu el plângând.
Amândoi boierii intrar[ la bolnav.
Otrava ]nc[ nu ]ncepuse a-=i face lucrarea. L[pu=neanul sta
]ntins cu fa\a ]n sus, lini=tit, dar foarte slab. Când intrar[ boierii,
el ]i privi ]ndelung =i, necunoscându-i, ]i ]ntreb[ cine sunt =i ce
voiesc
— Eu sunt Stroici, r[spunse acesta.
— +i eu Spancioc, ad[ogi celalalt; =i aceea ce voim este s[ te
vedem p[n-a nu muri, cum \i-am f[g[duit.
— Oh! vr[jma=ii mei! suspin[ Alexandru.
— Eu sunt Spancioc, urm[ acesta, Spancioc pre care ai vrut
s[-l tai, când ai ucis 47 de boieri =i care a sc[pat din ghearele
tale! Spancioc, a c[rui avere ai j[fuit-o, l[sându-i femeia =i copiii
s[ cer=[toreasc[ pe la u=ile cre=tinilor.
— Ah! ce foc simt c[ m[ arde, strig[ bolnavul, apucându-se
cu mâinile de pântece.
— Zi acum sloboze=te, c[ci ai s[ mori. Otrava lucreaz[.
— Oh! m-a\i otr[vit, nelegiui\ilor! Doamne! fie-\i mil[ de
sufletul meu! O, ce foc! Unde-i doamna Unde-i copilul meu
— S-au dus =i te-au l[sat cu noi.
— S-au dus =i m-au l[sat! m-au l[sat cu voi! Oh! omorâ\i-m[,
s[ scap de durere! Oh! ]njunghe-m[ tu, tu e=ti mai tân[r, fie-\i
mil[! scap[-m[ de durerile ce m[ sfâ=ie! ]njunghe-m[! zise,
]nturnându-se spre Stroici.
— Nu-mi voi spurca vitejescul junghi ]n sângele cel pâng[rit
al unui tiran ca tine.

106 Constantin Negruzzi
Durerile cre=teau. Otr[vitul se zbuciuma ]n convulsii.
— Oh! strig[, ]mi arde sufletul! oh! da\i-mi ap[... da\i-mi ceva
s[ beu!
— Iat[, zise Spancioc, luând paharul de argint de pe mas[; au
r[mas drojdiile otr[vii. Bea =i te r[core=te!
— Ba; ba, nu, nu vreu, zise bolnavul strângând din\ii.
Atunci Stroici ]l apuc[ =i-l \inu neclintit; iar Spancioc, sco\ând
cu\itul din teac[, ]i descle=t[ cu vârful lui din\ii =i ]i turn[ pe gât
otrava ce mai era ]n fundul paharului.
L[pu=neanul, mugind ca un taur ce vede trunchiul =i securea
ce a s[-l loveasc[, voi a se-nturna cu fa\a spre p[rete.
— Ce, vrei s[ nu ne mai vezi ziser[ boierii. Ba, se cade spre
osânda ta s[ ne prive=ti; ]nva\[ a muri, tu care =tiai numai a omor].
+i apucându-l amândoi, ]l \ineau nemi=cat, uitându-se la el cu o
bucurie infernal[ =i mustrându-l.
Nenorocitul domn se zvârcolea ]n spasmele agoniei; spume
f[cea la gur[; din\ii ]i scrâ=neau, =i ochii s[i sângera\i se holbaser[;
o sudoare ]nghe\at[, trist[ a mor\ii prevestitoare, ie=ea ca
ni=te nasturi pe obrazul lui. Dup[ un chin de jum[tate de ceas, ]n
sfâr=it, ]=i dete duhul ]n mâinile c[l[ilor s[i.
Acest fel fu sfâr=itul lui Alexandru L[pu=neanul, care l[s[ o
pat[ de sânge ]n istoria Moldaviei.
La monastirea Slatina, zidit[ de el, unde e ]ngropat, se vede =i
ast[zi portretul lui =i al familiei sale.

Negru pe alb
SOBIESKI +I ROMÂNII
1686
107
CUPRINS
Pe drumul ce duce c[tr[ cetatea Neam\u, pe la sfâr=itul lui
septemvrie 1686, se vedea o oaste mergând. Dup[ un trup de
l[nceri ce deschidea mar=a, urmau dou[sprezece tunuri mari trase
de boi, apoi o ceat[ de ofi\eri c[l[ri ]n fruntea c[rora erau trei;
unul ]n floarea vrâstei, posomorât, gânditor, nec[jit, =i doi mai
b[trâni. Tustrei ]n haine poloneze. }n sfâr=it venea duiumul o=tei:
tr[suri, bagaje, pedestra=i, =leaht[ pospolit[, amesteca\i, ]n neregul[,
cu steagurile strânse, cu capul plecat, cu armele r[sturnate,
cu ]ntristarea pe fa\[ =i cu durerea ]n inim[. Nu se auzea nici surl[,
nici dob[, numai tropotul cailor, =i pasul oamenilor ce abia se
mi=cau, pentru c[ de zece zile caii n-au ros decât coaja copacilor,
=i oamenii s-au hr[nit numai cu poame.
+i ]ns[ aceast[ oaste, ]n stare a=a tic[loas[, e acea ce a ]ngiosit
de atâte ori trufia semilunii, iar acei trei frunta=i ofi\eri sunt hatmanii
Iablonovski =i Poto\ki, =i cel din mijlocul lor ]nsu=i Ion
Sobie\ki, regele Poloniei.
+i cum s[ nu fie sup[rat =i nec[jit vestitul rege El, Sobie\ki,
fala le=ilor, eroul cre=tin[t[\ii, mântuitorul Vienii, s[ fie nevoit
pentru a doua oar[ a da pas turcilor, a se trage dinaintea tatarilor
=i a moldovenilor, a-=i privi oastea tic[lo=it[ de lipsa merindelor,
horopsit[ de du=manii carii ]l urmeaz[ mi=ele=te, f[r[ a ]ndr[zni
s[-=i deie piept f[\i= cu el, =i fac prad[ tot ce cade, tot ce r[mâne pe
urm[; a nu ]ntâmpina ]n drumul s[u decât o fioroas[ pustietate!

108 Constantin Negruzzi
Cum am zis, mergea ]ncet =i gânditor. Hatmanii lâng[ dânsul
p[zeau t[cere, respectând sup[rarea sa de care =i ei se ]mp[rt[=eau.
— Ce castel e acesta ]ntreb[ Sobie\ki când, r[dicând capul,
z[ri pe sprinceana dealului, ]n[l\ându-se trufa=[ dinaintea lui,
cet[\uia Neam\u. Cu bun[ seam[ vrun cuib a talharilor acestor
de moldoveni!
— La vreme de r[zboi, aici domnii Moldovei obicinuiesc a-=i
trimite averile lor, r[spunse Poto\ki.
— A=a! S[ mergem dar s[-l lu[m. Oh! voi s[-mi r[zbun pre
Cantemir care m[ ]n=[l[, =i m[ f[cu s[ pierd atâ\a viteji!
— Eu a= zice s[ l[s[m cetatea aceasta, zise Iablonovski, =i s[
ne urm[m drumul ]nainte. Avem tunuri de câmp, nu de asalt.
— Ba, pre numele patronului meu! nu va zice lumea c[ o cetate
s-a ar[tat dinaintea lui Sobie\ki f[r[ a i se cuceri N-avem tunuri
Vom lua-o dar cu mâinile.
— Numele m.tale e destul tun, zise Poto\ki.
Trufia polonului m[gulindu-se de aceast[ groas[ lingu=ire, fa\a
i se ]nsenin[ la ideea unei izbânzi atât de lesnicioase =i ]ndat[
dete porunc[ s[ se ]n=ire oastea c[tr[ cetate.
}n cet[\uie se afla optsprezece pl[ie=i, trimi=i de ispravnicul
de Neam\ pentru str[juire, ]n lipsa garnizoanei, care era la F[lcii
pe lâng[ domnul Cantemir, unde t[b[râse armia turceasc[. Cu
câteva ceasuri mai nainte sosise ]nc[ un tân[r pl[ie=, a c[rui cal
asudat p[=tea ]n=elat troscotul ce cre=tea pe lâng[ ziduri.
— Mai bea o du=c[, b[iete, zise un b[trân de care se vedea c[
ascult[ to\i, =i ne spune ce ai mai v[zut la Ia=i
— Ce s[ v[d, tat[ Bl[st[m[\ie! Târgul ]i ]n jac. Le=ii prad[ =i
dezbrac[ pe bie\ii oameni.
— +-apoi zic c[-s cre=tini!
— Cre=tini! au pr[dat bisericile =i mon[stirile de odoare. Nu
=ti\i ]nc[ S-au dus s[ ieie pe sfânta 1 de la Triisfetitele.
1
Moa=tele sf. Paraschevii de la Epivata, aduse cu cheltuiala domnului
Vasile-vod[.

Negru pe alb
109
— Doamne fere=te! ziser[ pl[ie=ii f[cându-=i cruce.
— A=a, urm[ tân[rul, eram acolo când au mers s[ ieie racla
sfintei, dar c[lug[rul, sim\ind, au ]nchis poarta, =i n-au vrut s[
deschid[; atunce...
— Pui de om, c[lug[rul! strigar[ ascult[torii.
— Atunce craiul lor au poroncit s-aduc[ tunurile ca s[ sparg[
por\ile, dar mai ]nt[i au trimis r[spuns c[lug[rului, care =edea ]n
clopotni\[, s[ deschid[, ori face mon[stirea praf =i pulbere.
— Auzit-a\i acolo litfa cea p[gân[! +i ce au f[cut popa
— El au r[spuns c[ nu se a=tepta s-aud[ a=a vorb[ de la un
]mp[rat care se zice cre=tin, =i c[ m.s. ]i mare =i puternic, poate
s[ fac[ ceea ce zice, dac[ nu se teme nici de Dumnezeu, nici de
sfin\ii lui, dar el nu deschide poarta, ci s-a ]ngropa sub zidurile
bisericii =i apoi lumea va judeca ]ntre dânsul, atât de slab, =i ]ntre
m.s. atât de tare. Auzind aceste, leahul s-au f[cut foc de mânie =i
das[ acum poronc[ s[ ]mpu=ce, când unul din hatmanii lui i-au
zis nu =tiu ce. Cum ]mi spunea oamenii, i-au zis c[ nu se cade s[
fac[ a=a lucru, s[ strice casa Domnului =i altele multe. }ndestul
c[ l-au ]nduplecat s[ deie pace bisericii.
— +i ce fac acum le=ii la Ia=i
— Este o s[pt[mân[ de când s-au dus, dup[ ce au v[zut c[ nu
mai au merinde pentru o=ti, =i au purces pe Bahlui ]n sus, gândind
c-or g[si de toate; dar acolea s[ vede\i. Vod[, din lag[rul turcilor,
cum au auzit de aceasta, au =i pornit dup[ dân=ii un mârzac c-o
mul\ime de tatari =i vro cinci steaguri de moldoveni, iar mai ]nt[i
au trimis pe loc pre capitanul Turcule\ c-o straj[ de c[l[re\i care,
apuc[nd ]nainte, au scos to\i oamenii de prin sate, au dat pojar
fânului =i fâna\elor, au ascuns prin gropi grâul =i orzul, =i du=manul
au g[sit tot pustiu ]n drumul s[u, ]ncât, agiungând la Cotnar, nu
g[sea s[ m[nânce decât poamele copacilor; ba ]nc[ au pus prin
b[l\i =i ni=te ierburi veninoase de care cum bea, cr[pa; =i vai de
capul lor! piereau cu sutele =i ei =i caii, iar care r[mânea pe urm[

110 Constantin Negruzzi
c[dea ]n mâinile moldovenilor, carii, f[r[ mai mult[ judecat[, ori
]l spânzura, ori ]l ]n\epa.
— Osânda sfintei Paraschevii! zise b[trânul. Dar tu cum le-ai
aflat aceste toate
— Eu — =ti\i c[ m-a\i trimis la Ia=i s[ v[d ce mai este. Dup[ ce
s-au dus le=ii, m-am luat cât colea pe urma lor p[n[ la Cotnar,
unde m-am ]ntâlnit cu capitanul Turcule\, care mi le-au spus;
=-apoi, dup[ ce am v[zut c[ du=manii =i-au luat drumul spre \ara
lor, am apucat de-a dreptul piste codri... Dar oare ce bucium[
str[jerul
— F[-i semn s[ se coboare de pe zid, =i s[ vie ]ncoace.
Nu trecu mult =i pl[ie=ul de straj[ viind, spuse c[ o oaste mare
se apropie de cetate.
}ndat[ to\i alergar[ pe ziduri.
— Le=ii sunt! strig[ tân[rul ce venise de curând =i pre care l-am
auzit vorbind; =i-au schimbat drumul, =i vin aici...
— La por\i, fl[c[i! zise b[trânul. }ncuie\i-le =i gr[m[di\i bolovanii
pe ziduri. A=eza\i-v[ to\i pe la metereze. S[ nu zic[ leahul
c-au intrat ]ntr-o cetate româneasc[, ca ]ntr-o \arin[ pustie.
— Dar noi suntem numai nou[sprezece =i asta-i o oaste ]ntreag[,
observ[ unul; cum se ...
— Taci, mucosule! ]l curm[ b[trânul. Te temi c[-i pieri! Mare
pagub[! un mi=el mai pu\in.
Vân[torul astfel ]nfruntat se trase ru=inat =i se sui pe ziduri.
}n vremea aceasta, oastea se apropiese. Regele trimise un ofi\er
ca s[ vorbeasc[ cu cei din cetate.
Solul veni la poart[. B[trânul ]l salut[ de pe zid.
— Bine ai venit, domnule, ce pofte=ti de la noi
— M[ria-sa regele Poloniei, mare duc[ de Lituania =.c.l.(urma
titlurile), v[ face cunoscut c[ s[ v[ ]nchina\i =i s[-i cuceri\i cetatea
]mpreun[ cu toate averile =i merindele; atunci garnizoana
va fi slobod[ a ie=i cu arme =i bagaje, f[r[ a i se face nimic[, iar

Negru pe alb
111
cutezând a se ]mpotrivi, cetatea se va cotropi, =i garnizoana se va
trece subt ascu\itul sabiei.
— Du r[spuns m.sale, zise b[trânul, c[ laude =i ]ngroziri de
aste am mai auzit noi, =i tot nu ne-am sp[riet. Mai bine m.s. =i-ar
c[uta de drum =i ar da pace unor oameni care nu i-au f[cut nimic[.
Cetatea n-avem gând s[ i-o d[m cu una, cu dou[, macar c[ nu
sunt ]n ea nici averi, nici merinde. Tot ce-i putem da este plumbul
din pu=ce, pre care i-l vom trimite noi de pe ziduri, f[r[ s[ se mai
osteneasc[ s[ vie ]nuntru.
— Pleca\i-v[, zise trimisul, =i nu v[ pune\i capul ]n primejdie.
— Nu purta grij[ de capul nostru, domnule. Gândi\i mai bine
la al vostru.
— }nc[ o dat[ v[ ]ntreb, v[ ]nchina\i ori ba
— Ba.
Parlamentarul se duse.
Asaltul ]ncepu. Tunurile a=ezate pe scaune de lemn b[teau
necontenit cetatea. Pl[ie=ii r[spundeau cu gloan\e care nu f[ceau
gre=. Fie=tecare ]mpu=c[tur[ obora câte unul din vr[jma=i, =i mai
ales din ofi\eri, asupra c[rora erau \intite flintele lor. Le=ii piereau
f[r[ a face spor.
}n ziua dint[i, doi vân[tori pierir[. A doua zi =i a treia zi mai
c[zur[ cinci =i se r[nir[ doi. A patra zi c[zu ]mpu=cat ]nsu=i comandantul
artileriei le=e=ti, dar mai pierir[ trei din moldoveni.
Num[rul bravilor sc[dea pe toat[ ziua. Seara, adunându-se pe
lâng[ foc, v[zur[ c[ au sfâr=it =i muni\iile =i merindele.
— Ce este de f[cut, tat[ ]ntreb[ tân[rul vân[tor pe b[trânul,
care, r[nit la un picior, sta ]ntins pe o lavi\[.
— Câ\i au pierit d-ai no=tri
— Zece.
— +i nu mai avem nici praf, nici merinde
— Nu.
— Dac[-i a=a, apoi mâini diminea\[, urc[-te pe poart[ =i leag[
]n vârful s[ne\ii un =tergar alb; spune c[ ]nchin[m cetatea, cu

112 Constantin Negruzzi
tocmal[ s[ ne les[ slobozi s[ ie=im =i s[ ne ducem unde vom voi.
A=a se urm[. Le=ii primir[ toate condi\iile cerute. Oastea se
]n=ir[ ]n dou[ rânduri, l[sând prin mijlocul ei loc ca s[ treac[
garnizoana, =i poarta se deschise.
Atunci, ]n loc de o straj[ numeroas[, se v[zur[ ie=ind =ese oameni,
din care trei duceau pe umerele lor pe al\i trei ce erau r[ni\i.
— Ce este aceasta strig[ Sobie\ki r[pezindu-se calare ]naintea
lor. Ce sunte\i voi
— Str[jerii din cetate, r[spunse b[trânul r[nit, din spatele fiiului
s[u.
— Cum! atâ\a sunte\i
— Zece din noi au pierit din mila m.tale.
— Voi a\i cutezat a v[ ]mpotrivi mie =i a-mi omor] atâ\a viteji
zise regele. O, asta nu se va trece a=a! urm[ turbat de mânie; trebui
o pild[ pentru cei asemine vou[, =i pilda va fi groaznic[ =i vrednic[
de fapt[. Nu merita\i a muri de sabie, ci de =treang. — Spânzura\i-i!
Pe loc osta=ii ]ncungiurar[ pre pl[ie=i, carii, depuind jos r[ni\ii,
]=i f[cur[ semnul crucii =i, r[z[mându-se pe s[ne\e, se uitau cu
nep[sare la preg[tirile ce se f[ceau pentru moartea lor. Ofi\erii
priveau cu ]nduio=are aceast[ scen[.
— Fie-mi iertat, sire, zise atunci Iablonovski, apropiindu-se cu
respect de regele care =edea posomorât =i mânios, a ar[ta m.tale
c[ ace=ti viteji n-au f[cut decât datoria lor, datorie patriotic[ =i
vrednic[ de toat[ lauda, =i c[ au avut norocirea a câ=tiga f[g[duin-
\a marelui Sobie\ki c[ vor fi slobozi =i nesup[ra\i.
— }\i mul\[mesc, vrednice al meu tovar[= de arme, zise Sobie\ki
ca de=teptat din somn, ]\i mul\[mesc c[ m-ai oprit de a face o
fapt[ def[imat[. Ai cuvânt; oamenii ace=tii s-au purtat viteje=te.
S[ li se deie fiec[ruia câte cincizeci de zlo\i. Apoi, ]nturnându-se
c[tr[ români: Voinicilor, zise, sunte\i slobozi, merge\i ]n pace =i
spune\i copiilor =i fra\ilor vo=tri c[ a\i avut cinstea a v[ ]mpotrivi
cinci zile regelui de Polonia.

Negru pe alb
113
}ndat[ se f[cu loc moldovenilor, carii, luându-=i r[ni\ii, se
]ndreptar[ c[tr[ mun\i, ]n vreme ce oastea se cobora ]ncet la vale;
iar cetatea cu por\ile deschise, purtând pe zidurile sale urmele
bombelor du=m[ne=ti, r[mase singur[ pe culmea ]nverzit[, ca un
mare schelet de uria=.
N.B. Fragmentul acesta a servit d. V. Alecsandri, pentru a compune o dram[
istoric[ ce fu jucat[ ]n iarna trecut[ cu un mare succes pe scena noastr[.

114 Constantin Negruzzi
REGELE POLONIEI +I DOMNUL MOLDAVIEI
1713
CUPRINS
Carol XII, regele svezilor, adusese spaim[ ]n tot nordul Europei;
dar nebuneasca lui sume\ie se sf[rm[ ]n sfâr=it de statornica
cump[nire a lui Petru I, ]mp[ratul Rusiei, =i acest june rege, pierzând
sub Pultava rodul tuturor trecutelor sale biruin\i, abia sc[pase
r[nit ]n Moldavia la Tighine (Bender).
Nenorocirea lui Carol aduse ]ns[ =i c[derea regelui Stanislav,
pre care el ]l suise pe tronul Poloniei, de unde coborâse pre August
Electorul de Saxonia. Dar trebui s[ d[m mai ]nt[i o l[murire
despre acest rege polon.
Carol v[zuse pre palatinul Stanislav Le=cinski când ]i fusese
trimis deputat de confedera\ia Varsaviei. Junele palatin pl[cu cuceritorului
sved. El avea o fizionomie norocit[, era franc, brav,
deprins cu ostenelele =i iubit de vasalii s[i. Regele svezilor cunoscându-l,
zise: “Omul acesta ]mi va fi purure prieten”, =i ]n gura
lui Carol aceste vorbe ]nsemnau: Omul acesta va fi rege. Curând
dup[ aceasta, se porunci Adun[rii s[-l aleag[ rege. Cardinalul
primat se ]mpotrivea.
— Ce-i lipse=te lui Le=cinski ]l ]ntreb[ regele sved.
— Sire, e prea june...
— E de vrâsta mea, ]l curm[ Carol posomorându-se; =i bietul
cardinal ie=i, se duse acas[ =i, nu dup[ mult, muri de necaz =i de
ru=ine c[ zisese o dobitocie.

Negru pe alb
115
La 4 octomvrie 1705, Stanislav Le=cinski =i so\ia sa Carlota
Opalinska se ]ncoronar[ =i se proclamar[ rege =i regin[ Poloniei. 1
Carol ]ns[ biruindu-se, c[zu puterea ce sprijinea pre Stanislav.
Mai multe partide se ridicar[ =i August reintrând ]n Polonia, le=ii
se unir[ cu el, iar Stanislav se trase ]n Pomerania cu o mic[ gvardie
ce avea. De acolo sub numele unui francez maior ]n oastea sved[
ce-l chema Haran, ]ntov[r[=it de baronul Sparre — care a fost
mai apoi ambasador ]n Englitera =i ]n Fran\a — =i de un colonel,
plec[ pe ascuns ]ntr-o noapte spre a merge ca s[ se ]ntâlneasc[
cu regele sved.
}ntâmpinând mai multe necaze =i primejdii ]n calea lor, ]n
sfâr=it ajunser[ la hotarele Turciei, de unde baronul Sparre se
]nturn[ ]n Pomerania, iar Le=cinski intr[ ]n Moldavia, unde domnea
atunce Nicolai Mavrocordat.
Dup[ prebegirea domnului Dimitrie Cantemir, Moldavia r[m[-
sese ]ntr-o stare tulburat[. Duhurile era a\â\ate =i inimile ]ngrijite.
Planul lui Cantemir, mai mult personal decât ob=tesc, izbutise
numai a da prepusuri Por\ei, care ]ncepuse a privi Moldavia ca o
\ar[ du=m[neasc[ =i cine =tie ce urâte urm[ri ar fi avut starea
aceasta, dac[ din o norocit[ ]ntâmplare nu s-ar fi rânduit domn
Nicolai Mavrocordat.
Acesta era unul dintr-acei oameni rari care stau ascun=i ]n
umbr[, p[n[ ce timpul =i ]ntâmpl[rile ]i scot la lumin[. El, de=i
moldav de vi\[, fusese n[scut la Fanar =i crescut ]n diploma\ia
acea greceasc[, din care ades izbucnea mari lucruri, mari pozne.
}nzestrat =i cu duh firesc, el cuno=tea mai toate limbile Europei;
era bun cârmuitor, aspru c[tr[ aristocra\i, pre care =tia a-i \inea
]n respect, =i blând c[tr[ norod.
}ntr-o zi, cum =[dea singur ]n palatul domnesc, un edecliu intrând,
]i dete o scrisoare de la vornicul Manolache Roset, pre care
un ]nadins o adusese ]n minuta aceea.
1
Voltaire, Histoire de Charles XII.

116 Constantin Negruzzi
Prin acea scrisoare, acest boier ]l ]n=tiin\a c[ “]ntâmplându-se
la un sat de lâng[ Bac[u a fiiului s[u +tefan =i v[zând multele
sup[r[ri =i bântuiri ce fac osta=ii le=i =i svezi care veniser[ la
iernatic ]n Moldavia, s-au sculat cu slugile sale =i cu oameni de
strânsur[ câ\i au putut g[si ]n prip[ =i lovind pre acei osta=i f[r[
veste, i-au spart, =i ]i aduce pre to\i ]n butuci cu steagurile =i ofi\erii
lor”. Ad[ogea c[ “au mai nimerit acolo trei ofi\eri svezi cu patru
slugi =i c[ se v[d a fi oameni de treab[, care, v[zând prinderea
le=ilor, ar fi juruit mul\i galbini de aur ca macar pre dân=ii s[-i
las[ a se ]ntoarce la Ardeal de unde au venit; dar c[ el le-ar fi
r[spuns c[-i dator a-i aduce ]naintea domnului, c[ ei s-ar fi primit,
rugându-l numai s[ nu intre ziua ]n Ia=i; =i c[ vine =i el cu dân=ii
la mon[stirea Galata” 1 .
A doua zi seara, sosi vornicul Manolache =i cu acei trei ofi\eri
=i, l[sând pre doi cu fiiul s[u +tefan la monastire, veni cu cel al
treile la curte. Mavrocordat ]l primi, de=i era aproape de miezul
nop\ii. Vorba ]ntre ei urma latine=te. Ofi\erul se recomend[ ca un
francez ]n slujba regelui de Svedia.
— Dar ce rang ai ]ntreb[ Mavrocordat.
— Major sum, r[spunse acesta.
— Imo maximus es, zise prin\ul zâmbind =i, sculându-se, ]l
salut[ cu respect, c[ci ]l cunoscu c[ era regele Stanislav, pentru
c[ a fost v[zut pe tat[l s[u Le=cinski (cu care acesta sem[na foarte)
când fusese ambasador lâng[ Poarta Otoman[.
}ndat[ porunci s[-i g[teasc[ gazd[ la Trisfetitele, unde rândui spre
slujba sa din ]nsu=i curtenii s[i pre cuparul, camara=ul al doile, vatavul
de copii =i pre caminarul Spandonie cu un capitan de osta=i.
}n urm[toarea zi, ]n vreme ce regele polon mergea la biserica
catolic[ ca s[ se comunice, stafetele lui Nicolai-vod[ plecau ca s[
vesteasc[ vezirului, hanului =i pa=ii de Bender venirea acestui
oaspet la Ia=i.
1
Nicolae Costin, Hron.

Negru pe alb
117
A=teptând r[spuns, Mavrocordat se ]ntâlnea ades serile cu
Stanislav care nu ie=ea, ascultând liturghia ]n cas[, pe care o zicea
]n toate dimine\ile un preot franciscan.
R[spunsul n-a ]ntârziat. El cuprindea c[ domnul Moldaviei s[
trimi\[ ]ndat[ sub bun[ paz[ pe regele Poloniei la Tighine.
Spun c[ Stanislav auzind hot[rârea aceasta, =i-a adus aminte
de Fran\isc I, regele Fran\iei, care dup[ fatala b[t[lie de la Pavia,
unde c[zuse prins, scria maicei sale aceste neuitate cuvinte:
Tout est perdu fors l’honneur!

118 Constantin Negruzzi
CÂNTEC VECHI
CUPRINS
Odinioar[, \inutul Hârl[ului era unul din cele mai frumoase a
\[rii. Ast[zi ]ns[ =i-a pierdut p[n[ =i numele =i, ]n adev[r, e p[cat,
c[ci f[r-a vorbi de podgoria Cotnarii, vestit[ prin vina\ele sale, ]n
el g[se=te cineva dealul Catalinei, de care, de=i istoria nu pomene=te,
tradi\ia ne spune c[ se nume=te astfel de pe numele unei
prin\ese române, care sc[pase de o naval[ du=m[neasc[ ]n vârful
lui, unde, f[când =an\uri =i baterii, se ap[r[ cu slugile sale; ruinele
politiei Cotnarii, unde un domn 1 a ]ntemeiat o universitate vestit[
pe acele vremi; dou[ biserici, una ortodox[, alta catolic[, zidit[
de doi prin\i români; beciuri gigantice, pre care, oricât s-a ]ncercat
ciocanul vandalilor, tot nu le-a putut ]nc[ surpa de tot; Dumbrava-
Ro=ie, fapt[ barbar[ =i mare a unui mare domn 2 , care, ca s[ las[
un monument fieros a viteziei sale, ]njug[ le=ii la plug =i sem[n[
o ]ntreag[ câmpie cu ghind[. Ghinda a produs stejari uria=i =i,
când vântul clatin[ frunzele lor, se aude un gem[t tânguios ca ]n
p[durea Dodonii. Mai ]ncolo, vezi un istm de p[mânt, numit Podul
de lut, care une=te dou[ pr[p[stii =i al[turea un izvor ce se cheam[
Fântâna cerbului.
}n locul acesta a fost t[iat bravul Dragomir, care cutezase a se
]namora cu fiica lui Radu Mihne, pâng[rind cu plebea lui sângele
patrician =.a., =.a.
1
Iacov.
2
+tefan.

Negru pe alb
119
Toate aceste vechi r[m[=i\e a gloriei str[mo=e=ti, f[cute pe
m[sura oamenilor mari =i pe care noi, mirmidoni degenera\i, nu
le putem nici pre\ui, nici ]n\elege, le vizitam c[l[uzit de un b[trân
mazil din Cotnari, la care tr[sesem la gazd[.
— Nu =tii care e balta unde au pierit atâta c[l[rime le=easc[
]n vremea domnului Constantin Cantemir am ]ntrebat pre
c[l[uzul meu.
— N-a fost niciodat[ balt[, ci numai un loc hleios, plin de
mla=tine, colo devale.
— Unde mi se ]nglodaser[ ro\ile tr[surii
— A=a; =i ]nc[ acum e var[, dar toamna nu e de ]mblat =i le=ii
au venit despre toamn[. }mi spunea tat[l meu c[-i spunea bunul
s[u — care a fost ]n b[t[lia aceea cu c[pitanul Turcule\ — c[
mul\i le=i au pierit aice =i c[ ]mp[ratul lor de necaz mare ]=i b[tea
ulanii cu sabia =i le zicea: “Nadba umirác jak psy”, adec[: “Ru=ine
s[ muri\i ca câinii”.
— Cantemir s-a purtat cu mare minte atunci; el era bun domn.
— Bun =i nu prea. A omorât doi bunatate de boieri, pentru
c[-i da pe foaie =i nu-l lasa s[-=i fac[ mendrele; dar a=a a fost de
când e \ara noastr[. Dreptul ]mbl[ totdauna cu capul spart.
— Poate; ]ns[ mi se pare, mo=ule, c[ nu pre ave\i dreptate a v[
plânge tot de domni =i nu =i de boierii care ]ncungiur[ pre domni.
— Acei doi pre care i-a t[iat nu-l sf[tuiau de r[u. }i ziceau
numai: “M[ria-ta, mai des cu paharul =i mai rar cu birul, c[ nu
poate \ara”. E, cine-i asculta!
— Miron logof[tul =i Velicicu hatmanul erau prieteni lui
Cantemir. El nu i-ar fi omorât de nu l-ar fi ]ndemnat ministrul
s[u Iordache Roset visternicul =i Cantemir a plâns mult c-a f[cut
a=a p[cat. Judecând deci c[ =i domnitorii au sl[biciunile lor ca =i
ceilal\i oameni, trebuie a osândi pe sfetnicul ce-l ]mpinse la asta.
— Poate c[ ai cuvânt d-ta. Las-s[ se mânânce lupii ca s[ mai
r[sufle oile. Când au murit boierii aceia, ie=ise =i un cântec care-l
=tia tat[l meu pe de rost; ]l =i pescrisesem eu...

120 Constantin Negruzzi
— M[ rog, caut[-l =i mi-l d[, am strigat.
— Ce s[ faci d-ta cu el Cântecul acesta nu-i f[cut de boieri,
nici pentru boieri. +tii d-ta c[ boier la boier nu-=i face cântec. Corb
la corb nu scoate ochii.
— Fie cum zici, numai d[-mi cântecul.
Ajungând acas[, mazilul mult[ vreme l-a c[utat; ]n sfâr=it, ]ntrun
unghi pe poli\[, g[sind un ghizdan vechi, ]l deschise =i, dintrun
smoc de t[rf[loage de mo=ie (care-l s[r[ciser[ de tot cu
judec[\ile), scoase o hârtie afumat[ pe care mi-a dat-o.
Cetindu-o, m-am ]ncredin\at c[ oamenii de pe atunci nu scriau
mai r[u decât acum.
M-am pus de l-am pescris ]ntocmai dupre a mo=neagului:
CÂNTEC
Cantemir era un domn
Altfel pre de treab[ om,
Numai \ara cam pr[da.
Boierii, v[zând a=a,
}i zicea: “M[ria-ta!
Cu paharul ]ndese=te,
Dar cu birul mai r[re=te”.
Domnul la mas[-i poftea
+i cu cotnar ]i cinstea,
P[n[ ce ]i ]mb[ta.
Boierii când ]nchina
}i zicea: “M[ria-ta!
Cu paharul ]ndese=te,
Dar cu birul mai r[re=te”.
El ]ns[ nu-i auzea,
Mânca, bea =i j[cuia,
+i-n seam[ nu le baga.

Negru pe alb
Boierii se sup[ra
+i-i zicea:”M[ria-ta!
Cu paharul ]ndese=te,
Dar cu birul mai r[re=te”.
}ntr-o zi s-au adunat
+-au f[cut ]ntre ei sfat,
Când la divan i-a chema
Pe norod a judeca,
S[-i zic[: “M[ria-ta!
Cu paharul ]ndese=te,
Dar cu birul mai r[re=te”.
Domnul dac[ au v[zut
C[ de =ag[ s-au trecut,
+i c[ vor a-l d[r[ma,
C[ci boierii nu-nceta
A-i zice: “M[ria-ta!
Cu paharul ]ndese=te,
Dar cu birul mai r[re=te”,
Foarte mult s-au mâniat;
Pre doi din ei i-au t[iat.
Ca doar de ei va sc[pa,
+i nu-i va mai asculta
Zicându-i: “M[ria-ta!
Cu paharul ]ndese=te,
Dar cu birul mai r[re=te”.
Ei la moarte se ducea
Veseli, vorbea =i râdea,
Fric[ nicicum ar[ta,
+i-n gura mare striga:
“Ien auzi, m[ria-ta!
121

122 Constantin Negruzzi
Cu paharul ]ndese=te,
Dar cu birul mai r[re=te”.
Spun c[ cum i-au omorât,
Pe loc domnul s-au c[it,
C[ci ]ndat[ ce-nopta,
Amândoi i s-arata
+i-i zicea: “M[ria-ta!
Cu paharul ]ndese=te,
Dar cu birul mai r[re=te”.
Pe la schituri, seh[strii,
Au dat multe liturghii,
C[ doar ]i va ]mp[ca:
Dar prin somn tot ]i visa
Zicându-i: “M[ria-ta!
Cu paharul ]ndese=te,
Dar cu birul mai r[re=te”.
Neavând nicicum ragaz,
De ciud[ =i de necaz,
Muri ]n[l\imea-sa.
Norodul ]l ]ngropa
Zicându-i: “M[ria-ta!
Cu paharul ]ndese=te,
Dar cu birul mai r[re=te”.

III
POEZIE

CUPRINS
POTOPUL
}n ziua aceea s-au desf[cut toate izvoarele
adâncului, =i jgheaburile cerului s-au deschis.
Facere, cap.7
Negur-amenin\[toare orizonul ]nv[lise,
Iar prin n[du=itul aer vântul ager vâjia,
Dup[ nouri gro=i =i negri soarele-acum asfin\ise,
+i scaldat[-n sânge luna ]n prejma lui r[s[rea.
Iat[ mare ]ntuneric preste univers se las[,
+i grozavul ceresc tunet ]ncepu a bubui,
Tot p[mântul se cl[te=te; marea din matca sa ias[;
Preste lumea vinovat[ n[v[lind a se l[\i.
Bolta cerului se sparge subt a apei greutate,
Ploaia se arunc[ râuri ca pe gura unui scoc,
Sate, târguri =i ora=e, cet[\i, turnuri ]necate,
Se v[d numai când prin nouri ]=i fac fulgerele loc.
Dumnezeu apuc[-n mân[ palo=ul de r[zbunare,
El e mult-]ndur[torul, dar =i drept-judec[tor,
Vrea s[ pedepseasc[ lumea pentru-a sfintei legi calcare,
+i sume\ul om s[ vad[ c[-i un vierme muritor!
Mun\ii, m[gurile nalte sta subt ap[ ]ngropate,
Undele sp[imânt[toare preste ele s-arunca;

Negru pe alb
Numai a unei stânci cre=tet prin talazele turbate
Precum un uria= stra=nic din adâncuri s-ar[ta.
125
V[lm[=al[ zgomotoas[ ocolea coastele sale,
Pre care apele negre cu pornire le izbea;
Omenirea ]mpregiuru-i scotea \ipete de jale,
Nevoindu-se cu sil[ s[ se urce p[n-la ea.
O, ce r[cnete grozave! ce amar[ suspinare!
Dar moartea plutind pe valuri glasul lor nu asculta,
Ea venea =i preste dân=ii ap[sând recile-i gheare,
}n noianul pr[p[dirii f[r[ mil[-i cufunda.
Acolo un crac de munte se dezghin[ cu pornire,
Pr[v[lindu-se cu vuiet ]n talazul r[zvr[tit,
Tic[lo=ii ce pe dânsul sta cuprin=i de ]ngrozire,
Cad cu el — moartea-i a=teapt[ — undele i-au coperit!
Mai ]ncoaci un =iroi iute pe un tân[r fiiu cuprinde,
Când s[rmanul vrea s[ scape pe al s[u tat[ b[trân,
+i s[ duc[ mai departe unde apa nu se-ntinde,
Pe maic[-sa care \ine fr[\iorul lui la sân.
Nu e mijloc de sc[pare de a Domnului urgie,
Pretutindini este moarte, pretutindini ocean,
Numai stânca uria=[ se ]nal\[ cu mândrie,
Ar[tându-=i golul cre=tet preste groaznicul noian.
P-acea mare ]n[l\ime singuri doi tineri sc[par[,
Ginga=a fat[ Selmina =-amorezul s[u iubit,
Ei v[d moartea cum spre dân=ii se apropie amar[,
Mul\[mi\i c[ =i atunce soarta nu i-au desp[r\it.

126 Constantin Negruzzi
Amândoi au r[mas singuri din grozavnica pierire,
Cungiura\i de negre ape, d-acel vifor furios;
Ploaia preste ei se vars[ ca =iroiul ]n pornire,
Clocotesc fierbând deasupra tunetele fioros.
Iar prin latul ]ntuneric ce se-ntinde pe t[rie
Când de când br[zduind cerul fulgerul scânteitor,
Preste undele muginde le-ar[ta cu groz[vie
Cum plutea ca ni=te plaghii le=ile fra\ilor lor.
A Selminei line lacrimi cu ploaia amestecate
Se pr[val ca dou[ râuri pe-ovilit[ fa\a sa,
Inima-i din loc s[rit[ de abia ceva se bate,
Ca s-arate c[ via\[ ]n ea ]nc[ mai era.
Ca o floare ]ncujbat[ d-a criv[\ului suflare,
Se lipe=te lâng[ pieptul pre scumpului ei Edvin,
+i privindu-l mult[ vreme, cu o lung[-mbr[\o=are
}n sfâr=it astfel gr[ie=te, slobozind un slab suspin:
“Nu ne-a mai r[mas, Edvine, de n[dejde nici o raz[,
A sosit a vie\ii noastre sfâr=itul ]ngrozitor,
Prive=te cum sluta moarte c[tr[ noi ]nainteaz[!
O, durere-a desp[r\irei! O, al nostru trist amor!
Ah! care din aste valuri, unelte-a mor\ii cumplite,
Care e acel ce soarta pentru noi l-a hot[rât
Pu\inele mele zile iat[-le de-acum sfâr=ite!
Sprijine=te-m[ ]n bra\e-\i, s[ mor l-al t[u sân iubit.
}n curând a s[ soseasc[ mâna mor\ii cea de ghea\[
+i de draga ta Selmin[ s[ s-ating[-nfiorat,

Negru pe alb
S[ m[ ia de lâng[ tine, de lâng[ scumpa mea via\[
Ca s-afunde ]n adâncuri un suflet nevinovat!...”
127
}n fiorii sp[imânt[rii le=in[ tân[ra fat[,
Undoioasele ei coame viforul le-nv[luia;
Sem[na ca o ml[di\[ de-un vânt ager sf[r[mat[.
+i — furtuna nu-ncetase, =i apa se tot suia!
}n a sale slabe bra\e Edvin strâns la piept o \ine,
C[utând s[ o ]nvie cu-al s[u rece s[rutat;
Nu gânde=te la pieirea ce era pe lâng[ sine.
Lumea, viforul, potopul, via\[, moarte a uitat.
Nimic alt[ el nu vede decât pe-a sa mult-iubit[
+i-n vederea ast[ trist[ ]n inima lui sim\ind
O durere mult mai crud[ decât moartea cea cumplit[,
Fa\a ei muiat[-n lacrimi o s[rut[ suspinând,
Zicând: “Draga mea Selmin[! ah! rogu-te, te treze=te,
Fie-\i mil[, o pre-dulce, de-al meu plâns, de-al meu oftat,
Mai deschide ochi=orii, pe iubitul t[u prive=te!
Ah! al t[u sufle\el poate c[tr[ ceruri a zburat!”...
De-a iubitului s[u lacrimi =i duioas[ s[rutare
Se de=teapt[ biata fat[ din acel le=inat greu,
+i-n[l\ând spre ceruri ochii, c-o adânc[ suspinare
Zice: “Oh, cât e de mare mânia lui Dumnezeu!
O, tu sfânt[, prea-]nalt[, fiin\[ misterioas[!
Tu care ai locuin\[ ]n acest cer ]nfocat,
Dumnezeule cumplite! de ce mâna-\i mânioas[
Preste noi nenoroci\ii cu urgie-ai ap[sat

128 Constantin Negruzzi
Care fu a noastr[ vina, prea-puternice-mp[rate!
De vrei s[ ne pierzi cu lumea care \ie a gre=it
Au doar sunt atât de grele =i mari a noastre p[cate
}ns[ noi n-am f[cut alt[ decât numai ne-am iubit.
Oh! cât e=ti de stra=nic, Doamne, ]n a ta dreapt[ mânie,
Cât d-amar este paharul ce-l bem ]n acest minut!...
Ah! din mintea mea nu ias[ acel ceas de groz[vie
Când ]n undele turbate pe-al meu tat[ am v[zut.
Cum se lupta ]mpotriva ]nviforatelor ape,
Nevoindu-s[ s[ poat[ p[n-la noi a se urca,
+i v[zând c[ nu-i r[mâne vro n[dejde ca s[ scape
}ntinses-a sale bra\e spre-a m[ binecuvânta;
Când deodat[ preste dânsul c[zând valul cu pornire
+i d-aceast[ de pe urm[ mâng[iere m-a lipsit;
}ns[, scumpule Edvine, oricare nenorocire
A= uita fiind cu tine, vie\uind cu-al meu iubit...
Dar ce poate face omul ]mpotriva voiei sfinte
Cine poate ]n\elege scopul ei acel ascuns
Iart[ cârtirile noastre, Dumnezeule p[rinte!
C[ci ele scap dintr-un suflet ce durerea l-a p[truns.”
Edvin sprijinea ]n bra\e p-a lui scump[ amorez[
Ce de silnica suflare a furtunii s-alignea,
C[uta nenorocitul ca s[ o ]mb[rb[tez[,
S[-i astâmpere durerea, =i aceste ]i zicea:
“Draga mea! Nici o fiin\[ pe lume nu mai tr[ie=te,
Din ob=teasca pr[p[dire nici un om n-a mai r[mas,

Negru pe alb
Numai noi mai viem ]nc[, dar =i pentru noi sose=te
Moartea s[ ne-mbr[\o=ez[ ]n acest amarnic ceas.
129
Cum a rou[i pic[tur[ soarele de diminea\[
O usuc[ =i o scurge, ca =i când nu ar mai fi,
Astfel, scumpa mea Selmin[, fu =i trista noastr[ via\[,
Se usc[ precum =i roua, =i cât =i dânsa tr[i.
Dumnezeu acest puternic, a c[rui suntem lucrare,
Pedepse=te pe dreptate pe omul cel vinovat;
El ne-au f[cut, el ne pierde. — S[ ne plec[m cu r[bdare,
Neuitând c[ el de este drept, e =i mult-]ndurat —
Ca un st[pân =i p[rinte ceart[, dar =i miluie=te,
Pentru noi, a sa zidire, ]ngrijire va avea,
El o vecinic[ via\[ ]n ceruri ne preg[te=te.” —
+i — furtuna nu-ncetase, =i apa se tot suia!...
De cuvintele acestea Selmina ]ncuragiat[,
Sim\i o nou[ putere ]nc[lzind sufletul s[u,
C[tr[ cer cu duio=ie ochii mai r[dic-o dat[
Zicând: “L[udat s[ fie numele lui Dumnezeu!
De-acum poate sosi moartea, ea nicicum m[ ]ngroze=te,
C[ci ]ncai mor mul\[mit[ lâng[ scumpul meu iubit...”
Vorbind ]nc[, iat[ apa preste dân=ii n[v[le=te;
Valurile-acoperindu-i ]n adânc i-au ]nghi\it.
1837, noiemv.

130 Constantin Negruzzi
MELANCOLIA
O puternic[ plecare ce nu rabd[-mpotrivire
M[ ]ndeamn[ s[ cânt ast[zi acea tân[r[ sim\ire
Ce-n singur[tate numai ]=i are loca=ul seu,
Dar ceresc trimis ]n lume din sânul lui Dumnezeu.
Fie ca aceste versuri ce curând vor fi uitate
S[ aduc[ alinare vrunor inimi ]ntristate,
+i resfirând pe-a lor cale ni=te nemernice flori,
S[ le-mpr[=tie necazul =-ai sup[r[rilor nori;
C[ci pl[cerile sunt multe care vin din bucurie,
}ns[ nu pu\ine are =i dulcea melancolie;
+-un om sim\itor alege, decât agere cl[tiri,
Pe ale melancoliei lini=titele uimiri.
}l prive=ti c[tând s[ afle ]n al artelor loca=e
Nu icoane renumite, pomeniri mândre, trufa=e,
Ci tabloul melanholic unde-un june-amorezat
St[ j[lind pe str[ini \[rmuri de iubita-i dep[rtat;
Sau un tân[r ce suspin[ ]ntru-o singur[tate,
Suferind pentru-a sa \ar[, pentru drept =i libertate.
Câte ori a zilei raz[ ]l g[se=te ]nc[ treaz,
Adâncit ]n reverie =i cu lacrimi pe obraz!
Câte ori petrece noaptea absorbit ]ntru gândirea
Unui fulger de n[dejde ce-i menise fericirea,
Cugetând la suvenirea unor dulci ]mbr[\o=eri,
Uitând via\a =-ale lumii minciunoasele pl[ceri!
Ah! Amorul e virtute pentru cine-l pre\uie=te,
Pentru cel care ]l simte, =i din inim[ iube=te!
Fericit cine-l cunoa=te! fericit cine-l sim\i!
Iat[ lina prim[var[ ]ncepu a ne zâmbi;
Mii de flori ]nsmalt[ câmpul r[v[rsând a lor miroase,
Iar zefirii pintre frunze cu-a lor aripi r[coroase
R[spândesc un dulce sunet pe natur[-nveselind,
CUPRINS

Negru pe alb
131
+i la glasul lor f[ptura se resimte ]nviind.
Dar decât acel lux mare a naturii ]nflorite
Prefer[m mai bine umbra celor r[diuri lini=tite;
Acolo ]n ]ncântare sub frunzi=ul nep[truns,
Inima ]=i dezv[le=te simtimentul s[u ascuns.
Când copaci plecând asupr[-\i a lor frunte despletit[
}\i ]ntov[r[=esc pa=ii pe-o carare mult iubit[;
Când zefirul care-n =esuri de abia r[sufl[ lin,
Pintre frunze se aude ca un gem[t de suspin;
Toate chem la reverie, toate plec la ]ndurare,
+i-n r[coarea acea dulce inim-afl[ stâmp[rare.
C[ci condus[ de natur[ spre mai tinere gândiri,
Cu pl[cere-=i aminte=te trecutele suferiri.
Vezi p[râul acest trândav, sc[ldând paji=tea cea verde,
Cum prin flori trufa= se primbl[, =i subt arce verzi
se pierde
Valul s[u pare c[ poart[ lacrimi limpezi =i oft[ri,
}ndemnând cu-a sa murmur[ la duioase cuget[ri;
Lâng[ el o mândr[ salce cu lungi ramuri atârnate
}=i ]mplânt-]ntr-a lui ape cosi\ele-i resfirate;
Acea und[ gem[toare, acel arbure j[lind
Parc[ sunt doi juni prieteni ce, al nostru chin privind,
Se ]ndur l-a noastre patimi, la a noastr[ grea durere,
+i ne-aduc prin a lor fream[t o pl[cut[ mâng[iere;
Noi iubind comp[timirea ce ei vor a ne-ar[ta,
Afl[m vie mul\[mire lâng[ dân=ii a ofta.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
S-ascult[m, ce se aude Ce nou glas r[sun[ oare
A dumbr[vii cânt[rea\[, ginga=a privighetoare,
Prin accente iscusite r[diul tot a ]ncântat;
Ascultând-o simt c[-n sine-mi un nou ce s-a de=teptat.
Cât iubesc s[-mi opresc pa=ii subt umbra de desf[tare

132 Constantin Negruzzi
Unde cade ]n suspine a ei jalnic[ cântare!
Gânditor =i dat cu totul s-aud dulcele ei glas,
Sub copaciul acest mândru ]n uimire am r[mas,
Nu bag seam[ c[ deasupr[-mi vijelie se stârne=te,
Sau c[ soarele apune, ori c[ tunetul vuie=te,
+i c-a zilei luminare de pe cer acum s-a stâns;
Simt a ei durere numai, ascult numai al ei plâns,
Dar t[cu — nu mai r[sun[ tânguioasa-i melodie,
Eu stau ]nc[, ascult ]nc[ cuprins de melancolie.
Steaua zilei ostene=te tânjitoarele-mi vederi;
Ochiul meu muiat ]n lacrimi afl[ mai multe pl[ceri
Când pe nori d-azur =i aur c[utând se obose=te
Lumina ce nu se vede, dar tot ]nc[ se sim\e=te:
Ziua ast[ care moare, noaptea care s-a ]ntins,
Umbra cea misterioas[ ce p[durile-a ]ncins,
Dulcea paserei cântare ce treptat se mic=ureaz[,
Trandafirul ce s-ascunde, râul care murmureaz[,
+esul, câmpii ce de umbr[ peste tot s-au ]nv[lit,
R[coreala ce r[vars[ un v[zduh ]mb[ls[mit,
Luna gale=[ ce-ncepe s[ se nal\e cu trufie,
Ar[tându-=i printre neguri a sa frunte argintie,
Linul zuzet ce din ap[ se r[dic[ cu amor,
A nemernicei bufni\e cântecul ]ngrozitor,
Aduc mult[ alinare la a inimii durere,
+i sub v[lul s[u natura are-o mai vie pl[cere.
Toamna ve=ted[ =i trist[ are iar[=i frumuse\i
Ca =i omul ce ajunse ale vrâstei c[runte\i.
Când din v[i cu turb[ciune achilonul se r[dic[,
+i când frunza-ng[lbenit[ l-ai copacilor trunchi pic[,
Muritorul melancolic v[zând natura murind,
La al s[u iubit prieten departe de el gândind,
Afl[-o crud[ mul\[mire ]n a firei dezbracare,
C[ci frumoasa prim[var[ ]nfrunta a sa-ntristare;

Negru pe alb
}ns[ toamna suferind[ potrivit[ cu-al s[u chin
E un leac l-a lui durere, un p[rta= l-al s[u suspin.
Acel =es, acea dumbrav[ =i colnicele cernite
}l privesc, =i de-a lui jale parc[-s =i ele mâhnite.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cât iubesc printre ruine s[ m[ primblu-adeseori,
Monumente p[r[site a c[ror locuitori
F[ceau lumea s[ r[sune de-a lor fapte l[udate,
Trei lucruri iubind ]n via\[, onor, glorie, dreptate.
Dar pierir-acum eroii, =i ai lor urma=i mi=ei,
Interesul au pova\[ =i-nvr[jbirea ]ntre ei! —
Nu mai sunt! — A lor cenu=[ ce-n v[zduh fu aruncat[
De fii corci =i f[r[ cuget cu dispre\ este c[lcat[!
Ah! curând sosi-va vremea tic[lo=ii a sim\i
}n ce râp[ egoismul are a-i pr[p[stui!...
Cugetând la vechi eroii, =i privind a lor morminte
De Saturn desfigurate, ]mi aduc ades aminte
Cât de mari au fost odat[, câte neamuri au ]nvins,
+i simt ochi-mi c[ se ]mplu de un patriotic plâns.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
V[d o veche monastire, sfânt azil de poc[in\[,
Unde nevinov[\ia ]=i aleas[ locuin\[.
Al aramei tristul sunet gândul meu a de=teptat,
Spre loca=ul mântuirii pa=ii mei a ]ndreptat.
}n aceste ziduri sfinte unde Domnul se m[re=te,
P[c[tosul alinare con=tiin\ei lui g[se=te;
Aici suflete viteze, p[r[sind a lumii greu,
}=i petrec restul vie\ii l[udând pre Dumnezeu.
Gândul lor fugind din lume este numai vecinicia,
Când ]i v[d, un nou pre\ are ]n ochi-mi melancolia,
Judecând c[-n lumea asta ne e dat s[ suferim...
133

134 Constantin Negruzzi
Unde sunt Unde m[ aflu — Lâng[-un jalnic
\interim!
Ce cucernic[ privire! Ce icoan-]navu\it[!
Câte gânduri mâng[ioase pentr-o inim[ r[nit[!
}ns-aice nu se vede nici un falnic mausoleu,
Care s[ ]nveciniceasc[ pomenirea vrunui reu;
Nu, nici marmur[, nici aur, nici aram[ se z[re=te,
Pe-a saracilor morminte numai iarb[ verde cre=te.
Te salut, loca= cucernic s[rmanului muncitor,
Care-a fost toat[ via\a statului folositor!
Te salut! pentru c[ traiu-i pururea ]n asuprire,
De abia aice afl[ o adânc[ lini=tire;
Cu respect =i duio=ie m[ ]nchin astui mormânt...
Patriot a fost acesta, de folos l-al s[u p[mânt.
Nu un trântor ce ]n via\[ numai r[u =tiu a face
+i din a \[rii lui sânge s[ se-ngra=e-n bun[ pace.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Aurora se ive=te vestitoarea dimine\ii.
Alt[ zi — Luna s-ascunde — Un nou pas pe calea vie\ii!
1838, septemv.
GELOZIE
+tii, drag[, pentru ce când te v[d, m[ mâhnesc
+tii pentru ce ades când mai mult te privesc,
M[ vezi posomorât, =i ne-ncetat oftez,
Când tu m[-mbr[\o=ezi, eu tac =i m[-ntristez
Când tu credin\[-mi juri, =i-mi dai ]ncredin\[ri
De cel mai dulce-amor, r[spund prin suspin[ri
CUPRINS

Negru pe alb
+tii pentru ce — Ba nu. — Ah! trebui s[ \i-o spun.
Destul e de când chin ]n sufletu-mi adun!
}n inim[-mi s-a-nfipt un ghimpe veninos,
+i p[timesc, =i v[d, =i simt c[ sunt gelos!
Când ]mi ]nchipuiesc c[ numai Dumnezeu
Fu-n stare a crea un suflet ca al t[u,
Când =tiu c[ n-a mai fost nici poate a mai fi
Ca tine pe p[mânt s[ poat[ a iubi,
M[ tem de orice om se-ntâmpl[ de-ntâlnesc
S[ nu-\i zic[ cumva cuvântul: te iubesc!
Cunosc c[ m[ iube=ti, o v[d ne]ncetat,
Dar oare n-ai avut vrun alt amorezat
Noaptea când toate dorm, vrodat[ n-ai gândit
La altul careva ce iar[=i te-a iubit
Când luna str[lucind s[lteaz[ pintre nori,
+-un grier r[gu=at cânt[ ascuns prin flori,
Nu-\i la=i capul ades plecat pe mâna ta,
+-aminte nu-\i aduci atunci de cineva
Vrun ideal prin somn, spune-mi, nu ai visat,
+i dup[ acel vis cumva n-ai suspinat
Tu-mi zici c[ m[ iube=ti c-un dulce blând surâs,
Dar oare-acest cuvânt la altul nu l-ai zis
+tiu c[ nu pot tr[i f[r[ al t[u amor,
Dar sunt gelos, gelos! =i simt c[ o s[ mor!
1839, mai.
135

136 Constantin Negruzzi
LA M***
Cât e de crud, s[ te-afli ]ntre ai t[i str[in!
Copil[ tineric[, frumoas[ ca pl[cerea,
De ce voie=ti s[ afli cumplitul meu necaz
Ah! numai aste lacrimi ]mi pot curma durerea.
Când vin ca roua dulce de-nund[-al meu obraz.
}ntrebi care e chinul ce darm[-a mea junie
De ce privirea-mi trist[ se pleac[ spre p[mânt
Amara mea durere, ah! nime nu o =tie,
+i nime nu va =ti-o p[n-voi intra-n mormânt.
O inim[ ce simte e vrednic[ de jale,
Ca floarea cea pl[pând[ ce cre=te pe-un \[rm sec,
A patimilor vifor uscând frunzele sale,
O las[ ve=tezit[ de-o calc[ to\i câ\i trec.
Nici ura, nici amorul, nici lumea-n=el[toare
Ce ne-ncetat m-adap[ cu fiere =i venin,
Nu pot s[ fac[ alt[ decât s[ m[ omoare.
Dar ]ns[... nu-s aceste ce-mping al meu suspin.
Aceea care trista-mi via\[-noureaz[,
E un secret ce zace ]n inim[-mi ascuns,
Iar raza bucuriei ]n veci nu-l lumineaz[,
+i dulcea mâng[iere ]n ea nu a p[truns.
. . . . . . . . . . . . . . . . .
De n-a= fi sim\it poate a= fi =i eu ]n lume
Asemene cu al\ii ce au al ei favor,
CUPRINS
Eliad, Visul

Negru pe alb
Ce orbi de fumul slavei ]=i cump[r[ un nume
Vânzându-=i con=tiin\a =i Dumnezeul lor.
137
Eu nu am fost ca dân=ii, de-aceea-n suferin\[
Petrec, lipsit de toate pl[cerile lume=ti,
Dar cugetul ]mi spune c[ n-oi avea c[in\[,
C-am fost =i eu unealt[ la rele omene=ti.
Via\a-mi negurat[ tu po\i s-o faci senin[,
Copil[ tineric[, cu ]ngrijirea ta;
Când v[d ochii t[i umezi, zâmbirea ta cea lin[,
A= vrea — de-ar fi putin\[ — durerea-mi a uita.
+i toate-mi par frumoase, s[ fiu numai cu tine,
Dumbrava, râul, câmpul, azurul cel ceresc.
Când seara luna iese, =i tu e=ti lâng[ mine,
Mai mare fericire pe lume nu doresc.
Dar — nu-ntreba pricina ce darm-a mea junie,
De ce privirea-mi trist[ se pleac[ spre p[mânt;
Amara mea durere, ah, nime nu o =tie,
+i nime nu v-a =ti-o p[n-voi intra-n mormânt!
1839, august
CUPRINS
MAR+UL LUI DRAGO+
(Doin[)
Azi este s[rb[toare!
Români, s[ ne gr[bim,
}n =es la vân[toare
Pe Drago= s[-nso\im.

138 Constantin Negruzzi
Griji\i armele voastre,
Curând s[ alerg[m,
Din locurile noastre
Ho\i, feare s-alung[m.
Doin[! Doini\[!
Zân[ pl[vi\[!
Vino cu noi;
Tu ne scute=te,
+i ne fere=te
De-orice nevoi.
Optzeci de oi despoaie,
+i prin frig[ri le pun;
De surle, de cimpoaie
P[durile r[sun.
Vitezii se a=eaz[
Pe lâng-un mare foc
+i Drago= osp[teaz[
Cu dân=ii la un loc.
Doin[! Doini\[!
Zân[ pl[vi\[!
Vino cu noi;
Tu ne scute=te,
Tu ne fere=te
De-orice nevoi.
Sunt gata, stau cu to\ii
S[ plece la izbânzi,
Ca s[-ntireasc[ ho\ii,
S[ capete dobânzi.
Drago= merge nainte
Pe-un cal cu ager curs,

Negru pe alb
El preste-mbr[c[minte
Poart[-o piele de urs.
Doin[! Doini\[!
Zân[ pl[vi\[!
Vino cu noi;
Tu ne scute=te,
+i ne fere=te
De-orice nevoi.
Veseli de sârg pornir[
Românii mult voinici,
Ca lan\ul ce ]n=ir[
Pe-a plaiului potici.
Nevestele cu jale
Privindu-i, l[cr[mând:
}i auzeau la vale
Cum se cobor cântând:
Doin[! Doini\[!
Zân[ pl[vi\[!
Vino cu noi;
Tu ne scute=te,
+i ne fere=te
De-orice nevoi.
1848, mai
DOIN{ NOU{
De când eram ]nc[ mic,
Doina =tiu, =i Doina zic,
C[ci românul, cât tr[ie=te,
Tot cu Doina se mândre=te.
Eu cu Doina m[ pl[tesc
139
CUPRINS

140 Constantin Negruzzi
De bir =i de boieresc;
Boii mei când aud Doin[,
Ar[ \elin[ =i moin[,
+i ]mi sam[n cel ogor,
Cântând Doinele cu dor.
Iar de aud vreo feti\[
Cântând Doina-n poieni\[,
Alerg fuga de-o g[sesc,
+i de Doina ]i vorbesc.
Ea m-ascult[ bucuroas[,
C[ci ]i mândr[ =i frumoas[,
+i-mi zice c[ m-a iubi,
Dac[ Doina i-oi vorbi.
V[ spun drept, orice mi-\i face,
Doina =tiu =i Doina-mi place.
EU SUNT ROMÂN...
(Cântec)
Fran\ez, neam\, rus, ce firea te-a f[cut,
P[mântul t[u e bine-a nu uita;
Oricui e drag locul ce l-a n[scut.
Eu, fra\ii mei, oriunde-oi c[uta,
Nu mai g[sesc ca dulcea Românie,
De-o =i hulesc câ\i se hr[nesc ]n ea
Corci venitici. Dar oricum va fi, fie,
Eu sunt român, =i-mi place \ara mea.
Laud[ mul\i pe fran\ezul voios,
Pe mândrul rus, pe neam\ul regulat,
La dân=ii, spun, c[-i bine =i frumos;
CUPRINS

Negru pe alb
Dar, fra\ii mei, eu oricât am ]mblat
Pe drumuri lungi cu =ine ferecate,
Nu m[-nvoiam; =i vre\i s[ =ti\i de ce
Pentru c[-mi plac =oselele stricate.
Eu sunt român, mi-e drag[ \ara mea.
Str[ine \[ri ]mi place-ades s[ v[d,
Dar sunt s[tul lumea de-a colinda;
}n \ara mea de-acuma voi s[ =[d;
C[ci, fra\ii mei, oriunde voi ]mbla,
N-o s[ g[sesc acea bun[ primire
Ce m-am deprins ]n \ar[-mi a videa;
+i ]n str[ini e rece g[zduire!
Eu sunt român, mi-e drag[ \ara mea.
Tân[r eram =i s[rutam cu-amor
C[priii ochi zburdatecei Dridri.
Ea m[ vându! =i eu voiam s[ mor,
Când m[-ntâlni o blond[ milady.
Dragostea ei sc[p[ a mele zile,
Dar m[-nghe\a, =i m[-nc[lzi abia
Dulcele-amor româncelor copile...
Eu sunt român, ]mi place \ara mea.
La mas[ beau adese vin str[in,
Tocai, bordo, =ampanie iubesc,
Iar mai ales prefer vinul de Rin,
Dac[ nu am cotnar =i odobesc;
Când ]ns[ am, de=ert pline pahare,
Apoi ]ncep s[ cânt vreo manea,
+i sunt tot beat cât \in zilele-amare!
Eu sunt român, mi-e drag[ \ara mea!
1853, august
141

142 Constantin Negruzzi
+ALUL NEGRU
(Traduc\ie)
La =alul cel negru m[ uit ]n t[cere
+i sufletu-mi rece e nemâng[iat,
Pentru c[ de jale, de chin =i durere
Este sf[=iat!
Eu ast[zi la lume a spune voiesc,
Din care pricin[ cumplit p[timesc.
Când eram mai tân[r iubeam cu dulcea\[
O ginga=[ greac[ cu p[rul frumos,
Cu negre sprincene, cu rum[n[ fa\[
+i trup ml[dios;
C[ci atunce lesne ]n amor credeam,
+i am[r[ciunea-i ]nc[ n-o =tiam.
Iscusita fat[ cu a sa iubire,
Cu-a ei c[t[tur[ ce ]nfl[c[ra,
Singurul meu bine, =-a mea fericire
Pe lume era.
Dar statornicie este pe p[mânt...
Credin\a e vorb[, amorul cuvânt!
}ntr-una din zile, poftisem la mas[
Câ\iva buni prieteni, cu care vorbind
M[ sim\eam ferice, la greaca frumoas[
Gândul meu fiind.
C[ci de zile negre grij[ nu purtam;
Vro nenorocire nici macar visam.
Iat-un mâr=av jidov vine =i-mi =opte=te:
“Greaca ta, st[pâne, ce-atât o iube=ti,
CUPRINS

Negru pe alb
143

144 Constantin Negruzzi
Te vinde pre tine =i te viclene=te,
Iar tu nici gânde=ti!”
Eu ]i d[dui aur =i ]l bl[st[m[i,
+i pe credinciosu-mi rob atunci chem[i.
Pe calul meu ager s[rii cu gr[bire,
+i l[sându-i frâul ca vântul zburam,
Nu sim\eam durere, nici comp[timire,
Ca piatra eram.
O negur[ ochii ]mi p[injini,
+i ]nghe\ul mor\ei inima-mi slei.
Dar când casa grecei z[rii de departe,
Sl[bi tot curajul =i puterea mea;
Zbor, ajung, descalec rece ca de moarte,
+i intru la ea.
O, vai! o, turbare! o, chin nedescris!
V[z... aievea oare sau e vrun r[u vis
V[zui f[r[delege, v[zui pâng[rire!
Pe-un arman ]n bra\e \inea strâns la sân,
+-a lor buzi lipite ar[tau sim\ire,
Numai prin suspin.
Iute ca un fulger palo=ul am scos...
C-o crunt[ lovire i-am pr[v[lit jos!
Apoi a lor trupuri c[lcând cu turbare,
Priveam a feti\ei chipul cel pl[cut,
Guri\a-i deschis[ cerea s[rutare
+-]ntr-acel minut.
Atunci de pe capu-i =alul am luat,
+-am =ters ]n t[cere fierul sângerat.

Negru pe alb
Tot ]nc[ \iu minte ruga ei duioas[,
+i cum din grumazu-i sânge gâlgâia...
De-acum se sfâr=ir[ greaca cea frumoas[,
+-amoriul cu ea!
De-acum pentru mine zi senin[ nu-i!
Cui s[-mi spun durerea Amor s-ar[t cui
145
Robul lu[ ]mbe trupurile-n spate,
+i-ndat[ ce-a nop\ei umbr[ se ivi,
Merse, =i ]n apa Dun[rei spumate,
El le azvârli.
Ah! cu trupul grecei ]n val ]ngropat,
+-a mea bucurie s-a acufundat!
Nici minut, nici oar[ nu mai am de-atunce
De-amor, de odihn[, ci numai de chin,
Nu mai am ochi negri s[ mai s[rut dulce,
Via\a mea-i suspin!
La =alul cel negru ]n t[cere cat,
+i tristul meu suflet e nemâng[iat!
CUPRINS
PRINCESEI CATINCA CONACHI VOGORIDE
24 ianuarie 1856
Afar[ este vicol, austrul vâjâie=te
+i zguduie coliba s[rmanului lipsit,
El tremur[ =i geme, suspin[ =i hule=te
Palatul de al[turi ce-l vede str[lucit.
“Acolo — el gânde=te — bogatu-n desf[tare
Petrece, d-ale lumei pl[ceri ]ncungiurat!
Nu vede pre s[racul ce pâine macar n-are,
El lipsei =i nevoiei de ceri e condemnat!”

146
A=a nenorocitul cârtea, =i-n desperare
Pleca ]n jos privirea cu jale =i cu dor,
Când iat[ i s-arat[ un ]nger de-ndurare
Ce vine cu gr[bire s[-i deie ajutor.
O! multe ai =ters lacrimi =i mult[ mâng[iere
A dat nenorocirei frumosul t[u ]ndemn!
Fii vesel[, o doamn[! c[ci po\i s-alini durere,
+i po\i de ]ndurare s[ dai un mare semn.
Bogatul =i s[racul te binecuvânteaz[;
Bogatul, c[ci ia pild[ de nobile sim\iri,
S[racul, c[ci prin tine de chin se u=ureaz[,
+i scap[ de a lipsei cumplite suferiri.
APOLOG
P§n metrsn aristsn
Tot timpul care oamenii
Pe lume ]l petrec,
Preste roata Norocului
A se sui se-ntrec;
Iar când acum se bucur[
C[ s-au urcat pe ea,
Gândind s[-=i fac[ mendrele
Precum n[dejduia,
Rotunda roat[ r[pede
Pe schi\e se-nvârti,
+i mândrul poticnindu-se,
Cade cum nu gândi.
Iar omul ce de ra\ie
Se tot c[l[uzi,
+i-n toat[ vremea cump[na
Constantin Negruzzi
CUPRINS

Negru pe alb
}n ori=ice p[zi,
Nu-i pas[ dac[ vifore
Pe lume s-au stârnit,
Vârtejele-ntâmpl[rilor
}l afl[ lini=tit.
El =tie c[ furtunele
Nu pot lung timp \inea,
Curând veni-va soarele
Ce le va-mpr[=tia.
Cunoa=te juc[riile
Vicleanului Noroc,
De-a lui favoruri putrede
Râzând, ]=i bate joc.
Acest fel traiu-i limpede
Se trece lini=tit,
+i când moartea s-apropie
}l afl[ preg[tit.
1857, iulie
147

IV
TEATRU

MUZA DE LA BURDUJ{NI
FARS{ }NTR-UN ACT
CUPRINS
Distribu\ie
Persoane
Actori
Cucoana CALIOPI BUSUIOC . . . . . . . . . . . . . d. Millo
+at. TROHIN, vame= =i amorezat de c-na Caliopi . . . . . N. Teodoru
DR{G{NESCU, nepotul s[u . . . . . . . . . . . . . * * *
TEODORINI, actor român
BARON FLAIMUC
SIGNIOR TURLUPINI
KIR LACHERDOPOLOS
. . . . . . . . . . . . Teodorini
ST{NIC{, b[iet de \[ran, slug[ la c-na Caliopi: . . . . .
Scena se petrece la Burduj[ni, ]n casa c-nei Caliopi
P. Neculau

150 Constantin Negruzzi
SCENA 1
(Teatrul ]nf[\i=eaz[ un salon)
DR{G{NESCU (singur). }n sfâr=it iat[ ziua cea mare...
Of! =i tare-s ]ngrijit! P[n[ aici, slav[ Domnului, toate merg bine.
Cucoana Caliopi a priimit tustrele r[va=ele, =i a r[mas ]ncântat[
de dânsele. A=teapt[ cu cea mai vie ner[bdare vizita pe\itorilor
ei; =i ideea unor izbânde a=a de frumoase o fac rea =i amarnic[
c[tr[ mo=u-meu. Macar de l-ar face s[ se las[ de dânsa!
Când se-ntâmpl[ de se leag[
Amorul de vrun b[trân,
S[ m[ crezi c[ nu-i de =ag[,
Leag[-l de gard =i-i d[ fân.
Toat[ mintea-=i pr[p[de=te
Ca =i bietul mo=ul meu;
St[ricica-=i r[sipe=te
(bis)
+-apoi ]mbl[ teleleu.
SCENA 2
DR{G{NESCU, ST{NIC{, =-apoi TEODORINI
ST{NIC{. Cucona=ule, te-ntreab[.
DR{G{NESCU. Cine
ST{NIC{. Unu cu straie nem\e=ti, care zice c[ vine de la d-
ta =i nu te-o g[sit.
DR{G{NESCU. Nu-l cuno=ti
ST{NIC{. Nu l-am v[zut de când sunt.
DR{G{NESCU. Zi-i s[ intre.
ST{NIC{ (la culise). Poftim ]nuntru, domnule. (Teodorini
intr[.)
DR{G{NESCU. Ce tu e=ti, Teodorine(C[tr[ St[nic[.) Ce
face cuconi\a

Negru pe alb
151
ST{NIC{. S-o pus la taulet[.
DR{G{NESCU. Bine, du-te de-\i caut[ de treab[. (St[nic[
iese.) Avem vreme de vorbit.
TEODORINI. Viu de la tine, mi-au spus c[ e=ti aice, =-am venit
]nadins ca s[-mi dai cele de pe urm[ =tiin\i.
DR{G{NESCU. Tronc! tocma când o s[ ne apuc[m de
treab[! E=ti a=a de struluibatec, ]ncât sunt sigur c-ai uitat tot ce
\-am spus.
TEODORINI. A=a \i se pare Ascult[ dar s[-\i repetez lec\ia
mea. Tu iube=ti pe duduca Anica, fata unui proprietar de aice;
p[rin\ii \-au f[g[duit-o, dac[ mo=u-t[u s-a face danie \ie, dar
mo=u-t[u nu vrea s[ se lege, p[n[ nu s-a ]ncredin\a de vrea sau
ba s[ mearg[ dup[ dânsu c-na Caliopi Busuioc, care-i f[g[duie=te
c[ l-a lua de zece ani acum. Deci, ca s[ dezb[r cu totul pe mo=ut[u,
eu, Teodorini, actor român =i prietinul t[u, am scris trei
r[va=e sus-pomenitei c-ne Busuiocese, ]n care sub trei nume
deos[bite ]i cer de trei ori mâna sa, mâna aceasta ce o a=teapt[
mo=u-t[u de atâta vreme; =i n[dejduiesc c[ voi izbuti ca p[n[ ]n
sear[ s[ aleag[ numita c-n[ Busuioceas[ macar pe unul din
tustrele persoanele ce o s[ reprezentez, de nu pe tustrele.
DR{G{NESCU. Minunat! Ce vrei dar s[ mai =tii
TEODORINI. Vreu s[ =tiu mai l[murit, acea ce tu mi-ai spus
din fug[. De pild[, ce lucru-i ast[ c-n[ Caliopi Busuioc, care de
atâta vreme face s[ suspine inima cea de vame= a mo=u-t[u
DR{G{NESCU. O alc[tuire de toate ridiculele trecute,
prezente =i viitoare, o fat[ b[trân[ =i nebun[ care-=i ]nchipuie=te
c[ nebune=te pe to\i b[rba\ii, =i socoate c[ nu-i po\i zice bun[
diminea\[ f[r[ s[-i faci o declara\ie de amor. Când rea =i nesuferit[,
când simtimental[ =i cochet[, s-aprinde =i se alint[ ca o copil[
brudnic[, =i deodat[ o vezi c[ se arunc[ ]n diserta\ii metafizice =i
]n dispute literare, de n-o mai ]n\[lege nici dracul. Toat[ dorin\a
ei e s-aud[ vorbind de dânsa. }nchipuie=ti-\i c[ se socoate poet[
=i muzicant[, ]ncât bietul târgu=orul nostru geme de versurile =i

152 Constantin Negruzzi
de sonatele ei; de aceea noi to\i o numim Muza de la Burduj[ni.
TEODORINI. Cum dracu mo=u-t[u, un om a=a de rece =i
de flegmatic, s-a ]namorat de dânsa
DR{G{NESCU. O cunoa=te de mult. S-a deprins v[zând-o
]n toate zilele; =-apoi au fost odat[ amândoi tineri; lumea a =i vorbit
multe de dân=ii pe vremea aceea. Vrea pesemne s[-=i r[scumpere
p[catele tinere\ilor.
TEODORINI. Mai are ea niscai resturi de frumuse\[
DR{G{NESCU. Ce are a face O groaz[, frate! orice \-ai
]nchipui e mai pu\in decât cum e ]n fiin\[.
TEODORINI. M[ri, ce spui
DR{G{NESCU. Te-i ]ncredin\a când ]i vide-o.
TEODORINI. Planul meu e gata. Sub numele de neam\ o
s[ atac sim\itatea ei, cochet[ria sa sub acel de italian, =i s-o fac s-o
apuce n[b[d[icile sub acel de grec; las-pe mine, =i haidem acas[
la tine, trebuie s[-mi fi adus costiumele; =i fiindc[ =i casa ta e
chiar al[ture, n-a s[ urmeze z[bav[ ]ntre vizitele mele.
DR{G{NESCU. Toat[ n[dejdea mea-i la tine! (Iese amândoi;
St[nic[ intr[.)
SCENA 3
ST{NIC{ (singur). Iaca, bre! cucona=ii i=tia se duc, parc[
se tem de cuconi\[. Doamne! cât ]i de amarnic[ azi! nimic nu-i
mai place. Am ]nchiet-o de trei ori =i tot s-o rupt sferile, curgea
apa de pe mine; pe urm[ o trebuit s-o v[ruiesc din cap p[n[ ]n
picioare, da ]ncai acu-i alb[ =i ro=[ ca o p[pu=[.
Parc[-i scoas[ din cutie,
Z[u a=a-i de pupuic[,
}ns[ geaba! n-a s[ fie
Niciodat[ frumu=ic[.

Negru pe alb
O feti\[ de la \ar[
N-are-atâte fesfesele,
Se g[te=te la izvoar[
Cu ghioci =i viorele;
Nu ca aste târgove\e
Ce se dau hojma cu hum[,
}ncât seam[n[-a lor fe\e
Vâzdogi b[tute de brum[.
153
Eu nu =tiu de ce nu-=i tocme=te o fat[ ]n cas[ M-o luat pe
mine, pentru c[ m-o crescut =i m-o ]nv[\at carte; zice c[ fetele
]mbl[ dup[ b[ie\i, parc[ b[ie\ii nu ]mbl[ dup[ fete, h[, h[, h[!
Ian s[-i g[tesc benghiurile, =i s[-i pun oglinda la soare ca s[ se
vad[ ghine. Aha! o aud cântând, pesemne s-o schimbat vântul.
Dinioarea era pozn[!
SCENA 4
C-na CALIOPI, ST{NIC{
C-na CALIOPI (cântând).
Azi cu o peti\iune
M-adres[i c[tr[ Amor,
+i-l rug[i cu-ncord[ciune,
S[ astâmpere-al meu dor.
De-a mea trist[ pus[ciune,
Te ]ndur[, zeu de foc!
De nu vrei protest[ciune
S[ ]ntind ]n orice loc.
Azi am compus versurile aceste. Cum ]\i par, St[nic[
ST{NIC{. Frumos, cuconi\[, tare frumos. Cam mult ciune
=i t[ciune.

154 Constantin Negruzzi
CALIOPI. Taci, n[t[r[ule, dac[ nu conprinzi limba cea frumoas[,
=i d[-mi un scaun. (St[nic[ aduce un scaun. ) Nu aice; pune-l
dinaintea oglinzii, prostule! (Se pune jos.) A=a-i c[-s bine, St[nic[
ha! cum ]\i pare! Ce zici de pana asta care am pus-o ]n vârful
capului, a=a-i c[ m[ prinde minunat
ST{NIC{ (]n parte). Parc[-i de cei care joac[ pe frânghie.
CALIOPI. Ce-ai zis
ST{NIC{. Zic c[ tare bine ]\i =ede.
CALIOPI. A=a-i \ine, caut[ aici ]n ridicol =i f[-mi lectura
celor trei bilete, ]n vreme ce eu ]mi voi pune benghiurile.
ST{NIC{. Cuconi\[! D-apoi \i le-am mai cetit de vro trei ori.
CALIOPI. Nu face nimic; nu se satur[ cineva de ceea ce place.
ST{NIC{. De la care s[-ncep
CALIOPI. Fie ori de la care.
ST{NIC{. Iaca a neam\ului.(Cete=te.)
“Cuconi\[,
Mul\i prietini a mele mi-au spus c[ in di gan\e Moldau nu e
nimic mai curioz decât d-ta; =i fiindc[ eu vreu la mine un femee
curioz, purced ast[zi de la Cernovi\ cu aine iudi=e ailvaghen ca
s[ aduc ]n fuga mare inima mea la picioarele d-tale, cu care ih
habe di ere...=.c.l.
Baron Flaimuc”
CALIOPI. +tii c[-i curioz om, germanul acesta treci la al
italianului, stilul lui ]mi place mai mult decât a celorlal\i, se
servirarisarise=te de espresiiuni mai alese. Cete=te, zicu-\i.
ST{NIC{ (cete=te). “Principesa mea!”
CALIOPI (curmându-l). Principesa mea! cât e de gentil, cât
e de galant! s[-\i spun drept, St[nic[, inima mea simte o ne]nvingibil[
at[=[ciune pentru amantul acesta! urmeaz[... Principesa mea!
ST{NIC{. Nu =tiu unde r[m[sesem.
CALIOPI. E, gogomane, la principesa mea!
ST{NIC{ (cete=te). “Principesa mea! De este adev[rat c[
siete corta e gros[...” C-ni\[, parc[ nu-i cinstit lucru ce spune el aice

Negru pe alb
155
CALIOPI. A=a se pare deodat[, dar, s[ vezi, ]nadins o zice;
se cunoa=te c[-i om de gust. Zi ]nainte... S[ vezi cum ]nobileaz[ el
ceea ce spune.
ST{NIC{ (cetind). “C[ siete corta e grosa, precum m-au asigurat
mai multe persoane, m[ jur... Dac[ va fi cu volia d-tale... s[
te ieu de spoz[.” Spuz[ ce va s[ zic[ el cu spuza
CALIOPI. Spoz[, va s[ zic[ so\ie, ne-nv[\atule!
ST{NIC{ (cetind). “De când am speran\[ c[ vei fi mia, nu
mai tr[iesc, mor, am murit! a=a, principesa animei mele!...”
CALIOPI (curmându-l). Auzi tu Nu-s numai principes[
simpl[, sunt principesa animei lui. Ah! m[ ]ncânt[!
ST{NIC{ (cetind). “A=a, principesa animei mele! m[ dau
d-tale cu totul, vei fi zei\a mea...”
CALIOPI (curmându-l). Zei\a sa! ce stil! zei\a sa! un zeu
m[ face p[rta=[ divinit[\ei sale! pare c[ v[z Olimpul, tot ce este
sublim =i mare la poalele tronului meu... zei\a mea! ah, gust
ambroziune, beu nectar! asta m[-mbat[!
ST{NIC{ (cetind). “Vei fi zei\a mea, =i eu ]\i voi fi sclav...”
CALIOPI (curmându-l). Eu ]i voi fi zei\[, =i el ]mi va fi sclav.
Ce antitez[! o zei\[ =i ]ndat[ un sclav! O, cât de u=oare vor fi
lan\urile sale! Nu te teme, ginga=e str[ine! }\i voi s[m[na via\a
cu roze, toate zilele tale se vor petrece ]n lângori amoroase, =i
puterea mea va fi ]ntrebuin\at[ numai ca s[ aduci gelozie la lumea
]ntreag[. Destul, St[nic[ f[tul meu, nu mai urma, c[ m[ pr[p[-
de=ti. — D[-mi biletele.
ST{NIC{. Da s[ nu cetesc pe acel a grecului de la Gala\i
CALIOPI. Fi! stilul s[u cade greu; persoana sa trebuie s[-\i fi
dând colici.
ST{NIC{. Poate, cuconi\[, mie ]ns[ ]mi pare r[va=ul lui tare
cu gust; sunt multe lucruri bune de mâncat ]ntr-]nsul.
CALIOPI. Cete=te-l dar, oricum =i aceasta este o consideraciune,
adus[ frumuse\ilor mele, =-apoi cum zice poetul:
“Cine are gust s[-mi cread[ c[ amoriul am iubit,
Nu ]n ranguri, nu ]n titluri, ce ]n omul iscusit”.

156 Constantin Negruzzi
ST{NIC{ (cetind).
“Chera mu!
Eu sunt un boiar negu\itor, pentru c[ de=i sunto sluziaris sânto
=i bacalis. Am auzito de d-ta c[ e=ti foarte mucalit[, pozna=[ =i
bogat[, =i fiindc[ mie-mi plac ta cabazlichia che ta grosachia, am
luat cai de posta, =i viu s[-\i spun, c[ de-i voi s[ fii femeia mea, te
fur, te duc la Gala\i, =i-\i a=tern la poale toate putinele cu icre, cu
masline, toate chiupurile cu marinate =i licorini, =i toate cutiile
cu halva =i rahatlicumia, care sinto is to bacalico tu dulu sas.
Sluzearis Lacherdopulos”
CALIOPI. Ce-i drept, e de=[n\at[ scrisoarea lui; ideea s[
m[ fure e original[.
ST{NIC{. M[ mir numai de un lucru, cuconi\[! cum dracu
s-o potrivit ei s[ vie tot ]ntr-o zi
CALIOPI. Bizarerie, b[iete, a micului zeu Cupidon care vrea
s[ m[ loveasc[ prin ]ntreite asalturi! (S-aude b[tând la u=[.)
ST{NIC{. S-aude b[tând.
CALIOPI. Ah! atacul a s[-nceap[; vezi cine-i, St[nic[.(St[nic[
iese.) Caliopi, Caliopi, p[z[=te-te! strune=te-\i inima; =tii c[ \-au
f[cut destule pozne.
SCENA 5
C-na CALIOPI, =at.TROHIN, ST{NIC{
ST{NIC{. Cuconu Trohin!
CALIOPI (]n parte). Of! nesuferita gânganie! St[nic[, d[-mi
degrab[ colec\iunea poeziilor mele. (St[nic[ ]i d[ caietul.)
TROHIN. Bun[ diminea\[, cuconi\[.
CALIOPI (cu glas moale). Ai gând s[ =[zi mult, arhon =atrar!
am o migren[ grozav[, =-a=i vre s[ fiu singur[.
TROHIN. G[teala d-tale nu seam[n[ a bolnav[; mi se pare
c[ cine nu se simte bine nu trebuie s[ se strâng[ a=a tare.

Negru pe alb
157
CALIOPI. Cine \-a spus c[-s strâns[
TROHIN. Se vede cale de-o po=t[.
CALIOPI. Ai vrea poate s[ ]mblu ]n habacii ca d-ta. Nu =tiu
ce manie e asta s[ ]mble a=a ]ncoto=m[nat
TROHIN. A=a m-am deprins de la p[rin\i.
CALIOPI. Când te v[d a=a, mi se zgârcesc nervile.
TROHIN. Ce pot s[-\i fac eu
CALIOPI. Ce po\i s[ faci Po\i s[ te ]mbraci dup[ mod[. }n
locul n[dragilor acelor ro=i, s[ pui un pantalon elegant, botine de
glan\, un bonjur f[cut dup[ jurnal ca toat[ lumea bine educat[, =-
atunci a= putea suferi viderea d-tale, dar ]n halul acesta, o ceriule!
m[ sparii!
TROHIN. M[! de când te-ai f[cut a=a sp[rioas[, cucoan[!
\iu minte c[, ]ntr-o vreme, nu te prea sp[riam.
CALIOPI. Ce vrei s[ zici, boierule
TROHIN. M[ pricepi d-ta, dar vorba mult[, s[r[cie, spune-mi,
c-ni\[, luatu-\-ai de seam[ O s[ sfâr=im vrodat[, ori ba Destui-s
zece ani de când m[ por\i cu vorbe. Z[u m-am s[turat; a= vrea s[
m[ v[d =i eu pus la cale.
CALIOPI. Trebuie s[ se cunoasc[ cineva, p[n[ a nu se
determina a-=i lega soarta.
TROHIN. Mi se pare c[ de dou[zeci de ani am avut destul[
vreme s[ ne cunoa=tem bine.
CALIOPI (iute). Du-te afar[, St[nic[! (St[nic[ iese.) Ai ni=te
vorbe incovenante, care sunt insuferibile. Ne cunoa=tem de
dou[zeci de ani! aceste mai trebuia s[ le spui dinaintea b[ietului
acestuia. N-ai nici o delicate\[ =i când te porne=ti la hodorogit,
nu te mai poate nimic opri... dou[zeci de ani!
TROHIN. Dar, dar, dou[zeci de ani, dac[ nu mai mult.
CALIOPI. Haide, haide, zi boierule, zi ce-\i iese ]nainte.
Dou[zeci de ani! — N-oi fi niciodat[ femeia unui om care m[
cunoa=te de dou[zeci de ani.

158 Constantin Negruzzi
TROHIN. Bun! }n sfâr=it \-ai c[lcat pe inim[, mai bine a=a;
]ncai s[ se =tie; mie-mi plac lucrurile pe fa\[; =-apoi s[-\i spun
una, pentru ce gânde=ti c[ vreu s[ m[-nsor cu d-ta pentru c[
sunt singur =i vine o vrâst[ unde are cineva trebuin\[ de o
tov[r[=i\[. D-ta e=ti cam vorbari\[, cam nestâmp[rat[, m-a= fi luat
cu d-ta =i mi-ar fi trecut poate de urât... Dar s[ nu mai vorbim de
asta. Am pus la cale s[ ]nsor pe nepotul meu, lucru care-mi pare
mult mai cuminte decât s[ te ieu pe d-ta; m[ fac danie lui cu
tocmal[ c-a veni cu femeia lui s[ =ad[ cu mine, =-atunci fire=te oi
avea cu cine a-mi pitrece vremea, f[r[ s[ mai am b[taie de cap.
CALIOPI. Minunat! ]nz[streaz[-\i nepotul, ]nsoar[-l, f[ ce
=tii cu dânsul, ce-mi pas[ mie +tii c[ nu-l pot suferi, un impertinent
care caut[ toate chipurile s[ m[ ieie ]n râs. Dar, fire=te, poftesc
]n casa mea s[ nu mai calci. Destul e de când m[ comprometezi,
dep[rtând partizile ce mi se ]nf[\o=eaz[. }n adev[r, când vede
cineva pe un om c[ se \ine litc[ de poalile unei biete tinere femei,
cine mai are curajul s[ se prezenteze }ntre noi, dar, s-a sfâr=it,
nu mai avem nimic de-mp[r\it ]mpreun[. Vezi c[ =i eu fire=te =tiu
a m[ hot[r] ca =i d-ta de lesne. Sluga, arhon =atrar. Sluga.
TROHIN. Plec[ciune, cucoan[; ne-am hot[rât fire=te a nu
ne mai videa ca ni=te oameni ce se cunosc de dou[zeci de ani,
dar poate, cine =tie, \i-i mai lua de seam[. (Iese, St[nic[ intr[.)
SCENA 6
C-na CALIOPI, ST{NIC{
CALIOPI. N-am s[-mi mai ieu de seam[. (Lui St[nic[:) Ian
spune-mi, b[iete, uimit[-s
ST{NIC{. Unde, cuconi\[
CALIOPI. Fa\a nu mi-e schimbat[ Figura nu mi-e tulburat[,
pref[cut[-s
ST{NIC{. Z[u, cuconi\[, ai pus atâta zugr[veal[, ]ncât nu
se mai cunoa=te.

Negru pe alb
159
CALIOPI. D[-mi s[ beu ca s[ m[ lini=tesc. (St[nic[ ]i d[ de
b[ut.) Parc[ s-aude nu =tiu cine; vezi cine-i, St[nic[, ]ntreab[
numele =i anonseaz[ frumos. (St[nic[ iese.) N-oi mai auzi vorbind
de vrâsta mea de-acum, slav[ Domnului!
Dac[ crud timpul cu-a lui ravagiuri,
Natura noastr[ o vesteze=te,
Ne r[mân ]nc[ multe-avantagiuri;
Inima arde =i sfârâie=te.
Precum =i vinul când se-nveche=te
E mai puternic, mai cu pl[cere,
Astfel femeia de ce iube=te,
De ce tot ]nc[ amor mai cere.
SCENA 7
Cucoana CALIOPI, baron FLAIMUC, ST{NIC{
ST{NIC{ (anun\ând). Baron Flaimuc.
CALIOPI. Bonjur, domnule baron. (Sculându-s[, las[ s[ cad[
basmaua.)
FLAIMUC. Untertenigster. Fon di cuconi\[ ai dat jos... (Arat[
basmaua.)
CALIOPI (luându-=i basmaua). Mersi, baron.
FLAIMUC. Se pare poate curioz la cuconi\a vizita meu, dar
zo precum Dioghenes grihi=er filozof c[uta un om, eu gnedige
frailain, caut un baronesa pentru mine, un curioz baronesa. Caut
mult un curioz baronesa, =i acum mi se pare am g[sit pe dânsul.
(Ar[tând cu degitul la c-na Caliopi.)
CALIOPI (alintându-se). Diogen c[uta un om des[vâr=it.
FLAIMUC. Eu am g[sit un femeie, care are tot sfâr=it.
CALIOPI. Galanteria dumitale, domnule baron, m[ ]ncânt[,
de=i m[ ]ngrij[=te c[ n-oi pute ]ndestul r[spunde la opiniunea
ce v[ face\i de mine.

160 Constantin Negruzzi
FLAIMUC. O, ia; la noi, cuconi\[, femeile au obicei s[ se
m[rite ca s[ fac[ chinder; eu doresc un femeie care s[ fac[ la
mine poezii zo vi der +iller, vi der Ghete.
CALIOPI. Ghete! +iller! ce nume ]nalte ai rostit, baron!
Feblele mele talente cum vor r[spunde la a=teptarea dumitale
FLAIMUC. Sile=te =i poate. Aber nu trebui s[ gânde=ti che
asta opre=te pe noi de a face chinder, und chinder und poezi. Ia,
main =a\!
CALIOPI. Ah! Limbagiul acesta testimoneaz[ c[ sim\ibilul amor
=-au stabilit lucr[toria ]nfocatelor sale darde ]n sânul vostru.
FLAIMUC. Frumos, aber fer=tee niht. — Câ\i ani ai la
dumneta
CALIOPI. Dou[zeci.
FLAIMUC. Tân[r, pre tân[r... Saperment! asta sup[r mult
la mine... Atâta tot
CALIOPI. Nu =tii, baron, c[ o femeie asupra vrâstei niciodat[
nu-=i sloboade cel pe urm[ cuvânt.
FLAIMUC. Sloboade, sloboade, ih bite.
CALIOPI. Trebuie dar s[ m[ m[rturisesc ca unui duhovnic;
am dou[zeci =i trei.
FLAIMUC. Zer venig. Nu se poate s[ faci treizeci
CALIOPI. Doamne fere=te, baron, nu se poate. Pune dou[zeci
=i cinci, =i s[ nu mai fie vorb[.
FLAIMUC. Fie, finf und \van\ig... Când ]i fi baronesa mea, ]i
spune mai mult la mine.
CALIOPI. Cu neputin\[. Eu sunt p[n-acuma o ieder[ fragil[,
neavând stejar de care s[ m[ sprijinesc.
FLAIMUC. Eu oi fi der stejar =i ne-om sprijini ale baide. Când
nunta
CALIOPI. Ah, ce grab[! D[ vreme sfielei mele s[ se gândeasc[
p[n-a nu r[spunde.
FLAIMUC. A! zi zind bolnava de sfial[ O!... p[n[ mâini
trece, a=[-i

Negru pe alb
161
CALIOPI. O! cât e=ti de grabnic.
FLAIMUC. O, ia, trebuie, p[n[ mâini s[ treac[ sfiala; =-apoi
du bist maine, ih bin daine, om cânta, om s[ri, om juca.— Apropo,
dan\en-zi
CALIOPI. Ceva.
FLAIMUC. O, himel!(Baron Flaimuc ia pe cucoana Caliopi =i
face un tur de val\. Orhestru cânt[: O du liber Augustin. Baronul
=i cucoana Caliopi fac o promenad[ cu trei pa=i cu mare flegm[.
Trecând pe lâng[ ramp[, c-na Caliopi strig[ la orhestru: Plus vite.
Orhestra joac[ repede, baronul face un tur iute =i cu multe grimase
cu c-na Caliopi, p[n[ ce ea, obosit[ cade pe un jâl\.)
FLAIMUC. |um viderzeen, maine libe; dain pur tujur.
CALIOPI (abia r[suflându-se). Ah! ah! Adio, barona=ul meu!
(Baronul iese.)
SCENA 8
C-na CALIOPI, ST{NIC{
(Cucoana Caliopi se scoal[ =i-=i face vânt cu evantaiul.)
ST{NIC{. {ra! cuconi\[! Da ce fel de ibovnic ]i aista! Nici
te-o luat ]nc[ =i te-o pus la joc; =tii c[-i pozna= Eu de-a= fi femeie,
nu l-a= lua, Doamne ap[r[.
CALIOPI. N-ai luat seama, St[nic[, c[ n-au conferit nimic
despre figura mea
ST{NIC{. Eu nu mai =tiu, pesemne are orbu g[inilor. Hi, hi
hi! au fost degeaba toat[ boiala. Hi, hi, hi!
CALIOPI. Ah! dragul meu St[nic[! cât e de tânguibil[ o jun[
femeie, când urmeaz[ a-=i decida soarta! Dac[ =i ceilal\i doi or fi
tot a=a, o s[ fiu sâlit[ s[ m[-ntorc la =atrarul, de care ]ns[ m[
cotorosisem din toat[ inima.
ST{NIC{. Te-ai cotorosit de cuconu Trohin Z[u, bine ai
f[cut, cuconi\[. Dac[ este s[ am st[pân, mai bine pe cuconu baron;
el mai tare-mi place.

162 Constantin Negruzzi

Negru pe alb
163
CALIOPI. N-ai grij[, b[iete, n-a fi nici unul, nici altul. Nu;
am o presim\ire =i inima-mi spune c[ scumpul meu Turlupini va
lua m[rul.
ST{NIC{. Eu socot, cuconi\[, c-ar fi bine dumneta s[ nu-i
dai nici m[r, nici par[, p[n-nu-i videa =i pe grecul cel cu putinile
=i cu chiupurile... Acela are multe lucruri bune.
CALIOPI. Nu te teme.
ST{NIC{. Vezi dumneta, cuconi\[, c[ nu =tiu cum dumneta
nu te prea \ii; ce nevoie era s[ joci =tair cu neam\ul, =i s[-i zici
barona=ul dumitale
CALIOPI. Asta nu va s[ zic[ nimic[. Trebuia s[-i dau o idee
bun[ de mine, ca s[ nu-l las s[ se r[ceasc[.
Amorul glume=te,
Juc[rii iube=te,
Deci trebui strunit,
Menajarisit.
De-l slobozi pre tare,
Dai de sup[rare,
Deci trebui strunit,
Menajarisit.
De-l \ii ]n respect
}i f[r-de efect,
Deci trebui strunit,
Menajarisit.
SCENA 9
Cei din urm[, TURLUPINI
TURLUPINI (iute). Intru f[r[ a m[ anun\a, adorabila mea, a=a
de mare impacien\[ am de a-\i c[dea la picioare. (Schimbând
tonul.) Ma m[ ]nselo cu bun[ seam[, madamigel[; voi nu sunte\i

164 Constantin Negruzzi
persoana che io caut; nu s[m[na\i dup[ vrâst[ s[ fi\i damigel[
de m[ritat.
CALIOPI. Ce ]n\elegi cu vrâsta, domnule
TURLUPINI. Este foarte giovine, foarte tener[.
CALIOPI. E! când are cineva =eptesprezece ani, nu-i a=a tân[r.
(Se alint[.)
TURLUPINI. A, minunat! sono transportato, incantato!
CALIOPI (]ncet lui St[nic[). A=a-i c-aveam dreptate, St[nic[;
vezi cât e de amabil
TURLUPINI. Che ochi! che gura! che figura! ia s[ v[d
din\ii(Cucoana Caliopi ]=i arat[ din\ii.) O, perle di Oriento! non
dubito che la siniorina salta, joaca, dan\a, canta.(Rugându-o.) O,
la sua voce!
CALIOPI. Sunt cam r[gu=it[, sinior!
TURLUPINI. Nu-i nimic[, cvalche coza, una barcarola, una
arieta italiana.
CALIOPI. Trebuie s[ m[ supun.
TURLUPINI. Faciamo una =ena dramatica e tragica.
TURLUPINI
Che mi servi che sei bella,
Se non m’ami, o, crudella!
Sveniro quel nero cor.
Che tradissi il mio amor.
CALIOPI
Pietà, Signore, chiedo.
TURLUPINI
Inumana, non ti credo.
CALIOPI
Son un’povera donzella.
TURLUPINI
Ma sei cruda, infidella!
CALIOPI
Sventurata, a ! son io!

Negru pe alb
165
TURLUPINI
Tu tradisti l’amor mio.
Sveniro quel nero cor,
Che tradissi il mio amor!
(Aice o ucide cu ev[ntaliul ei.)
CALIOPI. Ai nu m[... c[ m[ gâdil...
TURLUPINI. Crudela! a= vrea s[ te pap, s[ te mânânc, s[
te ]nghit.
CALIOPI. O, sinior! tare e=ti aprins!
TURLUPINI. Che delicioas[ petrecere o s[ avem. Te-oi adora,
mi-i adora, ne-om adora, =-apoi om s[ri, om juca, om cânta...
CALIOPI (cu nevinov[\ie). Numai atâta o s[ facem, siniore
TURLUPINI. Aste sono numai bagatele... ]i videa, te-i mira...
Ma che b[iet este acesta \i-i ficior, \i-i frate, \i-i v[r fie oriche,
carrisima, zi-i s[ ias[ afar[; prezen\a lui m[ sup[r[.
CALIOPI (cu fric[). Ba, ba, s[ nu te duci St[nic[, s[ nu cumva
s[ te duci. Dar ce vrei de la mine, siniore m[ faci s[ tremur. O,
ceriule! ce amor!
TURLUPINI. Numai dumneta po\i inspira asemine amor; =i,
zei\a mea, te ador; (Cade ]n genunchi =i se scoal[ ]ndat[) ma voi
CALIOPI. }n adev[r nu =tiu ce s[ r[spund.
TURLUPINI. Che nu vrei s[ te marita con il sinior Turlupini
CALIOPI. Nu zic asta.
TURLUPINI. Apoi che zici, per dio! r[spunde; m[ faci s[
suf[r un milion de mor\i, nu =tii che...
A! când so\ia vei fi
Lui sinior Turlupini,
Vom d[n\a =i vom cânta,
Vom dormi =i vom mânca
Parmezan cu macaroane,
+i confete =i bomboane.

166 Constantin Negruzzi
A! când so\ia vei fi
Lui sinior Turlupini,
Ne-om duce la opera,
Ne-ncetat ne-om adora,
+i vom merge la primblare
Câte pe-un catâr c[lare.
A! când so\ia vei fi etc.
CALIOPI. +tiu, sinior, dar sunt ]ngrijit[. N-am mai v[zut om
ca dumneta.
TURLUPINI. Pricina este c[ tuti li omeni sono di ghea\a, e
io sono di foco. R[spunde-mi, cara, m[ iube=ti m’ami
CALIOPI (c-o oftare). Poate s[ te vad[ cineva f[r[ s[ te
iubeasc[, când nutre=te ]n piept un tezaur de amor
TURLUPINI. O, gra\ie! Mile gra\ie! S-a ridicat un mare greu
de pe sufletul meu... Acum, cara mia spoz[, d[-mi o idee de inima
dumitale. Sunt eu cel ]nt[i care a f[cut-o s[ palpite
CALIOPI. Mai ai ]ndoial[
TURLUPINI. Ma nime altul nu te-a curtenit... nu rispondi!(Cu
furie.) Corpo din Baco, cine-i obraznicul acela
CALIOPI. Vame=ul de aici.
TURLUPINI. Spusu-i-ai s[ nu-ndr[zneasc[ s[ gândeasc[
CALIOPI. Da.
TURLUPINI. Mai spune-i o dat[; scrie-i dinaintea mea, te rog.
CALIOPI. }i de prisos, sinior, l-am ]nl[turat.
TURLUPINI. Molto bene. M[ duc subito, s[-mi trimit caii,
caleasca, oamenii...
CALIOPI. Dar mai ]ng[duie, mai avem treab[.
TURLUPINI. Che a fost mai greu, e fato.
CALIOPI. Nu cred.
TURLUPINI. Ha, ha, ha! Bagatele! Adio, adio! Vengo subito.
(Iese.)

Negru pe alb
SCENA 10
Cucoana CALIOPI, ST{NIC{
167
ST{NIC{. A=a-i c[-i gata =-aista, cuconi\[
CALIOPI. Nu =tiu, f[tul meu, dar gr[birea lui care-i arat[
amorul m-a subjugat...
ST{NIC{. R[mâne bietul grec cu putinile!
Z[u, cuconi\[, pacatu mare!
Eu v[d c[ grecul aista are
Lucruri pl[cute, bune bucate,
Tot cam s[rate =i chip[rate,
+tiu c[ stomahul mi-ar fi tot plin
Dac[ bacalul mi-ar fi st[p]n.
Z[u cuconi\[, ie-l, m[ ascult[,
F[r-a mai face vorb[-a=a mult[,
Toate sunt bune c]nd omul are
}n toat[ vremea de-ajuns mâncare.
+tiu c[ stomahul mi-ar fi tot plin
Dac[ bacalul mi-ar fi st[pân.
(bis)
(bis)
CALIOPI. S[ videm. }nc[ n-am luat nici o deciziune.
ST{NIC{. Parc[ m-a= apuca c[ domnul Pirlipipi a s[-mi hie
st[pân.
CALIOPI. Dar ia spune drept, St[nic[; ce foc; ce limbu\ie!
Eram n[t[roaic[ pe lâng[ dânsul. Cum \-am p[rut
ST{NIC{. Ca totdeauna. Da n-ai auzit, cuconi\[, c[ m[
socotea c[ \i-s ficior.
CALIOPI. S[rmanul! =tia el ce mai zice Amorul ]i ]nvârtise
capul.
ST{NIC{. Pesemne =i a dumitale cap era ]nvârtit, dac[ ziceai
c[ e=ti de =eptesprezece ani

168 Constantin Negruzzi
CALIOPI. M[ rog, de unde ai luat s[ =ezi ]n cas[ când am
musafiri Unde ai mai v[zut o slug[ s[ =ad[ ]nfipt ca un par ]n
odaia st[pân[-sa, când nu-i singur[
ST{NIC{. Z[u cuconi\[, mi s[ pare c-am f[cut eu bine. De
nu m[-ntâmplam ]n cas[, Domnul =tie ce p[\eai cu domnul
Pirlipipi; cum ]ncepus[... z[u...
CALIOPI. Gândeai c[ m[ temeam cât e=ti de prost! A=a au
trebuit s[ m[ fac, c-a=a-i moda.
ST{NIC{. S-aude nu =tiu cine... ]mi pare c[-i grecu... s[ =ad
]n odaie
CALIOPI. Ba.
ST{NIC{ (iese pu\in =i apoi intr[ de anun\[). Cuconul
sulgerul Lacherdopulu de la Gala\i.(Iese.)
SCENA 11
Cucoana CALIOPI, sulgerul LACHERDOPULOS
LACHERDOPULOS. Calimera, che calos orisa! =tii, chera mu,
c[-i departe de la noi =i p[n-la voi de la un cap[t de \ar[ la altul.
CALIOPI. Vii de la Gala\i, domnule
LACHERDOPULOS. Chiar din politia Gala\ii; da s[ vorbim
de treaba noastr[. Ai primit revasul meu Cum ti se pare Ha,
ha, ha, ai v[zut c[ eu vreu s[ m[ ]nsor c-o femeie cu duh =i cu
parale, ca s-ar[t g[l[\enilor c[ =tiu alege. Am auzit-o che joci =i
Chera Marghiola; me tin adian sas. (O ia la joc =i cânt[ amândoi.)
LACHERDOPULOS.
Ah, chera Marghiola,
De \e ai spart ola
CALIOPI.
Dac-am spart-o ti che ti,
Chi o horos cala crati.

Negru pe alb
169
LACHERDOPULOS
Ah, chera Marghiola,
Scoate-m[ din bola.
CALIOPI
De e=ti bolnav ti che ti,
Chi o horos cala crati.
LACHERDOPULOS
Ah, chera Marghiola.
Amu nebuneala.
CALIOPI
De e=ti nebun ti che ti,
Chi o horos cala crati.
LACHERDOPULOS. Paraxeno pragma! sunt lucruri care
se ]n\[leg foarte lesne. Paradigmatos harin, eu a= pute gâci câte
oca tragi dumneta. (Râde.) He, he, he, nici n-am trebuin\[ s[ ]ntreb
de e=ti tân[r[ =i frumoas[, pentru c[ m-ar râde oamenii. (Râde.)
He, he, he, dar de ai pnevma, asta n-o pot cunoa=te.
CALIOPI. Când nu-i cineva gogoman, poate lesne cunoa=te.
LACHERDOPULOS. Iaca ce mi am zis ego. Duduca asta
se vede c[ are duh, de vreme ce i-a mers buhu de la Burduzani
p[n[ la Gala\i... Zice parimia: de n-ar fi foc n-ar fi fum; dar iar
bine c[ \-a r[mas macar atâta, dup[ ce le-ai prap[dit pe celelalte.
Ma, ia spune-mi, m[ rog, ce te-ai ]mpopo\onat a=a duhul ce ai
ar trebui s[-\i ar[te c[ nu te prinde diolu.
CALIOPI. De unde vezi c[ m-am ]mpopo\onat sunt de abia
]mbr[cat[, sunt ]n neglije, ]n cel mai mare neglije.
LACHERDOPULOS. Ma cum te ]mbraci dar când e=ti g[tit[
CALIOPI. Ca muzele, domnule sulger, ca muzele, f[r[ =emizet[,
cu bra\ele, spatele =-aista (ar[tând pieptul) goale.
LACHERDOPULOS. More, s[ nu faci mascaralicuri de aste
când ]i fi la noi.
CALIOPI. Mascaralicuri! nu te teme c[ n-am de gând s[ fac
nici de-aieste, nici de altele.

170 Constantin Negruzzi
LACHERDOPULOS. Vezi c[ g[l[\enii no=tri sunt ]n stare
s[ cread[ c[ e=ti nebun[.
CALIOPI. Nebun[! Auzi, nebun[!
LACHERDOPULOS. Contos psalmos, aleluia; eu am spus
la tot Gala\ul c[ e=ti un ipochimen deosebit; te a=teapt[ dar; ]i s[
fii ca o didascalos a politiei, s[ le ar[\i ta marafetia, ta cabazlichia
care =tii; s[-i ]nve\i s[ fac[ stihus, che ta lipa... che ta lipa...
CALIOPI. Le-oi ar[ta cum trebuie s[ primeasc[ ni=te obraznici
ca dumneta.
LACHERDOPULOS. Pola cala, arat[-le tot ce vrei, numai
nu le-ar[ta ce mi-ai ar[tat mie.(Arat[ pieptul.)
CALIOPI (mânioas[). M[ rog, mult ]i s[ m[ sco\i din r[bdare
LACHERDOPULOS. Te gr[be=ti s[ te m[ri\i He, he, he,
agali, agali. Te-i face sulzereasa n-ai habar. (Râde.) He, he, he,
cum se uit[ la mine! se cunoa=te c-odinioar[ a fost ceva. Fost-ai,
leleo, când ai fost, he, he, he!
CALIOPI (furioas[). St[nic[! St[nic[! St[nic[!
SCENA 12
Cei din urm[, ST{NIC{
ST{NIC{. Ei! ce este, cuconi\[
CALIOPI. D[-l pe dumnealui afar[.
LACHERDOPULOS (c[tr[ St[nic[). Nu te apropia, catergari!
(C[tr[ cucoana Caliopi:) Ti ine, chera mu ]\i vorbesc cre=tine=te
=i-mi r[spunzi alantala. Bre ti musa! more a me sto calo! tetia
mutra g[sesc eu =i la Gala\i. (Iese.)
CALIOPI. A! (Cade pe un scaun.) A! mor!

Negru pe alb
SCENA 13
171
Cucoana CALIOPI, ST{NIC{
ST{NIC{ (]n sine). O! ce p[cat; cuconi\a n-a s[-l iee nici pe
aista, =-aista tare-mi vine mie la socoteal[. Cine =tie! se vede c[
n-o =tiut cum s-o ieie, de s-o mâniet pe dânsul. Cu cuconi\a nu
trebuie multe marafeturi.(Uitându-se la cucoana Caliopi care
seam[n[ l[=inat[.) Cuconi\[, n-auzi, cuconi\[, cuconi\[ h[i!
pesemne \-o f[cut ceva omul aista Iaca, dac[ eram eu ]n cas[,
nu-l l[sam.
CALIOPI (sculându-se iute). D[-mi un pahar de vin curat.
A! ]mi vine le=in; zi s[-mi fac[ degrab[ ni=te pârjoale.
ST{NIC{ (se duce p[n-la culise =i strig[). Condurache!
cuconi\ei nu-i e pre bine, f[ degrab[ ni=te pârjoale.(G[tind de b[ut,
]n parte:) Asta-i bun, când o v[d c[ cere vin curat =i pârjoale, =tiu
c[ n-are nimic.
SCENA 14
Cei din urm[, TEODORINI
TEODORINI (v[zând-o bând, cu accent nem\esc). Das ist gut,
face bun di baronesa.
CALIOPI. Ce pofte=ti dumneta
TEODORINI (accent italian). Per che, principesa mia, non
cono=ti pe il sinior Turlupini
CALIOPI. Dumneta
TEODORINI (accent grecesc). O arhon satraris, o vamesis
m-a poftit s[-\i dau r[v[selul a\esta. (}i d[ un r[va=.)
CALIOPI. St[nic[, ce ]nsemneaz[ asta
TEODORINI (accent firesc). Cuconi\[, am venit s[-mi cer
iert[ciune. Pentru ca s[-\i plac, a= fi dorit s[ m[ fac ]n patru, dar
nu m-am putut ]mp[r\i decât ]n trei =i ]mi pare foarte r[u. Am
cinste a m[ recomenda, c[ eu sunt baron Flaimuc, sinior Turlupini,
=i sulgerul Lacherdopulos, totodat[ =i sluguli\a matale. (Fuge.)

172 Constantin Negruzzi
SCENA 15
C-na CALIOPI, ST{NIC{
CALIOPI. A=a-i c[ tu n-ai fi ghâcit c[-i tot o persoan[ Eu
m-am priceput ]ndat[ c[ trebuie s[ fie o glum[ a =atrarului. }ns[
s[ vedem ce-mi scrie. (Cete=te:)
“Cuconi\[!
A=a precum singur[ ai hot[rât, c[ ]ntre noi s-au sfâr=it, apoi
am sfâr=it =i eu c[s[toria nepotului meu, c[ruia m[ =i fac danie;
prin urmare aceasta fire=te m[ ]mpiedic[ de a fi ca p[n-acum, a
dumitale plecat[ slug[ =.c.l.”
ST{NIC{. A=a-i, cuconi\[, c[ asta n-ai ghâcit-o +tii c[ tare
seam[n[ c[-i s[ r[mâi fat[
CALIOPI. Pu=che-\i pe limb[, prostule! D[-mi colec\iunea
de poezii.
ST{NIC{. Iac[t[-o. (I-o d[.)
CALIOPI (c[tr[ public). S[ v[ cetesc o elegie de-a mele Ba
mai bine s[ v[ cânt un cântic.
Când o fat[ tot alege,
Ea adeseori culege,
}ns[, ah! ce desperare,
Când =i ce culege n-are!
Apolon o p[r[se=te,
Dorul o ]mb[trâne=te;
Din a lumii visuri goale
Se de=teapt[ cu ...
ST{NIC{ (aducând un talger cu pârjoale). Pârjoale!
CALIOPI (mâncând). Ah! ]n ce oribil[ pus[ciune se g[se=te
o jun[ femeie când trebuie s[ dispuie... de inima sa, =i se vede
nevoit[ a face o transac\iune... cu sentementul onorului! (}n vreme
ce ea mânânc[ =i vorbe=te, intr[ =atrarul T rohin, Dr[g[nescu cu

Negru pe alb
mireasa, Teodorini, tineri, dame etc. =i formeaz[ o hor[ ]mprejurul
cucoanei Caliopi cântând:)
S[ tr[iasc[! s[ tr[iasc[!
Muza de la Burdujeni,
Buhul ei s[ se vesteasc[,
De la Ia=i la Boto=eni.
173
CALIOPI (uimit[, cu talgerul de pârjoale ]n mân[). Ce va s[
zic[ Ce ghet apan domnilor, lasa\i-m[! (Vre s[ ias[ din cercul
horei, care cânt[ iar.)
S[ tr[iasc[, s[ tr[iasc[ etc.
(Perdeaua cade)
Not[
Noi am fost zis — nu ne mai aducem aminte unde — c[ sunt mul\i care
schingiuiesc =i sfâ=ie frumoasa noastr[ limb[, =i ]n loc de creatori se fac
croitori, =i croitori r[i.
Asta ne-a ]ndemnat a compune aceast[ mic[ comedie, crezând c[ facem
un bine ar[tând ridicolul unor asemine neologi=ti.
Publicul ne-a ]n\eles, =i ne-a r[spuns prin aplaudele sale, din care ]ns[
partea cea mai mare se cuvine jocului arti=tilor no=tri.
}n adev[r, d. Teodorini e atât de bufon ]n ]ntreita sa rol[, d. P. Nicolau
atât de prost[l[u ]n St[nic[, ]ncât =i nevrând te fac s[ bufne=ti de râs.
Cât pentru d. Millo, directorul Teatrului Na\ional, noi credeam c[ dup[
Ni=corescu, Kir Gaitanis =i Baba Hârca, nu mai are cum fi mai comic; dar neam
am[git, c[ci originalitatea cu care a creat rola Muzei ne face a gândi c[
d-sa are o zân[ ves[l[ care-l ]nsufl[ de ne vr[je=te; =i c[ de la ]ndoitul s[u
talent de autor =i actor, sau mai bine zicând de la iscusita sa pan[ =i minunatul
s[u joc, teatrul are ]nc[ mult a a=tepta.

V
NEGRU PE ALB
Scrisori la un prieten

CUPRINS
SCRISOAREA I
(Primblare)
Mai 1837
Dup[ ce trece Podul Iloaei — mi=eni\[ de judani strem\o=i =i
puturo=i — c[l[torul respir[ mai u=or mergând prin bogate fâna\e
=i m[noase sem[n[turi, ]ntov[r[=it de melodioasa cântare a crestoasei
ciocârlii =i a fricoasei prepeli\e, pre care o precurm[ din
când ]n când cristeiul cu r[gu=itul glas. El s-ar lasa bucuros la o
dulce reverie, dac[ pocnetele biciu=cei postilionului =i prozaicele
lui r[cnete nu l-ar turbura. Dar iac[ te apropii de Târgul-Frumos!
S[ nu te luneci a judeca dup[ nume =i lucrul! câte lucruri =i câ\i
oameni ]=i ascund nimiccia sub pompoase numiri!
Acest târg a fost odat[ rezidin\[ domneasc[; acum ]ns[ nici o
urm[ de antichitate ]n el nu se mai vede, decât numai o biseric[
f[cut[ de +tefan Marele; pe urm[ ajunse a fi capitalie de \inut, iar
acum nici aceea nu este. Târgul-Frumos de ce merge, se face urât.
Nu departe de aici, sunt apele minerale de Strung[, de ]nsemn[tor
folos la felurite boale; ele sunt ]ns[ ne]ngrijite. P[tima=ul
nu numai c[ nu g[se=te ]ndemân[rile trebuitoare, dar e nevoit
s[-=i fac[ =i cas[ de locuit; pentru aceasta, mul\i p[r[sesc de a-=i
c[uta lecuirea ]n patria lor, =i sunt sili\i a cheltui sume ]nsemn[-
toare ca s[ se duc[ s[ g[seasc[ asemine ape la Mehadia sau la Baden.
}n campania trecut[ mul\i din bolnavii ru=i s-au vindecat aice.
Aproape de Târgul-Frumos sunt ]ncânt[toarele domene a Ruginoasei.
C[l[torul primind aici ospitalitate, uit[ necazele unui
sup[r[tor drum. El pare c[ se treze=te transportat ca prin un

176 Constantin Negruzzi
farmec ]n un castel descris de Walter Scott, unde g[se=te pe lâng[
m[rirea feodalit[\ii, gospod[ria Poloniei =i elegan\a Fran\ei; =i
dac[ vechii no=tri boieri — sprijeni a patriei =i a tronului — ar fi
avut idee de arta heraldic[, negre=it n-ar fi uitat a scrie pe scutul
lor deviza vechii Engliteri Dieu et mon droit. Dar s[ ne ]ntoarcem
la drumul nostru. Vezi ]ntr-acea vale frumoas[ — adev[rat peizaj
a Elve\iei — acel palat gotic, ]mpregiurat de modeste case \[r[-
ne=ti Acolo sunt Micl[u=enii. O cucerie sfânt[ te cuprinde privind
cea bisericu\[ cungiurat[ de morminte ]mbr[cate de r[coroasa
paji=te. Crucele aste de lemn umbrite de salcii pletoase vorbesc
mai mult inimii decât m[re\ele mausolee de bronz =i marmor[ ce
arat[ lumei de=ert[ciunea oamenilor. Toate vestesc aici lini=tea
sufletului =i dulcea\a vie\ii câmpe=ti.
S[ ne oprim aici ]n deal, ca s[ ne uit[m pu\in la acea frumoas[
cas[ de pe culme, ce se pare zidit[ de mâna zânelor. Acolo este
+cheea.
Pe =esul acesta s-au ]nfrânt ambi\ioasele planuri a ungurenitului
român Matias Corvin, c[rui de i-ar fi lipsit ambi\ia, dupre
talentele =i virtu\ile lui, istoria pe dreptul l-ar pune ]n rândul
lui Tit, ce numea pierdut[ ziua ]n care nu i se ]nf[\o=a prilej s[
fac[ vreun bine. Nu =tiu ]ns[ de ce privirea se ostene=te a se
uita mult la aceast[ prea regulat[ arhitectur[; poate pentru c[
lucr[rile nou[ n-au acel grandios ce se vede ]n toate lucrurile
b[trâne. Aici pe vale curge Siretul; mai ]ncolo, pe un pestri\
prundi= se leag[n[ trândava Moldov[. }ntocma ca o cochet[,
dup[ ce face multe cotituri, ]n sfâr=it lâng[ Roman, vine de s-
arunc[ ]n bra\ele Siretului, amorezului ei.
Drumul mare este prin mijlocul a câteva sate de unguri, adu=i
=i locui\i aice de domnii români ]n vremea necurmatelor b[t[lii
ce aveau cu rigatul Ungariei, c[ci \ara pustiindu-se adese de
n[p[dirile du=m[ne=ti, domnii o ]mpoporau cu prin=ii ce luau de
la vecinii lor. Colonii de aceste sunt =i ]n Besarabia, unde multe
sate sunt locuite =i p[n[ ast[zi cu ru=i (malorosiani).

Negru pe alb
177
}n vremea aceasta am ajuns la Roman, dar trebui s[ ne coborâm
din tr[sur[, =i n-ar fi nici o gre=al[ dac[ am merge pe jos
p[n[ la gazd[, c[ci prin bortele =oselei de pe uli\a Romanului,
suntem ]n risc s[ ne pr[v[lim, =i s[ ne rupem gâtul.
Politia Romanului ]ntemeiat[ de romani =i numit[ Praetoria
Augusta =i mai apoi Forum Romanorum, este catedr[ episcopal[
=i capital[ de \inut. Biserica episcopiei nu se deosebe=te prin alt[
decât prin o clopotni\[ de mul\i ani ]nceput[ =i tot nesfâr=it[. Nimic
mai frumos decât situa\ia acestui târg pe un vesel podi= ]mbr[\o=at
de Siret =i Moldova, =i nimic mai urât =i mai trist decât casele lui.
Un lan\ de dughene le lemn, mucede de vechie, cu lungi =i spânzurate
stre=ine, ]n care pentru toat[ marfa un rufos judan ]ntinde
traiste, frânghii =i b[uturi, alc[tuiesc una =i singura uli\[ a Romanului.
Odat[ ]ns[ acest târg a fost mai locuit, cum se cunoa=te
din multe case ce sunt acum pustii.
Aproape de Roman, pe mo=ia Gâdin\ii, se mai v[d ]nc[ urme
din risipurile cet[\ii Smeredava. Dar iac[ am venit la Moldova.
Vornicul Ureche zise c[ numele \[rii vine de la ea =i de la c[pauca
lui Drago=; gre=[=te ]ns[ bunul b[trân ]n ast[ ]nchipuire ce =i-a
f[cut-o singur. |ara fu numit[ pentru frumuse\a ei de romani Molis
Dacia sau Molis Davia, =i râul =i-a luat nume de la \ar[. Aici iar
pedestri trebui s[ trecem podul, dac[ vrem s[ sc[p[m ]ntregi, c[ci
podelele joac[ ca tu=ele clavirului.
Negura de nepl[cere ce ]\i d[ ]n[untrul Romanului se ]mpr[=tie
]ndat[ ce ai ie=it din el. Drumul de ce merge se face mai vesel =i
mai pitoresc. Culmele aste ]mbr[cate cu r[diuri umbroase, satele
aste cu a=ez[rile mândre, mun\ii azurii ce se privesc ]n dep[rtare,
vegeta\ia ast[ vie, toate te fac s[ ui\i urâtul târgurilor. Satul prin
care trecem este Bozienii; dincolo ]n stânga sunt Bude=tii. Toate
sunt frumoase ]n \inuturile Romanul =i Neam\ul ce se par o
gr[din[. Natura pe toate le-a ]nzestrat deopotriv[; le deosebe=te
numai gustul proprietarului.

178 Constantin Negruzzi
S[ nu trecem cu neb[gare-n seam[ pe lâng[ B[l[ne=ti. }n
iazul acesta, precum odinioar[ ]n fântâna Ipocreni, ades se
scald[ Muzele 1 .
Mergând ]nainte nu te po\i opri de a privi cu r[pire ast[
]ncânt[toare vale ce se desf[=ur[ dinainte-\i ca un covor. Vezi cel
pârâu care o despic[ ]n lung =i seam[n[ de departe cu o cordea alb[
Se nume=te Crac[u. Artistul ar zugr[vi con amore acele sate vesele
]mpregiurate de gr[dini ce se prelungesc pe ambe malurile lui, =i
acest ]ntreit =ir de mun\i ce se ]ntind ]n amfiteatru pe orizon, tufo=i
=i cre\i ca freza unei marcheze din veacul XIV, deasupra c[rora ]n
dep[rtare domne=te Pionul, sp[rgând norii cu ple=uvul s[u cre=tet.
Iac[ intr[m ]ntr-o v[g[un[ ce pe ce merge se strâmteaz[. Vezi
cele c[su\e gr[m[dite sub poalele stânco=ilor mun\i Ia-\i p[l[ria
=i te pleac[; acesta e târgul Petrii! Râule\ul care l-am trecut de
vro trei ori, c[lcându-l ]n picioare cu dispre\, profund de o palm[
=i abia zuzuind pe prundi=, cutremur[-te, c[ci e Huejdul! Când
Carpa\ii se mânie pe petreni =i le trimit nori ca s[-=i verse ploaie
piste târgul lor, Huejdul acest lin =i ticnit, râule\ul acest nensemnat
se ]mfl[, pr[vale orice-i ias[ nainte, =i furios sparge, trage,
]neac[ =i dup[ ce ]=i r[zbun[ de cei ce nu-l bagau ]n seam[, merge
spumegând de se pierde ]n alte ape, agerul pârâu!
Biserica ast[ ro=ie este iar de +tefan ]n[l\at[ ]n cinstea Merg[torului
]nainte. }ndat[ ce câ=tiga o izbând[ asupra neprietinilor,
el nu lipsea a ridica =i un monument ]n care s[ se m[reasc[
Dumnezeul r[zboaielor =i a ]ndur[rilor; pentru aceasta ]n rar târg
a Moldaviei nu vei g[si vreo urm[ de a lui; =i ]n vreme ce pomenirea
multor urma=i ai s[i cu sunet a pierit, lucr[rile eroului român
dup[ trei veacuri =i jum[tate stau ]nc[ ]ntregi ]n Moldavia ca =i
numele lui ]n inimi române.
Mai la vale este alt[ bisericu\[ f[cut[ de eteri=ti; singur[ urm[
ce a mai r[mas din vestita Eterie! Dup[ fuga lui Ipsilanti =i a ce-
1
Pe atunci locuia acolo prietinul nostru fabulist A. Donici.

Negru pe alb
179
lorlalte c[pitenii, Iordache Olimpioti intrând ]n Carpa\i veni cu
pu\ini bravi la Peatr[ =i f[cu ast[ biseric[; apoi statornic ]n cugetul
s[u, merse de se ]ngrop[ pentru relege =i patrie sub zidurile Secului.
Pozi\ia Petrii e foarte poetic[. Ea st[ ]ntre doi ascu\i\i mun\i=ori.
Cest mai nalt se nume=te Petricica, celalalt Cozla. Amândoi stau
falnici =i amenin\[tori deasupra ei, sc[ldându-=i picioarele ]n apele
Huejdului ce =erpuie=te ]n vale, ]n vreme ce pe malurile lui, juna
român[ culege nu m[ uita ca s[ fac[ un buchet pentru amorezul ei.
Muntele e lasat pentru poet, =i poetul pentru munte. Aici privind
maiestatea naturii, el se inspir[ de a cânta amorul =i gloria,
nu ]n zgomotul ora=elor unde câte o privighitoare pribag[, ]n alee
trase cu sfoara, sloboade ni=te sonuri tânjitoare =i regulate ca
muzica din califul de Bagdat.
Osian cânta ]ntre z[pezile Nordului, sub un cer brumos =i posomorât.
Vale e me ama.
CUPRINS
SCRISOAREA II
(Re\et[)
April 1838
Una din cele mai mari sup[r[ri a traiului din provin\ie este
curiozitatea care un ia=an de=teapt[, când, din nenorocire, vro
nevoie ]l sile=te a ie=i ]n \inut. Abia apuc[ a se cobor] din tr[sur[,
=i gloata curio=ilor ]ncungiur[ pre postilion.
— Cu cine ai venit
— C-un boier. (Pentru postilion tot ce nu e \[ran este boier.)
— Cum ]l cheam[
— Nu =tiu.
— De unde vine
— De la posta din urm[. +i râzând c[ l-a pâcâlit, postilionul
las[ pre curios s[ caute pre al\ii, ca s[-i deie mai l[murit r[spuns.

180 Constantin Negruzzi
}n vremea aceasta, locuitorul capitalei se culc[ =i doarme f[r[
s[ =tie ce revolu\ie a f[cut venirea lui. Dar târgul fierbe p[n[ seara,
când to\i provin\ialii se adun[ =i se a=eaz[ la preferan\. Nu e vorb[
decât de noul venit; =o=otesc, vorbesc, n[scocesc, alc[tuiesc.
— Oare ]nsurat e — Tân[r e — B[trân e — Ce caut[ ce
vrea la ce a venit — +tie fran\oze=te — Cum ]l cheam[ — Ce
familie — A s[ =ead[ aici — +tie contradan\ul cel nou— =i....
=i... }i vine cuiva, auzindu-i, s[ cr[pe de necaz.
M[i d[un[zi vorbeam c-un june prieten de ast[ sup[r[cioas[
boal[ de \inut, ce asupre=te pre bie\ii ia=eni.
— Eu am aflat o re\et[, ]mi r[spunse, cu care am sc[pat. Am
avut trebuin\[, sunt acum vro trei luni, s[ m[ duc p[n[ la târgul...
Cum am ajuns, a doua zi am dat un prânz mare, la care am invitat
pre to\i magna\ii târgului, mari, mijlocii =i mici; barba\i, femei,
babe, fete =.a.
S-au cam mirat de ast[ poft[, dar au venit cu to\ii. Am mâncat,
am b[ut, =i când am v[zut c[ erau gata a se duce, i-am rugat
s[ mai ]ng[duie pu\in, =i suindu-m[ ]n picioare pe un scaun, le-am
f[cut acest cuvânt:
“Boieri, cucoane =i cuconi\e!
“Eu sunt de la Ia=i;
“+ed ]n cas[ cu chirie ]n mahalaua P[curarii.
“Tr[iesc din venitul unii mo=ioare ce am.
“M[ numesc B.B.
“Am venit aici ca s[ scap de tina =i de pulberea Ia=ilor, =i o s[
=ed vro lun[.
“Sunt trei ani de când a murit tat[l meu, =i =epte de când a
murit maic[-mea.
“Am o sor[ m[ritat[ ]n Bucovina, care tr[ie=te foarte bine cu
b[rbatu-s[u ce \ine mo=ii cu anul, =i are velni\[ cu ma=in[, =i un
unchi la Bucure=ti, care =ede pe Podul Mogo=oaiei n.751.
“Sunt holtei, =i n-am gând s[ m[-nsor.
“Dup[ slujb[ nu ]mblu.
“Nu-mi bat capul de politic[, =i n-am nici o opinie.

Negru pe alb
181
“Nu sunt nici bun, nici r[u. La biseric[ merg rar. Nici fac, nici
primesc vizite. Vorbesc pu\in. Nu =tiu nici mazurc[, nici val\. Nu
joc nici stos, nici vist, nici preferan\.
“Obicinuiesc a m[ culca la =epte, =i a m[ scula la unsprezece ceasuri.
“M[ b[rbieresc de trei ori pe s[pt[mân[.
“Iarna port pieptar de flanel[ =i galo=i bl[ni\i.
“Am dou[ frace, trei surtuce =i patru p[rechi pantaloni.
“Boieri, cucoane =i cuconi\e!
“V[ rog s[ nu b[nui\i c[ vi le spun aceste, fiind chiar ]n interesul
domniilor-voastre ca s[ nu v[ mai osteni\i a le afla. — M[
]nchin cu plec[ciune!”
Ideea acestui june p[rându-mi original[ =i nimerit[, o ]mp[rt[-
=esc d-tale, ca una ce poate s[-\i slujeasc[ =i pe acolo.
Adio!
SCRISOAREA III
(Vandalism)
Ianuarie 1838
Imperiile =i na\iile au avut m[rirea =i c[derea lor; ele ]ns[ =iau
p[zit na\ionalitatea subt orice ]mpregiur[ri, c[ci de=i prefacerile
]nrâureau ]n fiin\a lor politic[ sau moral[, fiecare p[stra ]nc[
o raz[ a vechiei sale, raz[ scump[ pre care o \inea ca un paladiu
spre a-i sluji de scut ap[r[tor ]mpotriva clevetitorilor originei sale.
Din nenorocire ]n Dacia nu fu a=a. Dacul se pref[cu ]n roman,
romanul ]n român, =i românul corcindu-se cu neamuri barbare =i
str[ine de el, ajunse ]n acea demoraliza\ie =i ignoran\[ ]n care =i
acum zace, =i de care va fi greu a-l cur[\i.
Pre daci, na\ie scitic[ liber[ =i viteaz[, grecii ]n mândria lor ]i
,
numeau barbari, dupre proverbul lor favorit: Παζ µη Ελλην βαρ−
βαροζ. Nu =tiu ]ns[ de se cuvine acest nume unei na\ii care, ]nvingând
pre ]nving[torii lumii, avea un st[pânitor ce cerea Cesaru-
~
`
`
`
CUPRINS

182 Constantin Negruzzi
lui Dometian s[-i trimit[ me=teri iscusi\i ]n orice m[iestrii pentru
\ara lui, =i c[uta p[n-]n fundul Asiei alian\a regelui partilor, vr[jma=
jurat a romanilor, precum de asta ne spune Plinie cel june.
Traian cucerind Dacia o coloniz[ cu romani. Dacii se pr[p[dir[.
Cei mai ]nsemna\i din ei, urmând pildei regelui lor Decebal, se
uciser[ unii pre al\ii ca s[ nu slujeasc[ de triumf la cei ce le fuseser[
tributari, iar care au mai r[mas, se romanir[. Atunci Marele
}mp[rat a=ezând o=ti ]n cet[\ile dace, zidi =i altele ca s[ fie de
stavil[ provin\iilor nou cucerite ]n contra barbarilor. Când ]ns[
puterea colosal[ a romanilor ]ncepu a se pleca spre apus, când
Roma ]ncet[ de a mai na=te Bru\i =i Catoni, nori de ghinte barbare
n[p[dind asupra ei, to\i se strecurar[ prin Daco-România,
aducând feluri de prefaceri triste ]n coloniile lui Traian. Ele z[cur[
deci pustiite =i nepomenite de istorici p[n[ la sfâr=itul veacului
XIII, când cu ]nturnarea prin\ilor lor din Transilvania, se ]ncepu
o nou[ er[ pentru români.
Câte pu\in-pu\in, adunându-se pe lâng[ domnii lor, românii
treptat ajunser[ sub +tefan Marele =i Mihai Viteazul a fi respecta\i
de ]nvecinatele popoare; dar soarta lor fiind zavistuit[ de puterile
vecine, Valahia obosit[ de atâte sângeroase b[t[lii =i necurmate
zbucium[ri, se subjug[ de puterea otomanilor ce era pe atunci ]n
apogeul s[u. Moldavia privea cu lacrimi soarta sorei sale, =i neputându-o
ajuta, curând dup[ moartea lui +tefan, se supuse =i ea protec-
\iei falnicului Suleiman ce ]ngrozise cre=tin[tatea cu armele sale.
Sub jugul unei na\ii ce despre\uia =tiin\ele, România — ce primise
cre=tinismul ]n veacul III — c[zu subt influin\a misionarilor
greci a Constantinopolii, carii folosindu-se de credulitatea domnilor
dup[ vreme, introduser[ ]n Daco-România slovele slavoane
=i gonir[ literele str[mo=e=ti. Aceasta fu cea ]nt[i cauz[ a ignoran-
\ei ]n care se v[zu România ]nf[=urat[, c[ci maimu\ind pre
Dumnezeul creator care poruncise s[ se fac[ lumin[, c[lug[rii
r[spândir[ ]ntunericul, strigând: Fiat nox!
Pe lâng[ aceasta, ]ndarn aste nenorocite provin\ii suspinau dup[
un repaos dorit, c[ci a\â\ându-se r[zboaiele ]ntre Rusia =i Turcia

Negru pe alb
183
ele slujeau de teatru. Transilvania sc[p[ de acest r[u. Ea pare c[ se
bucura de o lini=te oarecare, lini=te minciunoas[ =i amar[!...
}n adev[r, sc[paser[ \[rile de tatari, pre care ]i stârpiser[ armele
Rusiei, dar c[zuser[ sub osânda altor tatari mai cumpli\i, pentru
c[ ace=tia nu pr[dau o lun[ sau dou[, pr[dau regulat câte =epte
ani, =i apoi când se duceau, ne l[sau spre r[splata averilor ce au
fost stors, ciocoismul, luxul =i corup\ia!...
Cine nu i-a cunoscut Cine cu ]nfiorare nu-=i aduce aminte de ei
Tratatul de la Adrianopoli aduse \[rilor recâ=tigarea a parte
din drepturile pierdute de atâta vreme. Românul de=teptându-se
din letargia sa, ]ncepu a se ]ntreba pre sine ce gânganie biped[
este el pe lume, =i ]n ce clas de animale ar putea intra Cercetând
origina =i limba lui, se v[zu c[ e roman, c[ci de=i ]i zic valah,
valah va s[ zic[ italian, =i moldav sau mol-dac nu va s[ zic[ slav.
Ca s[ se ]ncredin\eze ]ns[ mai bine c[ut[ o istorie a \[rii lui.
Cantemir ]n hronicul s[u merge numai p[n[ la ]nturnarea domnilor
din Maramur[=. Ureche, Miron =i al\i hronicari au scris mai
to\i dup[ tradi\ii f[r-a ]ngriji datele. A trebuit deci s[-=i caute istoria
]n monumente =i ruine!
}n Ardeal nu mai afl[ nici o urm[ str[mo=easc[. }n Valahia
vizit[ Caracalul, Turnul Severin; v[zu restele podului lui Traian,
c[ci valurile Dun[rei respectaser[ aceea ce oamenii n-ar fi respectat.
Voi ]n sfâr=it s[ g[seasc[ =i ]n Moldova urmele str[mo=e=ti.
La Roman c[ut[ s[ vad[ cetatea Smeredava (cetate dac[), dar ]i
spuser[ c[ la 1755 episcopul Ioanichie o d[rmase cu porunca
domnului Constantin Racovi\[, pre care ]l ]ncredin\ase c[ ]n ruinele
ei sunt comori, =i cu peatra cet[\ii f[cuse zidiul episcopiei =i
a Precistei! Alerg[ la Gala\i s[ vad[ cetatea Caput bovis numit[
de locuitori Ghertina. Vai! =i pre aceasta vandalismul o surpa. Ciocanele
sp[rgeau catacombele romanilor =i cenu=a lor o aruncau
]n vânt; iar cu peatra ei pavelau uli\ile Gala\ilor! Bietul meu arheolog
]ncremeni la viderea unei asemene barbarii. |ipa, se
]ncle=ta de pietre; ]l socotir[ nebun =i pu\in a lipsit s[-l ]nchid[.
}n sfâr=it vrând s[-l aline, ]i ar[tar[ dou[ statuiete de bronz, un

184 Constantin Negruzzi
vas cu vro trei mii monede, =i o colonet[ de porfir 1 . “Vandali! striga
românul nostru, judecând de pe aceste, câte altele se vor fi stricat
sau se vor fi luat, ce-a\i f[cut capitelele, bareliefele, lespezile cu
inscrip\ii Nu v[ teme\i c[ se vor scula romanii ce au locuit aici,
=i v[ vor face praf =i pulbere” Nime nu-l asculta; râdeau de omul
acesta smintit, care credea c[ ni=te pietre pot sluji spre alt[, decât
a se zidi pivni\i, case, sau a se pavela uli\e; c[ci ce le p[s[ lor c[
sunt români =i sfarm[ urme romane Ce le p[s[ ]ntemeiau ]nc[
o a opta minune a lumii, un monstruos monument vrednic de
ace=ti barbari, un târg pavelat cu anticvit[\i ]n veacul XIX!
Z[u, este ru=ine =i p[cat a videa pe toat[ ziua pierzându-se
câte o urm[ a Moldaviei ]mpreun[ cu peatra pe care era ]nsemnat[!
Pe toat[ ziua rupem câte o foaie din frumoasa carte a vechiei;
=i curând, când vom mântui ruinarea tuturor acestor sfinte ruine,
nu ne va mai r[mânea decât a striga ca acel troian care cel pu\in
luase cu sine pre Dumnezeii s[i:
Fuit Illium!...
Ce frumos ar fi — zice un literat englez 2 — de a videa pre vechea
Rom[ ]nviind ]n una din coloniile, ce ea ]ntemeiase ]n cap[tul
imperiei sale! Dar când toate monumentele noastre vor fi numai o
cenu=[, oricare str[in va avea obr[znicia a ne zice c[ am furat
numele acest de român pre care ]l purt[m, =i ce-i vom r[spunde
}ntru durerea ce ne sfâ=ie la privirea d[r[p[n[rii romanit[\ii,
nu putem decât a striga asupra vandalismului, =i a face o chemare
la inimi nobile, =tiind c[:
A tous les coeurs bien nés que la patrie est chère! 3
1
Monedele acestea le-au ]mp[r\it B... S... ]ntre ei. Ce a fost mai ]nsemnat
]ntre anticvit[\ile g[site le-au luat dd. Mavros =i Ventura =i care a vrut =i
a apucat. La cabinetul din Ia=i nu s-a trimis mai nimic.
2
David Urquart.
3
Autorul acestui articol ce s-a publicat ]n “Albina româneasc[“ cu ]nvoirea
cenzurei, fu exilat la mo=ia sa nejudecat =i neosândit — de=i se g[sea deputat
— pentru ca s[ ]nve\e a nu mai spune adev[ruri crude.

Negru pe alb
SCRISOAREA IV
(Un poet necunoscut)
185
Mai 1838
CUPRINS
Natura a lasat oameni meni\i a trece necunoscu\i pe calea vie\ii.
Toat[ misia le este s[ res[deasc[ câteva flori ]n drumul lor.
Daniel Scavinschi era de neam român din Bucovina. R[mâind
orfan ]n tân[r[ vrâst[, se duse la Liov ]n Gali\ia, la o rud[ a sa ce
era spi\er, pe lâng[ care, slujind calf[, ]nv[\[ pu\in[ botanic[. Ca
s[ se supuie modei polone, mai ad[ogi un schi la porecla sa, =i
din Scavin se f[cu Scavinschi. }nv[\[ limba nem\easc[ =i o cuno=tea
bine, dar nu iubea pre nem\i; pentru aceea, când muza român[
]ncepu a-l supara, prefer[ a traduce din fran\ez[, de=i o =tia mai
pu\in decât pe cea german[.
Pe când el ]=i petrecea zilele pl[m[dind cantaride =i pisând
chinchin[, la 1823, un boier moldav, ]nturnându-se de la Viena,
]l cunoscu, =i v[zând ]n el dispozi\ii poetice =i spirit de=tept, ]l
]ndemn[ s[ vie la Ia=i ca s[-=i caute norocul, povestindu-i de
acest Eldorado mai tot acele minuni ce le spune Sinbad marinarul
]n cele O mie =i una de nop\i.
Scavinschi p[r[si bucuros o \ar[ unde nu câ=tigase decât un
schi la sfâr=itul poreclei, =i alerg[ la Ia=i, dar s[r[cia =i lipsa ]l
]ntov[r[=ir[ =i aici. Muzele sp[imântate =i Apolon cu p[rul m[ciuc[
]n cap fugiser[ care ]ncotro de groaza ianicerilor. Nime nu mai
gândea la poe\i ce =edeau ascun=i prin poie\i. (Iart[-mi acest r[u
calambur.) }n darn Scavinschi scria imne asupra fericirii patriei,
sonete pentru r[s[rita stea a Moldaviei, ode, epitalame ]n care
to\i zeii din Olimp figurau; cu folosul lor abia departa de un
palmac lipsa, ast[ nedesp[r\it[ tov[r[=i\[, care-l \inea strâns ]n
]nghe\atele ei bra\e! Hot[r] s[ vând[ participuri, dar pu\ini amatori
g[si de limba nem\easc[, =i apoi pedagogismul era stahia lui. El
iubea lini=tea, =i copiii ]i tocau la cap toat[ ziua; iubea muzele, =i

186 Constantin Negruzzi
copiii f[ceau juc[rei cu poeziile lui. De multe ori l-am g[sit
descleind un smeu ca s[ copieze vreun vers, pre care acum un
b[iet ]l f[cea s[ zboare mai presus de Parnas!
Pre lâng[ aceste, el era o adev[rat[ juc[rie a naturii. De o
statur[ microscopic[, precum ]nsu=i n-o ascundea, zicându-=i:
...Daniel Scavinschi cel mititel la statur[,
Pre care-a pl[cut naturii a-l lucra-n miniatur[,
=i de o constitu\ie foarte delicat[, era un original de frunte. El
trei lucruri iubea ]n lume cu un amor religios, cucernic, ]nfocat.
Aste trei lucruri erau poezia, medicina =i — muste\ile sale.
}n adev[r, natura ]l ]nzestrase cu o p[reche de muste\i resucite
atât de mari, ]ncât ar fi fost de fal[ celui ]nt[i husar ungur; dar
ele f[ceau un contrast foarte ciudat cu statura lui care — precum
am spus — era mai mic[ decât mic[.
}ns[ mania sa cea v[t[m[toare, pre care o câ=tigase de când
fusese la spi\erie, era ideea ce-=i f[cuse c[, de nu va lua ]ntr-o zi
medicamente, trebuie s[ moar[. }n toat[ diminea\a, dup[ ce sfâr-
=ea toaleta muste\ilor, bea câteva pahare de dicoct; la tot ceasul
lua hapuri, =i seara pic[turi. Spi\eriile stricându-i s[n[tatea, ]nghi-
\eau pu\inii bani ce câ=tiga, pentru c[ de multe or] ]i lipsea pâine,
iar medicamente niciodat[. }ntr-o zi, ducându-m[ s[-l v[d, l-am
g[sit ]nf[=at piste tot ]ntr-un pleaster.
— +tii, i-am zis, c[ ai ]ntrecut pre bolnavul lui Molière Ce
este de capul t[u Nu vezi c[ te omori singur Vrei s[ te faci s[n[-
tos =i s[ scapi de ipocondria asta Trimite pre Esculap =i pe Ipocrat
]n pustii; vino cu mine la \ar[ =i urmeaz[ dieta care o urmez eu:
Diminea\a vom mânca cotlete =i vei bea un pahar de porter ]n
loc de dicoct; la prânz jambon, macaroane, alivenci, cu vin de
Odobe=ti. Seara vom veni acas[ osteni\i, vom bea câte un ponci,
ca s[ ne r[corim; apoi vom cina cu un ostrop[\ de iepure.
Ascultându-m[, poetul se f[cuse galb[n ca ceara, =i ]ntinzând
bra\ul spre mine, strig[:

Negru pe alb
187
— Ah! taci, m[ rog, contene=te! Taci, zic, dac[ cre=tin e=ti! Nu
vezi c[ mai ]mi dau duhul de când de aste vorbe=ti Jambon,
alivenci, porter!!! numai auzindu-le simt ]ndoindu-se suferin\a
mea! Oh, m[ tem c[ nu-mi va lucra pleasterul!
— Dar ce ai
— Singur nu =tiu, dar nu m[ sim\ bine.
+i s[ nu socoteasc[ cineva c[ consulta vreun doctor; ]nsu=i ]=i
]nchipuia ordonan\ele, ]=i f[cea leacurile =i se trata, de=i acum
nu-i mai lucra nici o medicin[, deprins fiind cu ele.
Abia de trei zile m[ ]nturnasem din Rusia, unde z[b[visem
câteva luni, când am primit un rava= de la el, ]n care m[ ruga s[
m[ duc s[-l v[z ]ndat[. L-am g[sit ]n pat, =i c[utându-se ]ntr-o
oglindioar[, scotea câte un fir din frumoasele lui muste\i =i le
punea ]ntr-o cutiu\[ ca pre ni=te pre\uoase scule.
— Ah! bine ai f[cut c-ai venit, ]mi zise, socoteam c[ voi muri
f[r[ s[ te v[d.
— Iar \i-a venit ipocondria
— Acum e moartea, a ei var[ primare, o cunosc bine. Asear[,
v[zând c[ nu-mi lucreaz[ alte doctorii, am luat o doz[ mare de
mercuriu, =i azi m[ trezesc c[-mi cad muste\ile...
Nenorocitul se otr[vise! Am s[rit ca s[ trimit dup[ un doctor.
M-a ]n\eles, =i ]ntinz[nd mâna sa rece =i ve=ted[, m-a apucat
de bra\.
— E de prisos, ]mi zise; macar de a= =ti c[ voi scapa, tot nu voi
s[ mai tr[iesc. Nu voi s[ zic[ oamenii v[zându-m[:
Iaca Daniel Scavinschi, cel mititel la statur[,
C[rui ]i c[zu mustea\a, =i e chiar caricatur[.
|ine acest pachet, urm[; s[-l dai la adresa sa.
(Pe pachet scria: Scrieri a lui D. Scavinschi, s[ se deie la d.
aga A. Sturza Micl[u=eanul, ca s[ fac[ ce va voi cu ele.)

188 Constantin Negruzzi
— Sunt mult dator acestui boier, ad[og[ dup[ pu\in[ t[cere;
el pururea m-a ajutat la nevoie, =i fiindc[ n-am cum ]i mul\[mi
altfel, ]i las aste scrieri ca o suvenire de recuno=tin\[.
Privirea acestui nenorocit a=a de lini=tit ]ntr-o stare atât de
jalnic[, la vrâsta de 32 ani, m[ ]ncremenise!
— Scavinschi! i-am zis, de ce atâta dezgust pentru via\[ Cine
=tie poate...
— Via\a mea, ]mi r[spunse curmându-m[, a fost foarte tic[loas[.
Din cea mai fraged[ vrâst[ m-am ]nso\it cu lipsa, =i numai
moartea m[ va desp[r\i de ea. Totdeauna am gândit c[ voi muri
ca Gilbert ]ntr-un spital.
— Asta e soarta poe\ilor, dar numele ]\i va r[mânea nemuritor;
p[cat c[ l-ai polonizat.
— De a= fi tr[it ]n Rusia mi-a= fi zis Scavinov; ]n Germania,
Scavinemberg, la Paris, Scavinevil, =i la Bucure=ti, Scavinescu.
}n vremea ce-mi vorbea c-un a=a aer vesel, sfâr=ise opera\ia
smulgerii muste\ilor (care, roase de veninul argintului viu, ie=eau
cum le atingea) =i ]nchise cutia.
— Asta voi s[ m[ ]ntov[r[=easc[ ]n mormânt, zise; apoi lu[ o
lingur[, o ]mplu dintr-o steclu\[ =i o ]nghi\i. }n steclu\[ era opiu.
Se l[s[ pe o perin[ =i adormi zicând: “somn — lips[ — muste\i...”
Doctorul (dup[ care trimisesem f[r[ =tirea lui) intr[, se apropii,
]l apuc[ de puls, dar ]ndat[ l[s[ mâna s[ cad[ ...
— Nu trebuie doctor, trebuie preot.
— Cum!
— Mort.
O sudoare rece ]mi inund[ fruntea; p[rul mi se zburli pe cap.
Am ie=it tremurând =i f[când cele mai triste cuget[ri asupra acestei
tic[loase fiin\e ce se nume=te om.
Napoleon muri zicând: ”Fran\ie — oaste”.
Scavinschi zicând: “lips[ — muste\i”.
Hoffmann moare de jale c[ i-a pierit motanul.
Scavinschi pentru c[ i-au c[zut muste\ile.
Fire=te, judecând, deosebirea nu e atât de mare...

Negru pe alb
SCRISOAREA V
(Iepur[rie)
189
Februarie 1838
CUPRINS
— Am venit s[-\i spun, ]mi zicea d[un[zi un domn (a c[ruia
nume ]l voi t[cea de respect pentru familia lui), c[ asear[ ]n bufetul
teatrului, N... mi-a zis mi=el =i mi-a dat o palm[ pentru c[ spuneam
c[ demoazel Désirée...
— +i când v[ bate\i
— S[ ne batem! Tu quoque, Brute! D-ta, pe care te socoteam
mai cu minte decât al\ii, m[ ]ndemni s[ m[ bat c-un obraznic
pentru c[ mi-a zis mi=el =i mi-a dat o palm[ Dar a= dori s[ m[-
nve\i d-ta cum se poate feri cineva de brutalitatea unui grosoman
Eu m-am ad[pat cu sfintele precepte a lui Rousseau, =i
despre\uiesc ]njurarea; apoi n-am fost destul de maltratat de limba
=i de mâna cutez[torului acestuia, ca s[ m[ mai apuc acum s[
m[ espun =i \intei pistolului s[u c[ci de=i m[ sup[r[ c[ mi-a zis
mi=el, dar m-ar sup[ra mult mai r[u de mi-ar zice r[posat. Dac[
a=i fi pironit ]ntr-un secriu, de ar putea s[ se laude ]n gura mare
c[ m-a trimis ad patres. Mai bine s[ fiu de fa\[ ca s[-i ar[t c[ nici
vreu s[-l =tiu. S[ zicem c[ l-oi omor]. +i pentru ce s[ m[ fac uciga=,
eu care nu sunt n[scut v[rs[tor de sânge +i apoi oamenii or s[
zic[ c[ l-am gonit din lume pentru c[ m[ temeam s[ fiu cu dânsul
]n ea. Se laud[ dl c[ nu se teme de moarte. De vrea ca s[-l credem,
omoar[-se singur, nime nu-l opre=te, =i ]i f[g[duiesc c[ =asezeci
de ani voi ]ntreba pre to\i ]nv[\a\ii =i c[rturarii ca s[ aflu de a
f[cut bine ori ba; =i de-mi vor zice c-a f[cut bine, atunci — numai
atunci — m[ voi sârgui p[n[ ce d-ta nume=ti poltronerie =i pre
care eu o numesc b[rb[\ie; c[ci, s-o =tii d-ta, e b[rb[\ie =i curagiu
a ]nfrunta cineva valurile lumii minciunoase, =i a voi s[ tr[iasc[
cât de mult ]n ast[ vale a plângerei! Fanfaronul acesta poate =i-a
urât zilele; poate nu vrea s[ mai vad[ soarele faptele lui. Fricosul!

190 Constantin Negruzzi
Eu care-mi ]nchipuiesc cât e de ]ntuneric ]n mormânt, =i care
iubesc lumina, nu voi s[ m[ lipsesc de ea. Eu s[ m[ s[cer ]n floarea
vrâstei, când am ]nc[ o gr[mad[ de trebi ]n via\[, pentru o tic[loas[
palm[ care puteam s[ i-o dau eu cum mi-a dat-o el S[ nu-i
treac[ prin gând! +i apoi ce mare treab[ a omor] un om câteva
gr[un\e de =oriceas[ face cât =i plumbul lui. Nu =tie n[t[r[ul c[
un purice viu face mai mult decât Napoleon mort!
Ei, spune-mi acum, domnul meu, care e mai brav, canibalul
acesta care vrea sânge, sau eu, omul p[cii, ce voi s[ tr[iesc ca s[-i
ar[t cât ]l despre\uiesc, de vreme ce n-am gând s[ m[ bat cu el
Nu =tiu p[n[ la ce punt iepur[ria poate degrada pre un om;
n-am gândit ]ns[ c[ ea poate a-l face s[ afle sofisme, ca s[ vreie a
]ncredin\a c[ face bine s[ se lase insultat =i batjocorit.
+tiu c[ duelul este un prejude\ ramas din timpurile barbare.
+tiu c[ e o absurditate a se bate cineva pentru ochii unei actri\e,
fie verzi ori alba=tri, =i o nebunie a c[uta sfezile =i gâlcevile; sunt
]ns[ cazuri fatale când un om ce are cel mai mic simtiment de onor
nu poate face altfel =i trebui s[ se fac[ uciga= sau jertf[, dac[ nu
voie=te a lasa o pat[ numelui s[u, =i o ru=ine familiei sale.
F[ceam aste reflexii, uitându-m[ la domnul acest care nu voia
s[ se bat[, =i care a=tepta un r[spuns. Dar nepricepându-m[ ce
r[spuns s[-i dau altul, l-am luat de spate =i l-am dat pe u=[ afar[.
Nu =tiu de am f[cut bine.
SCRISOAREA VI
(Catacombele M. Neam\u)
CUPRINS
August 1839
Nu departe de cet[\uia Neam\u — a c[ria ruine se mai v[d
]nc[ d[râmate de oameni =i de timp — mai ]n sus, pe o vale ce se
]ntinde verde =i r[coroas[ ]ntre dou[ =iruri de mun\i=ori umbro=i,

Negru pe alb
191
Alexandru cel Bun f[cu la 1402 o bisericu\[ de lemn ]n cinstea s.
Ioan Teologul, pe lâng[ care se adunar[ câ\iva monahi; =i pentru
ad[postirea lor =i a altor cre=tini ]n timpurile acelea pe când Moldavia
se bântuia de r[zboaie =i de r[scoale, zidi aproape de biseric[
=i un turn de peatr[.
Pe atunci ]nturnându-se de la Viena, Ioan Paleologul trecu prin
Moldavia. Alexandru ]l primi cu tot onorul cuvenit mo=teanului
imperiei Bizantine, ]nso\indu-l p[n[ la Gala\i. Spre r[splata
ospe\iei ce primise, Ioan suindu-se pe tron ]i trimise lui purpur[
=i coron[ ]mp[r[teasc[, iar mitropolitului Iosif sacos =i mitr[; dar
spre a-=i ]nvecinici pomenirea, trimise doamnei Anei, so\iei lui
Alexandru, =i o icoan[ f[c[toare de minuni a Maicei Domnului.
Icoana aceasta se puse ]n bisericu\a mai sus ar[tat[. Dup[ trecere
mai de un veac, +tefan Marele, v[zând c[ s-a m[rit num[rul
c[lug[rilor, ]ncepu a zidi la anul 1497, lâng[ bisericu\a lui Alexandru-vod[,
o alt[ biseric[ mare de peatr[ cu hramul ]n[l\[rii,
dar murind el la 1503, o sfâr=i fiiul s[u Bogdan, =i aduse icoana
Fecioarei acea h[r[zit[ de Paleologul ]n biserica ast[ nou[, unde
este =i p[n-]n ziua de ast[zi.
Aceast[ icoan[ se cunoa=te c[ e f[cut[ pe când arta zugr[viei
era ]n decadin\[ la greci. Desenul este grosier =i coloritul slab.
Monastirea Neam\ul — ce luase ast[ numire de la pârâul ce
curge aproape — lu[ o ]ntindere mare. Prin pietatea domnilor =i
a boierilor c[p[t[ venituri ]nsemnate, =i ast[zi aceast[ lavr[
nutre=te la o mie cinci sute monahi, =i oricare sarac afl[ ]n toat[
vremea aici c[utare =i osp[tare.
Mai multe biserici =i paraclise se zidir[ pe lâng[ aceasta, dar
bisericu\a s. Ioan Cuvânt[torul de Dumnezeu, acea f[cut[ de Alexandru
cel Bun, de=i ]nvechit[, sta pe lâng[ ele ca o sfânt[ relicvie
doveditoare c[ ea a fost ]ncep[toare acestui loca= dumnezeiesc;
]ns[ ]nvechindu-se foarte, se f[cu ]n acela=i loc alta de peatr[, tot
]n numele s. Teolog, dar de o arhitectur[ nou[. De=i aceasta e
mai frumoas[, mai gra\ioas[, e de j[lit acea veche de lemn, =i era

192 Constantin Negruzzi
de dorit ca ast[ de acum s[ se fi f[cut ]ntocmai dupre modelul
bisericu\ei lui Alexandru-vod[. Din norocire tot a mai r[mas turnul
de care \i-am vorbit mai sus, care st[ ]nc[ ]ntreg cuprins
]ntr-un unghi a zidului monastirii.
Lâng[ biserica aceasta e mormântul monahului Chiril Carp 1 ,
unul din ostenitorii =i fundatorii ei. Al[turea st[ mormântul
monahului Platon, ucenic a cuviosului stare\ Paisie. Fra\ii ne-au
spus l[udata via\[ a acestui c[lug[r, care de=i privit de toat[
ob=timea ca un cuvios, era cel mai smerit ]ntre to\i, urmând porunca
evangelic[: “Cel ce vrea s[ fie mai mare ]ntre voi, s[ fie vou[
slug[.” Prev[zându-=i sfâr=itul, cucernicul Platon s-a rugat s[ nu-l
]ngroape cu parad[, ci numai un preot s[-l ]ntov[r[=easc[ la
groap[ spre a-i ceti rug[ciunile mor\ilor; dar nu fu ascultat[ cererea
lui. To\i slujba=ii monastirii ]mbr[ca\i ]n aurite vestmânte,
cu cânt[ri, t[mâieri =i f[clii, plecar[ ca s[ ]nso\easc[ r[m[=i\ele
sfântului barbat; când iac[ cerul se ]nt[rât[, vântul stânge luminele,
=i ploaie v[rsându-se ]n =iroaie, sile=te pre to\i a-=i c[uta
aciuare prin chilii.
}ns[ ]ndat[ ce a r[mas mortul cu un singur preot, soarele sparge
norii, ploaia st[ atârnat[ ]n aer f[r-a cuteza s[ caz[, =i ]nmormântarea
cuviosului monah se sfâr=e=te ]n pace =i lini=te.
Sub biserica ast[ nou[ sunt catacombele monastirii, ]n care se
pun oasele mor\ilor c]nd le dezgroap[ din umedul lor loca=, ca s[
deie locul lor altor mor\i mai proaspe\i. Aceast[ hrub[ e boltit[;
are =ese stânjini lungime, trei l[\ime =i =ese palme de n[l\ime. O
singur[ ferestric[ ce sloboade o raz[ misterioas[ pe o icoan[ a
Mântuitorului care st[ pe un tetrapod ]n fund, lumineaz[ acest
loc funerar.Trei rânduri de poli\i zidite de-a lungul p[re\ilor, iar
pe sub ele dulapuri.
Ce se ]n=ir[ pe poli\i —Tidve de mor\i ! — Ce se pune ]n
dulapuri — Oase de mor\i !
1
Fiind laic, se numea Constantin Carp.

Negru pe alb
193
Când s-a deschis u=a =i m-am coborât ]n acest azil a mor\ii, un
sfânt fior m-a cuprins ; =i de n-a= fi fost preg[tit pentru o asemenea
priveli=te sau de eram singur, a= fi c[zut ]n genunchi, umilindu-m[
dinaintea lui Dumnezeu, ]n fa\a acestei mul\ime de mor\i.
}n adev[r, omul se simte cât e de mic ]naintea marei puteri a lui
Dumnezeu, ]naintea astor oase mucede ce au avut odinioar[ carne
=i sânge ca noi!
Dup[ aceste ]nt[i cuget[ri triste, altele mai lume=ti m-au cuprins.
Aste capete a=ezate cu simetrie pe poli\i, aste oase puse cu
regul[ ]n dulapuri, m-au mâhnit =i m-au sup[rat. Ce sunt ele alt[
decât noi, r[m[=i\e a celor ce au fost ca noi +i nou[ nu ne place
a videa c[ se joac[ cineva cu noi când tr[im cu atât mai vârtos
dup[ ce am murit. Lini=tea mormântului e mai de preferat decât
ast[ regul[, unde tidvele noastre figureaz[ ca =ipurile ]n magazinul
unui spi\er.
Mai bine de dou[ sute capete sunt pe aceste poli\i de peatr[;
fiecare are lipit pe el câte o \idul[ pe care e ]nsemnat numele
celui ce l-a purtat. Este de luat seama c[ unele din ele sunt mai
pe jum[tate putrede de rugina p[mântului sau de boalele de care
au p[timit ]n via\[. Un doctor Gall pip[indu-le, ne le-ar putea
spune, =i poate din =tiin\a cranologiei s-ar putea afla câte virtu\i,
câte virtu\i au fost ]n ele.
C[utând aceste tidve, v[zui una mai mic[, mai delicat[; osul
era alb =i luciu, dar nu avea nici o etichet[ lipit[ pe ea. Monahul
ce-mi slujea de cicerone mi-a spus c[ era a unii fete ce-a murit
acolo, dar nu =tiu s[-mi spuie mai mult. Curiozitatea mea nu se
]ndestul[ cu atâta. Am ]ntrebat, am cercetat =i am descoperit o
foarte trist[ dram[, pe care ]\i voi spune-o alt[ dat[, c[ci acum
m[ gr[besc a lasa pre mor\i, ca s[ m[ ]ntorc ]ntre cei vii.

194 Constantin Negruzzi
SCRISOAREA VII
(Calipso)
CUPRINS
Septembrie 1839
+tii c[ ]n anul 1821 a izbutit revolu\ia Greciei, =i c[ ea ]=i avu
]nceputul la Ia=i. Precum ]n toate revolu\iile, asemene =i ]n aceasta
s-au f[cut mai multe eccesuri, c[ci totdeauna pintre patrio\i se
vâr[ oameni de acei care caut[ a se folosi de orice tulburare. Dup[
stricarea eteri=tilor la Dr[g[=ani =i la Sculeni, toate c[peteniile ce
erau mai de omenie fugind care ]ncotro, \[rile noastre r[maser[
]n prada birban\ilor. Ia=ul se pustii. Or[=eanii bej[n[rir[ ]n
Bucovina =i Beserabie, unde g[sir[ azil.
Tat[l meu cu mine, dup[ ce am petrecut iarna ]n \inutul Hotinului,
]n vara anului 1822 ne-am dus la Chi=in[u, ca s[ ne ]ntâlnim
cu rude, prieteni, cunoscu\i, refugia\i ca =i noi.
Era curios a videa cineva atunci capitala Beserabiei, atât de
de=eart[ =i de t[cut[, cât se f[cuse de vie =i de zgomotoas[. Plin[
de o lume de oameni care tr[iau de azi pe mâine, care nu =tiau
de se vor mai ]nturna la vetrele lor, ace=ti oameni, mul\[mi\i c[
=i-au sc[pat zilele, se deprinser[ cu ideea c[ n-o s[ mai g[seasc[
]n urm[ decât cenu=[, =i, neavând ce face alt[, hot[râr[ a amor\i
suferin\a prin vesela petrecere, care cel pu\in ]i f[cea a uita nenorocirea.
De aceea, nu videai alt[ decât primbl[ri, muzici, mese,
intrigi amoroase.
}n toat[ ]ns[ aceast[ so\ietate de emigra\i =i de localnici, dou[
persoane numai ]mi f[cur[ o ]ntip[rire ne=tears[. Aceste erau un
om tân[r de o statur[ mijlocie, purtând un fes pe cap, =i o jun[
nalt[ fat[, ]nv[luit[ ]ntr-un =al negru, pre care le ]ntâlneam ]n
toate zilele la gr[din[. Afl[i c[ junele cu fesul era poetul A. Pu=kin,
acest Byron a Rusiei, ce avu un sfâr=it atât de tragic 1 , iar tân[ra
1
El fu ucis ]n duel de cumnatul s[u.

Negru pe alb
195
cu =alul pre care to\i o numeau greaca cea frumoas[, o curtizan[
emigrat[ de la Ia=i, numit[ Calipso.
Calipso ]mbla tot singur[. Numai Pu=kin o ]ntov[r[=ea când o
]ntâlnea la gr[din[.
Cum vorbeau ei (c[ci Calipso nu =tia decât grece=te =i române=te,
limbi care Pu=kin nu le ]n\elegea), nu =tiu. Se vede c[ 22 ani
a poetului =i 18 ani a curtizanei n-aveau trebuin\[ de mult ]n\eles.
Pu=kin m[ iubea, =i g[sea pl[cere a-mi ]ndrepta gre=alele ce
f[ceam vorbind cu el fran\oze=te. Câteodat[ =[dea =i ne asculta
oare ]ntregi pre mine =i pre Calipso vorbind grece=te; apoi ]ncepea
a-mi recita niscai versuri de a lui pre care mi le traducea.
Dar dup[ o lun[, m-am dus din Chi=in[u, =i ]n prim[vara anului
1823 m-am ]nturnat ]n Moldavia, f[r[ s[ mai v[d pre Pu=kin,
=i f[r[ s[ mai aud de greaca cea frumoas[. Câteodat[ ]ns[, când
ceteam poeziile marelui poet rus, =i mai ales +alul negru, aceste
versuri ce sunt un poem ]ntreg f[cute ]nadins pentru tân[ra fat[,
]mi aduceau aminte de acea femeie cu chip ]ngeresc, =i doream
s[ =tiu ce se f[cuse.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
}ntr-o sear[ a lunii noiemvrie 1824 — era vicol =i ploaie — la
poarta monastirei Neam\u ajunse un june om, care cerea voie s[
intre. Hainele lui erau str[b[tute de ap[, =i el sem[na obosit de
osteneal[. Portarul ]l primi =i ]l g[zdui p[n[ a doua zi când, dup[
cererea sa, ]l conduse dinaintea stare\ului. El ar[t[ c[, fiind un
tân[r str[in =i orfan, voie=te a se c[lug[ri. Stare\ul ]l rândui spre
ascultare la un b[trân sehastru ce locuia afar[ de monastire, ]n
munte, unde el petrecu trei ani ]n cea mai mare cucerie =i umilin\[.
}ntr-o diminea\[, chemând sehastrul pre ucenicul din chilioara
de al[turi, =i v[zând c[ nu-i r[spunde, se duse ca s[ vad[ ce
face, dar ]l g[si dormind de — somnul cel vecinic.
Când erau s[-l ]ngroape, se g[si pe pieptul lui o hârtie ]n care
scria aceste:

196 Constantin Negruzzi
“Gre=it-am, Doamne! P[c[tuit-am, Doamne! =i nu sunt vrednic[
a m[ uita la cer; dar covâr=easc[ ]ndurarea ta mul\imea
f[r[delegilor mele! Doamne! miluie=te =i iart[ pre p[c[toasa
Calipso!”
Tidva grecei cei frumoase am v[zut-o ]n catacombele monastirei.
SCRISOAREA VIII
(Pentru ce \iganii nu sunt rom`ni)
CUPRINS
Iunie 1839
Nec[jit =i obosit de lucr[rile catagrafiei, la care m[ ]ndatorea
sarcina mea de deputat, venisem ca s[ mai r[suflu câteva zile la
mo=ioara mea, =i s[ m[ bucur de o mâncare mai bun[, dup[ o
]mblare prin sate de cinci luni, vreme ]n care nu m[ hr[nisem
decât cu bor= de pui, =i de pui cu smântân[.
S[ nu soco\i ]ns[ c[ eu, patriot, despre\uiesc bucatele aste
na\ionale; dimpotriv[. Dar când cineva, atât-amar de vreme, n-a
mâncat decât pui, pare-mi-se c[ are dreptate a fi s[tul de ei.
A=teptând macaroanele, m[ primblam ]n gr[dini\a mea care
sem[na cu un covor verde cusut cu flori, =i pentru ca s[ nu-mi
par[ a=teptarea prea lung[, ceteam o bro=ur[ a d. Kog[lniceanu,
intitulat[ Esquisse sur l’origine et la langue des Cigains. Cetirea asta
m[ aduse pe nesim\ite la idei filantropice; gândeam la sclavia
atâtor mii de oameni, =i proiectam s[ vorbesc la adunare ]n favorul
lor; apoi, figurându-mi disputa ce avea s[ stârneasc[ propunerea
mea, gesticulam vorbind singur, f[r[ s[ bag seam[ la un bun
b[trân care m[ privea cu mirare de câteva minute, =i care negre=it
m[ socotea smintit. Acesta era vecinul meu Bogonos, pre care,
adâncit ]n ideile mele, nu-l v[zusem intrând.
Trebui s[ =tii, prietene, c[ vecinul meu Bogonos e floarea vecinilor,
=i de-mi va abate vrodat[ s[-mi vând mo=ia, am gând s[

Negru pe alb
197
pun ]n publica\ie, ca =i Temistocle, c[, pre lâng[ celelalte calit[\i,
ea se bucur[ =i de un bun vecin. Figureaz[-\i unul din acei vechi
boieri de \ar[, moldavi primitivi, cu deprinderi patriarhale, cu
haine lungi, cu fa\[ voioas[ =i p[lit[ de soare, care sunt totdeauna
veseli =i mul\[mi\i când seceri=ul a fost bun, care nu-=i bat capul
de politic[; ]n scurt, un om de acei carii, necunoscând patimile
ora=elor =i intrigile ambi\iei, ]=i iubesc so\ia =i copiii mai mult din
datorie decât din amor, =i pre care moartea ]i g[se=te la mas[.
— Tot a=a e=ti, ]mi zise el smuncindu-mi cartea din mân[, tot
cu cetitul =i cu scrisul! Z[u, trebui s[ fi având un demirba= (cap
de fier) ca s[ bodog[ne=ti zi =i noapte povestele fran\ujilor! Uite,
]mi pari mai galben =i mai ovilit decât ast[-iarn[ când — nu =tiu
pentru ce — te trimisese frumu=el aici la \ar[ unde =edeai singur
ca un cuc. Geaba am r[gu=at strigându-\i c[ te omori cu astfel de
trai. Iaca, la treizeci de ani n-ai nicicum sânge ]n fa\[.
— S-a gr[m[dit tot la inim[, r[spunsei.
— A=a, spune-mi mie vorbe de aste frumoase, când =tii c[, afar[
de psaltire =i ceaslov, eu nu =tiu decât Vie\ile sfin\ilor; ba am uitat
c-am mai cetit pre Arghir =i Pustnicul, =i vezi c[, cu toate aste, ]mi
merge bine. Prive=te, eu sunt rumen =i gras, iar d-ta seameni c-o
gut[ie; pentru c[ nici po\i s[ fii altfel; tot cu nasul ]n c[r\i, bând
numai ceai =i cafea ca bolnavii, ]n loc s[ bei pelin =i vutc[ ca
cre=tinii. Poftim s[ mergi departe cu a=a deprinderi!
— Te ]n=eli, drag[ vecine. V[d c[ ]nc[ nu m[ cuno=ti bine. Nu
=tii c[ ]n mine sunt doi oameni deosebi\i, românul vechi =i românul
nou. Ca s[ \i-o dovedesc, vreu s[ ne-ntrecem la mas[, macar s[
=tiu c[ m-oi chef[lui, cu tocmal[ c[ vei gusta porterul care mi l-a
adus chiar ast[zi de la Gala\i.
— Cât pentru prânz, primesc bucuros, c[ci ]ncai masa d-tale e
cre=tineasc[, dar pentru porter, foarte mul\[mesc. Nu mi-am urât
zilele ca s[ m[ otr[vesc.
— Voia la d-ta, vecine.

198 Constantin Negruzzi
Ne-am pus la mas[. Bogonos ]nghi\ea buc[\ile ca un smeu. Ca
s[ nu compromit giuruin\a f[cut[, mâncam =i eu cât =epte, sigur
c-ave s[-mi fie r[u.
}ncântat de apetitul meu, — Bravo! ]mi zicea la fiecare pahar;
ian a=a te vreu. Iaca, ai ]nceput a te face ro=u. — Cred =i eu, c[
nu mai puteam.
Dup[ prânz, ne-am dus ]n gr[din[, =i ne-am tologit sub un
b[trân plop ce ne umbrea cu tufoasele lui ramuri. Daliile ]mbr[cate
]n bogatele lor rochii colorate =i ginga=ii tamarini se leg[nau la
adierea vântului, ]n vreme ce garoafele, rozetele =i mic=unelele
ne ]mb[ls[meau cu dulcele lor parfum. Fumând din lungi ciubuce
=i sorbând delicioasa moca, eu m[ l[sasem la o lin[ reverie, recitând
]ncet ni=te stan\e d-ale lui Anacreon, când un hohot de râs
a vecinului meu m[ de=tept[ din acest semisomn voluptuos.
— Na-\-o bun[! strig[ el, ]n graba mea de a m[ duce la mas[,
n-am luat seama c[ ]mpreun[ cu basmaua =i tabacherea, am bagat
=i cartea d-tale ]n sân! — +i ce spune ]n cartea asta ad[ogi
el, deschizându-o.
— Asta e o schi\[ asupra originii =i a limbii \iganilor, f[cut[ de
d. Kog[lniceanu tân[rul.
— Cunosc pre babaca d-sale. +i ce scrie dumnealui despre \igani
De=i nu eram dispozat a m[ face talmaci, am ]nceput a-i spune
]n scurt cuprinderea bro=urei, dar abia zisei câteva cuvinte, =i
vecinul meu m[ curm[, zicându-mi c-un aer mâhnit:
— Nu-\i bate joc de mine.
— Cum! ce vorb[ e asta Eu s[-mi bat joc de d-ta! de d-ta,
cinstitul meu vecin, de d-ta care mi-ai dat votul la aleregea din
urm[ }mi pare r[u!
— De ce dar ]mi spui ni=te lucruri care nu pot s[ fie ]n cartea
asta
— Ba ]\i spun ce este, pre onorul meu!
— Jur[-te altfel, dac[ vrei s[ te cred, pentru c[, vezi d-ta, c[
de când a ie=it onorul, a lipsit cinstea.

Negru pe alb
199
— Pre cinstea mea! am zis, râzând de calamburul vecinului.
— Apoi dar d. autor =-a b[tut joc de noi.
— Cum a=a!
— Eu nu-\i vorbesc pove=ti. Când ]\i spun c-am cetit istoria
\iganilor, tip[rit[ ]n via\a s. Grigorie...
— }n via\a s.Grigorie! M[ treci cu =aga, vecine, urm[i râzând.
— A=a, boierule, a=a, ]n via\a s. Grigorie. }n zadar râde\i,
d-voastr[ ace=ti carii nu =ti\i nimic, macar c[ hojma ceti\i. }n
locul flec[riilor fran\uze=ti, de ai fi cetit Vie\ile sfin\ilor, nu teai
uita la mine a=a holbat. Dar v[ petrece\i numai vremea a
f[ta ni=te stihuri schil[voase, pre care nu le ]n\elege nime, =i
care nu pl[tesc o slov[ din Arghir... A! afar[ de Aprodul Purice
a d-tale, care m-a f[cut s[ râd de m[ durea inima.
Barbarul! gândea c[-mi face un compliment, =i nu =tia cât m[
umilea! Auzi colo! f[cusem comic, f[r[ s[-mi treac[ prin gând.
— S[ venim la istoria d-tale, nene Bogonos, zisei ca s[ curm
vorba literaturii.
— Bucuros, r[spunse; =i str[nutând =i tu=ind, ]ncepu:
“Odinioar[ la Agrigenta, unde s.Grigorie era episcop, se afla o
parte de norod smreduit[ de eresuri, =i ]nver=unat[ asupra cuviosului
barbat care voia s[-i scoat[ din r[t[cire. Dar ]n zadar bunul
p[stor se silea a-i ]ndrepta. Ei ]=i b[teau joc de sfaturile lui, =i de
multe ori ]n biseric[ li se ]ntâmplau s[ adoarm[ =i s[ hor[iasc[
când era mai frumos. Cu toate aceste, sfântul (care nu e un sfânt
de rând, precum te po\i ]ncredin\a din ceaslov) nu se da, ci hojma
le spunea de focul Gheenii =i de muncile ce-i a=teapt[ pentru
f[r[delegile lor. Iat[ dar c[ ]ntr-o duminic[, oile aste pierdute —
precum el le numea — se pun de pând[, =i când el ie=i din biseric[,
]ncepur[ a-l ]mpro=ca cu pietre, urmându-l cu sud[lmi =i cu
oc[ri p[n-acas[.
Oricare altul, afar[ de s.Grigorie, i-ar fi lasat s[-=i peard[ sufletele,
el ]ns[ nu ]ncet[ de a-i mustra =i de a-i ]nv[\a, p[n[ ce ]n
sfâr=it mul\i dintr-]n=ii, cunoscându-=i gre=ala, s-au ]ntors la cre-

200 Constantin Negruzzi
din\[. Atunci ceilal\i s-au vorbit ]ntre dân=ii s[ deie jalob[ asupra
lui cu feluri de clevetiri, pârându-l c[ ar fi un fa\arnic dat la poftele
trupe=ti =.a. }n urmare, f[când o jalob[ mare, isc[lit[ de o mul\ime,
o trimise la ob=teasca adunare”...
— Vecine, curm[i pre povesta=, ]mi pare c[ aiurezi. De unde
dracul ai g[sit ob=teasca adunare la Agrigenta
— Dac[ nu m[ vei lasa s[ spun cum mi-e spusul, tac.
— Spune dar ]nainte, am zis râzând.
“Dup[ ce deci au dat jaloba lor la ob=teasca ad... sau dac[
vrei la boierii veli\i a \[rii, carii nu erau mai de treab[ decât ei,
Divanul...”
— Dar, frate drag[, m[ treci cu deochiul cu boierii =i Divanul
d-tale. Ce dracu!
— Foarte bine, tac.
— Ba spune, spune m[ rog, =i-\i f[g[duiesc c[ nu zic nici cârc.
“Au adunat pre vl[dicii =i arhimandri\ii de pe la eparhiile =i
monastirile lor, atât pre cei de loc cât =i din alte cr[ii =i ]mp[r[\ii,
=i le s-au zis s[ fac[ cercetare la fa\a locului, s[ se ]ncredin\eze de
toate ]mpregiur[rile acestei pricini =i s[ ]ncheie hot[râre.
}n vreme de o lun[, soborul s-au adunat. Erau vl[dicii de la s.
sinod din Petersburg, de la Hina =i... iar vrei s[ m[ curmi }ntr-un
cuvânt, din toate p[r\ile lumii; to\i oameni cuvio=i, foarte procopsi\i
=i bogoslovi. Prezidentul lor era un mitropolit de la noi, a
c[ruia nume l-am uitat. Ora=ul era plin. Nu se auzea de diminea\[
p[n-]n sear[ decât tocând =i tr[gând clopotele, =i to\i erau datori
s[ slujeasc[ pe rând.
Când veni rândul s[ slujeasc[ =i s.Grigorie, c[ci el ca o gazd[
r[m[sese cel din urm[, de cum miji de ziu[, norodul se gr[m[di
]n biseric[ nu atâta de evlavie, cât ca s[ vad[ cum a s-o scoat[ la
cap[t bietul vl[dic[. El ]ns[ nu-=i pierdu cump[tul la un ceas a=a
greu, ci ]ncepu slujba ca omul care-=i =tie treaba.
}n vremea aceasta, du=manii s[i carii pândeau prilejul s[-i poat[
face r[u, folosindu-se de nefiin\a sa, au mers acas[ la el, =i acolo

Negru pe alb
201
au silit pe o tân[r[ fat[, pre care o adimeniser[ =i o aduseser[ cu
dân=ii, s[ se culce ]n crevatul sfântului, puind-o la cale s[ zic[
c[-i \iitoare vl[dic[i.
Era o copil[ jun[ =i frumoas[, cu ochii mari =i negri, a c[riia
p[r ca matasa c[dea ]n bucle undoioase pe umerii s[i de alabastru,
ginga=[ =i ml[dioas[ ca o r[chit[ tân[r[. }ntr-un cuvânt, una
din acele fiin\i ]ncânt[toare care te fac s[-\i pierzi sufletul...” Râzi
— Bre, bre, bre, m[ sparii, nene Bogonos; de unde dracu ai
scos frazele aste de roman\ Cred c[ nu le-ai cetit ]n via\a
s.Grigorie!
— Nu. Mi-au r[mas de când am cetit cartea cea frumoas[
Pustnicul.
“Dar s[ venim la prochimen. }\i spuneam c[ copila era acum
]n patul sfântului, când acesta, dup[ ce detun[ pre to\i vr[jma=ii
s[i ]ntr-un cuvânt potrivit cu ]mpregiur[rile, se ]nturn[ biruitor
acas[, ]ntov[r[=it de to\i c[lug[rii pre care ]i poftise s[ ieie dulce\i
=i cafea la dânsul.
Te las s[ judeci care fu uimirea cuviosului =i a musafirilor ,
când v[zur[ copila ie=ind din ietac ]n capot de noapte, =i ducându-se
s[ s[rute m]na prezidentului. Popii se uitau unii la al\ii ca
ni=te buim[ci\i. B[trânii, p[rându-le c[ v[d chiar pe satana, ]=i
f[ceau cruce boscorodind molitfe; tinerii o sorbeau cu ochii.
}n ast[ ame\eal[ ob=teasc[, mitropolitul l[sase s[-i apuce mâna
mahinalice=te, dar abia rumenile buzi=oare a feti\ei se atinser[
de mâna ast[ ve=ted[ =i zbârcit[, el o trase ca =i când s-ar fi atins
de un fier ro=u.
— Tic[loaso! strig[, ce obr[znicie e asta s[ intri aici ]n aceast[
scandaloas[ dezbracare
— Pardon, r[spunse =ireata c-un zâmbet nevinovat; nu =tiam
c[ s.sa — =i ar[ta pre s.Grigorie — avea musafiri. }i aduceam
metaniile care, ]n graba de a se duce la biseric[, le-a uitat ]n crevatul
meu; =i apoi vream s[-l mustru pu\intel c[ m-a l[sat a=a când
se umizea de ziu[, dup[ ce petrecu toat[ noaptea ]n bra\ele mele.

202 Constantin Negruzzi
S[ ias[ p[n-]n ziu[, pe r[ceal[, s[ capete vrun gutunar! S[ nu-\i
p[ze=ti s[n[tatea care mi-e atât de scump[! fi! nu-i frumos, domnule,
=i ca s[ te pedepsesc, n-o s[ te s[rut trei zile. Auzitu-m-ai
Zicând aceste, se uita la cuviosul episcop, ]ncre\ind din sprincenu\e
=i strângând guri\a.
Acum ]nchipuie=te-\i, de po\i, mina c[lug[rilor. Cât pentru
s.Grigorie, oborât sub ast[ nou[ lovire, r[dica numai ochii la cer
=i suspina. }n sfâr=it, dup[ o t[cere de spaim[ =i de mirare ce \inu
câteva minute...” Fost-ai la Br[ila când o b[teau ru=ii
— Ba.
“Precum când fitilul artilerului a dat foc minei care era s[
oboare o bucat[ din zidul cet[\ii ca s[ fac[ loc o=tilor s[ intre, =i
care — ]ntre noi s[ r[mâie — nu se nimeri cum s-a=tepta, mai
]nt[i nu s-au auzi decât un =uierat surd =i prelungit, =i pe urm[
nimic[, =i pe urm[ un pocnet grozav; asemene =i soborul, dup[
ce se mai desme\i, izbucni cu str[=nicie. U! O! Pi! Bre! Ce scandal!
Ce nelegiuire! Doamne Dumnezeule! Sodom[! Niniv[! Filistean!
Amalecit! =.a. Era un vuiet de nu se mai auzea. Abia dup[
mult[ nevoie, prezidentul izbutind a-i face s[ tac[, se adres[ c[tr[
s. Grigorie:
— Iat[ dar morala ta cea evangelic[, zise; asta \i-e evlavia cea
atât de l[udat[! Vas[zic[, aste nu erau decât o masc[ scârboas[
cu care voiei s[ am[ge=ti lumea! Asta e pilda care dai oilor tale,
p[storule avea dreptate norodul s[ strige asupra ta! }n l[turi,
p[c[tosule! S-ar c[dea s[ mori de ru=ine! — +i tu, fiica p[catului,
tu hananeeanc[, tu Magdalin[, care ai cutezat s[ aduci p[n-aici
scandalul =i ispita prin veninul dr[ce=telor tale frumuse\i, spune,
poam[ a iadului! cum ai putut ]n=ela pe acest nevrednic c[lug[r
— S[ nu b[nuie=ti, pre-sfin\ite, r[spunse tic[loasa fat[ dând
un hohot de râs, dar mi se pare c[ vorbe=ti cam ]n dodii f[cândumi
o asemine ]ntrebare. Eu s[-l ]n=el! o copil[ de =aisprezece ani!
Zi mai bine c[ dumnealui m-a ]n=elat, f[g[duindu-mi multe de
toate.

Negru pe alb
203
Zicând aceste, salut[ cu gra\ie adunarea =i ie=i cântând ]ncetinel:
Dulce odor ]mi lumineaz[...
— O, culmea hulii =i a batjocurii, strig[ prezidentul soborului,
f[cându-=i cruce! Doamne! fie-\i mil[ de noi! Apoi adresându-se
c[tr[ ceilal\i vl[dici: Fra\ilor, ]ntreb[, ce socoti\i Ce pedeaps[
vrednice=te omul acesta
— Moarte! r[spunse ]ntr-un glas adunarea.
— Moarte! strig[ s.Grigorie, pre care aceast[ zicere ]l trezise
din buim[ceala ]n care-l adâncise scena ce urmase, moarte! A,
domni=orilor! Vre\i s[ m[ osândi\i la moarte Se vede c[ a\i uitat
cuvintele mântuitorului E, bine! cel ce nu se =tie gre=it iaie pietre
=i m[ ucid[. Auzindu-v[, cineva ar gândi c[ sunte\i ni=te
sfin\i=ori abia ie=i\i din rai. Dar pu\in[ r[bdare, =i v[ voi ar[ta c[
toat[ comedia asta e o neru=inat[ napaste a clevetitorilor mei. S[
se deschid[ u=ile! S[ intre toat[ lumea! Drept este Domnul! El
nu-mi va t[g[dui agiutorul s[u ca s[ pot obor] pre du=manii mei.
}ndat[ s-au deschis u=ile, =i gloata, care a=tepta afar[ rezultatul
delibera\iei soborului, n[bu=i ]nuntru ca un =iroi, aducând =i pre
juna fat[ (care ]ntre aceste ]=i f[cuse toaleta) ca o martur[ vie.
— Domnilor! zise atunci episcopul, sfântul sobor, am[git de
intrigile =i pârele voastre, m[ ]nvinov[\e=te cu un p[cat de moarte;
dar fiindc[ mi-e mil[ de sufletele p[c[to=ilor, =i nu doresc s[-i
v[d osândi\i pentru vecinicie din pricina mea, ce a\i zice dac[
v-a= ar[ta c[ nimic nu-i adev[rat din toate prih[nirile ce a\i pus
duhovnicescului vostru p[stor
— Am zice c[ vrei s[ ne spui minciuni gogonate =i gugo=i
cornorate, =i nu te-am crede, c[ci avem dovezi; =i iac[t-o dovada,
adaoser[ tic[lo=ii ]mpingând pe fat[ ]nainte.
— Apropii-te, fiic[, zise sfântul, =i m[rturise=te adev[rul, ]n
cuget curat =i cu mâna pe inim[, pentru c[ de la asta atârn[ soarta
ta de fa\[ =i viitoare.

204 Constantin Negruzzi
Biata copil[ tremura ca frunza auzind aceste cuvinte.
— Nu te teme, relu[ s.Grigorie. M[rturise=te adev[rul, =i vei
dobândi iertare.
— E, bine! zise juna fat[, m[rturisesc c[ s.s. nici m[ cunoa=te,
=i c[ toate cele ce-am zis mi-au fost suflate de d-lor, care m-au
]nduplecat s[ m[ culc ]n a=ternutul s.sale când era la biseric[,
f[g[duindu-mi c[ m[ vor m[rita dup[ un tân[r pre care ]l iubesc
=i care m[ iube=te, dar care fiind sarac ca mine...
— N-aibi grij[, o curm[ pre-cuviosul episcop, eu v[ voi ]nzestra
=i voi binecuvânta ]nso\irea voastr[. Dumnezeu s[ te ierte,
s[rman[ mielu=[ r[t[cit[, precum te iert =i eu de tot r[ul ce
frumuse\a ta mi-a f[cut ]n ochii lumii.
Copila c[zu plângând la picioarele sfântului.
— }ncredin\atu-v-a\i, pre-sfin\ilor urm[ episcopul. Mai vre\i
=i alt[ dovad[ ca s[ v[ convinge\i c[ nu =tiu ce este p[catul curviei
Sta\i =i v[ uita\i, =i aceste zicând, dete ]n l[turi poalele antireului.
Adunarea r[mase ]ncremenit[, c[ci cuviosul era...” Bogonos
t[cu.
— Ce era ]ntreb[i.
— Era... Era... Nu ]n\[legi
— Era ca Abeilard de erotic[ pomenire
— Nu =tiu cine =i cum era Abeilard a dumitale, dar =tiu c[
sfântul era...
— O, s[rmanul sfânt!
“Te las s[-\i ]nchipuie=ti mirarea ce a c[=unat viderea astei nou[
dovezi. Gloata ru=inat[ au ie=it ca lupul fabulei:
C-urechile pleo=tite =i coada ]ntre vine.”
— Bravo! Nene Bogonos, nu te =tiam a=a c[rturar. Ai cetit pre
Lafonten
— Câteva fabule traduse.

Negru pe alb
205
“— E, acum ce zice\i, domnilor, d-voastr[ care voia\i s[ m[
osândi\i la moarte ]ntreb[ s.Grigorie, vrând s[-i cam nec[jeasc[.
— Zicem c[ e=ti un mare sfânt, r[spunser[ to\i uimi\i, ]nchinându-i-se
p[n[ la p[mânt.
Tot ora=ul era adunat ]n ograda episcopiei, a=teptând cu ]ngrijire
sfâr=itul; când iat[, se deschiser[ u=ile balconului, =i sfântul
se ar[t[ ]n vestminte arhiere=ti, \inut de subsuori de doi b[trâni
vl[dici. Mitropolitul ie=i ]nainte, urmat de tot clerul, =i f[când semn
c[ are s[ vorbeasc[, se f[cu adânc[ t[cere.
— Cet[\eni a Agrigentei, zise, s-au aflat pintre voi oameni tic[-
lo=i =i vicleni, care au cutezat a cleveti purtarea cuviosului vostru
p[stor. Acei ]nr[ut[\i\i au iscodit deosebite pâri minciunoase, =i
au mrejit feluri de intrigi asupra lui. Dumnezeu n-au p[r[sit ]n
aceast[ grea ]mpregiurare pre credincioasa sa slug[, ci prin dovezi
neprih[nite au luminat duhul sfântului sobor ca s[ cunoasc[ toat[
de=ert[ciunea =i mâr=[via acestor urâte clevetiri. Deci, dup[
canoanele sfintei noastre biserici pravoslavnice, tic[lo=ii ace=tia
merit[ a fi ar=i de vii, ca s[-=i cur[\e p[catul =i s[ se l[mureasc[
prin foc de f[r[delegea lor; dar fiindc[ mântuitorul au zis: “Ierta\i
gre=i\ilor vo=tri”, sunte\i scuti\i de moarte; ]ns[ fiindc[ trebuie o
pild[ pentru viitorime, dup[ ]ndurata mijlocire a cuviosului episcop,
soborul ]n unire hot[r[=te:
1. To\i acei ce au luat parte la ast[ hul[ s[ fie afurisi\i.
2. Averile lor mi=c[toare =i nemi=c[toare s[ se iaie ]n folosul
bisericii spre plata rug[ciunilor ce se vor face pentru mântuirea
sufletelor lor.
3. Drept-credincio=ii vor fi datori a da sarindare pentru ca s[
se cur[\e de amestecul ce au avut cu ei.
Auzind aceste, ]ndat[ to\i drept-credincio=ii s-au tras la o parte.
Atunci mitropolitul, r[dicând glasul =i mâna dreapt[, tot clerul
au urmat pildei sale, ]ncepu a zice cu un glas s[rb[toresc =i
mormântal:
— Fi\i bl[stema\i, oameni r[i =i vicleni, care a\i clevetit pre
omul lui Dumnezeu! De trei ori bl[stema\i! Amin.

206 Constantin Negruzzi
— Amin! repet[ tot clerul.
— Fa\a voastr[ s[ se negreasc[ ca c[rbunele, limba voastr[ s[
fie ne]n\[leas[ pentru tot cre=tinul! Amin.
Traiul vostru s[ fie mâr=av =i nemernic. S[ nu ave\i nici loc,
nici foc, =i s[ tr[i\i din furti=aguri. Amin.
Via\a voastr[ s[ se petreac[ ]ntr-o vecinic[ robie din tat[ ]n
fiu. Ori a cui ve\i fi, s[ aib[ dreptul a v[ vinde ca pre dobitoace.
S[ v[ numeasc[ \igani, adec[ tâlhari. Tot românul s[ v[ poat[
bate =i porecli cioare =i stance, f[r[ s[ ave\i voie a-i r[spunde.
Fi\i bl[stema\i, oameni r[i =i vicleni, care a\i clevetit pre omul
lui Dumnezeu! De trei ori bl[stema\i! Amin.
— Amin! repet[ iar[=i clerul.
Mitropolitul vorbea ]nc[, când orizonul ]ncepu a se ]ntuneca,
=i un nor negru-galben se deslipi de pe cer, =i coborându-se cu
iu\eala unui fulger preste oamenii bl[stema\i, ]i cuprinse =i ]i ridic[
la o stra=nic[ ]n[l\ime. Pe unde trecu norul acesta, arse =i
\arine =i fâna\e.
Agrigentinii se uitau ]nm[rmuri\i la aceast[ minune dumnezeiasc[,
când deodat[ norul cr[pând, to\i nenoroci\ii aceia c[zur[
jos ca ciocârliile. O minune! fa\a lor se ]nnegrise ca c[rbunele, =i
vorbeau ]ntre ei o limb[ ne]n\[leas[.
}ndat[ românii n[v[lind, ]i legar[ =i ]i luar[ robi. De atunci ei
=i copiii lor au r[mas robi, =i robi vor r[mânea p[n[ la sfâr=itul
lumii, pentru c[ au fost afurisi\i, precum am avut cinste a-\i spune.”
— }\i mul\[mesc, vecine, am zis lui Bogonos, v[zând c[ sfâr=ise,
dar feti\a ce se f[cu
— Când a v[zut norul coborându-se, se ascunse iute dinapoia
s.Grigorie, care se f[cu c[ nu o vede, dar, ca toate fetele Evei,
curioas[ de a videa sfâr=itul, se ivi pu\in, =i un col\u=or de nor
ajungându-o sub frunte, ]i r[mase un benghi negru ]ntre sprincene.
— Adec[, câ=tig[ o nou[ gra\ie.
— Cât pentru s.Grigorie, vei =ti...
— Nu voi s[ mai =tiu nimic, r[spunsei, c[ci pre pu\in m[ intereseaz[.

Negru pe alb
207
— Atâta pagub[, zise Bogonos cu ciud[. Apoi, luând o mare
priz[ de tabac, =i privindu-m[ c-un aer ]ngânfat: Iat[, urm[, de
unde se trag \iganii, iar nu cum ne-o spune domni=orul acela ]n
cartea lui. E, ce gânde=ti
— Gândesc, fârtate, c[ toate câte-mi ]n=iri acum de dou[ ceasuri
sunt numai o frumoas[ poveste, bun[ de adormit copiii de \â\[; =i
c-ar trebui s[ fie cineva tare prost ca s[ cread[ asemene gogom[nii.
— S-au sfâr=it! strig[ vecinul meu cu o oftare ce ar fi putut
]nvârti aripile unei mori de vânt, nu mai este n[dejde! Se duce
vechea noastr[ Moldov[, =i ]n curând n-o s[ mai r[mâie ]n ea
decât ni=te struluiba\i cu mintea stricat[ — n-o zic asta pentru d-ta
— carii, prin scrierile lor, se silesc a sterpi s[mân\a credin\ii ce a
mai r[mas! Oameni de ieri! despre\ui\i relegea, nu p[zi\i posturile,
nu face\i ca p[rin\ii vo=tri, v[ desp[r\i\i de so\ii, v[ place mai mult
teatrul decât biserica, =i dac[ ]ntâlni\i ]n drum un preot, arunca\i
cu ce v[ iese nainte dup[ el, ca s[ nu vi se ]ntâmple ceva r[u, ca
când slujitorul Domnului este dracul ]mpeli\at. N-a s[ treac[ mult,
=i v[ ve\i lep[da =i de Hristos, c[ci sunte\i ]n stare a face orice! —
+i când vorbea aceste, Bogonos era sublim =i mare.
— Las[ proorociile, cinstite Bogonoase, r[spunsei. E=ti b[trân
=i ]\i par toate celea negri, ]n vreme ce noi videm tot frumos. Nu
facem ce f[ceau p[rin\ii no=tri Nu, pentru c[ suntem fii a unui alt
veac, =i trebui s[ mergem cu veacul; c[ci dac[ duhul ominesc ar
r[mânea tot pe loc, \i s-ar crede ]nc[ povestele, =i ar fi to\i ignoran\i
ca mul\i carii cunosc. N-o zic asta pentru d-ta. Dar, las[ gluma,
=i-mi spune, crezi ]n adev[r fabula ast[ cornorat[ despre \igani
— De o cred Negre=it c[ o cred. A fost scris[ de ...
— De ni=te ipocri\i =i fanatici, care vrând s[ \ie lumea sub tutela
lor, iscodeau feluri de basne ca s[ o sparie. Cum poate cineva
crede, dac[ are cel mai mic bun sim\, toate aste ciudate minuni
B[t[liile acele ]ntre sfin\i =i diavoli; dracii ace=ti cornura\i =i cu
coad[ lung[, carii n-aveau alt[ treab[ decât s[ supere singur[tatea

208 Constantin Negruzzi
unor mizantropi cât pentru mine, Dumnezeu m[ ierte, ]\i spun
curat c[ nu cred ]n al\i draci, decât ]ntr-acei draci de omenie,
care sunt tineri =i bine f[cu\i, =i niciodat[ nu-=i arat[ coada =i
coarnele. +i ian spune-mi, dumneata vecine, dumneata care
sameni cu unul din cre=tinii catacombelor, v[zut-ai pe dracul Z[u,
eu a= vrea s[-l cunosc de curiozitate, ca s[ =tiu dac[-i a=a negru
cum...
— Taci, strig[ cu glas n[du=it =i tremurând vecinul meu. Nu
vorbi de aste când ]nsereaz[! Nu =tii ]n ce primejdie te pui! Acum
e ceasul când duhurile ]mbl[!
}n adev[r, soarele apusese dup[ un lung =ir de nori fantastici,
pre care ]i poleia c-o bordur[ de purpur. Frunzele gemeau la suflul
melancolic a vântului. Noaptea ]=i ]ntindea pe ]ncetul tristul s[u
hobot; =i florile ascunse ]n umbr[ se vesteau numai prin parfumul
lor. Nu se z[rea ]n acest chiaroscur, decât arburii negri,
]ntinzându-=i crengile ca bra\ele unor uria=i.
Aceste toate erau atât de frumoase, atât de m[re\e, ]ncât abia
lu[i seama ]n contempla\ia mea c[ vecinul meu se duce. A=adar,
invitându-l pe a doua zi la prânz, am intrat ]n camera mea, unde
m-am apucat s[-\i scriu via\a s.Grigorie, precum mi-a povestit-o
Bogonos, silindu-m[ a p[zi cât s-a putut chiar =i espresiile sale.
S[n[tate!
CUPRINS
SCRISOAREA IX
(Fiziologia provin\ialului)
Martie 1840
Nu =tiu dac[ cineva a cercat p[n-acum a descrie figura ast[
curioas[, original[ =i crohmolit[ a boierului \inuta=. Voi ]ntreprinde
eu a face acest tablou, pentru c[ ar fi p[cat a r[mânea
nezugr[vit un portret atât de caracteristic, cerându-\i ]ns[ iertare
dac[ nu voi putea a \i-l ar[ta chiar ]ntocmai cum ]l vedem

Negru pe alb
209
când ni-l aduce posta sau harabagiul judan de-l trânte=te liop!
pe paveaua Ia=ilor; =i mai vârtos c[ el are deosebit tip dup[
\inutul din care vine, dup[ târgul din care ias[, dup[ vrâsta lui
=i trebuin\a ce are ]n capitalie, =i e o lighioaie atât de variat[,
]ncât ar fi o nespus[ greutate a ]nchide ]ntr-un singur cadru toate
fe\ele =i coloarele lui.
Provin\ialul ]mbl[ ]ncoto=m[nat ]ntr-o grozav[ =ub[ de urs;
poart[ arn[ut ]n coada dro=cii ]narmat cu un ciubuc ]nc[l[fat =i
lulea ferecat[ cu argint; =uba de urs, arn[utul =i ciubucul sunt
cele trei neap[rate elemente a boierului \inuta=; f[r[ ele nu se
vede nic[iuri. Figura lui e lesne de cunoscut; cele mai adese este
gros =i gras, are fa\[ ]nflorit[, favori\i stufo=i =i muste\i r[sucite,
dar pre lâng[ aceste fire=ti podoabe natura, ca o miloas[ mum[,
a r[spândit asupr[-i =i un nu =tiu ce care vorbe=te mai tare ochilor
ispiti\i decât orice alt[; un nu =tiu ce care face a fi destul s[-l vezi
ca s[-l cuno=ti, =i s[ gâce=ti din ce \inut sose=te, sau din ce bort[
iese; un nu =tiu ce, ]n sfâr=it, care te face s[ râzi cum ]l z[re=ti.
Cum a sosit ]n capitalie, ]nt[ia lui treab[ este s[ se duc[ la
Miculi, ca s[-=i cumpere ochilari sau lornet[ cu care se uit[ seara
obr[znice=te prin toate lojele teatrului. De-l vei ]ntreba a doua zi
ce s-a reprezentat, a s[-\i spuie c[ s-a jucat comedia lui Vodevil
care e foarte ghizdav[ =i nostim[, pre care ]ndat[ ]ncepe a o =i
critica. Ca s[ scapi de ideile lui literare, intr[ pu\in ]n magazia
ast[ din unghiul uli\ii, unde domne=te M. Ortgies,vestit prin fasonul
jiletcilor =i nasul s[u. Vezi pe acest fl[c[u tomnatic ]mbr[cat
cu un frac f[r[ mânice, abia ]nseilat, pre care ]l scrie calfa pe la
toate ]ncheiturile cu cred[ A venit la Ia=i ca s[ se-nsoare, sau s[
intre ]n slujb[. Fracul ]l strânge de-i plesnesc ochii, dar croitorul
]ncredin\eaz[ c[ parc[ e leit pe trupul s[u, ba ]nc[ ceva mai larg
decât dupre jurnalul de pre urm[, c[ci ]n capitalie e de bon ton
s[ fie toate cele strimtorite.
Cine e acesta ce a s[ deie piste noi cu dro=ca S[ ne ferim de
]ntâlnirea lui, dac[ nu vrem s[ ne asurzeasc[. A s[ ne spuie ]n

210 Constantin Negruzzi
gergul provin\ial, care zic c[ e fran\oze=te, c[ vine de la mo=ul
logof[tul A., unde a g[sit pre mo=ul logof[tul B., cu care a s[
prânzeasc[ la mo=ul logof[tul C., =i nu =tie ce s[ mai fac[, c[ci e
poftit =i de ceilal\i ai s[i mo=i logofe\i =i vornici ca s[ le fac[ cinste
a petrece cu dân=ii, =i nu-l mai ]ncape vremea, =i... =i... o
mul\ime de asemene flec[rii; pentru c[ am uitat s[-\i spun c[
provin\ialul e fudul din n[scare =i evghenis din cap p[n-]n c[lc[ie.
El e nepot tuturor boierilor mari =i v[r cu toat[ lumea. }ns[ de=i
ne spune c[ se sf[desc de la dânsul care s[-l aib[ =i s[-l primeasc[,
bunul om muceze=te ]n hanul lui Coroi sau a lui Petre Bacalul!
— O, lume!
De ai norocire a fi =i d-ta evghenis din protipendas, vlastare de
vi\[ aleas[, \andur[ de os sfânt, =i ai trebuin\[ a merge ]n provin\ie,
fii sigur c[ ai s[ fii bine primit, g[zduit, c[utat =i osp[tat, pentru
c[ e=ti a=teptat c-o nespus[ ner[bdare ca s[ cununi pre toate fetele
ce se m[rit[, =i s[ botezi pre to\i copiii nuoi n[scu\i, adec[ s[ te
faci cuscru =i cum[tru cu un târg ]ntreg, c[ci provin\ialul s-ar \inea
necununat =i nebotezat, dac[ n-ar fi cununat =i botezat de un boier
mare. Pe urm[ ]ncep mesele =i cum[triile; o s[ te sileasc[ s[
mânânci p[n[ nu vei mai putea, pentru c[, de vei refuza vrun fel
de bucate, gazda a s[ ]nceap[ a se j[lui c[ nu-\i plac bucatele =i a
oc[r] pre bietul \igan buc[tar. Pe urm[ ai s[ bei vutc[; ai s[ ]nchini
s[n[t[\ile tuturor verelor, tuturor m[tu=elor, tuturor nepoatelor
=i a tot neamul. Pe urm[ ai s[ mergi la soirée (pentru c[ ]n provin\ie
e ]nc[ moda de soarele), unde o s[ te aleag[ la toate figurile de
mazurc[, unde o s[ fii ca o gânganie str[in[ la care o s[ \inteasc[
to\i ochii. }ntr-un cuvânt, te po\i numi norocit de vei scapa din
\inut cu capul teaf[r, =i cu stomahul s[n[tos.
Dar s[ ne ]ntoarcem la boierul \inuta=. Dup[ ce a sfâr=it banii
de cheltuial[, vine acas[. Nevasta ]i iese ]nainte. Ea ]l a=teapt[ s[
vie ispr[vnicit sau preziden\it; el vine cu plete lungi =i cu lornet[.
Ce scene atunce, vrednice de penelul lui Hogart! Ca s-o lini=teasc[,
barbatul s[u ]i aduce vrun turban vechi ]ndrugat de Dominica,

Negru pe alb
211
sau vro ciudat[ capel[, capri\ioas[ cl[d[rie de pene, flori =i
cordele, care adun[ de doi ani tot colbul din magazia Ninei. Seara,
to\i provin\ialii de ambe sexe n[v[lesc la dânsul. Dup[ cerimonia
dulce\ilor =i a cafelei, cucoana ]ncepe a-=i ar[ta turbanul, =i boierul
a spune novitale. Spune cum a petrecut; cum s-a eglindisit la bal
la curte; ce mai confete =i ghe\ate a mâncat; cum ]l invitau toate
damele la dan\; cum era balul de frumos; sala era pardosit[ cu
oglinzi, p[re\ii de por\elan, u=ile de cristal =i mobilile de chihlimbar,
=i alte multe minun[\ii =i mândre\e care fac pre prietenii s[i
s[ casce gurile ascultându-l; =i iaca materie de vorb[ cel pu\in
pentru dou[ luni.
M[ gr[besc ]ns[ a sfâr=i acest tablou, de fric[ ca nu vrun
provin\ial om de duh (pentru c[ nu sunt to\i ca originalul ce \i l-
am ar[tat) s[ se apuce a ne zugr[vi =i pre noi locuitorii din capitalie
cu toate metehnele =i tic[lo=iile noastre.
Errwso!
SCRISOAREA X
(Despre Mitropolia Moldaviei)
Octombrie 1841
CUPRINS
România era cre=tin[ ]nc[ din veacul III. Desele n[v[liri a
barbarilor nu putur[ stârpi s[mân\a credin\ei, care de la Drago=
luase o ]ntindere mai mare. Alexandru cel Bun urzi episcopiile de
Roman =i de R[d[u\i, =i mitropolia Moldaviei, care p[n[ atunci
era ]nchinat[ la Ohrida, fu prochiamat[ liber[ =i neatârnat[ prin
un act a ]mp[ratului Bizan\iei, Ioan Paleologul. De atunci Biserica
Moldaviei s-a p[storit de c[tr[ mitropoli\i ale=i de ]naltul cler
=i de nobilime dintre arhiereii cei mai ]nsemna\i.
Dup[ emigra\ia lui Cantemir, c[zând \ara ]n ghearele fanario\ilor,
mitropoli\ii, la ]nsc[unarea lor, luase drept obicei a cere =i

212 Constantin Negruzzi
]ncuviin\area patriarhului de Constantinopoli, care totdeauna li
se da. Pe atunce, mitropolitul Antonie ]ntâmplându-se a pribegi
]n Rusia, patriarhia, f[r-a mai a=tepta alegerea, numi de-a dreptul
la scaun pre arhiereul grec Nechifor, b[trân cucernic ce se afla de
mult[ vreme locuind ]n Moldavia. Faptele bune =i cuvio=ia acestui
barbat potolir[ cârtirile poporului asupra acestei urm[ri arbitrare;
]ns[ abuzul sporind din zi ]n zi, mitropolitul Iacov Putneanul
adun[ un sobor de arhierei, arhimandri\i =i egumeni, =i la 1
ianuarie 7260 (1752) slobozi o sinodiceasc[ carte isc[lit[ de tot
soborul, prin care ar[tând drepturile mitropoliei Moldaviei, sfin\ite
de ]mp[ratul Paleologul =i ]nt[rite de un consiliu compus de preferici\i
patriarhi =i arhiepiscopi, drept sfânt =i firesc a popoarelor
de care se bucura Moldavia de a avea p[stori spirituali numai din
p[mânteni; ]n sfâr=it suprema\ia ce-=i luase patriarhia Constantinopolii
=i ]nsu=irea abuziv[ de a nu se rândui mitropolit f[r[ =tirea
=i ]ncuviin\area ei, restatornice=te vechea legiuire a \[rii, blastem[
=i afurise=te ]n viitor pre c[lc[torii acestui a=ez[mânt, =i legiuie=te
ca ]n veci s[ nu mai str[mute ast[ pravel[, =i s[ nu se mai
]ncredin\eze cârma arhip[storeasc[ la str[ini ierarhi.
R[m[sese ]ns[ deprinderea ca fiecare mitropolit, dup[ ce se
alegea, s[ ]n=tiin\eze pre patriarhie =i s[-=i capete ]ncuviin\area.
Pu\in câte pu\in deprinderea se socoti datorie =i murind mitropolitul
Gavriil Calimah, domnul st[pânitor, cu unirea a tot clerul =i
a nobilimei, chem[ la scaun pre Leon, episcopul de Roman, =i pentru
polite\[ ]n=tiin\[ =i scaunul ecumenic. Patriarhia v[zând c[ a
s[ scape ]nrâurirea ce avea, se plânse Por\ei de aceasta, ar[tând
c[ ar fi o jignire a dogmelor biserice=ti; dup[ care Devletul porunci
s[ se strice acea alegere, iar patriarhul sume\indu-se ]n acea
porunc[, argosi pre mitropolitul Leon.
Din toate privilegile Moldaviei, ale relegei r[m[seser[ ]nc[
neatinse =i intriga voia a lovi =i ]n aceste! ]ns[ duhurile se revoltar[;
domnul, ]n unire cu toat[ ob=tia, nu voir[ a se supune, ci
se j[luir[ Por\ii de ast[ calcare a dreptului na\iilor, f[când o pome-

Negru pe alb
213
nire a vechilor tractate cu care \ara se supusese protec\iei turce=ti.
A=adar, sultanul, prin un firman adresat domnului Alexandru
Mavrocordat din anul Egirei 1200 (1785) pe la sfâr=itul lunii gemaziel
ahir (iulie), arat[ c[ ]ncredin\ându-se din caidurile (arhivele)
]mp[r[\iei de acest drept legiuit a Moldaviei, ]l ]nt[re=te
=i porunce=te a fi pururea nestr[mutat.
Ce-au folosit ]ns[ =i sinodiceasca carte a lui Iacov Putneanul =i
firmanul sultanului Atâta c[ grecii s-au ]nl[turat de la scaunul
mitropoliei; dar ]nrâurirea lor secret[ tot r[mase, c[ci dac[ mitropolitul
nu-\i d[ voie s[ te despar\i de so\ie, dac[ nu-\i ]nvoie=te
m[riti=ul cu o rudenie =.c.l., e=ti sigur c[, mijlocind la patriarhie,
ai s[ le cape\i. +i ce urmeaz[ din aceasta Puterea relegii se calc[,
mini=trii ei se despre\uiesc, pentru c[ ]n sl[biciunea lor tac, =i nu
cuteaz[ a protesta asupra unui abuz ce le sap[ independin\a, ce
nu poate s[ le-o contesteze nime. Vale!
SCRISOAREA XI
(Amintire funebr[)
Decembrie 1842
Este un sunet c[rui altul nu se poate asem[na, sunet grav, jalnic
=i fioros ce afl[ totdeauna un r[sunet ]n inimile cele mai tari.
Când bataia clopotului te face a tres[ri, când ]\i ]nchipuie=ti
c[ ea ]\i veste=te moartea unei rude, a unui prieten, a unui cunoscut
a c[ruia via\[ s-a stins cum se stinge ]n aer r[sunetul aramei
sacre, sim\i atunce triste\a ]nsinuându-se ]n pieptu-\i ca un junghi
de ghea\[, =i dac[ cre=tinismul nu ar veni s[-\i ]mpr[=tie marasmul
cu dulcea sa filosofie, ai suferi acele chinuri morale ce nu se pot
descrie, =i pre care le vindec[ numai moartea.
Moartea! Numele ei ]nfioreaz[ pre cel bogat, pre cel mare, pre
cel care lumea nu-l ]nc[pea, =i care ]n ]mp[r\eala mormântului
CUPRINS

214 Constantin Negruzzi
nu va avea mai mult loc decât saracul; c[ci amar[ trebuie s[ fie
ea pentru omul cu cugetul patat; pentru acel ce tr[ind numai
pentru el, a fost de pagub[ compatrio\ilor s[i; pentru acel ce
strânge averi, =i nu =tie cui le adun[ pre ele! Saracul ]ns[, privindu-o
ca o odihn[ dup[ o zi de munc[, adoarme ]n lini=te, =tiind c[
atunci când se va scula ca s[ deie seam[ de cele ce a f[cut, va fi
r[spl[tit de ostenelile sale, =i locul ]i va fi ]nsemnat ]n dreapta.
Maiorul Ioan Bran muri ]n zilele aceste.
Acest b[rbat ]n scurta lui via\[ câ=tigase numele de cinstit =i
drept ]ntr-atâta ]ncât era de ajuns a-l pomeni, pentru a ar[ta probitatea
personificat[; =i dac[ soartea l-ar fi pus ]ntr-o treapt[ mai
nalt[ unde s[ fie arbitru soartei oamenilor, sau s[ \ie cump[na
Temidei, asupri\ii =i ]mpila\ii — atât de mul\i la num[r — ar fi
pierdut, pierzându-l, un mare sprijin =i ap[r[tor, pentru c[ el era
atât de neab[tut din drumul cel drept ]n care ]l c[l[uzea o
neprih[nit[ con=tiin\[, ]ncât nici putea ]n\elege acele machiavelice
r[st[lm[ciri n[scocite de iscusi\ii lumii carii fac albul, negru =i
ziua, noapte. L-ar fi j[lit publicul cum ]l j[lesc cei ce l-au cunoscut
=i carii ar fi dorit s[ mai tr[iasc[, pentru c[ oameni ca dânsul
sunt atât de rari ]n societ[\ile noastre corupte, ]ncât e de mirare
cum de se mai g[sesc ]nc[.
Zic c[ moartea e crud[; eu socot c[ este numai nedreapt[.
Nedreapt[, pentru c[ ]n loc s[ cur[\e r[ii ce ]n[du=[ societatea,
ea secer[ ce este bun =i trebuitor; =i de am fi putut r[scump[ra
pierderea lui I.Bran cu jertfa a zeci al\i, nicicum nu ne-am fi stânjenit
a face acest schimb, ]n care am fi fost ]ndoit câ=tiga\i.

Negru pe alb
SCRISOAREA XII
(P`cal[ =i T`ndal[)
215
Februarie 1842
CUPRINS
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
— Dar d-ta, mo=ule, n-o s[ ne spui ceva am zis c[tr[ b[trânul
p[durar ce ne primise ]n gazd[.
— Ce vre\i s[ v[ spun, fe\ii mei r[spunse el. Ce s[ v[ spun
vou[, oameni de ieri, eu omul veacului care port dou[ sute de
ierne ]n spate Voi v[ zice\i români, =-apoi vorbi\i o limb[ pre
care eu n-o ]n\eleg. Purta\i ni=te haine sucite pe ni=te trupuri stricate
]n care m[ ]ndoiesc c[ este inim[. Sunte\i a=a de \ig[ri\i =i
ginga=i ]ncât de v-ar videa str[bunii vo=tri, ar plânge de jale.
— Toate sunt a=a, zise unul din noi râzând, dar ]nc[ tot nu
suntem lipsi\i de sim\ul auzului, =i prin urmare ne place a asculta
pove=ti frumoase din vremile trecute =i a= pune r[m[=ag c[ istoria
vie\ii d-tale a s[ ne fac[ s[ adormim. Ia deci ]n bra\e cea plosc[
burduhoas[ =i-\i r[core=te gâtlejul.
Propunerea aceasta zâmbi b[trânului, care urmând sfatului dat,
de=ert[ plosca, ]=i drese glasul, =i ]ncepu:
“Trebui s[ =ti\i, fe\ii mei, c[ eu sunt fecior vestitului Strâmb[-
Lemne, care lua stejarul cât de gros, ]l ]ndoia cu mâinile =i-l f[cea
obad[ de roat[. El era un om foarte ]nv[\at =i cunoscut pe vremea
lui. Copil[rise cu Ciub[r-vod[, cu care ]nv[\ase carte la dascalul
Pascal din Podul-Iloaei, ce =tia toat[ Alexandria pe de rost, f[cut[
de numitul dascal Pascal, de unde nu =tiu cum a c[zut ]n mâinile
d. Barac de a tip[rit-o. Petrecuse toat[ june\a sa la curtea lui L[-
cust[, a lui Papur[ =i a lui Pârle-vod[. Ce mai vremi acele! Când
vinea prim[vara =i ie=eau oamenii la arat, dac[ nu le ajungeau
boi la plug, se duceau la unguri sau la le=i, =i luând de acolo oameni,
fie neme=i sau pro=ti, =leahtici ori mojici — nu mai alegeau
— ]i ]njugau =i arau lanuri cât vezi cu ochii, unde sem[nau ghind[

216 Constantin Negruzzi
de cre=teau dumbr[vi pentru ca s[ aib[ str[nepo\ii lemne de ars.
De aceea, luat-a\i seama când e ger iarna =i vântul vâjâie, c[ dac[
v[ pune\i la vatr[ dinaintea focului, auzi\i unele lemne \ipând, =i
vide\i strecurându-se din ele o ap[ fierbinte Acele, fe\ii mei, sunt
sufletele le=ilor care \ip[, =i lacrimile ungurilor care picur[, c[ci
sufletele lor — pentru p[cate pesemne — le-a osândit Domnul
Dumnezeu s[ intre ]n copacii p[durilor, pre care le-au arat cu
sudoarea lor. Ce s[ mai zic de oamenii vremilor acelora Ei erau
nal\i ca brazii =i voinici ca smeii. Tat[l meu era nepot viteazului
Sfarm[-Peatr[, care avea obicei când se punea la mas[ s[ ]nghit[
mai ]nt[i =epte-opt bolovani, ca s[-i fac[ poft[ de mâncare.
La vrâsta de dou[ sute optzeci ani, tat[l meu, v[zându-se fl[c[u
tomnatic, se ]nsur[ cu jupâneasa M[rica, minunat[ femeie, groas[
=i frumoas[, dar cam prostan[, zicând adese ni=te vorbe chisnovate,
la care tat[-meu r[spundea: “Tronc, M[rico!” La patru luni
dup[ ce se m[rit[ n[scu o fat[. Ast[ n[scare f[r[ vreme cam
sup[r[ pre tata, dar popa ]l lini=ti, spunându-i c[ asta se-ntâmpl[
uneori, ]ns[ numai la facerea dint[i. Sor[-mea n-a tr[it, precum
nici al\i dou[ sute de fra\i =i surori ce am avut. }n sfâr=it m-a n[scut
pre mine =i v[zându-m[ a=a mic =i ovilit, mi-au pus numele
Tândal[. Na=terea mea cost[ via\a mamei, iar tat[l meu, sim\induse
c-a ]mb[trânit, chem[ pre na=u-meu Pâcal[, m[ ]ncredin\[ lui,
=i apoi muri dup[ ce mânc[ trei oi fripte =i b[u o balerc[ de pelin,
zicând c[ nu trebui s[ se duc[ pe ceea lume fl[mând =i ]nsetat. El
era atunci de patru sute optzeci =i trei de ani.
Na=u-meu Pâcal[ era un om foarte de duh; avea r[spuns la
orice vorb[. El m[ puse ]nt[i la buchi, dar v[zând c[ ]ntr-o zi era
s[ m[-n[du= c-un Tverdu ce mi se prinsese ]n gât, hot[r] a-mi
spune singur tabla pre care trebuia s[ o deprind pe dinafar[. Asta
mi-a fost ]nv[\[tura.
Iaca ce-mi zicea el:
“Fine! De vrei s[ tr[ie=ti bine =i s[ aibi ticn[, s[ te sile=ti a fi
totdauna la mijloc de mas[ =i la col\ de \ar[, pentru c[ e mai bine

Negru pe alb
217
s[ fii fruntea cozii decât coada frun\ii. +ezi strâmb =i gr[ie=te drept.
Nu baga mâna unde nu-\i fierbe oala, nici c[uta cai mor\i s[ le iei
potcoavele, c[ci pentru behehe vei pr[p[di =i pre mihoho.
Bate fierul p[n-e cald, =i f[ tot lucrul la vremea lui.
Nu fii bun de gur[, gura bate c... Vorba mult[-i s[r[cie omului
=i toat[ paserea pe limba ei piere.
Nu fii zgârcit, c[ci banii strâng[torului intr[ ]n m`na cheltuitorului,
=i scumpul mai mult p[gube=te, lene=ul mai mult alearg[;
dar nici scump la t[râ\e =i ieftin la f[in[.
Nu te apuca de multe trebi odat[. Cine gone=te doi iepuri nu
prinde nici unul. Nu te ]ntov[r[=i cu omul becisnic. Mai bine
este s[ fii c-un om vrednic la pagub[ decât c-un mi=el la dobând[.
Nu te vâr] ]n judec[\i. }n \ara orbilor, cel c-un ochi e ]mp[rat.
Cel mai tare e =i mai mare, =i dreptul ]mbl[ totdauna cu capul
spart. La judec[tori, ce intr[ pe o ureche iase pe alta, c[ci s[tulul
nu crede celui fl[mând, =i mai bun[ e o ]nvoial[ strâmb[ decât
o judecat[ dreapt[. S[ n-ai a face cu cei mari. Corb la corb nu
scoate ochii. Ce iase din mâ\[, =oareci prinde, =i lupul p[rul
schimb[, iar naravul ba.
Nu te-ncrede ]n ciocoi. Ciocoiul e ca r[chita; de ce-l tai, de ce
r[sare, =i din coad[ de câine, sit[ de matas[ nu s[ mai face. Nu fii
du=m[nos, c[ci cine face, face-i-se, =i nu e nici o fapt[ f[r[ plat[.
Fere=te-te de pro=ti =i de nebuni. Nebunul n-asud[ nici la deal,
nici la vale, =i prostului nici s[-i faci, nici s[-\i fac[. El ]nva\[
b[rbieria la capul t[u. +ede pe magar, =i caut[ magarul. Nu-l primesc
]n sat, =i el ]ntreab[ casa vornicului. Prostia din nascare leac
nu mai are. Cine se amestec[ ]n t[râ\e, ]l mânânc[ porcii; =-apoi
spune-mi cu cine te aduni, s[-\i spun ce fel de om e=ti.
Nu te hr[ni cu n[dejdea =i cu f[g[duin\ele. }n\eleptul f[g[-
duie=te, nebunul trage n[dejde. S[ tr[ie=ti, murgule, s[ pa=ti iarb[
verde. Ce-i ]n mân[ nu-i minciun[, =i e mai bine acum un ou decât
la anul un bou.
Chelbosului tichie de margaritar nu-i trebuie, pentru aceea nu
te apuca de lucruri mari, c[ci e lesne a zice pl[cinte, dar cu b...

218 Constantin Negruzzi
de fat[ mare nu se fac ou[le ro=ii. Dobânda mare rupe ciochinile,
=i p[n-a nu g[si mantaua, nu erai dator. Cu rudele bea =i benchetuie=te,
dar negu\itorii nu face, c[ci de=i sângele ap[ nu se face =i
c[me=a e mai aproape decât anteriul, dar nepotul e salba dracului.
Frate, frate, brânza e cu bani. Nu fii r[pitor. Mai bine nici oaia cu
doi miei, nici lupul fl[mând. S[ nu vie vremea s[ dai cinstea pe
ru=ine, =i s[-\i zic[: c..., lupe, ce ai mâncat. Las[ pre oameni ]n
ideile lor. Vântul bate; câinii latr[. Altui ]i e drag popa, =i altuia
preuteasa. Tot \iganul ]=i laud[ ciocanul. Zic zece, tu taie una.
Vrabia malai viseaz[, =i calicul comândare.
Nu da ]mprumut ca s[ nu-\i faci du=mani. D[-\i, popo, pintenii,
=i bate iapa cu c[lc[iele; =-apoi, prinde orbul, scoate-i ochii.
Nu te bucura la câ=tiguri mici, pentru c[ c-un rac tot sarac, c-un
pitic, tot calic; dar când ]mbli cu miere, linge-\i degitele. Prime=te
orice-\i vor da. Calul de dar nu se caut[-n gur[; =i cine n-are ochi
negri, s[rut[ =i alba=tri. Când vei voi s[ te apuci de ceva, prinde
iepurele cu carul. Mâ\a cu clopot nu prinde =oareci. Nu te-ngriji
cum o s-o sco\i ]n cap[t. Nevoia ]nva\[ pre c[r[u=, =i cine are barb[
are =i pieptene.
Nu te amesteca ]n intrigi. Nici pre dracul s[ vezi, nici cruce s[-
\i faci. Nici lupul pre balaia, nici balaia pre lup. Ia-\i catrafusele,
=i fugi ca dracul de t[mâie.
Nu te-ncrede ]n caracterul omului ]n slujb[. El este o brânz[
bun[ ]n burduh de câine. F[g[duie=te multe, dar s[ deie Dumnezeu,
mam[, s[ fiu eu fat[! Nu gândi c-o s[ scapi de dânsul. Banul
r[u nu se pierde, =i are ac pentru cojocul t[u, nici socoti c[ s-a
]ndrepta; calul b[trân nu mai ]nva\[ a juca. Când nu-i ]n slujb[, e
omul cel mai de treab[, dar poste=te robul lui Dumnezeu, c[ n-
are ce mânca; =i câte spune sunt o frumoas[ poveste, dar mare
minciun[, c[ci minciuna boiereasc[ trece ]n |ara Ungureasc[.
Caut[ s[-\i fie supu=ii vrednici, ca s[ nu zic[ lumea c[ cum e turcul,
e =i pistolul. D[-le pild[ bun[, pentru c[ pe=tele de la cap se-mpute.
Nu fii falnic, nici face din \ân\ar armasar. }n urma r[zboiului,

Negru pe alb
219
mul\i voinici s-arat[. Vulpea dac[ n-ajunge, zice c[ pute. S[ nu fii
din cei carii zic: las[-m[ s[ te las, =i ia-l de pe mine c[-l omor. Nu
te certa cu cei ce =tiu mai multe decât tine. Haide, tat[, s[-\i ar[t
pre mama. Nu ]mbla cu c... ]n dou[ luntri, nici te mândri, c[ci
mândrului ]i st[ Dumnezeu ]mpotriv[.
Nu te n[c[ji pre soart[. Norocul cine-l =tie F[-m[ prooroc, s[ te
fac bogat. Be\ivului =i dracul ]i iese cu oca nainte; ]ns[ vremea le
]ndreapt[ toate. Vremea vinde lemnele, =i nevoia le cump[r[. Tu
fierbe mazirea =i taci. Joac[ ursul la cum[trul, poate a juca =i la tine.
Nu te mânia pre lume. Se mânie vacarul pre sat; satul nu =tie
nimic. Umile=te-te. Capul plecat nu-l taie sabia. Cine se ]nal\[ se
smere=te; =i dac[ ajunge cu\itul la os, =i petreci ca câinele-n car,
tr[ie=te ca viermele ]n r[d[cina hreanului, p[n[ va veni vremea
ca cui pre cui s[ scoat[. Nu fii obraznic... Vor crede c-ai p... tot
butuci, =i-i da piste un omu=or care \-a face coastele pântece.
De te vor pofti la mas[, tu nu te trage sub mas[; dar nu fii
sup[r[tor, c-or zice c[: mart din post nu mai lipse=te. De vei p[gubi
]n vreo negu\itorie, s[-\i fie de ]nv[\[tur[, ca alt[ dat[ s[ nu te
mai apuci de ea. O dat[ vede na=ul p... finului; iar de vei câ=tiga,
nu te mai apuca =i de altele, c[ci cine sare garduri multe, ]i d[
câte un par ]n c... =i ulciorul nu merge de multe ori la ap[. Când
\i s-or aprinde c[lc[iele, ]nsoar[-te p[n-a nu ]mb[trâni, c[ci ]nsuratul
de tân[r =i mâncarea de diminea\[ n-au gre=; =i b[trânul
amorezat e ca chiro=ca cu pasat. F[ cuno=tin\[ cu fata; n-o lua
numai pe auzite, pentru c[ nu se mânânc[ tot ce zboar[, =i sentâmpl[
de departe trandafir, =i de aproape bor= cu =tir. Vezi cum
a fost maic[-sa, c[ci pe unde a s[rit capra, mai presus a s[ sar[
iada. De-i videa-o c[ nu vra s[ pl[m[deasc[ =i toat[ ziua cerne,
cerceteaz[-\i casa, pentru c[ bataia e din rai. Fii român verde =i
rupe mâ\a ]n dou[. Bate =eaua, s[-n\eleag[ iapa, c[ci femeia-i
dracul; =ede ]n deal =i pr[vale carul ]n vale; dar nu ]ntinde a\a s[
se rup[. Gospod[ria s[-\i fie m[surat[, c[ci la gospodina bun[,
mul\i voinici s-adun[; =i de-i =i p[\i ceva, numai tu s[ =tii unde te

220 Constantin Negruzzi
strânge ciubota. Nu te apuca s-o p[ze=ti; mai lesne po\i p[zi un
cârd de iepuri; =i macar c[ g[ina b[trân[ face zeam[ bun[, fere=tete
de babe. Baba b[trân[ nu se teme de vorba groas[. Lumea piere,
baba se peapt[n[. }n sfâr=it, mâng[ie-te la necazuri, gândind c[
sacul =i-a g[sit petecul, =i roag[-te zi =i noapte s[-\i deie Dumnezeu
mintea moldovanului — cea de pe urm[.”
Avea ]nc[ multe de spus mo= Tândal[, când a luat seama c[
nu-l asculta nime, c[ci noi cu to\ii adormisem =i hor[iam. A=adar
f[cu =i el ca noi.
SCRISOAREA XIII
(Lum`n[ric[)
CUPRINS
Martie 1843
V[ aduce\i aminte de un sarac pre care ]l ]ntâlnea\i, sunt acum
doi ani, pe uli\i, prin pie\e, pre la biserici, cer=itorind mila
cre=tinilor =i ]mp[r\ind bogdaprostele ]n dreapta =i ]n stânga
Lumân[ric[ nu mai este! — Dar cine era el, =i care fu solia lui
aice jos singur nu o =tia. De ]l ]ntrebai de unde este “Nu =tiu,
r[spundea; =tiu numai c[ mama când m-a l[ut mi-a zis: Ni\[,
dragul meu! s[ cumperi lumân[rele =i s[ le ]mpar\i pe la bisericele.
Atâta =tiu, atâta fac.”
Descul\, cu capul gol, ]ncins cu o funie =i cu traista ]n =old,
Lumân[ric[ p[n-]n ziu[ colinda toate bisericile, ]mp[r\ind lumân[ri
=i cer=itorind, nu pentru dânsul — lui nu-i trebuia nimic[ —
ci pentru al\ii.
La un schit sarac lipse=te clopotul; ]ndat[ Lumân[ric[ ]l ia din
târg, se pune cu dânsul ]n mijlocul unei pie\e, ]l trage, =i clopotul
nu tace p[n[ ce nu-=i câ=tig[ plata. Curând arama sfânt[ va r[suna
]n aer chemând pre credincio=i la rug[ciune, =i va spune ]n graiul
s[u cel misterios l[udata fapt[ a s[racului cer=itor.

Negru pe alb
221
O biseric[ n-are vestminte; Lumân[ric[ ]i aduce stofe bogate,
el care n-are decât o hain[ strem\oas[ ce abia ]i copere goliciunea
trupului; c[ci ]n zadar voie=ti s[-l ]mbraci. D[-i o hain[, o
c[me=[; piste un ceas nu o mai are; a dat-o altuia, pre care ]l
socoate mai nevoie= decât dânsul.
Vide\i aceast[ v[duv[ cu lipsa ]n fa\[ =i cu desn[dejdea ]n
inim[. }ncungiurat[ de =epte copii ce plâng de foame, ]mbrâncit[
de la u=a bogatului, unde nu i se dete voie a ]mp[r\i nici f[rm[turile
cu câinii lui, tic[lo=ia o apas[ sub greul ei genunchi. Lumân[-
ric[ o vede, o mâng[ie, =i a doua zi ]i aduce o vac[, care s[turând
cu laptele ei pre fl[mânzii copii, introduce iar[=i bucuria ]n bietul
bordei.
Dar unde suntem noi ]n stare a ]n=ira toate bunele fapte a acestui
sfânt om! Ajunge a =ti c[ s[racul acesta cer=itor, ]ndemnat de
plecarea sa =i de o st[ruin\[ puternic[, a zidit p[n[ =i biserici. S[
judec[m din aceasta, oare câ\i s[raci am putea face ferici\i cu
abonamentul unei loje la teatru, unde ]nv[\[m a fi demoraliza\i,
cu cheltuiala unui osp[\ ce ne ]mbuib[ pântecele =i ne stric[
s[n[tatea, cu o g[teal[ de bal ce roade câte un col\ din mo=tenirea
copiilor no=tri
Dac[ Lumân[ric[ ar fi strâns to\i banii câ\i a ]mp[r\it mile =i a
cheltuit cump[rând lumân[ri, clopote, vaci, vestminte =.a. negre=it
ar fi fost bogat dup[ starea sa; dar tr[ind s[rac, el a murit s[rac.
}ntru o zi, trecând pe lâng[ o biseric[ am v[zut norod strâns, =i
am auzit cântând rug[ciunile mor\ilor. }n mijlocul bisericei sta un
mort ]nv[lit cu giulgiu. Biserica era iluminat[ =i ]mpodobit[ ca pentru
un mort bogat, =i un arhiereu ]ncungiurat de un numeros cler
slujea prohodul. Nu se vedea nici o rud[, nici un prieten v[rsând
lacrimi minciunoase; numai o v[duv[ ]n haine negre sta la picioarele
secriului; iar pe fa\a tuturor s[racilor ce alc[tuiau cortegiul repausatului,
se videa ]ntip[rit[ o ]ntristare mut[, o jale dureroas[.
}n momentul acesta, arhiereul apropiindu-se dezv[li pre mort,
=i ]nsemnând pe fa\a lui semnul crucei, zise cuvintele aceste:

222 Constantin Negruzzi
“Doamne! odihne=te sufletul robului t[u Ioan ]n loc de pace,
]n loc cu verdea\[, unde nu este ]ntristare, nici suspin, ci via\[
f[r[ de sfâr=it”.
P[trun=i de mare puternicia mor\ii, am plecat capul, =i privind
icoana Mântuitorului, ce sta pe pieptul mortului, am zis:
“Doamne! Doamne! Odihne=te dup[ moarte =i sufletul nostru
]n locul unde ai odihnit sufletul lui Lumân[ric[.”
Poate voi\i a =ti cine f[cuse o a=a pompoas[ ]nmormântare
cer=itorului
}ntr-o diminea\[, o dam[ v[duv[ — a c[riia nume ]l vom t[cea,
respectând frumoasa ei fapt[, — g[si la poarta casei sale trupul
lui Lumân[ric[, =i
V[duva ]ngrop[ pre s[rac!
SCRISOAREA XIV
(Critic[)
CUPRINS
Ianuarie 1844
}n trecutele zile un june, c[ruia nicicum geniu nu-i lipse=te,
plin de idei nou[, mai mult bune decât gre=ite, ]mi ceti o compunere
a sa, care n-ar fi rea, dac[ autorului nu i-ar fi fost drag a se
face cunoscut prin originalitate mai mult decât prin simplitate,
]ntrebuin\ând ziceri culese din vechii scriitori, pre care voie=te cu
de-a sila a le re-nvia, dând unora ]n\elesul ce poate au avut ]nt[i;
]n sfâr=it, fabricând de la sine ziceri, =i vrute =i nevrute.
Am voit a-i ar[ta de=an\ata lui ]ntreprindere, spuindu-i c[ nu
e dat tuturor a crea ziceri =i a baga scalpelul ]n biata limb[, pentru
a o struji cum li se pare; c[ nu sunt to\i creatori, ci croitori =i
croitori r[i; c[ sunt multe piedice, fanatismul b[trânilor, deprinderea,
pedantismul, c[r\ile biserice=ti =.c.l.
M[ asculta cu o ner[bdare ce se videa ]n neastâmp[rul s[u,
p[n[ ce s[rind de pe scaun:

Negru pe alb
223

224 Constantin Negruzzi
— Iart[-m[, domnul meu, strig[: iart[-m[ c[ nu mai am rabdare!
Ce-mi vorbe=ti de fanatism =i de deprindere De ne-am fi
potrivit acestei vechi rugine, am purta ]nc[ barbe =i papuci galbeni.
Cât pentru pedantism, e o emblem[ a dobitociei. C[r\ile
biserice=ti Dar ia, m[ rog, pe-acele tip[rite mai nainte =i ]n vremea
mitropolitului Dositeu =i vei g[si zicerile: provedin\[, cre=tin
1 , ]nger 2 , comentarie, =erb 3 =.c.l. pre care acei nuoi — socotind
c[ fac mai bine — le-au pref[cut ]n pronie, hristian, anghel,
t[lm[cire, rob... ]n loc de =erbul lui Dumnezeu, robul lui Dumnezeu;
pare c[ Dumnezeu creator =i p[rinte are trebuin\[ de robi,
nu de supu=i =erbi sau slugi, carii s[ ]mble ]n c[ile lui. Grecul nu
zice: SklboV, ci DoÐloV toÐ qeoÐ =i asemene zic =i toate celelalte
popoare cre=tine. Ia seama, domnul meu, c[ ei nic[iri n-au voit
a ]ntrebuin\a timpul s[vâr=it a verbului, ci tot cel nehot[rât; niciodat[:
avui, f[cui, fui, totdeauna: am avut, am fost, am f[cut , f[r[
s[-=i deie cuvânt pentru ast[ arbitrar[ palm[ preste ochii gramaticii.
Ei — tot ace=ti noi — ]ntrebuin\eaz[ zicerile: ]nv[lire,
mirare =.a., dar n-ar zice, Doamne fere=te: miracul =i v[l care sunt
tot una =i pe care le g[seau ]n c[r\ile vechi. Prin un capri\ ne]n\eles,
luau verbul =i lasau substantivul!
Nu-\i place c[ zic: inim[, tinere\[, spirit, relege, virtute Ai voi
s[ zic: suflet, dragoste, duh, lege, fapt[ bun[ ; pentru c[ la d-ta
inima, acest dar dumnezeiesc, ]nseamn[ acea bucat[ de carne
macr[ prin care circuleaz[ sângele; tinere\a, junie, spiritul, o
esen\[ ]mb[t[toare; relegea, lege sau pravil[; virtutea, puterea
animal[ a trupului. De pild[, acest fras: L’âme qui aime avec
tendresse est inspirée par l’esprit de la religion et de la vertu, eu l-a=
1
Cre=tin, chrétien, cristiano.
2
}nger, Angeru, Angelo. }n limba român[ l se schimb[ ]n r, d.p. gelo, geru;
sale; sare; popolo, poporu etc.
3
+erb, servo. La români v se schimb[ ]n b; d.p. selvatico, s[lbatic; cervo,
cerb; voce, boce; polvere, pulbere etc.

Negru pe alb
225
traduce a=a: “Inima ce iube=te cu tinere\[ e insuflat[ de spiritul
relegei =i a virtu\ii”. D-ta negre=it c[ astfel: “Sufletul ce iube=te
cu dragoste, e insuflat de duhul legii =i a faptei bune”. Acum un
oarecine care ar pricepe zicerile, f[r-a =ti =i ]n\elesul ce le-a\i dat
dv., vrând a retraduce din cuvânt ]n cuvânt traduc\ia d-tale ]n
fran\ez[, ar trebui s[ zic[:”Le souffle qui aime avec amour est inspiré
par l’odeur de la loi et de la bonne action =i ar râde, mirându-se ce
ai voit s[ zici d-ta prin acest fras smintit.
Zicerile ab[tut (abattu), umilit (humilié) =i alte câteva care numi
vin ]n minte, le-a\i botezat s[racele, cum v-au plesnit ]n cap.
Prin ab[tut, ]n\elege\i aceea ce fran\ezul zice prin écarté, prin
umilit, plecat (humble). Apoi dac[ se g[se=te un om ce vine de
pune tot cuvântul la locul lui, dându-i ]n\elesul cel primitiv, striga\i
c[ e cu neputin\[ a strica obiceiul, vorb[ proast[ a oamenilor mi=ei,
pentru care nu e nimic cu putin\[!
}mi zici s[ creez ziceri Ce o s[ fac când ]mi lipsesc cuvinte ca
s[-mi ar[t ideile }ns[ de vei c[uta bine, vei videa c[ =i acele ziceri
sunt sau române=ti uitate, sau ]mprumutate de la limbile surori.
+i apoi, ]ntru aceasta am urmat pildei altora, carii =tiu ce va s[
zic[ o limb[... Adio, domnul meu, urm[ luându-=i capela, e=ti ]ntro
zi de spleen, nu vrei s[ m[ ]n\elegi. Sunt =erbul d-tale!
— Dar, poet al dracului! |i-am spus c[ sunt mai mul\i croitori
decât creatori, =i...
Poetul era acum ]n uli\[.
Iaca cum judec[ acest june nevindecat ]n p[rerile lui. Mie mi-e
prieten =i a= dori s[-l pot ]ndrepta, dar — ]mi m[rturisesc p[catul
— m[ cam ]nvoiesc cu ideile lui.
}n adev[r, folosul ce a izvorât din c[r\ile biserice=ti ]ntru aceea
ce prive=te relegea =i morala e net[g[duit, dar gramatica mult
p[timi. Dac[ limba ar fi ramas precum se vede ]n c[r\ile vechi =i
se aude ]n gura poporului, =i vrun om ]nzestrat c-o =tiin\[ sistematic[
a limbelor rude s-ar fi apucat a o aduna =i a o a=eza, precum
cer tipul =i origina ei, negre=it c[ am fi scapat de toate aceste

226 Constantin Negruzzi
pleonasme, fiorituri =i cacofonii. Scriitorii nuoi biserice=ti =i profani
au introdus shimatismul limbei grece=ti ]mpreun[ c-o mul\ime
de ziceri, lep[dând pre cele române=ti.
Când ar zice cineva ast[zi ghint[, cor, columb, dard[, custodie,
templu, generos, peregrin, ]nvestat =.a. — pre care le-au lep[dat
— pu\ini l-ar ]n\elege; =i ]ns[ astfel se vorbea, se scria =i se tip[rea
cu vro sut[ =i câ\iva ani ]n urm[.
Multe parascovenii — de mi-e iertat a ]mprumuta ast[ zicere
poporan[ — are limba noastr[, mai ales ]n zicerile luate din slavona.
Nu-mi vin ]n minte toate =i nici voi a te sup[ra cu un glosariu
ce nu-=i are locul s[u ]ntr-o scrisoare, dar voi ]nsemna pentru
curiozitate una-dou[.
Substantivul slug[, a slugii, pref[cându-se ]n verb, face slujire
sau a sluji, când ar trebui s[ fac[ slugire, sluga, slugii, slugire. La
ast[ zicere slavon[, am pastrat verbul cu declina\ia lui =i am gre=it.
Altele tot slavoane le-am schimbat =i iar am gre=it, pentru c[ nu
=tiu de ce nu mai nimerim; d.p. viteaz, treaz, dârz, obraz =.a. la
plural slavone=te nu schimb[ pe z ]n j, precum noi care zicem
viteji, obraji =.c.l. ]n loc de vitezi, trezi, obrazi, dârzi =.a., o anomalie
nesuferit[ ]ntr-o gramatic[ regulat[.
Cu alt[ scrisoare, ]\i voi spune ceva =i de scriitorii vechi.
Care!
SCRISOAREA XV
(Critic[)
CUPRINS
April 1844
}\i f[g[duisem s[-\i spun ceva de scriitorii vechi, dar poetul de
care \-am vorbit mi-a dat ocazie a-\i spune acum deodat[ alt[ ceva,
p[strându-mi f[g[duin\a pentru alt prilej. Iaca ce-mi zise poetul
meu, c[rui ]i ar[tam o critic[ ce nu =tiu cine f[cuse asupra lui.

Negru pe alb
227
— Nu-mi pas[ de critica domnului acelui.
— +i pentru ce nu-\i pas[
— Pentru c[ n-are sim\ul comun; pentru c[ vorbe=te de pe ceea
lume, ]n sfâr=it, pentru c[ ]n isc[litura acestui critic g[sesc un q,
doi w =i trei h
Zicând aceste, ne-am uitat unul la altul =i am pufnit amândoi
de râs.
A= fi voit s[-l sup[r, dar ce s[-i zic Cu argumentul din urm[
m[ f[cuse mar\i. Pas de cuteaz[ s[ iei partida unui om care are
]n isc[litura sa un q, doi w =i trei h! Eu m[rturisesc c[ de a= avea
nenorocirea s[ aib ]n numele =i porecla mea atâtea farafasticuri,
nu mi-a= mai scoate obrazul pintre oameni. A= prefera s[ m[
cheme Mitrofan, Ciupercovici, Bost[nescu sau oricum, =i nu mia=
ierta na=ul dac[ mi-ar fi dat un nume ]n care s[ fiu silit a vâr]
un q, doi w =i trei h.
Sunt oarecare nume care poart[ ridicolul ]n sine. Napoleon ar
fi fost aceea ce a fost, de l-ar fi chemat Martin sau Hubert —
Numele ]nrâureaz[ mult asupra soartei omului. Cunosc o fat[ care
nu se putu m[rita, pentru c[ o chema Gaftona, =i un june foarte de
isprav[ care se ]nsur[ macar c[ se numea Cornescu, =i apoi p[\i —
aceea ce =tii. Eu (Doamne fere=te!) de-a= avea oi, nu mi-a= n[mi
un p[stor cu numele Lupu. — Dar s[ venim la treaba noastr[.
Voiam s[-\i spun c[ nu de mult am cetit o carte ruseasc[ ce
mi-a trimis-o autorul, tip[rit[ ]n St. Petersburg =i intitulat[: Nacertanie
pravil valaho-moldavskoi grammatiki, adic[ Prescrierea
regulilor gramaticii române=ti. Autorul ei este d. Hâncu, român,
care — nu ]n\eleg pentru ce — adaose un of la porecla sa, =i din
Hâncu ]=i zice Hinculof. Per gusto non disputare.
Ast[ c[rticic[ ce se alc[tuie=te din dou[ volume 8, mare cât de
500 pagine, spune multe de toate pre care eu n-am vreme, nici
curagiu s[ \i le spun. Ajung[-\i atâta, c[ d. Hâncu sau Hinculof
cu patriotic[ generozitate ne ]nzestreaz[ limba cu 47 slove, adic[
cu 20 mai multe decât avem.

228 Constantin Negruzzi
Patruzeci =i =epte! Z[u nu ne mai trebuie mult ca s[ ajungem
pre chinezi! }ntre aceste, sunt unele gâtlane, buzane, =i nu =tiu
cum le mai boteaz[ d.S...; prea destule ca s[ ame\easc[ capul unui
biet =colar.
Una din cele multe care ]nvecinicesc numele lui Eliad ]n literatura
românilor, este c[ ne-a scapat de atâte litere prisoselnice,
ce ]ncetul cu ]ncetul ]ncepuser[ a se ]mp[mânteni ]n limba noastr[,
=i dac[ le-ar fi lasat, cine =tie aceste câte altele ar fi f[tat Este
]ns[ o slov[ care a r[mas, slov[ venetic[ =i hâd[! dinainte c[riia
p[n[ =i curagiul lui Eliad — =i asta nu e pu\in — s-a umilit. Aceast[
slov[ iat-o, ]ntortocheat[ =i cârligat[ ]ntocmai precum se scrie:
}n zadar d. Seulescu voi s[ introduc[ un culbec (q) ]n locul ei,
=i d. Gianili un par (I). Nerodnic[ osteneal[! De=eart[ trud[! Nime
n-a voit s[-i asculte, ca =i când n-ar fi zis d.d. nimic! 1
Ast[ slov[ din alfabetul cirilian, v[zând c[ ]n dialectele ce
deriv[ din slavona figureaz[ numai de form[ (pentru c[ n-are
glas), se vâr] vicleana ]n limba noastr[, unde nicicum nu-=i avea
loc, =i cu o machiavelic[ n[tângie izbuti a prinde locul tuturor
vocalelor române=ti, d]ndu-ne acea pronun\ie gutural[ =i groas[
de care nu ne putem dezb[ra.
S[ nu-\i par[ un paradox. Iaca cum uzurp[ ea dreptul vocalelor
noastre; d.p.:
a. Cúntare, múnú ]n loc de cantare, mana (cantare, mano) etc.
e. Vúnd, núnt, vúrs — de vend, vent, vers (vendo, vento, verso) etc.
i. Rúspuns, rúde — de respuns, ride (risposo, ride) etc.
o. Lúcuitor, múnústire, rútund, ]n loc de locuitor, monastire,
rotund etc.
u. Sânt — de s nt (sunt) etc.
1
Vezi scrierile acestor domni.
Ú

Negru pe alb
229
Vide\i din esemplul acesta cum se bag[ ]n totul, ]ncât e rar[
zicerea ]n care ú s[ nu fie. Iaca ce rezultat aduce nebagarea de
seam[ la invazia str[in[! O slov[ — ce treab[ mare e o slov[ —
o slov[ nu o putem scoate, c[ci a prins r[d[cin[; cum vom putea
dar scapa de prejude\e =i de lucruri str[ine, care pe toat[ ziua se
]n\elenesc ]ntre noi!
V[d c[ m[ dep[rtez de \elul meu. Prefer dar a sfâr=i scrisoarea
asta, a c[riia scop este de a chema ajutorul litera\ilor români
spre izgonirea slovei parazite, de=i sunt desn[d[jduit, de vreme
ce — precum am spus mai sus — p[n[ =i capete academice nu i-au
putut face nimic.— Vale!
SCRISOAREA XVI
(Critic[)
CUPRINS
Octombrie 1844
Un proverb al nostru zice: bate herul pân-e herbinte...
E! ce gerg e asta a s[ strige d. Eliad. De unde ai luat tu,
moldoveane, pe cr[c[natul H ca s[-l substitui astfel de obr[znice=te
]n locul lui F Nu e de ajuns c[ vorbi\i a=a, ave\i ]nc[ cutezare a-l
scrie =i a-l tip[ri!
Aveam de gând s[-\i spun nu =tiu ce, =i pentru ca s[ dau
oarecare autoritate ziselor mele, ]ncepusem cu un dicton cunoscut,
dar iat[ c[ Eliad nu m[ las[ ]n pace; m[ sile=te a-mi da cuvântul
pentru ce zic her herbinte, ]n loc de fier fierbinte.
S-ar cuveni s[ m[rturisesc ]n toat[ naivitatea c[ m-a luat gura
pe dinainte, ]ns[ fiindc[ ]n natura omului e ]n\elenit[ n[tângia a-
=i ap[ra gre=alele, voi s[ ar[t c[ a ]ntrebuin\a pre h ]n loc de f nu
e un provin\ialism moldav — precum ni se ]mput[ de al\i români
— ci o deprindere ]mprumutat[ nu de la muma latin[, nici de la
mai marea sor[ italiana, dar o suvenire mâng[ioas[, dulce =i

230 Constantin Negruzzi
scump[ de la o sorioar[ dep[rtat[, ginga=[ =i molatec[, crescut[
sub umbra naranzilor (naranjas) =i boltele moresci a Alhambrei.
Din toate calit[\ile, ale inimei sunt acele mai pl[cute =i mai
pre\uoase; =i de n-a= fi român, ]nc[ a= iubi limba român[ pentru
dragostea fr[\easc[ ce o caracterizeaz[. }n v[lm[=agul r[zboaielor,
]n picioarele barbarilor, aruncat[ prin pozi\ia geografic[ ]ntre na\ii
str[ine ]nceputului =i firei ei, româna nu-=i uit[ muma =i sororile;
se \inu lipit[ de latina prin gramatic[, de italiana =i spaniola prin
ziceri, de portugheza prin pronun\ie.
Portughezul scrie o =i s, =i pronun\[ u =i = ca românul.
Aceste sunt a=a; eu ]ns[ nu zic c[ trebui s[ zicem ca spaniolul
hiiu (hijo), her (hierro), herbinte (hirviente) =.c.l., ci fiiu, fier, fierbinte,
c[ci astfel o cere gramatica; voi numai s[ ar[t: 1) c[ acesta
nu e un provin\ialism, =i 2) c[ am descoperit — eu cel ]nt[i — c[
supa cu fidea (fideos) =i pepinii (pepinos) sunt de origin[ spaniol[.
Adios!
SCRISOAREA XVII
(Critic[)
CUPRINS
Decembrie 1844
“Dintr-o palm[ a s. sale este la sfânta episcopie la Roman o
buc[\ea, =i la Buciule=ti un deget adus din |arigrad de Dumitra=cu
logof[tul, precum mi-au spus Iordache spatarul la masa Dabijeivod[
— Dumnezeu s[-i pomeneasc[! +i eram eu un smerit Dosiftei,
episcop la acel sfânt scaun la Roman =.c.l.”
A=a scria pe la 1570, ]n via\a cuvioasei Parascheva, mitropolitul
Dosiftei, unul din b[rba\ii ]nv[\a\i, cu care se f[le=te pe drept
Moldavia. El a fost nu numai un bun p[stor duhovnicesc turmei
]ncredin\ate lui, dar =i unul din scriitorii cei mai ale=i a timpului
aceluia.

Negru pe alb
231
Iat[ o rug[ciune c[tr[ sfânta fecioar[ a lui Ioan Damaschin,
tradus[ de Dosiftei, pe care o g[sesc ]n via\a acestui st. filosof,
c[rui saracinul Hisiam, califul Damascului, porunci s[-i taie mâna
dreapt[, dup[ clevetitoarele ]ndemn[ri a iconoclastului ]mp[rat
Leon Isaurul:
Domnitoare preacurat[ ce-ai n[scut f[r[ prihan[
Pre Dumnezeu cumsecade =i cu fecioria-ntreag[,
Pentru sfintele icoane mi s-au t[iatu-mi direapta!
S-ta =tii =i pizma pentru care-mi face Leon;
Sirguie=te de-mi agiut[, =i-mi is\ele=te direapta
A celui de sus direapt[ ce-i dintru tine-ntrupat[
Multe minuni =tie face; deci pentru a ta rug[ciune
+i direapta mea aceasta roag[-l s[ o is\eleasc[;
S[-\i fac cânt[ri cumsecade, =i-ntrupatului din tine
Cu-nchieturi socotite, s[ le scriu precum se cade,
De sprijineal[ s[ fie cre=tin[t[\ii direpte;
C[ toate-\i sunt cu putin\[, lui Dumnezeu fiind maic[.
Maica Domnului se ]ndur[ de lacrimile sfântului poet =i ]i lipi
mâna la loc. Dar aice nu voiesc a spune minuni, ci a vorbi de
poezia noastr[ din veacul al XVI-le. Poate gre=esc, domnule, eu
]ns[ o prefer celei de ast[zi, oricât se pare ea de simpl[. }mi place
pentru c[ e naiv[ =i f[r[ preten\ie, pentru c[ e moale =i neted[,
nu aspr[ =i ciotoroas[ ca urm[toarea elegie a unui mare poet din
timpul nostru:
LA MOARTEA ELISEI
Osana! slav[! sfânt e=ti! sfânt! sfânt!
Ce vrei se face-n cer, pre p[mânt.
Glasul Elisei! — }l auzi\i...
Seraf azi cânt[! — N-o mai j[li\i,
Auzi pe ]ngeri se ]ntrebând:
Sfânta iubire ce are de gând =.c.l.

232 Constantin Negruzzi
Mai vrei ]nc[
Poate tot nu \i-e destul dar
Jalea cuprinde orice sim\ire,
De dorul pierderii piste fire =.c.l.
De m-ai pune pe-un c[rbune,
Mai departe nu \i-oi spune.
Apostroful ce taie semistihul, seraful ce cânt[, ]ngerii se
]ntrebând ce are de gând s-ta iubire, dorul pierderii piste fire etc.,
toate aceste formeaz[ o poezie hodorogit[, ]ncât ]n adev[r jalea
cuprinde orice sim\ire, când vede cineva frumoasa noastr[ limb[
c[znit[ =i schingiuit[ astfel!
Spune-mi, nu-\i place mai bine traduc\ia lui Dosiftei cu-nchieturi
socotite, care nu te ostene=te când o cete=ti, nici are frase mari
]ntortocheate =i scâlciate
SCRISOAREA XVIII
(Slavonisme)
CUPRINS
Iulie 1844
Mul\i litera\i români au f[cut feluri de diserta\ii asupra ]nceputului
=i a construc\iei limbei noastre; laud[ numelui lor =i pace
\[rânei celor ce nu mai sunt! Lor le era u=or, nu aveau trebuin\[
a iscodi sofisme ca s[ detune pre n[p[stuitorii românilor, ar[tând
lumei c[ ziua este lumin[ =i noaptea ]ntuneric. Adev[rul era v[zut
=i pip[it, =i ]mpotrivitorii ]nvin=i =i ru=ina\i, ]nv[lindu-se cu t[cerea,
se ascundeau ca paserile cobitoare ce nu pot suferi str[lucirea
soarelui; ]ns[ asemene =erpelui care, murind strivit sub c[lc[iul

Negru pe alb
233
viteazului, se ]ntoarce =i mu=c[ pre puternicul s[u vr[jma=,
slobozea din bortele lor un strig[t blestemat, pism[tare\, r[gu=eat,
dar din nenorocire foarte adev[rat: — “Limba voastr[ e \esut[ cu
ziceri slavoane!”
Oh! p[catul este net[g[duit =i rana nevindecabil[! C]nd neamurile
barbare au inundat România ca un r[pide =iroi, g[sind pânza
limbei urzit[, luau suveica =i, prin dreptul celui mai tare, aruncau
unde =i unde câte un fir de b[t[tur[ de a lor, groas[ =i nodoroas[.
Astfel se \esu limba noastr[. Pentru a scoate acum acele l[tunoioase
fire, trebui a destrama toat[ pânza, =i prin urmare a crea o
limb[ mai frumoas[, poate, mai nobil[ =i mai ]nv[\at[, c[reia nimic
nu i-ar lipsi alta decât de a fi — româneasc[.
Aici ]ncep necurmatele dispute ]ntre ]nv[\a\ii pandemoniului
nostru literar carii se silesc:
Spirar nobil’ sensi a’ rozzi petti,
=i pre care noi ]i ]mp[r\im ]n trei clase. Liberalii zic (dupre Iorgovici
=i dupre Maiori) c[ trebui a goni toate zicerile slavoane =i ungroturco-grece
— de=i aceste din urm[ sunt foarte pu\ine =i nou[,
primite numai de ni=te capete bolnave =i stricate. — Modera\ii c[
trebui a le sub\ia, a le ]nnobila =i a le români, =i eu m[rturisesc c[
m-a= ]nvoi cu p[perea dr. sale. Vin ]n sfâr=it conservatorii, ast[
veche rugin[, care strig[ cu glas de stentor c[ se stric[ limba, plângându-o
=i bocindu-o ]n gura mare.
Dup[ p[rerea mea, a ]nvoi toate aceste capete ]nv[\ate e mai
greu decât a g[si mi=carea perpetual[. E de j[lit ]ns[, c[ to\i ace=tii
tr[gând fiecare la sine, sfâ=ie haina bietei limbi.
Fie-mi iertat a adunce un esemplu.
Zavistia =i clevetirea — ziceri slavoane — care s-au ]ncuibat
]ntre români, le poate scoate cineva De obid[ =i de sil[ ne poate
mântui Aici ]mi vine ]n gând acel vestit dicton scris pe poarta
iadului a lui Dante:

234 Constantin Negruzzi
Lasciate ogni speranza!
Dar v[d c[ m-am dep[rtat de scopul ce mi-am propus, care
este a-\i ar[ta o descoperire ce am f[cut ]ntr-un str[vechi manuscris,
]n care am cetit urm[toarele:
“N[v[lind noroadele str[ine, au n[p[dit ca l[custele piste
români. Au sem[nat prin clevetiri zavistia pintre ei. Gre=alele
românilor i-au sl[bit. Atunci vr[jma=ii, r[pindu-le prin sil[ drepturile,
le iscodeau vinov[\ii =i ]i munceau cu feluri de cazne. Aceste
obide au adus robia =.c.l., =.c.l.”.
Iat[ ]n câteva rânduri mul\ime de ziceri slavoane!
Eu din aceasta am ]n\[les — pentru care cred c[-mi vor fi
]ndatori\i acei ce se vor ocupa vrodinioar[ cu scrierea unei istorii
a arheologiei românilor — c[ românii adu=i de Traian, p[n[ a nu
veni barbarii preste ei, 1) nu =tiau vinov[\ia; 2) nu erau silnici,
3) nu sufereau obidele =i 4) nu cuno=teau robia =.c.l.
Pe urm[ au venit toate de s-au amestecat pintre noi. Cum s[
le lep[d[m acum +i de am =i voi, oare pute-vom
Vale!
SCRISOAREA XIX
(Ochire retrospectiv[)
CUPRINS
Iunie 1845
Dac[ te-ai ]ntâmplat a fi vreodat[ la apusul soarelui pe dealul
Cet[\uii, ]ntr-o sear[ a lunii lui iunie, dup[ ce ai privit steaua zilei
coborându-se dup[ muntele Pionul, =i dup[ ce treptat razele lui
]ncep a se stinge ]n umbrele nop\ii; ]n acel chiar-oscur priincios
ochiului, spune-mi, ]nturnatu-\-ai viderea de pe culmile ]nvecinate
pline de verdea\[ =i de bucurie asupra ora=ului ce zace la picioarele
tale, beat de vuiet, culcat pe costi=a lui ca s[-=i odihneasc[

Negru pe alb
235
m[dul[rile cele de granit Luat-ai seama atunci la o cea\[ ce vine
=i se ]ntinde ca un giulgiu mortuar piste vârful turnurilor =i a
clopotni\ilor, cea\[ grea ca somnul tr[d[torului =i rece ca mâna
soartei; care uneori ca un smeu se ]ncol[t[ce=te ]mpregiurul
ora=ului, sau ca un Briareu ]=i ]ntinde bra\ele ]n toate p[r\ile,
]nsemnând feluri de figuri fantastice, precum un mare caleidoscop
Nu \i-ai ]nchipuit oare atunci c[ acest nor gros este un menitor
prevestitor soartei ora=ului =i a \[rii, =i p[truns de ideea aceasta,
n-ai fi dorit s[ vezi pre Asmodeu, dracul =chiop, =i de se poate,
s[-l ]ntov[r[=e=ti de la palatul bogatului ce se vârcole=te ]n patul
s[u, p[n[ la coliba s[racului ce doarme pe a=ternutul s[u de paie
O! negre=it, ai fi descoperit multe crime, multe f[r[delegi, =i poate
ca =i Iona \-ai fi sfâ=iat haina, strigând vai! Pe urm[ ai fi alergat
s[ te ascunzi ]n vreun unghi, unde s[ nu te ajung[ intriga =i calomnia,
=i ai fi plâns precum un filosof pe ruinele Palmirei, gândind
la trecuta m[rire a str[mo=ilor, la ale lor fapte mari de care nu
suntem vrednici, noi, pigmei degenera\i, ce n-am fost crea\i dup[
m[sura lor!...
D[-mi voie, prietene, a-mi dezv[li ideea, sau mai bine zicând, a
spune aceea ce cugetam ]ntr-o sear[, când m[ aflam la apusul soarelui
pe dealul Cet[\uii; =i dac[ dup[ trecut putem judeca viitorul, s[ ne
]ntoarcem cu câteva veacuri ]n urm[ ca s[ arunc[m o privire asupra
st[rii noastre, m[rginindu-ne ]ns[ numai ]ntr-un mic cerc.
Drago=, fiiul lui Bogdan, prin\ român, vine la 1352 =i ]ntemeiaz[
statul Moldaviei, stat de oameni agricoli, care ]=i petrec
via\a cu agricultura =i p[storia. Pre dânsul ]l urmeaz[ mai mul\i
domni buni, c[ci inima poporului ce ocârmuiau era bun[, nefiind
]nc[ stricat[ de vi\iuri. Românii sub urma=ii lui Drago= petrec o
via\[ primitiv[, =i traiul lor ticnit, patriarcal =i virtuos adun[ lâng[
ei pre pribegii lor fra\i. Colonia se m[re=te. R[pidea ei sporire
a\â\[ invidia vecinilor lor; ei ]ns[ ]=i p[streaz[ na\ionalitatea.
Fierul plugului se preface ]n lance, =i resping puterea cu putere.
Atunci colonia se face stat, =i ]nc[ nu se ]mplinise jum[tate de

236 Constantin Negruzzi
veac de la desc[lecarea lui Drago=, când Alexandru I d[ legi
poporului s[u, ]nfiin\eaz[ o ierarhie bisericeasc[ =i politic[, zide=te
monastiri =i cet[\i, leag[ alian\[ cu Iaghelon, regele Poloniei;
Moldavia se face cunoscut[, =i ]mp[ratul Bizan\iei trimite domnitorului
ei hlamid[ =i coroan[ ca unui autocrator.
}nc[ o jum[tate de veac, =i Moldavia va fi mare =i puternic[.
+tefan zdrobe=te pre Cazimir polonul, pre Matia= ungurul, pre
Mainac tatarul, pre Lobod =i Nelivaicu cazacii, =i râvnind a uni
sub un singur sceptru provin\iile române, n[v[le=te asupra românilor
valahi, bate pre Vlad, sfarm[ pre Radul, care cheam[ ]n ajutorul
s[u pre turci. Acesta fu ]nceputul necurmatelor r[zboaie =i a
tic[lo=iei ]mbelor prin\ipate, stârnite din ambi\ia lui +tefan =i mi=elia
lui Radu. Dar, precum dup[ un veac trecut Mihai, nici +tefan
nu-=i poate ]mplini frumosul plan; trage numai toate oardele turce=ti
asupra sa, comandate de falnicul cuceritor a Constantinopolii.
Viteazul se biruie=te, dar eroul nu-=i pierde cump[tul, =i b[rb[\ia
sa scap[ patria de pieire. }ns[ puterile fizice nu r[spund marelui
s[u suflet. Via\a lui n-a fost decât un lung r[zboi, o necurmat[
lupt[. Patruzeci =i =epte ani domne=te =i cincizeci de r[zboaie are.
Eroul a ]mb[trânit, c[runte\ile i-au r[cit sângele, cercarea i-a potolit
iu\eala, nenorocirea de la Valea-Alb[ i-a stins ambi\ia. }=i ]ntoarce
privirea trist[ asupra patriei sale =i suspin[. Se uit[ la boierii
pre carii el i-a ]n[l\at =i i-a ]mbog[\it; prevede vrajba, neunirea,
nesa\iul =i tr[darea z[mislind ]n inimile lor =i ne]ncrezându-se ]n
mo=tenitorul s[u, hot[r[=te a da patriei sale o protec\ie sub umbrirea
c[ria s[ vieze, p[n[ ce cerul va dispoza cum se va ]ndura de
ea. Alege imperia Turciei, n[st[vit poate de duhul ocrotitor a fiin\ei
popoarelor, pentru ca s[ nu se sting[ cu totul numele de român.
S[ ne oprim aice, =i s[ ne ]nturn[m privirea ]napoi, pentru ca
s[ videm ce s-a petrecut ]ntr-un veac =i jum[tate, adic[ de la
venirea lui Drago=, =i p[n[ la moartea lui +tefan.
Domnii — precum am zis— erau buni, =i poporul era fericit.
}nc[ aristocra\ia nu se ]naripase, =i capetele acestei idre stând ]ntre

Negru pe alb
237
popor =i ocârmuitor nu ]ncepuser[ a mu=ca când pre unul când
pre altul. N[ravurile erau simple, c[ci domnii erau simpli; ei erau
pontifeci, legiuitori =i p[rin\i supu=ilor; pentru aceea, ]n curs de
o sut[ cincizeci ani, slobozia lui Drago= (cum am mai spus)
spore=te de ]nminuneaz[ pre istoric, se face stat, ]=i ap[r[ glorios
na\ionalitatea ]n contra vecinilor puternici, =i c[l[uzi\i numai de
dreptul firesc pre care l-au ]nv[\at de la natur[ =i de la cugetul
lor, st[pânitorul ]=i iube=te poporul, =i \[ranul, privind ]n domn
pre c[petenia sa, ]l abordeaz[ cu piept deschis zicându-i: tu
doamne! precum zice Dumnezeu, c[ci vede ]n el pre unsul s[u. }l
nume=te m[ria-ta! pentru c[ domnii erau ]n adev[r mari, =i
lingu=irea nu-i deprinsese a pretinde =i alte titule.
Veacul =i ]mpregiur[rile au silit pre +tefan s[ r[dice aristocra\ia.
O=tirile erau compuse pe atunci din oameni ale=i, pre carii românii
]i numeau boieri, ce alergau la lupte, unii pentru glorie, al\ii pentru
patrie, cei mai mul\i pentru dobânzi =i pr[zi. M[re\ul +tefan ]i
d[ruia cu sate =i cu mo=ii, =i darurile lui erau mari ca =i el; c[ci
punea hotar p[mântului d[ruit culmile dealurilor, matcele apelor,
adâncul v[ilor, =i uneori orizonul! Pentru ca s[ locuiasc[ p[mântul
d[ruit, ]l ]mpoporau cu prizonieri de la vecini — de unde, aveau
=i numele acesta. — Ace=tia, ca ni=te vasali =i servi, urmau pre
st[pânii lor la r[zboi.
Pe ]ncetul, aste feude se ]nmul\ir[. Boierii, pre carii bog[\ia ]i
sume\ise, ]ncepur[ a ambi\iona domnia; =i ]nc[ +tefan Marele nu
putrezise bine ]n mormântul din monastirea Putna, când nepotul
s[u +tefan V e silit s[ omoare câ\iva boieri, ca s[ sting[ ]n sângele
lor complotul ce sta gata a s-aprinde. Sângele acesta strope=te
mai multe inimi ]n care odr[sle=te duhul vrajbei =i a r[zvr[tirii.
Idra nu piere; ura =i du=m[nia se ]n\elenesc mai vârtos. Prilejul
nu lipse=te. Ragialii iubesc banii; ajutorul =i favorul lor, domnii ]l
cump[r[ cu bani, boierii dau bani, ca s[ oboare pre domni; =i de
unde stoarce ast n[mol de aur Din sudoarea poporului ce geme
sub ]mpilarea despotismului =i a aristocra\iei!

238 Constantin Negruzzi
De aice ]ncepe un =ir de domni r[i, pentru c[ boierii sunt r[i,
c[rora, pentru ca s[ le plece cerbicea =i s[ le smereasc[ trufia, le
trimitea cerul ocârmuitori, oameni de acei ]nsemna\i cu pecetea
p[catului pentru a fi cal[ii popoarelor, =i carii dup[ ce-=i plinesc
urâta solie, pier, l[sând o pomenire de bl[stemuri. |aranul se
t[v[le=te ]n lips[ =i ]n tic[lo=ie, p[r[se=te plugul, c[ci munca =i
sudoarea lui abia ]i dau cu ce s[ pl[teasc[ contribu\iile, c[rora
ne=tiind ce nume s[ le deie, le nume=te n[p[sti; iar vi\iurile —
dupre pilda celor mari — se ]nr[d[cineaz[ ]n sufletul s[u. Starea
politic[ era poate =i mai rea decât cea moral[; vr[jbile =i prigonirile
]ntre boieri =i domni deter[ prilej turcilor a se amesteca ]n trebile
\[rii, a-=i lua dreptul de st[pâni, c[lcând condi\iile tratatului de
protec\ie ce ]nchiese cu Moldavia, =i a surpa câte unul toate vechile
privilegii, ]ncât ]=i ]nsu=ir[ dreptul a numi =i pre domni, c[ci prin
aceasta deschideau drum ambi\iei aristocratice ca s[ alerge s[
cumpere domnia cu bani, pre care apoi ]i scoate de la popor.
Un veac era de când aristocra\ia domnea =i poporul gemea ]n
tic[lo=ie =i asuprire! Atunci provedin\a, v[zându-o b[trân[ =i
slu\it[ de nelegiuiri, tinde mâna =i alege dintre ea pre un ne]nsemnat
boier, pre un oarecare Petre Stolnicul, om prost =i necunoscut.
}l suie pe tron =i ]i d[ sabia r[zbun[rii ]n mân[.
Acesta, sub numele de Alexandru L[pu=neanul, va sparge
cuibul =i va strivi acest furnicar de intrigan\i ce f[cea =i desf[cea
domni. Dar oare fapta lui fost-a de folos poporului Ba, c[ci ranele
lui erau atât de adânci, ap[sarea despotic[ ]l ovilise ]ntr-atâta,
]ncât p[storii lui Drago= =i osta=ii lui +tefan nu erau acum decât
ni=te sclavi ]ngiosi\i a unei boierimi desfrânate, care ]i trata =i ]i
vindea ca pre vite. }n adev[r, L[pu=neanul retezase trunchiul, dar
odraslele cre=teau, =i nu era el omul care s[ =tie a le seca puindule
stavil[ pre ]nsu=i poporul; pentru aceasta, fapta lui fu judecat[
de crud[, =i el de tiran.
Am spus c[ intrigile boierilor izbutiser[ a da turcilor dreptul a
numi de la sine domni pre cine voiau; a=adar trista Moldavie se

Negru pe alb
239
v[zu ocârmuit[ când de un serb, când de un arman, când de un
saxon, carii se ]ntreceau ]n nelegiuiri!... Dar s[ ne ]nturn[m privirea
de la aceast[ amar[ epoh[, =i p[=ind cu pa=i gigantici anii
ace=ti negri, s[ trecem un veac =i jum[tate ca s[ ajungem la un
domn, care — de=i str[in — va fi totdeauna scump românilor.
Limba na\ional[, de=i se p[strase ]nc[ ]n gura poporului, dar
necurmatele r[zboaie =i desele prefaceri nu l[saser[ a se cultiva.
Literatura se m[rginea numai ]ntre cler, =i limba slavon[ se f[cuse
limba cur\ii =i a bisericii, ]ns[ =i pre aceasta numai partea duhovniceasc[
=i pu\ini din boierina=i — ce nu aveau alt[ n[dejde de
cât ]n pana lor — o ]n\elegeau. Un boier mare avea de ru=ine a
=ti mai mult decât a se isc[li. Un Iacov Despotul (str[in) se ]ncerc[
a ]ntemeia o universitate la Cotnar, dar scurta lui domnie nu-l
iert[ a-=i ]mplini l[udatul scop. Vasile-vod[ vine, =i ]nt[ia lui fapt[
este a ]nfiin\a o tipografie, ]n care tip[re=te c[r\ile biserice=ti ]n
limba român[. Atunci poporul ]ncepe a asculta cuvintele relegii
]n limba sa, lucru de care alte na\ii civilizate erau =i sunt ]nc[
lipsite; =i morala evangelic[ ]ncepe a izgoni vi\iurile pre care o
ignoran\[ barbar[ le lasase a se ]ncuiba ]n inima românilor. }ntemeiaz[
=coale na\ionale pre care le ]nzestreaz[ cu mo=ii. Adun[
pravelile lui Alexandru I, ce au fost r[mas uitate =i p[r[site când
domnea numai dreptul celui mai tare, adaoge sau scade din ele, =i
alc[tuie=te un cod de legi, care pentru ca s[ fie respectat, este aspru.
Soarta =i-a ar[tat toate capri\iile sale cu acest domn. Dup[ ce
l-a suit pe un frumos tron, când acum se mândrise de bog[\iile
sale, de numeroasa lui familie, ]l ]nvr[jbe=te cu domnul Valahiei.
Se ]ncurc[ ]n r[zboaie, ]n care e ]nvins. Vândut de ministrul s[u,
p[r[sit de boieri, ]=i vede ginerele ucis, familia prizonier[; =i pentru
c[ nenorocitul e totdeauna =i vinovat, cade sub urgia turcilor, carii,
dup[ ce ]l \in ]nchis =i ]n fiare cât[va vreme, ]l slobod apoi ca s[
moar[ ]n cea mai mare s[r[cie.
Nenorocitele r[zboaie a lui Vasile-vod[ sl[biser[ \ara =i demoralizaser[
o=tile, care acum nu mai ]mpuneau turcilor. Asuprirea

240 Constantin Negruzzi
crescu, =i \ara pierdu dreptul d-a mai avea domni p[mânteni.
Moldavia se f[cu o arend[ ce se vindea celui ce da mai mult, =i la
care se ]ntreceau grecii ]ncuiba\i ]n foburgul Fanar din Constantinopoli.
Foarte rar =i din când ]n când se mai numea câte un domn
p[mântean, dar =i ace=tia, nestatornici ]n domniile lor, ca s[ ]nl[ture
intrigile =i s[-=i fac[ favorabili pre mini=trii Por\ii, imitau politica
grecilor, care consista a da bani ca s[ izbuteasc[ ]n scopul lor.
Unul din ace=tia fu =i Dimitrie Cantemir. Mai mult om literat
decât politic, el se ali[ cu Petru a Rusiei, dar nenorocita campanie
de la Prut z[d[rnici planurile sale. Silit a pribegi, ]=i l[s[ \ara sub
prepusul tr[d[rii, =i Moldavia se hot[r] de apanagiu fanario\ilor.
Un veac se mulse \ara de ace=ti arenda=i! Cu un veac se ]napoi
]n toate! }n locul o=tenilor români, se aduser[ albanezi nemernici.
}n locul =coalelor lui Vasile, se ]nfiin\[ =coala greceasc[.
P[mântenii erau prigoni\i =i grecii ]n favor. Jude\ele se ocârmuiau
de caiccii =i seizi. Moldavia se f[cu p[mântul f[g[duin\ei pentru
acest neam, ce aducea cu sine corup\ia =i desfrânarea!...
E net[g[duit ]ns[ c[ unii dintr-ace=tia au f[cut =i bine. Constantin
Mavrocordat desrobe=te vecinii. Grigore Ghica protesteaz[,
neputând face alt[, la orice nou[ asuprire. Alexandru Muruz
]nzestreaz[ ora=ul cu ape, ]l ]nfrumuse\eaz[ cu mândre ziduri =.c.l.,
dar ce puteau ei face ]n scurta lor domnie de trei ani, la sfâr=itul
c[reia aveau ]n videre =treangul
Acum desn[dejdea ]ncepuse a se vâr] ]n inima românilor.
Obiceile str[mo=e=ti =i tradi\iile na\ionale se pierdur[. Limba
necultivat[ =i despre\uit[ r[mase numai ]n gura poporului; nobilimea
]nv[\a grece=te, limbagiul cur\ii. Boierul ]=i uit[ dignitatea
sa; se f[cu unealta str[inilor cu care se ]ncuscrea =i pre care ]i
t[mâia ca s[ le intre ]n favor. Fecioar[ p[n-atunci, limba patriei
se ]mpestri\[ formând un gerg ce se ]ntinse ca o pecingene; c[ci
p[n[ =i la bisericile de ]nt[iul rang slujba se f[cea grece=te, iar la
celelalte se mai l[s[ strana a doua pentru limba na\ional[.
O asemenea stare a lucrurilor nu putea s[ mai \ie. Era o
monstruozitate a videa o na\ie ]ntreag[ ]n cump[n[ a-=i pierde

Negru pe alb
241
fiin\a. Dumnezeu se ]ndur[ =i ]=i r[dic[ urgia de asupra poporului
s[u. Anul 1821, d[r[mând edificiul efemer lucrat de fanario\i,
re]nturn[ Moldaviei drepturile =i privilegile vechi. Poarta luminat[
asupra intereselor sale ]i h[r[zi apoi, ]n ]n\elegere cu Rusia, o
constitu\ie care — de=i nedes[vâr=it[ — ]ncepu a preg[ti civiliza-
\ia, a de=tepta na\ionalitatea =i a vindeca durerile trecute.
Nu ne vom cerca a ar[ta starea de ast[zi, =i dac[ urm[rile au
r[spuns scopului; dac[ generalul Kiselev (omul acest scump ]n
suvenirea românilor) fu ajutat =i urmat precum s-ar fi cuvenit ]n
frumoasa lui solie. Asta e treaba istoriei. Voim numai s[ ar[t[m
c[ moldavul — asemene p[tima=ului ce nu crede când se vede
]ns[n[to=at — ]nc[ tot nu e sigur de viitorul s[u, pentru c[ de la
ai s[i nu a=teapt[ vreun bine, pentru c[ ai s[i totdeauna l-au
]mpilat! +i ]n adev[r, e curios a observa c[ oricând s-a f[cut vreun
bine ]n \ar[, s-a f[cut numai prin str[ini;
Un albanez p[streaz[ na\ionalitatea.
Un grec desrobe=te \ara.
Un rus preg[te=te civiliza\ia.
Românul (nu =tim pentru ce) n-are ]ncredere ]n sine. La orice
primejdie strig[: Doamne! Doamne! când n-ar trebui s[ uite
proverbul ,,SÍn ’Aqhn§ ka° ceµra knei “.
SCRISOAREA XX
(Statistica lupilor)
CUPRINS
Februarie 1846
Viu de la vân[toare, prietene, unde am ]mpu=cat un lup. D[-
mi voie deci s[-\i vorbesc despre el.
Toat[ lumea cunoa=te lupul, fiar[ ast[ carnivor[ =i nes[\ioas[,
du=manul p[storilor =i groaza oilor. Din vremea regelui Edgar la
anul 966, lupii n-au mai v[zut p[mântul Engliterii; =i când ]n toate

242 Constantin Negruzzi
staturile Europei erau proscri=i, numai ]n Moldavia — sunt acum
cinci ani — vie\uiau ca ]n sânul unei republice, ]ncât era blagoslovenie
cum lupii =i judanii cre=teau =i se ]nmul\eau. }ns[ la 1841,
ministerul trebilor din n[untru f[cu o legiuire prin care se puse
pre\ capului de lup. |[ranii ]ncepur[ a-i ucide, p[storii a fi mai
lini=ti\i, =i oile a dormi mai f[r[ grij[.
Spun — nu =tiu de e a=a — c[ lupii, v[zând osânda ce li se
preg[te=te, au ales o deputa\ie dintre ei, care viind ]n capitalie,
=i-au tocmit un vechil ca s[ le apere dreptul ce-=i ]nchipuiau c[
au. Acesta le-a f[cut o jalb[ lung[ =i lat[, ]n care dovedea tetragonice=te
c[, de la desc[lecarea lui Drago=, lupii au tr[it ]n bun[
pace ]n \ar[, c[ n-au mai f[cut nime sprafc[ ca s[ vad[ câte oi s-au
mâncat; c[ de vreme ce lupii sunt lasa\i ca s[ mânânce oi, =i oile
ca s[ fie mâncate de lupi, apoi dup[ toate formele, legile =i obiceiul
p[mântului, lupii se cuvine a fi volnici s[ mânânce oi =.c.l.,=.c.l.
Ministrul Lupu Bal= le ]ntoarse jalba cu nadpis zicând c[
obiceiul p[mântului poate sluji de lege, când nu este v[t[m[tor
legii, =i numai atunci li se va lua ]n bagare de seam[ reclama\ia,
când vor da ]n scris =i chize=ie, c[ nu vor mai mânca carne, ci vor
pa=te troscot ca ni=te dobitoace ce sunt.
Deputa\ii ie=ir[ cu coada ]ntre vine, gândind la nedrept[\ile
oamenilor. Viind la gazd[ =i sim\ind apetit, se puser[ la mas[.
Osp[tarul le dete bor= cu miel, cotlete de miel =i friptur[ de miel.
— E bine! strig[ unul din ei, mai zi-mi c[ este dreptate ]n lumea
asta. Oamenii mânânc[ oi, =i noi s[ nu mânc[m!
— Ba s[ mânca\i, domnii mei, le zise un june supleant de
profesor; omul =i lupul sunt lasa\i ca s[ mânânce carne; din\ii lor
cei câine=ti o dovedesc. Eu când nu mânânc carne, nu pot pronun\a
nici cel ]nt[i vers din Eneida:
Arma virumque cano etc.
Din vorb[ ]n vorb[, lupii spuser[ viitorului filosof scopul soliei
lor, =i neisprava cu care au ie=it de la ministru.

Negru pe alb
243
— Avocatul ce l-a\i avut era un ignorant, le zise acesta. Sunt
sigur c[ nici rudimentele limbei latine, a limbii mume, nu le
cuno=tea. Sunt sigur c[ peti\ia ce v-a f[cut era plin[ de barbarisme
=i de solecisme, =i scris[ cu slove ciriliane. S[ v[ fac eu o suplic[
cu litere latine =i ve\i vedea cum voi face capot pre ministrul cu
tot departamentul s[u.
}ndat[ le scrise o jalb[ cu litere latine, care se mântuia prin
acest calambur:
Lup te cheam[ =i lup e=ti,
Lupii dar ce prigone=ti
Omonimul lor ministru le rupse jalba, zicând c[ nu-i plac poe\ii,
=i c[ cu toat[ cuscrenie ce ei arat[ c[ ar avea cu dânsul, nu poate
calca datoria postului s[u; prin urmare porunci unui comisar de
poli\ie s[-i ]ntireasc[ din ora=. Ajungând la barier[, nenorocitele
fiare ]=i scuturar[ praful de pe copite, =i l[cr[mând, tinser[ labele
spre cer, cuvântând acest bl[stem:
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
De la 26 ianuarie 1841 p[n[ la sfâr=itul lui dechemvrie 1845,
s-au ucis — dup[ cataloagele Visteriei — ace=ti lupi!
}n anul 1841. 113 lupi mari.
— 1842. 198 idem
— 1843. 318 . . . . . 59 pui
— 1844. 340 . . . . . 111—
— 1845. 261 . . . . . 101—
__________________
________________
1.230 mari 271 pui. Total 1.501
=i s-a pl[tit din Visterie 18.450 lei pentru 1.230 lupi mari, =i
2.032 1/2 lei pentru 271 pui. }n totul 20.482 1/2 lei.

244 Constantin Negruzzi
S[ vedem acum folosul acestei legiuiri.
S[ ]nchipuim c[ fiecare lup era s[ mânânce pe an câte 12 oi
— Pare-mi-se c[ sunt destul de moderat. Care e lupul ce s-ar
mul\[mi c-o oaie pe lun[ — }n cinci ani vine de lup câte 60 oi,
care pentru 1.501 lupi face 90.060 oi. Socotind acum oaia câte
20 lei, face 1.801.200 lei, din care sc[zând 20.482 1/2 lei pre\ul
capetelor a 1.501 lupi, r[mâne folos 1.780.717 1/2 lei.
SCRISOAREA XXI
(Trisfetitele)
CUPRINS
Noiembrie 1846
Când un istoric — ce ne lipse=te — s-ar ocupa a scrie istoria
României, nu ar putea g[si urmele caracterului na\ional decât ]n
timpul domnirii prin\ilor români, adic[ de la venirea lui Drago=
=i p[n[ la emigra\ia lui Cantemir.
}n aceast[ epoh[, mai bine de trei veacuri =i jum[tate g[se=te
cineva ni=te fapte eroice, m[re\e =i crude care aduc groaz[ =i
mirare. Mai mul\i domni buni s-au deosebit prin patriotismul =i
mai vârtos prin pietatea lor. Ast[zi ]nc[, culmile sunt ]ncununate
=i ora=ele sem[nate de bisericile ce ei au ridicat ]ntru m[rirea
atotputernicului; =i fiecare din zidirile aceste erau monumentul
vreunei izbânde asupra du=manilor puternici de care România era
]ncungiurat[.
Unul din domnii scumpi ]n pomenirea viitorimii a fost =i Vasilie
Lupu. El ]nt[i ]ntemei =coale, el puse s[ se traduc[ =i s[ se
tip[reasc[ c[r\ile ]n limba patriei, el ]n sfâr=it aduse moa=tele
sfintei Parascheva de la Epivata, pentru care dete trei sute pungi
de bani, =i le a=ez[ ]n biserica zidit[ de dânsul ]n Ia=i. Aceast[
cuvioas[ patroan[ a ora=ului niciodat[ =i dup[ orice ]mpregiur[ri
nu-=i p[r[si loca=ul, ci totdeauna scutitoarea politiei =i \[rii, e
comoara cea mai pre\uoas[ ce are Moldavia.

Negru pe alb
245
Istoria prin\ului Vasilie ]nf[\o=eaz[ ni=te episoade atât de
tragice, ni=te jocuri a norocului atât de de=an\ate, ]ncât ]mi pare
r[u c[ nu m[ iart[ cuprinsul acestei scrisori de a le descrie.
Hronicarii români, istoriografii poloni =i unguri, diaconul arab
Pavel au scris mult pentru el. P[n[ când poate ]ntr-o zi voi avea
prilej a \i-o ar[ta pre larg, voi s[-\i dau o mic[ idee de biserica
S.S. Trei-Ierarhi.
Biserica aceasta de stil mestecat gotic =i bizantin e pe dinuntru
zugr[vit[ in fresco. }n dreapta st[ racla sfintei, ]n[l\at[ pe câteva
trepte. Aici pe p[rete e zugr[vit[ solenitatea aducerii moa=telor
cu pompa ce a urmat. Turcul capugiba= calare ]nainte, arhiereii
purtând racla, domnul, boierii =i poporul ]n urm[. Pe alt p[rete
stau atârnate portretele lui Vasilie =i a familiei lui cusute ]n aur =i
matas[.
Aceea ]ns[ care d[ o figur[ original[ astei zidiri e c[ pe dinafar[
este toat[ ]mbr[cat[ cu bareliefe, ]nchipuind deosebite arabesce,
gra\ioase =i elegante.
Turnul clopotni\ei deasupra por\ii =i de un stil modern, e cel
mai nalt a capitaliei. P[n[ nu de mult slujea pentru privighere de
foc, =i clopotul cel mare niciodat[ n-a sunat ]ntr-o usn[ f[r[ s[
puie tot ora=ul ]n mi=care. Uneori când poporul se sim\ea asuprit
=i jignit ]n drepturile sale, se auzea sunetul clopotului de dandana.
Atunci mahalalele ]=i v[rsa gloata piste ora=, =i norodul nu se
lini=tea, nici clopotul nu t[cea, p[n[ nu se videa scapat de ang[rii
=i u=urat de ]mpil[ri. Ast[zi ]ns[ oamenii s-au pref[cut, n[ravurile
s-au ]mblânzit, =i nu se mai aude clopotul de dandana. Sunetul
lui cheam[ numai pre credincio=i la rug[ciune.

246 Constantin Negruzzi
SCRISOAREA XXII
(Istoria unei pl[cinte)
CUPRINS
Decembrie 1847
}\i aduci aminte de copil[ria noastr[ — care s-a dus ca s[ nu
se mai ]ntoarc[! — ce pl[cut[ impresie ne f[cea strigarea: coooovrigi!
gugo=eeeele! Cum alergam to\i, copii =i b[trâni, =i cei mai
mari =i cei mai mici; cu ce ner[bdare a=teptam s[-=i puie pl[cintarul
jos tablaua din cap, =i cât de iute i-o de=ertam!
Ast[zi pl[cintele au pierdut valora lor =i pl[cintarul poezia lui;
civiliza\ia l-a omorât. To\i l-au p[r[sit, =i surâsul se vede pe buzele
lui numai când e cungiurat de b[ie\i =i de copii, singurii ce i-au
mai r[mas credincio=i. Ace=tia uneori ]i mai de=eart[ tablaua, iar
cele mai adese se ]ntoarce seara acas[ cu dânsa plin[. Atâta numai
c[ marfa lui e marf[ ce nu aduce pagub[; ce nu se vinde se
mânânc[.
La 1821, dup[ spargerea eteri=tilor, pa=a din Ia=i, v[zând c[
nu poate scoate pre ianiceri din \ar[ ceru ajutor. I se trimiser[
deci spre acest sfâr=it câteva mii de tulimeani (mili\ie). }n toate
zilele urma colizii ]ntre ei, =i ele se sfâr=eau totdeauna prin
moartea a câ\iva.
}ntr-una din zile — era iarmaroc pe =esul Frumoasei — un
pl[cintar s-a dus cu o pohace s-o vând[; un tuliman o târguia,
când un ianicer vine =i vrea s-o ieie. Tulimanul ]ns[ nu o d[. Iataganele
iese din teac[. Tulimeni =i ianiceri se amestec[ la sfada
pl[cintei, =i comedia se mântuie cu uciderea a vro treizeci de in=i
din ambe p[r\ile; iar pl[cinta, trista cauz[ a acestei dispute, =i
autorul ei au r[mas turti\i =i h[cui\i ]ntr-o balt[ de sânge.
}n vremea domnilor fanario\i, pl[cintele =i gugoa=ele erau mult
mai c[utate. Un domn grec — a c[rui nume ingrata istorie a uitat
a ne-l p[stra — era un mare mânc[u de pl[cinte. Caimac, gugoa=e,

Negru pe alb
247
alivenci, iaurt, seralii, baclavale, pl[cinte, ]nvârtite =.c.l. se ]ngropau
]n stomahul lui ca ]ntr-un abis f[r[ fund. }n toat[ diminea\a
— p[n-a nu face divan — trata cu becerii s[i despre felul pl[cintelor
ce trebuia s[ aib[ la mas[.
Un curtezan — unde nu-=i vâr[ ei coada! — care ]mbla de mult
s[ se fac[ vornic, nu =tia ce mijloc s[ mai ]ntrebuin\eze, =i =edea
trist odat[ cu so\ia sa la mas[. Iehnelele =i cataifurile treceau pe
dinaintea lui f[r[ macar s[ le ating[, când iaca se ]nf[\o=eaz[ o
pl[cint[ pântecoas[ cu o ghirland[ de gugo=ele, ]mp[r[teasa
pl[cintelor, cap d-oper[ ]n gastronomie.
— Nevast[, strig[ boierul meu s[rind de la mas[, m-am f[cut
vornic.
— Când
— Acum.
— Cum
— Vezi pl[cinta asta Din pântecele ei a s[ iase vornicia mea.
}ndat[ pl[cinta s-a trimis la curte.
}n[l\imea-sa se pusese la mas[, dar fa\a-i era posomorât[.
Edicliii =i iciolanii stau ]nm[rmuri\i dinaintea lui, cu mâinile la
piept. Curtea toat[ tremura; c[ci nu era vorb[ de nimic alt[, decât
de a trimite la Ocn[ pe =ese beceri, a pune la falang[ pre stolnicii
cur\ii, =i a bate cu urechea ]n stâlp pre credincerul cel mare. Pentru
ce ast[ urgie — Pentru c[ tic[lo=ii au uitat s[ fac[ pl[cinte la
masa m[riei-sale. Uitare vinovat[ =i neiertabil[!
Când acum era s[ se puie ]n lucrare ]nalta hot[râre, iaca norocita
pl[cint[, de care am vorbit, ]nc[ adus[ pe o tipsie de argint.
De a= fi fost fa\[, a= putea s[-\i descriu ]ncântarea ce a c[=unat
sosirea astei ancore mântuitoare, dar eu ]nc[ nu eram pe lume;
precât ]ns[ am auzit din b[trâni, bucuria a fost mare, =i credincerul,
stolnicii =i becerii au scapat de pedeapsa meritat[.
Trimisul s-a ]ntors bogat r[spl[tit, aducând =i pentru curtizanul
nostru urm[torul bilet din partea marelui postelnic:

248 Constantin Negruzzi
“Arhon...
}n[l\imea-sa mi-a poruncit s[-\i fac cunoscut c[ mâine diminea\[
s[ te ]nf[\o=ezi la curte, ]n sp[t[rie, spre a ]mbr[ca caftan
de vornic mare.
P.S. Nu uita s[ trimi\i mâine, pentru masa m[riei-sale, o pl[cint[
ca cea de ast[zi.”
A doua zi, mehterhaneaua juca ]n ograda boierului cu pl[cinta,
care =[zând ]n balcon, ]=i netezea barba cu mul\[mire; iar când
]nceta câte pu\in scâr\iitorul \ipet a surlei lui mehterba=a, s-auzea
]ntre norodul gr[m[dit la poart[ cântând:
Cu iaurt, cu gugo=ele,
Te f[cu=i vornic, mi=ele!
SCRISOAREA XXIII
(HtnÕp° tn)
CUPRINS
Iunie 1848
Nu =tiu pentru ce, domnul meu, eu stim pre femei mai mult
decât pre barba\i. Dup[ a mea idee, de=i suntem partea tare a
neamului omenesc, nu suntem ]ns[ =i cea bun[; c[ci e net[g[duit
c[ de la ]nceputul lumii =i p[n[ ]n ziua de ast[zi, femeile ne-au
]ntrecut nu numai ]n iubire, ce =i ]n patriotism.
L[sând la o parte Corneliile, Lucre\iile =i toate femeile istorice
grece, romane =i de alte na\ii, ]\i voi vorbi numai de femeia
român[, acest tip de amor =i de virtute.
Câte vi\iuri s-au strecurat ]n frumoasa noastr[ \ar[ sub ocrotirea
unui guvern prieten a ]ntunericului, care favoriza patimile ca
s[-l demoralizeze =i s[-l \ie ]n slug[rie! câte rele au spurcat inima
bietului român! }ns[ nici una din ele n-a putut pata haina cea
alb[ a femeii românce, ci ea r[mase tot curat[ =i neprih[nit[. +i

Negru pe alb
249
de unde vine aceasta De la educa\ie Nicidecum. Educa\ia
femeilor la noi e atât de ne]ngrijit[, ]ncât nici trebui a mai pomeni
de ea. Vine de la natur[, aceast[ ]nv[\[toare a lumii toate; de la natur[,
care a s[dit ]n inima femeii acea dragoste de familie, acea abnega\ie
de sine, pentru a se consacra so\ului, p[rin\ilor, copiilor ei.
S[ o privim ]n toat[ vrâsta.
Vezi-o fecioar[, f[r[ prihan[, tân[r[ =i frumoas[. }n ochii ei
str[luce=te dulcea\a, =i ]n inima sa amorul. Iat-o acum so\ie, mum[
de familie, cungiurat[ de copiii s[i, ]ngrijind de casa sa, =i
sârguindu-se a ]mpr[=tia cu senine\a =i blânda ei mâng[iere
negurile sup[r[rilor de pe fruntea so\ului s[u. }n sfâr=it matroan[
respectabil[, pov[\uind c[tr[ cele bune pre fiii =i fiele sale,
uitându-se cu mul\[mire la trecuta ei via\[, ]n care nu are a-=i
b[nui nici de o gre=al[; =i a=teptând sfâr=itul ca un somn dup[ o
ostenitoare c[l[torie. Ea =tie c[ Dumnezeu a creat-o nu pentru
dânsa, ci pentru familia ei, de aceea egoismul nu afl[ loc ]n sufletul
s[u, =i misia ]i e ]mplinit[, dac[ ]n calea vie\ii sale a putut =terge
câteva lacrimi, sem[na câteva flori, =i l[sa o suvenire duioas[ ]n
inimile scumpe!
De=i se pare u=oar[ solia ei, iaca ce zice filosoful Genevii:
”Omul, f[când bine, nu atârn[ decât de sine, =i poate brava
judecata public[; dar femeia, f[când bine, n-a f[cut decât jum[tate
din ]ns[rcinarea sa, =i trebui s[-i pese de ceea ce gândesc de dânsa
nu mai pu\in decât de ceea ce este ]n fiin\[... Opinia este mormântul
virtu\ii pintre b[rba\i, =i tronul s[u pintre femei.” Greu e a
putea ]nl[tura cineva calomniile =i invidia lumii, femeia ]ns[ =tie
c[ nu ajunge a fi virtuoas[, trebui s[ nu fie nici prepus[. Cât pentru
mine, domnul meu, mi-ar pl[cea s[ tr[iesc ]ntr-o republic[ de
femei, unde ele s[ porunceasc[ =i noi s[ ascult[m. Crede-m[ c[
n-ar merge trebile mai r[u. Dar v[d c[ m-am dep[rtat de \elul
meu, =i vorbesc de moral[ =i de politic[, când voiam s[-\i vorbesc
,
numai de patriotismul femeilor. Htnhp° tn, zicea acea
vestit[ spartiat[, dând scutul fiiului s[u — ]ns[ am uitat c[ am
promis a nu vorbi de femeile Romei =i a Greciei.
,
`
`

250 Constantin Negruzzi
Trei veacuri =i jum[tate au trecut de la muma lui +tefan, care
]ncuie por\ile cet[\ii fiiului s[u =i ]l trimite la biruin\[, =i p[n[ la
doamna I..., care cu arma ]n mân[ ]mb[rb[teaz[ norodul, se pune
]n fruntea lui, =i scap[ pre ale=ii poporului de complotul unor
tic[lo=i parveni\i, ce voiau s[ stâng[ ]n noaptea despotismului
steaua României abia r[s[rind[. Câte =i câte tr[suri eroice se vor
fi petrecut ]n vremea aceasta, care ]ns[ s-au trecut cu viderea, =i
s-au uitat! Un popor deprins ]n slug[rie, care miserrimam servitutem
pacem appellant, nu e vrednic nici s[ le vad[, nici s[ le pre\uiasc[.
SCRISOAREA XXIV
(Un vis)
CUPRINS
Iulie 1848
Luna lui iunie se ar[tase cu fioroase prevestiri. Holera ]ncepuse
a s[cera mai ]nt[i slab, apoi mai tare, pe urm[ cu o iu\eal[
grozav[. To\i acei ce aveau unde =i cu ce fugi, p[r[siser[ Ia=ii;
numai s[r[cimea =i acei pu\ini ]mpiega\i ce nu se ]ndurau a se
deslipi de can\eleria lor — de fric[ c[-=i vor g[si locul ocupat de
al\ii — mai r[m[seser[. Locuitorii satelor, sp[ria\i de boal[, ]ncetar[
de a mai aduce merinde ]n ora=; =i acum pre lâng[ mortalitate,
se ad[ogi =i lipsa hranii. Toate cur\ile se pustiir[, toate magazinele
se ]nchiser[, toate por\ele se ]ncuiar[. Diminea\a te de=teptai ]ntro
atmosfer[ groas[ =i grea pre care cu anevoie o r[suflai. Piste zi,
o c[ldur[ n[du=itoare f[r[ aer, f[r[ vânt. Seara, dac[ aveai curagiu
s[ ie=i din camar[-\i =i s[ pleci pe uli\[, nu videai decât bolnavi =i
murinzi pe prispele caselor, pe pietrele trotuarilor, pe paveaua
uli\ilor; nu ]ntâlneai decât care cu mor\i, pre carii ]i duceau ca
s[-i arunce pe malul unui =an\, unde a=teptau zile ]ntregi p[n[ le
venea rândul s[-i ]ngroape pu\inii ciocli ce n-apucaser[ ]nc[ a
muri. Putoarea le=urilor putrezinde te ame\ea. }ntr-un cuvânt,

Negru pe alb
251
ora=ul tot era numai un mare mormânt. Te gr[beai a te ]ntoarce
curând acas[, cuprins de spaim[, tremurând de groaz[, galben =i
=tergându-\i fruntea =iroind[ de sudori reci; num[rându-\i via\a
nu pe luni sau pe zile, ci pe oare =i minute. Apoi dac[ te culcai
recom[ndându-\i sufletul lui Dumnezeu, =i voiai s[ dormi (f[r[
s[ =tii de te vei mai de=tepta), era piste putin\[, c[ci urletul câinilor
=i cântul cucovaielor te \ineau treaz =i ]n fiori nesfâr=i\i.
}n vremea aceasta izbucni revolu\ia românilor, =i armia ruseasc[
trecu Prutul pe la Leova =i Sculeni. Opt tunuri, câteva sute de
cazaci =i un regiment de pedestrime t[b[râr[ pe câmpul Copoului
]n dreptul lag[rului mili\iei noastre, din care murise a treia parte.
}n toate serile, dou[ muzice — ruseasc[ =i româneasc[ — jucau
feluri de arii, pre care nu le asculta mai nime. Cât pentru mine,
m[ o\eream auzind cântece dinaintea osândei patriei, =i-mi p[rea
c[ asta nu e alt[ decât o hul[, un desfid c[tr[ provedin\a care ne
pedepsea cu atâta urgie, c[ci ]n loc s[ punem sacul de cenu=[ pe
cap, =i s[ ne ad[p[m cu lacrimi, ]n loc s[ ne rug[m ca s[ treac[
de la noi mânia cerului, noi ascultam muzice =i cânt[ri! =i nu =tiu,
era se vede un joc a imagina\iei mele, de mi se p[rea chiar sunetul
instrumentelor jalnic =i trist. Cea mai alegr[ arie sem[na a prohod.
Luna fatal[ se apropia de sfâr=it. Acum epidemia ]ncepuse a
sc[dea ]n capitalie =i a se ]ntinde ca o pecingene pe celelalte ora=e
=i sate. }n fa\a unei nou[ nenorociri ce amenin\a cotropirea \[rii
=i tot viitorul ei, oamenii uitaser[ boala, =i se ]ntrebau cu ]ngrijire
ce caut[ ace=ti str[ini ]n \ara noastr[, =i cu ce o s[-i hr[nim când
seceta =i l[custele potopiser[ toate sem[n[turile =i apoi ]=i
r[spundeau suspinând c[ osânda asta e mai mare decât a holerii,
c[ Dumnezeu =i-a ]nturnat fa\a de asupra noastr[, c[ foametea
st[ pe pragul u=ii noastre, =i ceasul pieirei a b[tut...!
}ntr-o zi, ne=tiind ce s[ fac ca s[ ]mpr[=tii triste\a de care eram
cuprins, m-am dus s[ v[d pre doctorul P..., fran\ez care e la noi
de cincizeci ani, om pre atâta de bun cât =i de ]nv[\at, prietenul
tuturor acelor ce-l cunosc.

252 Constantin Negruzzi
Bunul b[trân, slab =i abia ridicat de pe cumplita boal[ care
nu-l cru\ase, =idea pe un jil\ ]n balcon, ]nc[lzindu-=i sl[bitele
m[dul[ri la razele soarelui. Se bucur[ mult când m[ v[zu, =i dup[
cele obicinuite ]ntreb[ri =i r[spunsuri, conversa\ia c[zu fire=te
asupra ]ntâmpl[rilor zilei.
— Vezi, ]mi zise doctorul, privirea nenorocirilor astei frumoase
\[ri, pre care o privesc ca o a doua patrie, nu las[ s[ m[-ns[n[to=ez.
— Dup[ furtun[ vine =i vremea bun[, r[spunsei ]ntrebuin\ând
un proverb a la Sancho Pança, =i voind prin asta a opri \ipetul
sângerândei mele inimi; uite, boala ]nceteaz[, patimile se tâmpesc
=i lini=tea se restatornice=te...
— Sub baionetele str[ine! Eu sunt b[trân; nu voi ajunge s[
v[d aceea ce nu doresc; dar d-ta o vei videa, =i-\i vei aduce aminte
de vorbele mele. Gânde=ti oare c[ se vor mai ]nturna anii ace=ti
trecu\i de pace =i de lini=te
— +i pentru ce nu Ocupa\ia va ]nceta, ]ndat[ ce...
— Ascult[, m[ curm[ doctorul. Ieri dup[ ce am privit din
balcon soarele apuind, seara fiind rece, m-am sculat din jil\ul meu
=i am intrat ]n odaie, unde aprinzând lampa, m-am culcat. Dup[
ce am cetit un capitul din istoria lui Napoleon, a acestui uria= ce
a r[sturnat fa\a lumii, =i pre care l-am urmat ]n arini=urile
Egiptului =i ]n troienele z[pezilor Rusiei, am l[sat cartea =i am
]nchis ochii, dar feluri de gânduri m-au ]ntov[r[=it pe c[p[t[iul
meu. Gândeam la Fran\a, pre care n-am rev[zut-o de jum[tate
de veac, gândeam la Moldavia ]n care ]mi petrecusem ]n lini=te
partea cea mai mare din via\[; gândeam la zguduirea ce se f[cu
]n Europa. Socoteam c[ vremea emancipa\iei popoarelor =i a
na\iilor a sosit; =i apoi urm[rind mahina\iile politicii, videam cu
]ngrijire c[ absolutismul ]ncepe iar a-=i ridica capul, de vreme ce
dreptul celui mai tare tot ]nc[ esist[.
Pe nesim\ite m[ cuprinsese somnul, când un vis fantastic mi
se ar[t[. Mi se p[ru c[ un glas str[in ]mi striga: Scoal[-te! Apoi
m[ f[cui ]n tr[sura mea care mergea atât de r[pide, ]ncât roatele

Negru pe alb
253
sfârâiau, iar caii spumegau de sudoare. }n fuga ast[ silnic[ am
trecut prin mai multe uli\i, unde n-am ]ntâlnit nici o suflare, de=i
era ziua mare, când deodat[ caii s-au oprit de mul\imea oamenilor
ce ]mpluse curtea unei case mari. M[ trezii atunci ]ntr-o sal[ unde
erau numai boieri cu decora\ii =i ofi\eri cu spalete. }n mijloc v[zui
o femeie nalt[ =i frumoas[ cu ochi =i sprincene negre, cu p[rul
despletit pe spate, goal[ p[n[ la cing[toare, ]ngenuncheat[ =i cu
mâinile legate dinapoi. Lâng[ ea sta un om cu masc[. El \inea un
palo= lat cu care lovea cre=tetul acei nenorocite fiin\i. Privitorii se
uitau la acest martir f[r-a clipi din ochi, f[r-a zice ceva, f[r-a face
vreo mi=care, ]ncât sem[nau a ni=te statuie de cear[. T[cerea era
adânc[. Nu se auzeau decât lovirile de palo= a omului mascat =i
suflarea de agonie ce ie=ea din pieptul frumoasei osândite! La
fiecare lovire un p[râu de sânge purpuriu se rev[rsa pe umerii =i
sânul ei, p[n[ ce ]n sfâr=it ucisa c[zu cu fa\a ]n jos, scaldat[ ]n
sângele s[u.
E bine! ]n cruntele r[zboaie a lui Napoleon, mi s-a ]ntâmplat
s[ v[d feluri de groz[vii; ]n profesia mea de hirurg, am f[cut =i
am v[zut grele =i dureroase opera\ii, niciodat[ ]ns[ nu m-am sim\it
atât de ]nfiorat ca la priveli=tea ce mi s-ar[ta ]n vis. M[ sim\eam
murind, =i nu =tiu cât s-ar fi prelungit co=marul acesta, dac[ o
agita\ie nervoas[ nu m[ de=tepta. Lampa mea se stinsese, =i din\ii
]mi cl[n\[neau ]n gur[ de frig. Abia am putut tinde mâna ca s[
sun. O slug[ veni, aprinse iar[=i lampa =i ie=i; eu ]ns[ nu mai putui
adormi, grozava videnie ]mi sta dinaintea ochilor.
— Ce zici de visul meu m[ ]ntreb[ doctorul sfâr=ind. Nu este
el oare o profe\ie
— Nu =tiu ce este, i-am r[spuns; =tiu atâta c[ ies de la d-ta
mai trist decât cum am intrat.
Viind acas[, m-am apucat s[-\i scriu visul doctorului P... pre
care te rog s[ mi-l t[lm[ce=ti, sau mai bine nu-mi zice nimic ,
c[ci m[ tem s-aud t[lm[cirea lui!

254 Constantin Negruzzi
SCRISOAREA XXV
(Omul de \ar[)
CUPRINS
Octombrie 1849
Am petrecut mult[ vreme la \ar[, am tr[it =i mai mult ]n mijlocul
ora=elor. Aici precum =i acolo, am v[zut de aproape oamenii
=i lucrurile. Cu cât ]ns[ ]naintez ]n vrâst[, cu atâta m[ p[trund
de ]ncredin\area c[ via\a omului de \ar[ este cea mai fericit[ =i
mai binecuvântat[ de Dumnezeu; cu toate aceste mul\i se leap[d[
de ea, ca cum ar fi bl[st[mat[.
D[un[zi trecând prin satul N., poposii la casa unui r[ze=,
b[trân ce avea ]nc[ vro câ\iva stânj[ni de mo=ie. Românul m[
primi cu bucurie, iar femeia lui mai ad[ogi un pui cu smântân[
la bucatele obicinuite. Ne-am pus la mas[.
— V[d c[ petreci bine, mo=ule, am zis gazdei.
— Bine =i nu prea, ]mi r[spunse; via\a noastr[, a oamenilor
de la \ar[ este foarte grea. De aceea am socotit pre b[ie\ii mei s[
nu-i mai las la \ar[. Am trei b[ie\i, =i am strâns =i câteva p[r[lu\e.
Pre unul am s[-l dau ]n =coal[ la Ia=i ca s[ ]nve\e nem\e=te,
fran\uze=te =i latine=te.
— Dar române=te nu
— Ba =i române=te; dar, vezi d-ta c[ dac[ n-a ]nv[\a fran\uze=te
=i latine=te, nu ]n\[lege româneasca de ast[zi. Acum trebui s[ =tim
multe limbi ca s[ ]n\[legem pre a noastr[. Apoi dup[ ce-a sfâr=i
cartea, s-a face un logof[t =-a câ=tiga =i el boierie, ori s-a tocmi
vechil la niscai r[z[=i =i s-a zice advocat cum ]i al nostru, care se
judec[ de dou[zeci de ani s[ ne scoat[ mo=ia, =i de când se tot
judec[ ne-au mâncat-o pe gium[tate.
Pre cel al doile am s[-l dau calf[ la vrun lipscan sau la vrun
bacal s[-nve\e negu\itoria, =i s[ aib[ =i el dughean[ când a fi mare.
Cât pentru cel mai mic, l-oi da pre lâng[ vrun boier s[ slujeasc[,
s[ se fac[ om, s[-l scoat[ cirac.

Negru pe alb
255
}ncai =tiu c-or petrece o via\[ mai bun[; n-or asuda ca tat[l lor
s[-=i scoat[ pâinea din p[mânt. }n Ia=i, oamenii nu se scoal[
]nainte de r[s[ritul soarelui, ba ]nc[ dorm p[n[ la prânzi=or.
Soarele nu-i pârle=te, =i ploaia n-o doresc de alt[ decât s[ le
stâmpere colbul de pe uli\e.
— +i pe Ani\a — ad[ogi b[trâna — vrând Dumnezeu, om dao
]ntr-un pansion s[-nve\e a juca =i a cânta ]n ghitar[; =i unde s-a
face o duduc[ cu capel[ =i cu rochii mândre, =-a lua un cucona=
care i-a vorbi tot fran\uze=te!
— A=a-i c[ bine am pus la cale Ce soco\i =i d-ta m[ ]ntreb[
r[ze=ul.
— Eu socot, mo=ule, c[ foarte r[u a\i pus la cale, =i s[-\i dau
cuvântul. Zici c[ vrei pre feciorul cel mai mare s[-l ]nve\i mai
multe limbi =i s[-l faci logof[t sau advocat. +tii ce-a s[ ias[ dintrasta
Ai s[-\i osânde=ti copilul la o vecinic[ atârnare; s[ =ad[ ]ntro
odaie cu pana ]n mân[, unde a s[ tânjeasc[ ca o floare scoas[
din locul ce-i pria, =i de unde, dup[ ce-=i va petrece cea mai mare
parte a vie\ii, nefiind niciodat[ a lui, ce tot a altora, a s[ ias[
trecut =i ve=ted, =i mai sarac decât cum intrase. S[-l faci advocat
Meseria asta cere un talent =i o vrednicie deosebit[; de unde =tii
c[ copilul d-tale le va avea Advocat r[u s-a putea face, =i dac[
va mai câ=tiga =i rele deprinderi va veni ]n rele fapte; se va face
un ]n=[l[tor, un necinstit, un plastograf =i ... va fi ru=inea p[rin\ilor!
Pre cel al doile zici c[ vrei s[-l dai calf[ la vrun negu\itor, adic[
vrei s[-l ]nve\i de copil a se jura strâmb, =i a nu m[sura drept.
}n sfâr=it pre cel al treilea, ai de gând s[-l dai ]n casa vrunui
boier ca s[-l scoat[ cirac. Bun cuvânt! Atâta numai c[ acum boierii
nu mai scot cireci; ]ns[ findc[ b[ietul este cur[\[l, a s[-l ]mbrace
c-o livrea frumoas[, c-o jiletc[ ro=ie cu =ireturi de fir, cu ni=te
pantaloni galbeni =i c-un frac nu =tiu mai cum, pe bumbii c[ruia
a s[ fie marca st[pânului, ca s[ se cunoasc[ c[-i a lui, cum se
cunosc boii din ciread[ =i caii din herghelie de pre bourul lor. }ntrun
cuvânt, a s[ fie jochei.

256 Constantin Negruzzi
— Ciocoi!
— Jochei am zis, care-i o zicere englezeasc[ ce ]nsemneaz[ mai
tot aceea.
— Mai bine la plug decât ]n coad[.
— S[ venim acum la copila d-tale, m[tu=[, pre care vrei s-o
dai la pansion. }ndat[ ce va intra acolo, n-o s[-i mai zic[ Ani\a, ce
madmoazel Anet (Anette). A s[-nve\e a juca polca =i a s[ uite hora.
A s[-nve\e a cânta ]n ghitar[ =i n-a s[ =tie a nevedi pânza. Iar
cucona=ul care-i s[-l iai ginere — =i care a s[ se ru=ineze s[ se
r[spund[ cu socrii lui — cea ]nt[i treab[ ce a s[ fac[, a s[ fie s[-i
vând[ stânj[nii de mo=ie care-i vei da zestre, =i dup[ ce-i va bate
la talpe, are s[-\i lepede fata, pre care-i s-o prime=ti ]n cas[
plângând, =i n-a s[-\i fie de nici un ajutor, c[ci a s[ =tie fran\uze=te,
iar nu gospod[ria.
— Ce spui, domnule, strigar[ b[trânii, vas[zic[ foarte r[u
pusesem ]n gând Dar apoi ce ne sf[tuie=ti d-ta s[ facem cu copiii
no=tri
— Iat[ ce. S[-i da\i la dascalul din sat s[-i ]nve\e limba lor ca
s[ poat[ ceti c[r\ile cele bune care-i ]nva\[ cum s[ cinsteasc[ pre
Dumnezeu, pre p[rin\i =i pre mai marii lor, cum s[-=i ]mplineasc[
datoriile c[tr[ cârmuirea care se ]ngrije=te pentru binele lor, cum
s[ se fereasc[ de lene =i de be\ie; =i prin urmare cum s[ se fac[
buni gospodari. Atunci vor =ti c[ pe ogor cu plugul sub mân[ =i
cu inima la lucru, sunt siguri ast[zi pentru pâinea de mâine,
fiindc[ ea va atârna numai de la munca lor! Se vor bucura de un
aer curat, =i vor avea grâne, poame, l[pturi =i alte bog[\ii ce le d[
bunul Dumnezeu.
Or[=eanul tr[ie=te de azi pe mâine. Zdruncinatu-s-a ceva
nego\ul s[ teme c[ nu va avea pâine pe a doua zi, ]n vreme ce
\[ranul este sigur c-a s[ secere la iulie. }n ora=e, traiul atârn[ de
la cinci sau =ase lei ce poate c[p[ta un muncitor pe ziua de munc[,
iar de se-ntâmpl[ s[ nu g[seasc[ ]ntr-o zi de lucru, lipsa =i
foametea i se ]nf[\o=eaz[ ]ndat[; la \ar[ ]ns[, de n-ar fi nici o

Negru pe alb
257
para, tot nu se teme cineva c[ nu va g[si ce mânca. }ndat[ ce
omul =i-a ]mplinit datoriile câmpului, doarme lini=tit, =i se scoal[
voios, pentru c[ nimic[ nu-l umile=te ]ntr-un loc, unde to\i vorbesc
o limb[ =i se ]mbrac[ deopotriv[.
Ani\a d-tale, m[tu=[, ]n loc de fran\uze=te va ]nv[\a gospod[ria
de la maic[-sa. }n loc de rochii cu falbalale, va avea un pe=timan
curat =i o c[me=[ de burangic cu alti\e cusute de dânsa. Nu va
purta capele, ci flori de câmp. Va ajuta b[rbatu-s[u la munc[; ]=i
va cre=te copiii, =i va fi mam[ bun[, so\ie bun[ =i fiic[ bun[.
Iat[ ce se vor face copiii dv. dac[ v[ ve\i ]ngriji de dân=ii.
— }\i mul\[mim, domnule, c[ ne-ai deschis ochii, ]mi ziser[
b[trânii. Dumnezeu te-a adus ca s[ ne scapi de gogom[nia ce era
s[ facem. Videm acum c[ bine tr[im noi la \ar[; de ar tr[i =i copiii
no=tri cum am tr[it noi! Vom face cum ne-ai sf[tuit d-ta; le vom
insufla frica lui Dumnezeu =i dragostea muncii.
}n vremea aceasta, tr[sura fiindu-mi gata, mi-am luat r[mas
bun de la b[trânii \[rani, care m[ ]ntov[r[=ir[ de binecuvânt[ri
p[n[ ce m[ pierdur[ din ochi.
Bucurie!
SCRISOAREA XXVI
(Proprietate p[gubitoare)
Martie 1850
Sunt unii b[trâni carii \i se fac neap[ra\i, a c[rora fa\[ dore=ti
s-o vezi din când ]n când, carii ]\i vorbesc o limb[ veche, ]\i aduc
aminte de o vreme trecut[, =i sunt — pot zice — ca o hronic[ vie.
Un proverb zice: “De n-ai b[trân, trebui s[-\i cumperi”. Eu,
prietene, am norocirea a-mi avea b[trânul meu, pre care nici l-
am cump[rat, nici l-am strâns de undeva, ce l-am g[sit de la p[rin\i
]mpreun[ cu ghigilicul tatei =i beni=elul mamei, relicvie pre\uoas[
CUPRINS

258 Constantin Negruzzi
pre care n-a= schimba-o pe cea mai scump[ antichitate din muzeile
Italiei, pentru c[ jicnicerul Simeon Durac e un b[trân pre atât de
vesel cât =i nesup[r[cios; un fel de Ni=corescu en bien petrecându-
=i zilele, câte i-au mai r[mas s[ tr[iasc[ pe lumea asta, f[r-a se
]ngriji cât de pu\in de ea, f[r[ a se amesteca ]n intrigi, f[r[ a avea
curiozitate. Se mul\[me=te cu pozi\ia lui =i, ca un adev[rat filosof,
nu dore=te s[ aib[ mai mult decât are, adic[ o r[z[=ie ]n \inutul
Cârlig[turii =i o cas[ ]n uli\a B[ib[c[riei, pre care le are date cu
anul, r[z[=ia unui vecin, =i casa unui arhivar de la nu =tiu care
Divan.
Cu cât ]ns[ se-nvoie=te cu posesorul, cu atâta e nemul\[mit de
chirigiu; c[ci acest ]mpiegat public ]i pl[te=te foarte r[u chiria,
sau mai bine zicând, nu i-o pl[te=te nicicum. Bietul meu b[trân ]l
viziteaz[ regulat de dou[ ori pe zi, cerându-=i dreptul; ]n zadar
]ns[. Arhivarul râde =i nu pl[te=te.
— +tii ce, domnule Scripicescu ]i zise el mai d[un[zi, am
venit...
— S[-mi cei chiria Tot aceea =i iar aceea. Doina =tie, doina
cânt[.
— Ba nu; am venit s[ te rog de un lucru.
— A! ]ndat[ ce nu e vorba de bani, sunt gata s[ te-ascult.
— Vezi dumneata, domnule Scripicescu, c[su\a mea-i buni=oar[.
Patru od[i\e, ograd[ bun[ cu gard, chiar la uli\[...
— He! a=a =-a=a. Nu e tocmai comod[. Ferestrele mici, coperemântul
vechi...
— Eu tot sunt un b[trân singur c-un picior ]n groap[, lemn
uscat bun de ars; mi-am luat de seam[ s[ \i-o dau dumitale, c[
z[u m-am s[turat de a tot alerga dup[ plata chiriei. }ncai n-oi
mai avea sup[rare =i b[taie de cap, =-apoi dumneata mi-i pomeni
poate câteodat[.
— Mi-o dai mie casa dumitale
— Dar, =i dac[ vrei, f[ hârtia de d[nuire s-o isc[lesc, =i s[
mergem s-o ]nt[rim la judec[torie.

Negru pe alb
259
— Foarte mul\[mesc, zise Scripicescu; nu primesc.
— Nu prime=ti
— Dar ce m[ soco\i pre mine, arhon jicnicer Gânde=ti c[-s
a=a de prost s[ fac o asemene negu\itorie p[gubitoare +tii c[
bine ]mbli s[ m[ pui la mân[
— Cum a=a ]ntreb[ jicnicerul, care nu-n\elegea.
— Iaca cum, r[spunse Scripicescu. Eu acum \in o cas[, a c[ria
chirie...
— N-o pl[te=ti, o =tiu tare bine.
— +i n-am alt[ grij[. Dar când a= fi eu proprietarul, ar trebui
s[ pl[tesc pavele, s[ pl[tesc cur[\it de uli\[, s[ pl[tesc... s[
pl[tesc... mai =tiu eu ce S[ stric gardul, s[ fac parmaclâcuri. S[
prefac ferestrele dup[ plan, s-o acop[r cu tinichea sau cu oale
=.c.l., =.c.l... Unde m-ar sui ast[ istorie S[ =ed tot cu mâna ]n
pung[, a=a-i — |ine-\i casa, fr[\ioare; nu \-ai g[sit omul. Nu-mi
trebui mie belea. Mai bine \i-oi pl[ti chiria.
— Apoi asta cer =i eu; dar când
— Când când — +tii c[ e=ti curios
Zicând aceste, Scripicescu ]=i lu[ p[l[ria =i se duse la can\elerie,
iar jicnicerul Simeon ie=i dup[ dânsul, desn[dejduit c[ nu se poate
cotorosi de proprietatea lui.
S[n[tate!
SCRISOAREA XXVII
(Un pro\es de la 1826)
CUPRINS
Martie 1851
}n ziua de ast[zi, când pro\esele au ajuns a fi atât de multe =i
atât de lungi, când mai nu vei g[si om care s[ nu aib[ pro\esul
s[u, socotim c[ n-ar fi o gre=al[ de s-ar institua o r[spl[tire
na\ional[ pentru to\i acei ce n-au pro\ese, fie aceasta o medalie,
fie o men\ie onorabil[ din partea cârmuirei.

260 Constantin Negruzzi
Poate c[ boldul egoismului ne ]ndeamn[ a da acest proiect,
c[ci noi suntem acei ce n-am avut — slav[ Domnului! — p[nacum
nici un pro\es, =i prin urmare, noi am fi cel ]nt[i care neam
folosi de acest drept.
}n adev[r, l[sând gluma la o parte, se mir[ cineva când vede
uricele =i ispisoacele vechi, care ]n pu\ine rânduri cuprindeau atât
de mult, =i anaforalele =i hot[rârile de acum, care ]n multe rânduri
cuprind atât de pu\in.
Ne s-au prilejit a vedea o anafor[ scris[ pe dou[zeci coale
hârtie! adic[ de trei ori cât ]ntreg cap. VIII a Regulamentului, =i
de dou[ ori cât toat[ partea I a codului civil. Judece cineva acum
ce cumplit[ tortur[ este pentru =eful statului s[ fie silit a asculta
o dat[ sau de dou[ ori pe s[pt[mân[ asemene pocitanii, precum:
referat din motivul actei, protest ]ntors cu nadpis, replic[ cu
rezolu\ie, jurnal ]n nefiin\[, trata\ie ]n complect, osebit[ socotin\[
dup[ hodul delei =.c.l., =.c.l. Fraze barbare care-\i mânânc[ vremea
=i ]\i irit[ nervele!
Când eram la Bucure=ti, un om de duh ]mi spunea o anecdot[
de la 1826 a domnului Grigore Ghica.
}ntr-o zi, pintre alte hârtii, logof[tul al doile ]i ]nf[\i=[ o anafora
a Divanului pe vro trei-patru coale hârtie.
Dup[ ce ]i ceti vro dou[ p[r\i din ea:
— Ce-i aceea ]ntreb[ vod[.
— O anafora a Divanului ]n pricina unor bani ce pretinde Stoica
de la Mihali.
— Cine-s aceia
— Doi negu\itori de aice din ora=.
— +i ce zice Divanul
— Zice c[ de=i Stoica are dovad[ c[ are s[ iaie o sum[ de bani
de la Mihali, dar Mihali ]ntâmpin[ c[ acei bani erau ... fiindc[...
pentru c[... S[ v[d ce zice.
— Cete=te dint[i, zise Ghica.
Logof[tul al doile ]ncepu a ceti anaforaua. Domnul asculta.
Acum era pe la a =asa fa\[.

Negru pe alb
261
— Am uitat câte ai spus p[n-aice, logofete, zise vod[.
}ncepe dint[i.
Bietul func\ionar, v[rsând sudori, re]ncepu cetirea, care acum
merse p[n[ la ]nchierea ce se sfâr=ea cu obicinuita formul[: “Iar
des[vâr=ita hot[râre r[mâne la ]n\elepciunea m.tale”.
— +i ce hot[râre s[ deie ]n\elepciunea-mea, zise Ghica, când
toate zisele =i deszisele lor, n-am ]n\eles nimic La ]nceput are
dreptate Stoica, la mijloc Mihali, =i la coad[ =i Stoica =i Mihali.
Aferim! buni judec[tori am!
— +i de cât[ vreme se l[n\uie=te pricina asta
— De patru ani.
— Patru ani! +i pentru ce n-a trimis-o ]n cercetarea starostilor
de isnafuri, dupre cum e obiceiul ]ntre bresla=i
— Nu =tiu.
— Buiurdise=te-o c[tr[ starostii breslelor ca s-o cercetez[, s-o
puie la cale, =i s[-mi fac[ de-a dreptul mie anafora.
Func\ionarul f[cu ce i se porunci.
Piste dou[ zile, logof[tul al doile ]nmân[ o anafora pe jum[tate
coal[ hârtie, ]n care erau urm[toarele:
“M[ria-ta!
Am cercetat =i am hot[rât: Stoica s[ pl[teasc[ cinci sute lei lui
Mihali; pentru care am =i b[ut adalma= la cârciuma lui Badaca 1 .
Plecate slugile m.tale.”
(Urmau isc[liturile.)
— Ma=alla! strig[ Ghica-vod[, smuncind hârtia din mâna
logof[tului, =i s[rutând-o. O! de s-ar sfâr=i a=a toate judec[\ile
din domnia mea! Ascult[, logofete! Scrie ]ndat[ aice pe hârtia
asta c[ ]nt[rim aceast[ hot[râre, =i poruncim s[ nu se str[mute
]n veci.
Dup[ ce-a scris logof[tul, domnul isc[li, =i muhurdarul puse
pecetea.
Actul acesta se p[streaz[ =i ast[zi ]n arhivele |[rii Române=ti.
1
Badaca avea pe atunce cea mai vestit[ cârcium[ ]n Bucure=ti.

262 Constantin Negruzzi
SCRISOAREA XXVIII
(Pelerinagiu)
CUPRINS
Octombrie 1852
— Haide, b[ie\i! ]nc[leca\i =i lua\i seama la hopuri.
— Unde mergem
— La Ocn[.
Surugiii s-au uitat lung la mine. S[rmanul! — vor fi zis ]n
gândul lor — oare ce-a f[cut de-l trimit la Ocn[ Apoi au ]nc[lecat
=i chiuind =i plesnind, am purces ]ntr-un galop furios care a \inut
tocmai — dou[ minute! Pe urm[, cu toate opintirile, bicele,
strig[tele, am ]nceput a merge, zicând ca cucoana Ghiri\a:
Of! m[ri frate,
De ai p[cate
Cu cai de po=t[ s[ te porne=ti,
De mult[ trud[,
De mult[ ciud[,
Te vezi cu po=ta c[-mb[trâne=ti.
C[ci dac[ pleac[,
Colbul te-neac[,
Glodu-\i lipe=te benghiuri pe nas,
Biciul pocne=te
De te-asurze=te
+i caii po=tii alerg la... pas.
Cahin, caha am trecut prin Roman, am g[sit Bac[ul, =i am
]naintat spre Târgul-Ocnei. Cum am agiuns ]n valea C[lug[rei,
caii s-au oprit de la sine. Am ]ntrebat pre surugii care e pricina
Ei ]mi r[spunser[ c[ de mult caii de po=t[ nu merg decât desh[-
ma\i p[n-]n valea Petricic[i, =i c[ trebui s[ pun boi la tr[sur[. Fiind
dar c[ obiceiul p[mântului ajunge prin ]ntrebuin\are a se face lege,
ca unul ce sunt supus legilor, am tocmit boi cu care m-am suit =i
m-am coborât ]n vro =as[ ceasuri p[n[ ]n valea Or[=ei, ]ntov[r[=it

Negru pe alb
263
de surugii, care duceau caii (ce erau acum numai un obiect de
lux) ]n pohod.
De la C[lug[ra, r[coreala atmosferei, s[nine\a orizonului, vio=ia
verde\ei ]mi ar[t[ c[ intru ]n regiunea mun\ilor.
Cu cât de ostenicios este drumul, cu atâta e =i pitoresc. Mun\ii
vine\i ce se v[d ]n dep[rtare, coastele dealurilor coperite cu
buchete de fagi, arini =i brazi; Tazl[ul ce =erpuie=te pe vale
]nf[\i=eaz[ un peisaj romantic. }naintând, am ]nceput a videa =i
s[tenii ]n costumul muntean. Femeile ]=i ]nf[=ur[ capul cu un
=tergar, a c[ruia capete atârn[ dinapoi. G[teala aceasta seam[n[
mult cu a c[lug[ri\elor dominicane. Am b[gat de seam[ ]ns[ c[
sângele la munte p[streaz[ ]nc[ tipul cel frumos str[mo=esc, =i n-
a degenerat ca la câmp.
Când f[ceam observa\iile aceste fiziologice, ]naintam ]ncet-]ncet
spre \elul c[l[toriei mele. Dup[ ce deci, ca din poveste, am mai
trecut un deal, o vale =-o limb[ de p[dure, am z[rit ]n dep[rtare
Târgul-Ocnei, ]nchis ]ntre mun\i, a=a fel ]ncât se pare c[ ]n v[g[una
aceea se sfâr=e=te lumea.
Ajungând ]n sfâr=it, am tras la Camar[. — +tii ce este Camara
}n adev[ratul ]n\eles, Camara este cantora s[r[riilor, dar ]n fiin\[
ea este curtea Târgului-Ocnei. Aice se concentreaz[ toate interesele,
nu numai a rufeta=ilor, ci =i a or[=eanilor. De la Camar[ se
]mpr[=tie favorul =i dezgra\ia , dragostea =i urgia, binele =i r[ul.
}ntr-un cuvânt, ea este o autoritate mai mult sau mai pu\in
]nsemnat[, dup[ gravitatea camara=ului.
Aice am g[sit pre vornicul A. Vilara, pre care ]l cuno=team ]nc[
de la 1828. El m[ primi cu acea aleas[ polite\[ ce caracterizeaz[
pre adev[ratul aristocrat. Seara ne-am primblat ]mpreun[, am
vizitat o punte pe Trotu=, f[cut[ de el, care este primblare public[;
apoi dup[ câteva robere de vist, m-am culcat =i am dormit cum
nu dormisem de când purcesesem de la Ia=i. A doua zi am
petrecut-o mai toat[ conversând cu Vilara. Ascultam cu mirare

264 Constantin Negruzzi
pre omul acesta, ce a jucat o rol[ ]nsemnat[ ]n patria sa, cu ce
dezgust =i c[in\[ vorbea de politic[, el care mai toat[ via\a =-o
petrecuse ]n intrigile diploma\iei =i ]n zbucium[rile politicei.
— Nu voi s[ v[d jurnale — ]mi zicea el — nu voi s-aud de
gazete, m[ mul\[mesc a fi vesel =i lini=tit. Dup[ ce m[ voi ]nturna
de la b[i (era gata s[ se duc[ la Fran\insbad), o s[ fac din or[=elul
acesta un ermitagiu de odihn[ =i de pl[cere. Acum haidem s[ ne
primbl[m, ad[ogi zâmbind, s[ ]mpr[=tiem seriosul convorbirei
prin viderea frumuse\elor Ocnei.
Era aproape de miezul nop\ii, când dup[ primblare am mântuit
vistul, iar când b[tur[ 12 oare, Vilara nu mai era! O apoplexie
tr[snitoare curmase firul zilelor sale.
Dup[ patru luni trecute, ]nc[ cu groaz[ ]mi aduc aminte de
acest moment! }n adev[r, poate fi ceva mai fioros decât a petrece
cu un om ]n toat[ puterea vie\ii, =i ]n spa\iul de câteva minute a-l
videa mort Sic transit gloria mundi!
Cea ]nt[i datorie a fost s[ vizitez pre boierii moldo-români din
care se compune so\ietatea, =i am avut prilej a cunoa=te c[ fuzia
]ntre munteni =i moldoveni face mari progrese aice, c[ci de=i ]ntrun
col\ de \ar[, ]n T. Ocnei tot se p[streaz[ vechea ospitalitate
român[, ce era odinioar[ proverbial[. Tot ce se mai poate ad[ogi
este c[ b[rba\ii sunt foarte buni, =i femeile foarte amabile. Apoi,
pesemne aerul, sarea, Trotu=ul =.c.l. contribuie a face ca damele
ocneane s[ aib[ cei mai limpezi =i mai uciga=i ochi din toat[ \ara.
Un tân[r vesel =i de duh, rud[ =i prieten al meu, ]mi spunea
c[ el ]=i ]nchipuia ]n naivitatea sa de provin\ial, c[ ]mpoporarea
Târgul-Ocnei se alc[tuia din acei ierta\i de la munci,
pre care guvernul, ]n p[rinteasca sa ]ngrijire, ]i coloniza acolo,
pentru ca având ei totdeauna ]n privire gropile osândei, s[ se
poc[iasc[ =i s[ se fac[ din r[i, buni. Curiozitatea, ori mai bine
zicând p[catul sau norocul lui cel bun ]l ]ndemn[ s[ vie la
Ocn[; dar aici se ]ncurc[ a=a de bine, ]ncât se trezi ]nsurat cu

Negru pe alb
265
o iertat[ (cum o nume=te el) dam[, pre atât de pl[cut[ cât =i
bun[ so\ie 1 .
Trei lucruri sunt de v[zut =i de studiat aice: turnul precistei,
ocnele =i — p[rintele egumenul.
Turnul e o zidire foarte curioaz[. El este patrat, de o circonferin-
\[ de 12 stânjeni, =i de o n[l\ime de 5—6. Se cunoa=te c[ a fost
zidit cu mult mai nainte de monastire (care =i ea dat[ de vro dou[
sute =i mai bine ani), =i c[ menirea lui n-a fost de a servi de clopotni\[.
Gios are o ]nc[pere mare, care a fost, cum se vede, magazie
sau ]nchisoare. Despre nord, te sui pe o sc[ri\[ la o n[l\ime de 15
palme, =i intri ]ntr-o s[li\[ ]ngust[, unde cel ]nt[i lucru ce \i se
]nf[\i=eaz[ este — spânzur[toarea! Un grindei de stejar st[ prins
]n zid de amândou[ laturile, iar ]n mijloc este o verig[ ruginit[
de care se anin[ =treangul. Cal[ul n-avea decât s[ ]nvârteasc[ grindeiul
ca s[ sugrume pre pa\ient! }n dreapta acestui coridor este o
u=uli\[ pre care te cobori pe o sc[ri\[ dreapt[ =i ]ngust[ — putred[
acum de vechime — ]ntr-o ]nchisoare subp[mântean[, f[r[
lumin[, f[r[ aer, =i de o adâncime grozav[. Acolo cine =tie câte
jertfe au fost! Câte suspine au ]n[du=it groasele ziduri a turnului!
câte bl[steme v[rsau asupra tiranului rafinat ce l-a zidit acele buze
ce vineau de amu\eau ]nvine\ite sub spânzur[toarea ce st[ dinaintea
u=ii! }n dreapta coridorului este o sc[ri\[ pe care suindu-te,
intri ]ntr-o camar[ boltit[ cu ferestre strâmte, care servea spre
schingiuirea prizonierilor, precum se cunoa=te de pre gura unui
cuptiora= ce se vede la intrarea acestei ]nchisori, ]n care negre=it
se ]nfierbântau uneltele schingiuirilor. Mai suindu-te, g[se=ti ]nc[
o alt[ camar[ boltit[, =i mai sus stau aninate clopotele monastirei.
Un clopot mare, vechi =i spart, cu glasul s[u cel dogit, veste=te
ocnenilor când este s[rb[toare.
1
Tân[rul acesta (Pascal Vidra=c) nu mai este! Cruda mor\ii coas[ ]l s[cer[
]nainte de vreme.

266 Constantin Negruzzi
Oare cine a fost Tiberul ce a f[cut turnul acesta, care ne
aminte=te de ni=te timpuri de barbarie, ce din norocire s-au
cufundat pentru totdeauna ]n noianul vremii Oricât am c[utat,
nici o inscrip\ie, nici o dat[ nu am aflat; chiar ]n cronicele noastre
=i ]n tradi\iile poporului nu g[sim nimic[.
De la osânda veche, m-am dus la osânda nou[, la gropile de
sare. Nu m[ voi ]ntinde a descrie modul lucr[rii minelor =i starea
arestan\ilor. Aceste vor fi obiectul unei scrieri mai serioase, pre
care ]mi propun a o face, c[ci impresia ce mi-au l[sat e mâhnicioas[.
}n risc de a fi num[rat ]ntre ruginele litera\ilor, nu m[ pot opri
de a face o compara\ie mitologic[. Oare V[lcica nu seam[n[ ea
cu Aheronul, =i gurile ocnelor cu intr[rile imperiului lui Pluton
Ascultând vuietul ce se f[cea ]n fundul gropilor, mi se p[rea c[
aud Ciclopii f[urind fulgerele lui Joe.
S[ venim acum la a treia curiozitate, adic[ la p[rintele egumenul,
de la care v[d acum c[ trebuia s[ ]ncep, dup[ proverbul: in
Jovem principio.
Preacuviosul arhimandrit Paisie Ocneanul, egumenul sfintelor
monastiri Precesta =i Raducanu, e ]n adev[r o curiozitate.
S[ nu se par[ un paradox aceast[ zicere.
Cum s[ nu se socoat[ curiozitate p[rintele Paisie, care, de=i
grec, nu seam[n[ nicicum cu grecii Noi avem dreptul a-l reclama
de patriot al nostru, c[ci de treizeci ani trecu\i de când este cu
noi, prin fapt[ =i prin grai, acest b[rbat s-a g[sit totdeauna ]n
frunte, când a fost vorba de vro ]mbun[t[\ire ob=teasc[, de vro
binefacere particular[. Chiar ast[zi, ocuparea sa este de a vizita
=coala public[ =i spitalul (care este unul din cele mai bine \inute
din toat[ \ara) a c[rora este inspector acum de dou[zeci ani.
Cum s[ nu se socoat[ curiozitate un c[lug[r care nu-i ipocrit
Cum s[ nu fie raritate un c[lug[r care n-are nici caret[, nici
armasari, nici... tabieturi
Lumea ]ns[ vorbe=te c[ are bani. }ntrebându-l dac[ e adev[rat,

Negru pe alb
267
]mi r[spunse c[ din ]mpotriv[, el urmeaz[ porunca apostolic[:
MÓ ktÒsesqe crus©n, mhd rguron mhd calk©n eiV
tV zÄnaV Îmwn.
P[rintele Paisie are o mic[ chilie ]n monastirea Raducanu, unde
=[de singuratic =i lini=tit cu fratele s[u, protosinghelul Neofit, cu
care nicicum nu seam[n[, c[ci cu cât egumenul este econom, cu
atâta frate-s[u e risipitor. Orice câ=tig[ cu epitrahilul ]mp[r\e=te
la s[raci; =i ]n vreme ce egumenul se ocup[ de lucruri ce le socotea
serioase, p[rintele Neofit plânta o vi\[ de vie la fereastra chilioarei
sale.
Via a crescut, a coperit chilia, =i s-a ]ntins piste zidul monastirei.
Cine =tie dac[, când lucrurile p[rintelui Paisie, ce se par acum
temelnice, nu vor mai fi, via monahului Neofit nu va produce ]nc[
rod =i umbr[!
Am zis c[ ace=ti doi cuvio=i locuiesc ]n m. Raducanul, f[r[ s[
vorbesc ]nc[ de ea; scapare pre care m[ gr[besc a o ]ndrepta.
Monastirea Raducanul e situat[ ]n cea mai frumoas[ pozi\ie,
pe o stânc[ din malul Trotu=ului (la care am a m[ ]nturna cu
pl[cere). Zidirea n-are nimic de ]nsemnat; ea seam[n[ cu toate
bisericile f[cute pe atunce. Deasupra u=ei se cetesc aceste versuri:
“VELEAT AYSB
Mult pre-dulcelui Hristos
Robul s[u cel credincios,
L[ca=ul t[u au zidit,
Foarte l-au ]mpodobit
Lumina dar acea cereasc[
Prin ruga ta s[ mo=teneasc[
Radu Racovi\[ vel logof[t,
Cu a lui so\ie Maria, ctitori
Sunt cu fiica lor Ilinca,
La aceast[ biseric[ pre-sfânt[.
P.V. mai 20

268 Constantin Negruzzi
Après avoir réglé les fortunes publiques,
J’ai donné des leçons aux plus grands politiques.”
Cum ]\i pare inscrip\ia aceast[ preten\ioas[ Ce zici de fran\uzeasca
din ea Ce ]n\elege prin régler les fortunes publiques Eu
prepun c[ d. logof[tul Racovi\[ — a c[ruia \[rân[ fie u=oar[! —
numea regularea averilor ob=te=ti hot[rârile drepte sau strâmbe
care da prin c[r\ile de judecat[ ce slobozea de la logofe\ie.
Donner des leçons aux plus grands politiques nu-\i pare a sem[na
cu o epigram[ ]ndestul de bufoan[ Dovad[ c[ de m[gulirile
lingu=iei dreptul sim\ se ]ntunec[, =i de=ert[ciunea face pre oameni
s[-=i sape nerozia ]n peatr[.
Dar s[ l[s[m vanit[\ile oamenilor, =i s[ venim la frumuse\ile
ce natura le r[spânde=te aice cu atâta ]mbel=ugare.
Toate dealurile ce ]mpregiur[ or[=elul sunt ]ncununate de
gr[dini =i de vii care produc ]n singur[ podgoria Ocnei aproape
la 150 mii vedre de un vin foarte bun, =i ]ns[ vin vechi nu se
g[se=te! }ntrebând pre un localnic de ce nu au vin vechi el ]mi
r[spunse c[: ei n-au obicei s[-l las[ s[ se ]nvecheasc[. R[spunsul
este nu numai caracteristic, dar =i potrivit; c[ci ]n adev[r, s[rb[toarea
=i duminica vezi toate crâ=m[resele g[tite, ademenind cu ochii
lor cei negri pre trec[tori. Curteni, =avg[i, târgove\i, rufeta=i, ]n
crâ=m[ sunt to\i egali dinaintea lui Bacus. Pretutindene auzi câte
o scripc[, câte o cobz[; =i apoi când aburii vinului =i ochii
crâ=m[resei au produs efectul lor, ]ncep horele, râsurile, tropotele
=.c.l.., =i când, ]ndesear[, se ]ntorc pe acas[ =ov[ind =i cântând,
cei de piste vale, vrând s[ treac[ puntea ]ngust[ de pe Trotu=,
adese cad ]n el: dar fiindc[ au =i be\ivii un Dumnezeu , =i fiindc[
Trotu=ul e vechiul lor prieten, el ]i prime=te ]n r[coroasele sale
ape f[r[ primejdie, ]i ]mbr[\o=eaz[, =i-i trimite pe acas[ sc[lda\i
=i desme\i\i.
Nimic mai limpede, mai frumos, mai vesel decât acest nobil
râu, care dup[ ce iese din mun\ii Transilvaniei, =i dup[ ce ]=i face

Negru pe alb
269
loc pintre stânci =i scald[ T.Ocnei, primind ]n sânul s[u Sl[nicul,
Ca=inul, Oituzul, Tazl[ul =i alte mai mici p[râie, merge de se
arunc[ lâng[ Agiud ]n Siret. +tii ]ns[ c[ =i Trotu=ul — ca tot ce
este mare =i frumos — are =i el zavistnicii s[i =i =tii care sunt
ace=tia Sl[nicul =i V[lcica.
Câteodat[, când ploile se vars[ ]n mun\i, Sl[nicul ]mflat de
=iroaiele ce curg ]n el, socotindu-se c[ ar fi el ceva, ]ngâmfat =i
turbat, se arunc[ rostogolind pietre =i bolovani, =i despicând cu
furie apele Trotu=ului, merge p[n[ ce se pierde ]n el. Alteori, dac[
plou[ spre nord-vest, V[lcica, capri\ioasa V[lcic[, acest p[râia=
ne]nsemnat, pre care un copil ]l poate p[=i, se face atât de mare
]ncât adese pr[vale carele ]nc[rcate. Ea se repede ca s[ ]mbr[\o=eze
pre mândrul râu — pre care ]l curtene=te de atâ\ia ani f[r[
vreo isprav[ — ]ns[ el, despre\uindu-i cochet[riile, nu sufere ca
cristalinele lui unde s[ se-amestece cu apele s[rate =i noroioase a
acestei b[trâne desfrânate, ]ncât e o de=an\at[ privire a videa cum
apa tulbure a V[lcic[i curge prin Trotu= f[r-a se amesteca cu el.
Trotu=ul e odorul cel mai pre\uos =i mai iubit a ocnenilor. El
este mâng[ierea lor, panaceea lor universal[, idolul lor; când se
scald[ ]n valurile lui, ei cred s[ ]=i spal[ =i p[catele.
Trecând podul, g[se=ti Gr[dina lui Nastasache , la poalele
muntelui M[gura. Aice este un izvor de ap[ mineral[. Iat[ ce zice
de el doct. F[tul ]n descrierea sa despre apele simple =i minerale:
“Apa acestui izvor este limpede, ]ns[ brânzoas[, ca una ce are
ni=te flocu=ori ]ntr-]nsa, care se a=eaz[ pe fundul vasului ]ndat[
ce s-au turnat apa ]n pahar. }n privirea acestor flocu=ori, socotin\ile
sunt deosebite; unii zic c[ aceste n-ar fi alt[ decât carbonat de
magnezie, al\ii zic c[ ar fi hidrat de pucioas[ =.c.l.” Adic[ cu alte
cuvinte va s[ zic[ c[ apa nu e analizat[, =i c[ nu =tie nime din ce
atomuri se alc[tuie=te. Cu toate aceste, vara n[v[lesc mul\ime de
bolnavi la cur[. Aice sunt od[i prea bune, =i o ]ngrijire foarte de
l[udat din partea proprietarului. Gr[dina aceasta e =i primblarea
favorit[ a or[=enilor, carii p[zesc cu religiozitate preceptul lui
Martin Luther:

270 Constantin Negruzzi
Wer nicht liebt Wein, Weiber und Gesang
Der bleibt ein Narr sein Lebenlang.
}n zile de s[rb[toare, negu\itori\ele, g[tite =i ferchezuite, vin
de se r[t[cesc prin aleele livezii; =i apoi când r[t[cirile sunt mai
serioase, se suie suspinând =i b[tându-=i piepturile ]n deal la schitul
din M[gur[, de unde ca ni=te alte Magdaline se ]ntorc poc[ite;
atâta numai c[ poc[in\a \ine numai p[n[ ce se coboar[ ]n vale.
Voind a vizita M[gura, m-am dus cu tr[sura p[n[ la Troi\[. De
aici a trebuit s[ ne suim — eram mai mul\i — pe gios pe o c[rare
strâmt[ =i stâncoas[. Câte pu\in-pu\in, drumul f[cându-se mai
greu, am ]nceput a sim\i obosirea, =i când dup[ cinci patrare de
oar[ am agiuns la seh[strie, eram ]ndestul de osteni\i. }ns[ când,
dup[ atâte stânci pe care ne urcaser[m, am g[sit verdea\[, pomet
=i ap[; când am v[zut ]ncânt[toarea priveal[ ce se ]ntinde
de pe vârful muntecelului acestui, am uitat toat[ osteneala
suitului.
Câ\iva pustnici uita\i de lume vie\uiesc aice singuratici, ]n
des[vâr=it[ lips[ =i nevoie.
}mi propuneam a m[ duce =i la b[ile de la Sl[nic, dac[ doctorul
+aro= nu m[ ]nturna din hot[rârea aceasta. Nu m-am c[it nicidecum,
când m-am ]ncredin\at de starea ]n care fu Sl[nicul ]n vara
aceasta.
Sunt 20 ani trecu\i de când d.+aro=, unul din cei mai buni
doctori ce am cunoscut, locuie=te ]n T.Ocnei. El e singurul localnic
care n-a c[p[tat friguri, când au intrat Bem cu honvezii lui aice.
Ocnenii sunt foarte noroci\i; ei au doi doctori, pe d. +aro= =i
Trotu=ul; de aceea, nici se sparie ei când se boln[vesc; unul sau
altul trebui s[-i vindece.
Ploile ce nu ]ncetau f[ceau monoton[ vie\uirea la T. Ocnelor.
Urâtul ]ncepuse, =i spleenul nu era departe, când deodat[ se f[cu
un mare zgomot pintre c[lug[ri. Ce era — Ministrul cultului
sosise.

Negru pe alb
271
Asta fu o mare norocire pentru mine, c[ci nu putem decât s[
câ=tig moralice=te ]n adunarea d. G. Cuza, pre care, oricât de mult
]l stim, nu pot ]n capitalie a-l sup[ra, precât doresc, cu vizitele
mele. L-am ]ntov[r[=it la m. Bogdana, unde p[rintele egumenul
Antonie Dumbrav[ ne g[zdui =i ne osp[t[ patriotice=te.
Aceast[ monastire zidit[ =i ]nzestrat[ de r[pausatul logof[t
Solomon Bârl[deanul =i jupâneasa sa — a c[rora morminte se
v[d ]n[untru bisericii — este foarte bine \inut[. Fostului egumen,
r[pausatului arhimandrit Teofilact, ea este datoare cu cele mai
multe ]mbun[t[\iri; pagub[ numai c[ e situat[ ]n a=a s[lbatic loc,
favorit ad[post a ur=ilor. P[rin\ii ne spuneau c[, adeseori, ur=ii
care sunt mai devo\i ]i viziteaz[. Socotir[m deci de cuviin\[ s[ le
facem =i noi o contravizit[. Planul se f[cu, se adopt[, =i se =i puse
]n lucrare.
}n vreme ce ne preg[team pentru aceast[ espedi\ie, unii din
amatorii ce erau s[ ne ]ntov[r[=easc[ ]ncepur[ a ne spune feluri
de anecdote. Unul, cum un urs a ]mbr[\o=at pre un vân[tor, care
de atunce nu mai ]mbr[\o=eaz[ pre nime; altul, cum un alt urs a
smuncit sinea\a din mâna vân[torului, =i i-a sf[rmat-o de cap. Altul
iar, cum un al treile urs a luat pre un vân[tor subsuoar[, =i l-a
dus ]n bârlogul s[u, unde l-a f[cut beefsteak pentru puii s[i; altul
cum... =.c.l.
Toate aceste povestiri mai mult sau mai pu\in istorice m[ f[cur[
a gândi c[ eu — vân[tor de iepuri =i de prepeli\e — o s[ fac o
trist[ figur[, când m[ voi ]ntâlni c-o dihanie care f[r[ multe complimente
te ia ]n bra\e; =i cam cu ru=ine m[rturisesc c[ ]ncepui a
pierde ceva din gustul vân[toarei. Nu =tiu, ideea aceasta, sau
]mbuib[toarea cin[ a p[rintelui egumen f[cu c[ a doua zi cu
adev[rat eram bolnav, ]ncât d. Cuza fu nevoit a m[ l[sa s[ beau
ceai ]n chilia arhimandritului, iar d-lui cu ceilal\i se sui ]n munte.
Din norocire, ur=ii, ca ni=te ur=i cu judecat[, sim\ind c[ au a face
cu un vechi vân[tor, nu cutezar[ a da ochi cu acest boier.
P[n-a nu pleca din T.Ocnei, m-am dus la One=ti ca s[ vizitez
pre proprietarul, c[tr[ care m[ leag[ o veche prietenie. — Pe

272 Constantin Negruzzi
]nfloritele =esuri a acestor frumoase domene, unde Ca=inul =i
Oituzul se vars[ ]n Trotu=, se primbl[ cocostârcii, co\ofenele =i
turturelele, care de aice nu se duc mai departe. De=i dorin\a mea
se ]nvoia cu a d. Aslan de a r[mânea mai mult la One=ti, gr[bindum[
a m[ preg[ti ca s[ m[ ]ntorc la Ia=i, n-am putut z[bovi decât
o zi, o zi de acele pre care românii le ]nsemnau cu o peatr[ alb[.
}n sfâr=it, am p[r[sit acest târgu=or, unde, departe de intrigi =i
de sup[r[ri, petrecusem dou[ luni de odihn[ =i de negrij[. I-am
l[sat r[mas bun, f[g[duindu-i a-l revedea cât mai curând.
La Roman am g[sit colb, am ]ntâlnit judani tren\o=i; aceste
]mi prevesteau apropierea capitaliei.
Când am z[rit cele patru turnuri a mitropoliei, ce stau ca o
mas[ r[sturnat[ cu picioarele ]n sus, soarele sc[ldat ]ntr-un nour
pulberos se ascundea dup[ muntele Pionul.
Caµre!
SCRISOAREA XXIX
(Judanii =i florile)
CUPRINS
Decembrie 1854
Câte odat[ când sunt f[r[ treab[ ]mi place a l[inici pe uli\e,
sau — cum se zice — a num[ra 1 pavelele. Ast[ primblare, repetat[
de multe ori, ]mi insufl[ feluri de idei mai mult sau mai pu\in
filozofice, idei nevinovate ce m[ fac a uita pentru câtva timp c[
via\a e atât de scurt[ =i zilele atât de lungi! Ele ]n ochii mei ]mbrac[
o form[ care, din multul analiz ce-i fac, sfâr=e=te prin a face o 2
realitate. Astfel am observat c[ nimic nu caracterizeaz[ pe locuitorii
unui ora= ca chiar ora=ul ]n care ei se nasc, tr[iesc =i mor.
1
A m[sura.
2
A se preface ]ntr-o.

Negru pe alb
273
Un ora= tras cu sfoara, regulat, curat, unde zidirile sunt spoite
=i ferchezuite, dovede=te c[ locuitorii lui sunt oameni regula\i =i
lini=ti\i; ]ns[ inima lor trebuie s[ fie rece ca =i linia geometric[ pe
care o ]ntâlne=ti la tot pasul. Din ]mpotriv[, [acele] 1 unde a
desc[lecat =i s-a a=ezat fiecare dup[ plac =i voie, au un nu =tiu ce,
care place ochiului 2 . Dac[ Bucure=tii n-ar avea noroi =i greci 3 , dac[
Ia=ii n-ar avea tin[ =i judani, negre=it c[ ar fi din cele mai pl[cute
posi\ii. Din nenorocire, au =i ele — precum am zis — lepra lor! +i
]ns[, dac[ ]n capitala României g[se=ti gr[dinile Ci=megiu, Chiselef
=.a.; dac[ prin mahalale g[se=ti livezi =i primbl[ri; (=i) dac[ la
Ia=i nu afli decât o nec[utat[ gr[din[ public[, vina =ti\i a cui este
— a judanilor carii au cotropit \ara =i au ]n[du=it pe or[=eni,
pentru c[ judanul, din natur[, este du=man florilor! =i pentru
dovad[ vom ]ntreba: Unde-s gr[dinile noastre ce ajunseser[ a se
face istorice Unde-i gr[dina de la cerdacul lui Feren\, de la
Movil[, de la Stejar, Spr[vale-bab[ — Vai! judanul le-a omorât!
Afar[ e soare =i frumos; vântul prim[verii a uscat glodul;
c[ldura nu e ]nc[ atât de mare ca s[-l prefac[ ]n pulbere. Dac[
nu ai b[t[turi, =i ai vreme 4 , vin[ s[ ne primbl[m pu\in pe uli\ile
capitalei noastre, c[ci vreau s[ te ]ncredin\ez 5 c[ ]n adev[r judanul
ce ne-a adus mâr=[via, ne-a gonit florile.
S[ l[s[m Uli\a-mare, c[ci ea s-a f[cut un cafarnaum din care
mai to\i cre=tinii sunt exila\i; s[ lu[m alta ori-care 6 ad libitum, =i
m-apuc r[m[=ag c[ nu-mi vei ar[ta o cas[ locuit[ de un judan ]n
care s[ se g[seasc[ o floare. A! iat[, la o fereastr[ o geran[, câteva
rozete, o mic=unea galben[: aicea =ade un b[rbier. V[d un =tergar
1
Ora=ele.
2
Place poetului.
3
Tin[ =i bulgaro-sârbo-greci.
4
Nu ave\i b[t[turi =i pute\i dispoza de vreme...
5
C[ci \inem de a v[ convinge.
6
Oare-care.

274 Constantin Negruzzi
]ntins pe o pr[jin[; b[rbieri\a trebui s[ fie tân[r[. B[rbierul e mare
amator 1 de flori =i de pas[ri. Are colivii cu sticle\i, cu merle, =i cu
privighitori. El cultiv[ mai cu seam[ merlele. D[un[zi un b[rbier,
care are mai multe sbur[toare de acestea, v[zând pe d. Delmary 2 ,
ce se ]ntâmpla s[ treac[ pe dinaintea dughenii lui =i se oprise
ascultând cu o sfânt[ o\erire concertul acestor pas[ri =uer[toare,
]i zise cu mult[ bunomie: Domnule, nu cumperi dou[ merle pentru
treatrul d-tale |i le-oi da eftin. D. Delmary ]i arunc[ o c[ut[tur[
fulger[toare =i ]i ]ntoarse spatele. — Dar s[ ne urm[m drumul.
Vezi cu ce iscusin\[ stau ]mpleticite ipomeile (rochi\a rândunelei)
pe zebrelele acestei ferestre 3 Oalele 4 astea cu jale (stachys) =i
scabioase (fleur des veuves) ne spun c[ aice locuie=te o v[duvi\[;
]ns[ scabioasele =i ipomeile tânjesc! Mai nainte, potirele lor ro=ii
=i albastre se desv[leau gra\ios sub lacrimile v[duvei, dar de când
un cinovnic pletos =i b[rbos de la un nu =tiu care Departament s-a
pus s[ o mâng[ie, florile ]ncepur[ a fi uitate!... A! Iac[ dup[
perdelele acestea albe dedi\ei, viorele =i l[cr[mioare. Cum se
]mbin[ ele de bine cu r[coroasa fa\[ a feti\ei ce ridic[ un col\ de
perdea =i se uit[ cu naivitate la noi! Copila aceasta e orfan[. O
m[tu=[ a ei, cotoroan\[ bun[ de sugrumat, o preg[te=te pentru
un b[trân bogat c[ruia voie=te s[ o vând[. S[rmana floare, menit[
a se vestezi sub puturoasa suflare a desfrân[rii!
Odinioar[ ungurii obicinuiau la vreme de secet[, de l[custe,
sau alt[ calamitate public[, de ]ngropau câte o bab[ de vie 5 . Astfel
conjurau r[ul =i sc[pau \ara. Oare n-ar fi bine s[ se exile — dac[
nu s[ se ]ngroape — =i la noi b[trâna aceea care, ]n loc s[
pov[\uiasc[ tinere\ea c[tre bine, o ]mpinge la vi\iuri, =i p[teaz[
haina cea curat[ a nevinov[\iei
1
Foarte amator...
2
Directorul operei italiene. (Nota lui C.N.).
3
Ferestrei acestei
4
Vasele.
5
}ngropau de vie câte o bab[.

Negru pe alb
275
S[ ne dep[rt[m de aici cu toat[ pl[cerea ce ne face vederea
feti\ei =i a florilor; s[ mergem mai departe. — Iat[ un balcon
]mpodobit cu flori aristocrate: camelii, fuc\ii, volgamerii =i felurite
roze. Aici =ede o curtezan[ care ziua petrece ]n baie =i la oglind[,
=i noaptea ]n bra\ele... lumei... Dac[ ast[ femeie, pe buzele c[reia
st[ tip[rit surâsul 1 , =i a c[reia ]ndeletnicire e numai s[ plac[, ar
voi s[ ne spuie cât e de amar[ via\a ei, ce se pare atât de pl[cut[;
cu câte lacr[mi — pe care e silit[ s[ le =tearg[ 2 f[r[ s[ vreie —
scald[ elegantul s[u a=ternut; câte umiliri rabd[, câte def[im[ri
sufer[, ne-am ]ntrista cu bun[ seam[ gândind la viitorul ce o
a=teapt[ ]n vreun spital!
Chiar de nu \i-a= 3 spune, singur ai g[ci c[ ]n c[su\a ast[
cur[\ic[, la ferestrele c[reia se vede oale cu magioran, mint[,
calap[r =i busuioc =ede un preot. Cucoana preoteasa iube=te florile
mirositoare pentru c[ =i p[rintelui ]i place mirosul de t[mâie.
Dr[g[la=[ so\ie! ea la toat[ zi ]nt[i a lunii, d[ cuviosului sfe=toc
de busuioc proasp[t, legat cu o cochet[ tasma neagr[.
Iat[ c[ cutrierar[m câteva uli\e, =i n-am v[zut ]nc[ o floare la
un judan. — Vrei s[-\i desleg problema aceasta
— Judanul e din fire speculant. Tot ce nu aduce bani ]n cas[,
tot ce nu se vinde =i nu se precupe\e=te, pentru el e un lucru de
prisos. Florile nu-i fac nici o pl[cere. Aceste scule a naturii sunt
date pentru oamenii ce au o inim[ tân[r[, =i judanul =tii c[ n-are
inim[ — precum dovede=te cam[ta ce ne ia, — sau dac[ are, ea
este ferecat[ cu argint, ]ncât printr-]nsa nu mai str[bate nici o
impresie, nici un fel de sim\ire.
Ce s[ facem dar S[ gonim judanii ca s[ avem flori, sau s[
gonim florile ca s[ avem judani
1
Surâsul.
2
A =terge.
3
V-a= spune.

276 Constantin Negruzzi
SCRISOAREA XXX
(B[ile de la Ems)
CUPRINS
August 1855
Facultatea din Berlin ne trimisese la Ems. Vrând-nevrând, deci
a trebuit s[ o ascult[m: ne-am suit ]n vagon =i: mân[ b[iete! Mân[
b[iete, adic[, =uier[ ma=in[!
Dup[ ce ne-am oprit o zi ca s[ vizit[m Hanovru, ne-am urmat
c[l[toria p[n[ la Colonia, unde trebuia s[ l[s[m fiara de uscat ca
s[ lu[m pre cea de ap[.
Cel ]nt[i lucru a unui c[l[tor, dup[ ce ajunge ]n Colonia Agripina,
este s[ vizite domul (aceast[ biseric[ m[rea\[, cea mai mare
zidire de stilul gotic din lume, care, ]nceput[ la 1248, nu e ]nc[
gata, =i nici va fi ]n timpurile noastre), =i apoi fabrica lui Jean
Marie Farina, care are privilegiul a parfuma cu apa lui ambele
emisfere, ]ns[ informându-ne de locuin\a acestui vestit distilator,
ni se r[spunse c[ ]n Colonia sunt 23 de Jean Marie Farina, =i to\i
se zic cei adev[ra\i.
}n câteva oare, vaporul te duce la Coblen\a, sta\ie a c[l[torilor
pe Rin, unde vapoarele se urmeaz[ regulat ca omnibusurile.
Eram acum aproape de sfâr=itul drumului nostru. Am luat o
tr[sur[ care ]ntr-o oar[ f[g[dui s[ ne transpoarte la Ems. Chirigiul
nostru trecând pe sub tunurile cet[\ii Ehrenbreitstein, zidit[ pe
coasta unui deal ]n dreptul Coblen\ei, ne spuse c[ artileri=tii
prusiani zic c[ cetatea aceasta nu se poate lua nici cu un chip.
Nefiind competen\i ]n asemene materie, l-am crezut u=or.
Curând intrar[m ]n ducatul de Nassau, care num[r[ 38 mile
patrate, adic[ ceva mai pu\in decât un \inut al nostru.
Nimic[ mai frumos =i mai pitoresc decât drumul acesta pe o
=osea minunat[, care dup[ ce atinge \[rmurile Rinului, unde se
vede de ceea parte frumosul palat de Stotzenfels, apoi cotige=te
=i apuc[ malurule Lanului. O cavalcad[ de engleze c[l[ri pe

Negru pe alb
277
magari ne anun\[ c[ intr[m ]n ora=. Ora=! Vorb[ mare! Mai nimerit
am zice sat, dar sat alc[tuit de vro =[ptezeci de frumoase oteluri
ce se ]ntind pe o vale ]ngust[ pintre care curge Lanul. Aice toate
casele sunt f[cute nu pentru proprietarii lor, ci pentru str[inii ce
vin; de aceea, de la octomvrie =i p[n[ la mai, Emsul este pustiu,
]ns[ cum se arat[ prim[vara, el ]ncepe a se g[ti ca s[ priimeasc[
mul\imea c[l[torilor, pre care ]i aduc la izvorul t[m[duirii, din
tuspatru punturile cardinale, regulat de dou[ ori pe zi, tr[surile
de la Coblen\a. Atunci ]ncepe a se desmor\i Emsul, ]ncepe a tr[i
din mila fântânii Keselbriunen care dac[ s-ar ]ntâmpla s[ sece,
z[u nu =tim ce ar face locuitorii lui.
Pozi\ia acestui or[=el e atât de romantic[, ]ngrijirea atât de
mare, ]ncât nu te po\i opri de a nu te pl[cea ]n paradisul acest
]ncânt[tor, de=i =ederea ]n el te \ine cam scump.
Dup[ ce ne-am a=ezat la otelul des Quatre Saisons unde fusesem
recomanda\i, ne-am gr[bit a ne duce s[ vizit[m locul unde
negu\itorii ]\i vând feluri de scumpe nimicuri.
Ne-am primblat prin gr[dina =i frumoasa alee ce se ]ntinde de
la izvor p[n[ la casa cu patru turnuri. La urm[, am intrat ]n salonul
de conversa\ie. Aice era ]ntins[ o mas[ lung[ ]mbr[cat[ cu postav
verde, ]n mijlocul c[reia sta o rulet[, co\c[ privilegiat[ care scurge
pungile str[inilor, c[ci alte\a sa duca de Nassau nu ]nvoie=te
supu=ilor s[i s[ joace jocuri de hazard. Am g[sit acolo mai mul\i
moldoveni cunoscu\i. Moldovenii au ajuns acum, de unde nu-i
sameni, acolo r[sar.
B[ile de Ems sunt frecventate de o so\ietate aleas[. Pe la
]nceputul timpului curei vin nem\ii, ru=ii, le=ii; iar ]n iulie n[v[lesc
fran\ezii =i englezii; atunci nem\oaicele se eclipseaz[ de crinolina
=i volanele parizienelor; ]ns[ de=i eticheta face petrecerea ]ndestul
de monoton[, cel pu\in ai mâng[ierea c[ te g[se=ti ]ntr-o adunare
cumsecade. De la 7 =i p[n[ la 9 oare, vezi trecând pe promenad[
feluri de figuri care de care mai \an\o=e.

278 Constantin Negruzzi
Vezi acest ofi\er ce se primbl[ la bra\ cu un june elegant ]n
civil Unul e duca de Meiningen =i celalalt prin\ul Gheorghe de
Prusia. Iat[ contele de Morny. V[zându-l cineva f[r[ nici o decora\ie,
vorbind oper[ =i Bois de Boulogne cu contesa d’Imécourt, ar
zice c[ e un fa=ionablu de la jockey-club, iar nicidecum prezidentul
corpului legislativ, =i intimul lui Napoleon III. Dar figura ast[
pozna=[ ce face s[ râd[ pe duca de Richelieu Acesta-i Levassor,
comicul de la Palais-Royal, care a venit aici ca s[ ne fac[ s[ petrecem
câteva seri vesele.
Iat[ doamna Calerghi, fiica lui Neselrode, prin\esa Rezinska,
contesa Poto\ca =.a. Dama ast[ tomnatic[, dar pl[cut[ ]nc[,
]ntov[r[=it[ de dou[ fete atât de elegante una altia, ]ncât nu lear
putea cineva deosebi dac[, prin un joc a naturii, n-ar fi una
brun[ =i alta blond[, dama asta e o american[ bogat[ ce nu-i nici
prin\es[, nici marchiz[; republicanii ace=ti de piste ocean sunt mai
presus de asemene de=ert[ciuni. Ea e doamna Hutton, nimic mai
mult; dar, z[u! dac[ lumea nou[ produce asemene frumuse\i, nu
=tiu de ce mai =ede cineva ]n cea veche
O, ce toalet[ eccentric[ la dama ast[ mic[ ce d[ bra\ul marchizului
de Chabannes, dar cât o prinde de bine, =i cât e de gentil[
miss Sheppart!
— Miss Sheppart Ce-i aceea
— E o ml[di\[ a Albionului r[s[dit[ ]n macadamul Parisului.
Mai mult nu =tiu, =i nici vreau s[ v[ spun.
Nu v[ mira\i de elegan\a toaletei astei dame nalte =i palide.
Dumneaei e madama Gerson. Toate aceste bogate atururi iese din
magazinul b[rbatu-s[u, cel ]nt[i (magazinul vreau s[ zic) din
Berlin.
Pe bancul acela, lâng[ câ\iva lorzi englezi, =[de generalul rus
Enghelhard, ce vorbe=te c-un june ofi\er din marina francez[, care-=i
pierdu un picior la Crâm. Ei fum[ =i converseaz[ cu atâta familiaritate,
]ncât n-ai gândi s[ sunt du=mani.

Negru pe alb
279
Precum vide\i, nu se poate nime j[lui c[ nu e ]n bun[ companie,
dar — o rezic — petrecerea e sarbed[, =i via\a ]ndestul de
monoton[.
La 5 oare diminea\a alergi la izvor, =i p[n[ la 9 ]nghi\i la ap[
cald[ primblându-te — dac[ nu plou[ — prin gr[din[, =i ascultând
orhestru. Aice ]ntâlne=ti tot aceea=i so\ietate, ]ns[ ]n haine de baie.
Dac[ vremea e ]nchis[, vezi englezii ]nv[li\i ]n mari =aluri de lân[,
care le d[ o ]nf[\i=are foarte pozna=[; iar ]n boneta =i capotul
acesta, n-ai gâci pre dama cea elegant[ ce-ai ]ntâlnit-o asear[ la
promenad[. La 9 oare nu mai vezi pre nime la izvor. Toat[ lumea
s-au tras pe-acas[ ca s[ dejune, =i s[-=i fac[ toaleta, ]ncât dou[
oare promenada =i salonul sunt de=erte. La 11 ]ncep a ie=i. Ia
seama bine s[ nu te ademeneasc[ magararii care te-a=teapt[ cu
dobitoacele lor la scar[. Mossie! Mossie! Vollen Sie reiten ]\i strig[
cu to\ii. De cumva din ochi-\i prepun c[ poate mai te-ai ]ndupleca
a face o curs[, te-ai pr[p[dit! Te vezi ]ncungiurat, ]nh[\at ]n bra\e
=i pus pe un magar care pleac[ fuga, duduit cu b[\ul dinapoi de
cornacul s[u, ]ncât când te treze=ti, e=ti acum pe potica muntelui.
Dac[ ai scapat de cursa asta, n-ai decât a te duce ]n salon, unde
juc[torii s-au adunat, sau la cabinetul de cetire, unde curiozii
r[scolesc jurnalele, ori la colonad[, unde l[l[ii casc[ gura pe la
m[rfurile expuse prin magazine.
Dar a trecut o s[pt[mân[. Ai c[l[rit pe mai mul\i magari, ai
vizitat Nassau, Sto\enfels, Kemenau =.c.l.., to\i mun\ii =i colnicele.
Cuno=ti toate obrazele cu care te ]ntâlne=ti mai de multe ori pe
zi; ai ]nv[\at de rost toate polcele ce le executeaz[ orhestrul, ai
f[cut inventariul tuturor bagatelelor din colonad[, \i-ai cercat
norocul la rulet[, \i s-a lâncezit sufletul de ap[ cald[, ]n sfâr=it
poate ai avut noroc ca noi, s[ râzi de cântecele lui Levassor, s[
ascul\i ]ncânt[toarea vioar[ a lui Vieuxtemps, =i fermec[torul glas
a privighitoarei nordului Jenny Lind, ce s[ mai faci monotonia
te-a s[turat, =i urâtul ]ncepe a se ivi.
Atunci contele Bismark, comisarul duc[i, iscode=te vro nou[
petrecere. Vezi anun\at odat[ c[ mâine fiind ziua aniversar[ a a.s.

280 Constantin Negruzzi
duc[i, va fi ilumina\ie str[lucit[, serenad[ cu muzic[ =i armonie
la redut[. Po\i vedea toate aceste pentru un florin Alt[ dat[, c[
la promenad[ va juca muzica militar[. Nu te-am[gi ]ns[; ai s-auzi
tot acele arii, tot de acei muzican\i, dar ]n haine milit[re=ti. Uneori
e un steeple chase de nou soi. }ntr-o diminea\[ am v[zut c[ se
strânsese to\i magararii din Ems =i ]mpregiurimi, cu urechia\ii lor
cursieri. }ntrebând ce va s[ zic[ asta, un pozna= ne r[spunse c[
se preg[tise cavaleria duc[i de Nassau ca s[ mearg[ s[ iaie
Sevastopolul; era o alergare de magari, unde biruitorul se poart[
pe una =i singura strad[ a Emsului, ca un triumf[tor roman.
Ne se mai spusese c[ codrii ducatului sunt plini de vânat, =i c[
po\i c[p[ta u=or =i ieftin voia de a vâna, ]ntov[r[=it de un p[durar;
]ncât dac[ te vei scula ]naintea soarelui, =i te vei ]nturna dup[
apusul lui, negre=it po\i ]ntâlni dou[, trei c[prioare: dar \i se d[
de =tire c[ nu po\i trage ]n dobitoc, decât dac[ are mai bine de
un an, sau mai pu\in de zece. Atunci cercetezi...
— Metrica c[prioarei
— Ba nu; dar când trece dobitocul, te ]ntorci c[tr[ p[durar =i-l
]ntrebi: — Ce vrâst[ soco\i c[ poate s[ aib[ c[priorul acesta
P[durarul se uit[ cu o c[ut[tur[ ispitit[, =i-\i r[spunde: “unsprezece
luni!” sau “doi ani =i jum[tate, po\i s[-l ]mpu=ci”. Mai de
multe ori vânatul se folose=te de conversa\ia asta, =i se face
nev[zut; se ]ntâmpl[ ]ns[ uneori, de ai vreme s[ tragi =i s[ cad[.
Atunci p[durarul ia dobitocul, care e destinat pentru masa duc[i,
=i ]\i las[ mul\[mirea s[ te crezi bun vân[tor.
Frunzele ]ns[ ]ncep a ]ng[lbeni, avgust e c[tr[ sfâr=it, =i nop\ile
s-au m[rit. Nu-\i r[mâne atunci alt[ de f[cut, dac[ nu vrei s[ pierzi
toat[ iluzia Emsului, decât s[ alergi iute la Coblen\a, s[ te sui ]n
cel ]nt[i tren, f[r[ s[ mai ]ntrebi unde merge, =i s[ te duci —
unde te trage inima sau interesul.

Negru pe alb
SCRISOAREA XXXI
(Alexandru Donici)
281
CUPRINS
Când la 1812 Turcia ]n urma rezbelului ce avusese cu Rusia
viola toate tractatele =i capitula\iunile noastre, cedând puterii
]nving[toare jum[tate din teritoriul Moldovei, =i când magna\ii
na\iunii române strivite =i umilite, ]n loc de a protesta, precum
f[cuse Ghica b[trânul când se luase Bucovina, nu g[sise nimic
mai nimerit, decât s[ se adreseze la Poart[, cerând ]n locul
p[mântului cedat s[ se dea Moldovei câteva jude\e din Muntenia 1 ,
multe familii r[maser[ ]n Basarabia. }ntre aceste era =i familia
Donici, de origine veche =i nenorocit[.
Pe atunci Alexandru Donici era copil. P[rin\ii s[i neputându-l
]nv[\a limba sa (pentru c[ =coalele române erau condamnate,
Basarabia trebuind neap[rat s[ se ruseasc[), l-au trimis la Petersburg,
unde alte ]nv[\[turi afar[ de cele militare neesistând, a
trebuit vrând nevrând s[-l fac[ o=tean. Au plâns mult bie\ii p[rin\i
când au luat ast[ hot[râre; a plâns mult =i el, dep[rtându-se de
casa p[rinteasc[; dar ce era de f[cut alta decât s[ se supuie soartei
sale S-a dus la Petersburg =i a intrat ]n corpul de cade\i. }ns[
avea el oare voca\iune pentru arta militar[ Vom r[spunde copiind
un fragment din scrisoarea ce am primit de la dânsul, când dup[
câ\iva ani a c[p[tat rangul de ofi\er.
— “...Când de pe malurile verzi =i ]nflorite a Bâcului =i a R[utului,
unde m[ sc[ldam vara sub caldele adieri a zefirilor, m-am
v[zut deodat[ pe \[rmurile neguroase ale Nevei, unde se vede
atât de rar soarele, unde ]n locul dulcii limbi cu care m[ leg[nase
mama, nu auzeam decât o limb[ aspr[ ca =i climatul; când m[
v[zui p[r[sit ]ntre str[ini ce nu m[ ]n\elegeau, silit de diminea\[
1
Vezi Revista Carpa\ilor de G. Sion, Nota lui C.N. E vorba — probabil—
de articolul: Tr[darea Basarabiei, semnat Iassiorum Municipium.(Rev. Carpa\ilor,
1861, I. p. 577,641).

282 Constantin Negruzzi
p[n[ ]n sar[ a face mar=uri cu mai multe oca de fier pe um[r =i a
]nv[\a manevrarea pu=tei ]n dou[sprezece timpuri, desperarea m[
cuprindea =i zeu! nu =tiu dac[ arma pe care o purtam toat[ ziua,
n-a= fi ]ntors-o ca s[ o slobod ]n pieptul meu, dac[ ar fi fost
]nc[rcat[. Viind la cazarm[ m[ aruncam pe tristul meu pat; camarazii
mei râdeau, cântau =i se jucau, iar eu plângeam, gândind la \ara
mea, \ar[ unde era F[t-Frumos =i Ileana Cosânzana...”
Astfel se petrecur[ zilele sale, dup[ ce, dup[ mul\i ani de
suferin\[, fu numit praporscinicu (sub-locoteninte) =i trimis la
polcul N. de infanterie. Din norocire regimentul acela era t[b[rât
aproape de Basarabia. Donici abia se prezent[ comandantului =i,
cerându-=i concediu, alerg[ s[-=i vaz[ p[rin\ii, ]ns[ nu g[si decât
mormântul lor! Pierzând singura mâng[iere ce-i mai r[m[sese,
se l[s[ de oaste, =i peste pu\in trecu ]n Moldova.
Nu ne aducem aminte dac[ mai tr[ia ]nc[ unchiul s[u Logof[tul
Andronachi Donici, care singur cu b[trânul Flechtenmacher 1
=tia pe atunci Pandectele, ]ncât umbla asupra-i =i-o epigram[ care
zicea:
Dac[ ai vro judecat[,
Mergi la Donici de-o arat[;
C[ el p[n[ =i-n pilaf
Va g[si vrun paragraf... etc.
Nu =tim unde g[sea el paragrafurile, =tim numai c[ era un om
versat ]n jurispruden\[, =i c[ o prescurtare de legi ce el a publicat,
este =i ast[zi c[utat[ ]n tribunalele Basarabiei.
Aici Alexandru Donici g[si rude =i amici, dar g[si mai ales limba
sa. Voind s[-=i fac[ o pozi\iune social[, intr[ ]n serviciul ramului
decanic, =i dup[ ce ]=i pierdu so\ia ce o luase, se ]nsur[ de al doilea.
Acum greut[\ile casei ]ncepur[: copiii se n[=teau pe tot anul, =i el
nu era avut. Cu toate aceste cu mica leaf[ ce avea, cu venitul unei
1
Tat[l cunoscutului nostru artist. Nota autorului.

Negru pe alb
283
mo=ioare, =i mai ales cu o mare cump[neal[ =i economie ]=i \inea
casa; iar virtuoasa lui so\ie se trase la \ar[, consacrându-se numai
la cre=terea copiilor s[i. Singura lui recrea\iune era poezia.
Debutând prin C[ru\a po=tei , cântecel care curând se f[cu popular,
traduse apoi |iganii de Pu=kin, poem atât de frumos =i de natural,
dar toate aceste erau mai mult pip[iri, p[n[ ce ]ncercându-se cu
apologul, se desveli adev[ratul poet.
Pe atunci, mai mul\i juni români ce-=i terminase studiile ]n
str[in[tate, ]nturnându-se ]n \ar[ ]=i propuser[ a da un impuls
literaturii lâncezânde. Kog[lniceanu ]ncepu a preda un curs de
istorie ]n colegiu; publica Dacia literar[ =i Arhiva român[, cola\iona
=i da la lumin[ cronicele noastre uitate de atâta timp. Alecsandri
stigmatiza ignoran\a prin Iorgu de la Sadagura, cea ]nt[i verig[ a
acestei pre\ioase salbe de buc[\i teatrale cu care el ]mpodobi scena
noastr[. Donici biciuia viciurile prin fabulele sale =.a. Peste Milcov,
Eliad, demn urm[tor a lui Laz[r, corecta limba. Boliac, Alexandrescu,
Rosetti =. a., urmând Cârlovilor =i V[c[re=tilor ne ar[tau ]n
scrierile lor neimitabila frumuse\[ a limbii. }n Transilvania =i
Banat, Bari\iu, Mur[=anu =.a. sub\ineau na\ionalitatea. Numai ]n
Basarabia, abia b[trânul Stamati mai da semn de românism;
Hâncu =i Hâjd[u amu\ise. Se ]ntreprinse publicarea unei foi
literare, la care conlucram noi to\i care scriam. Ea fu primit[ cu
]ncântare de public, dar vântul pe atunci nu sufla la liberalism;
ideile noastre nu erau gustate de un guvern care nu putea uita
nici Satirele lui A. Cantimir 1 , nici scenele din via\a lui L[pu=neanu
=i a lui Ghica Cog[lniceanul 2 =i luând drept pretecst o nevinovat[
poveste 3 , sub cuvânt c[ atac[m religiunea suprim[ foaia; aceste
]ns[ r[mân a se descrie de acel ce va ]ntreprinde de a publica
istoria literaturii române, oper[ de care suntem lipsi\i p[n[ acum.
1
Traducere din slavon[ de A. Donici =i C. Negruzzi. Nota autorului.
2
Vezi foaia Prop[=irea.
3
Vezi Toderic[.

284 Constantin Negruzzi
Anul 1848, atât de priincios libert[\ii popoarelor, a fost funest
pentru litere. Toat[ lumea se arunc[ ]n arena politic[. Lira lui
Lamartine se discord[, =i telescopul Arago prinse cea\[. Prea pu\ini
din români r[maser[ credincio=i cultului muzelor, =i ]ntre ace=ti
pu\ini nu trebuie a uita pe Donici. El f[cea din când ]n când câte
o fabul[, =i dup[ ce o cetea amicilor s[i, o ascundea degrab[ ]n
portofoliu; =i astfel a urmat, p[n[ ce oara mor\ii a sunat!
Nu ne-am ]ncercat a scrie biografia lui Donici; asta o vor faceo
al\ii mai competen\i decât noi. Nu vom termina ]ns[ aceast[
schi\[ ce e numai o trist[ amintire, f[r[ a reproduce cele ce am
scris la moartea lui ]n ziarul Trompeta Carpa\ilor:
“Alecu Donici nu mai este! Plânge\i, dobitoacelor! Voi, c[rora
el =tia a v[ da atât spirit! Istoricul vostru a murit.
“+tim c[ ne va spune c[ avem mul\i poe\i, infinitus est numerus,
atât de mul\i, ]ncât nu mai putem alege pe cei buni din cei
r[i. +tiu c[ sunt =i destui prozatori, ]ns[ operele lor sunt atât de
grele de mistuit, ]ncât preferim a ceti Alecsandria, decât multe
alte scrieri preten\ioase. Este aceasta un viciu al gustului nostru
Se poate. Dar[ ne vine s[ zicem =i noi cu poetul:
Si Peau d’âne m’était conté,
J’en aurais un plaisir extrême.
“Tot a=a e =i cu fabulele lui Donici. Cine nu-=i aduce aminte de
Gâ=tele, de Pufu=or pe boti=or, de Judecata momi\ei, de Carul cu
oale, de M[garii din Parnas, de Lupul nazir, =.c.l., =.c.l., ar trebui
s[ le ]n=ir[m pe toate.
De la Esop, pe care-l silabisim pe b[ncile =coalei, p[n[ la
Lafontaine, Krâloff, Donici, apologul ca =i proverbul a fost totdeauna
]n\elepciunea na\iunilor. }n fabul[ vezi pe judec[torul prevaricator,
pe dreg[torul nedrept; =i acei pe cari nimene n-ar cuteza a-i
numi pe nume, apologul ]i arat[, ca ]ntr-o oglind[, sub masca unui
lup, a unei momi\e, =i toat[ lumea ]i cunoa=te. +i s[ nu creaz[
cineva c[ e lesne a face o fabul[. Francia avu mul\i fabuli=ti: nici

Negru pe alb
285
unul ]ns[ nu ajunse pe Lafontaine, =i s[ v[ spun pentru ce Pentru
c[ fabula nu sufere sec[tura =i umplutura: ea cere pe lâng[ talent
o bunomie, un stil simplu; ea e datoare s[ spun[ numai ce trebuie,
nici o silab[ mai mult. +i cine avea mai mult[ bunomie decât Donici!
}n bordei ca =i ]n palat, fabulele lui sunt cetite =i ]n\elese.
“Când dup[ un fatal duel, A.Pu=kin, poetul rus a murit, guvernul
a ordinat s[ se imprime operele lui cu cheltuiala statului =i s[
se vând[ ]n profitul urma=ilor s[i. Aceasta scuti pe familia ilustrului
poet de a cer=[tori ca s[ capete pâinea de toate zilele. Oare acea
ce f[cu pentru Pu=kin sub |arul Muscalilor, s[ nu se fac[ pentru
Donici sub Principele Românilor”
SCRISOAREA XXXII
(Despre limba rom`neasc[)
Dac[ ne ]ncerc[m a face oarecare observ[ri asupra limbii noastre,
facem cunoscut mai-nainte ca s[ fie tuturor =tiut, c[ n-avem
nicidecum preten\ia a fi privi\i ca ni=te legiuitori sau cel pu\in ca
ni=te pov[\uitori, voim numai s[ emitem =i opinia noastr[ al[turea
cu a altor filologi, ce au lucrat =i lucreaz[ pentru limb[.
Ne aducem aminte de decadin\a ]n care c[zuser[m ]n privin\a
limbii sub domniile str[ine. }n conrup\ia general[, se corupsese
=i ea! Nu mai era acum limba lui Dositeu =i a lui Cantemir, nici a
c[r\ilor biserice=ti; era un gerg hibrid, amestecat cu ziceri turcogrece
etc. Atunci era de bun ton a vorbi numai grece=te sau o
româneasc[ pestri\at[. Damele noastre ]ncepur[ a nu putea
pronun\a pe =, pe c, pe g. Ele ziceau: mozicule, nu stii c[ nu se
sede zos dinaintea dudu\elor
A=adar, limba mo=tenit[ de la str[buni, se c[pia cu feluri de
petic[rii eterogene =i eram ]n risc a pierde cea ce aveam mai
scump: limba!
}n timpul acesta, vro câ\iva litera\i transilvani =i b[n[\eni,
v[zând cu groaz[ c[ fra\ii lor — noi din principate — ne ducem
CUPRINS

286 Constantin Negruzzi
de râp[, ]ncepur[ a scrie mai multe dizerta\ii prin care ne ar[tau
originea noastr[ (ce ]ncepuser[m a o uita); dar cu toat[ bunavoin\[
ce aveau de a ne ]ndrepta, scrierile lor aveau =i ele defecte,
c[ci =i la ei se introdusese iarba rea (de=i ]n mai mic[ câtime decât
la noi): =i ei aveau cârpele de ziceri germane =i maghiare =i
termina\ii ungare, cari sunau r[u la urechile noastre. Pe lâng[
aceste, noi nu eram deprin=i cu scrieri serioase, noi care ]n
ignoran\a =i superficialitatea noastr[, ne socoteam foarte elegan\i
=i erudi\i, când f[ceam versuri precum cele urm[toare, model de
pedantism =i de r[u gust:
,
,
Agalma tÓn AjrodthV emjucon ai zwntann
Cum c[ e=ti ]n vremea noastr[, personne ne peut dire non.
,
Osoi jqan®un n s blpoun. s gnwrxoun gi qen
Ce arzi inimile toate, comme un puissant volcan.
,
A ouson t n deomnwn, t desm touV in’poll
Nu ne las[ s[ ne pierdem, en criant toujours hélas! etc.
A=adar, treaba ajunsese de a fi de tot comic[, ]ncât numai ridicolul
ne putea mântui, aplicându-ne vorba poetului: Castigat
ridendo.
Din norocire, un om veni; un om care-=i =tia ]n perfec\ie limba
sa; un om ce era totodat[ poet, jurnalist, literator. El se numea
Eliad. Acesta se apuc[ s[ desbrace pe fata lui Chiriac , cum o
cheam[ el, de toate \or\oanile str[ine ce o desfigurau, =i ar[tândune-o
]nt[i goal[, ca pe Venera de Medicis, pentru ca s[ putem
apre\ui formele ei cele frumoase, se apuc[ s[ o ]nvestimente cu
hainele cu care era deprins[ =i care o prindeau. Dar v[zu c[ nu
era destul a ne ar[ta gra\iile fecioarei: trebuia s[ ne dreag[ =i
gustul stricat, pricepu cu fireasca lui sagacitate c[ a brusca lecuirea,
era a nu ne mai vindeca, =i a=a ]ncepu mai ]nt[i a alunga o
gr[mad[ de slove ce nu ne trebuiau, lep[d[ pe q, pe h, pe w, f, x,
etc. etc., cu toat[ ]mpotrivirea =i strig[tele noastre, care ]ns[ se
potolir[ ]ndat[ ce ne ]ncredin\ar[m c[ puteam tr[i f[r[ dânsele,
`
`
`
~

Negru pe alb
287
=i c[ e mai românesc a scrie Teodor, sau Toader, decât Qeodwr...
etc. Apoi puse a ne ar[ta ml[dierea limbii prin traduceri din
Lamartine =i Byron.
Ca prin farmec, ]ndat[ mai mul\i juni plini de inim[ se grupar[
]n giuru-i. Ei se puser[ la lucru cu o activitate febril[. Alexandrescu,
Boliac, C.A. Rosetti desf[=urar[ toat[ ]ncântarea poeziei.
Aristia ne f[cu s[ facem cuno=tin\[ cu Omer =i cu Alfieri.
B[lcescu — pre care l-am pierdut — ne vorbi de Istorie, Cog[lniceanu
adun[ pre\ioase documente ]n Arhiva român[; edit[ =i
colabor[ la Dacia literar[; ]n sfâr=it, el dezgrop[ =i dete la lumin[
Cronicele noastre, oper[ colosal[. El =i cu al\i juni studio=i fond[
ziarul literar Prop[=irea, ]n care Alecsandri public[ primele sale
poezii ce avur[ atâta r[sunet =i care ]l ridicar[ ]ndat[ la titlul
necontestat de ]nt[iul poet na\ional al României, etc. etc.
Când gânde=te cineva c[ toate aceste se f[cur[ ]n vreo doi,
trei ani, se mir[ de ceea ce poate românul, când voie=te.
}ntâmpl[rile anului 1848 au fost fatale literaturii române.
Politica predominând, literatura amu\i. Ei bine! Ce s-a f[cut pentru
ea ]n curs de patrusprezece ani Perfec\ionatu-s-a limba Statornicitu-s-au
regulile ei Nicidecum! Atâta numai c[ am gonit slovele
=i am luat literele, f[r[ a pune =i bazele, dup[ cari s[ le ]ntrebuin\[m
]n limba noastr[. Atunci am v[zut scriind fiecare cum ]i
plesnea ]n cap; fiecare ]=i ]nchipuise o ortografie. +i apoi deodat[
ne pomenir[m inunda\i de o mul\ime de scrieri; =i ce scrieri
Traduceri de roman\uri rele, ]n care traduc[torii c[deau dintr-un
exces ]n altul; c[ci ]n adev[r lipsir[ zicerile turco-greco-slave, dar
se introduser[ cele latine-franco-italiane. Ne trezir[m cu poezii
de felul acesta:
Charmat[ damicel[
Cu ochi ca de gazel[,
Te am, o columbel[,
Divin[ =i mult bel[... etc.

288 Constantin Negruzzi
Nu sam[n[ oare aceste cu Agalma tÓV AjrodthV pe care am
citat mai sus
Precum vede\i, eram departe de C[me=a fericitului, de Legenda
lui Manoli, de Anul 1840. }n darn Bolintineanu, Cre\ianu, D[sc[-
lescu se ]ncercar[ a netezi poesia asta tras[ de p[r. Frumoasele
lor scrieri erau ]n[bu=ite sub n[molul versificatorilor r[i; ]ncât
când voia cineva a-=i odihni spiritul de atâta sbuciumare, era
nevoit a se ]nturna la Curierul de ambe secse , la Prop[=ire, la
Magazinul istoric, la România literar[; pentru c[ ce interes aveau
pentru noi Muschetarii lui A. Dumas, Lelia D-nei G. Sand, Misterele
Parisului a lui E. Sue, traduse ]ntr-o limb[ ce, cu toat[ bun[voin\a,
nu se poate numi româneasc[ Z[u! stând a judeca cât[ osteneal[
=i-au dat traduc[torii atâtor roman\uri, =i cât timp au pierdut
]nde=ert, timp =i osteneal[ ce ar fi putut fi ]ntrebuin\ate spre a ne
face cunoscute niscai opere bune, nu poate cineva decât a regreta
activitatea ]n darn cheltuit[ atâtor oameni laborio=i!
S[ venim acum la teatrul român, care avu o mare ]nrâurire
asupra literaturii, =i dup[ ce vom ispr[vi =i cu el, vom ar[ta care
ortografie ni se pare mai conform[ cu limba noastr[ =i publicul
literat va decide ]n omneputin\a sa.
La 1833, fra\ii Foureaux f[cur[ ]ntr-o cas[ veche o sal[ de
Teatru (de care Ia=ii era lipsit), ca s[ joace pantomima =i dan\ul
pe frânghie. Noutatea lucrului f[cu s[ prospereze ]ntreprinderea
acestor industria=i, ]ncât se ]ncercar[ a da =i mici vodevile ce
ocupar[ teatrul mai mul\i ani. Atunci ]ncepur[ a se gândi =i la un
teatru român. G. Asachi cu asisten\a a câ\iva amatori =i a câ\i-va
=colari ne dete mai multe buc[\i traduse, care cu toat[ sl[biciunea
actorilor de strânsur[ =i mijloacele de care dispunea, ne dovedir[
c[ lucrul nu e a=a de cu neputin\[ precum se credea, =i c[ limba
român[ r[sun[ tot a=a de bine la ureche ca =i sora sa italian[.
}ns[, nem[rginindu-se ]n reprezenta\ii de puterea actorilor s[i,
vroi s[ ne arate drama =i opera. V[zur[m pe Petru Rare= =i pe
Norma. Dar aice, cu toat[ indulgen\a auditoriului, trupa de

Negru pe alb
289
amatori f[cu un mare fiasco, =i publicul f[r[ a-=i r[ci dorin\a de a
avea un teatru na\ional, sim\i stâmp[rându-i-se entusiasmul.
Guvernul se asoci[ cu dorin\a public[. El numi un comitet
teatral 1 , care s[ se ocupe cu alegerea pieselor, cu ]nfiin\area
personalului etc. }ndat[ ]ns[ ce junii membri ai comitetului primir[
cu pl[cere ast[ onorific[ ]ns[rcinare, tot el, guvernul, pref[cu
comitetul ]n ]ntrepriz[ =i pe membrii lui ]n directori f[r[ voie.
Gluma era cam groas[, c[ci acum nu era vorba a cheltui numai
timpul, era a deslega =i punga. Cu toate aceste, iluziile june\ei —
erau juni atunce— care abord[ cu curagiu orice ]ntreprindere,
când ea are de scop un bine public, f[cu pre improviza\ii impresari
a se apuca cu tot dinadinsul de lucru, mai ales când era ]n joc =i
amorul lor propriu. Ei erau ]ndatori\i a \ine dou[ trupe, una
francez[ =i alta român[, =i pentru asta li se da o subven\ie de patru
ori mai mic[ decât este ast[zi.
Aduser[ o trup[ francez[, care juca vodevilul, drama =i opera
comic[; =i publicul ]=i poate aduce aminte, c[ de atunci n-a avut
mai buni actori. }ns[ nu era acesta greul! Gerul era teatrul român
pentru care trebuia creat tot: decoruri, piese, personal etc.
Ce era de f[cut Nu se mai putea lua b[ie\ii de pe b[ncile
=coalei ca s[ se urce pe scen[; ei aveau de ]nv[\at lec\iile lor, iar
nu piese de teatru. Impresarii no=tri se gândir[ mult; =i dup[ mai
multe idei, care de care mai ciudate, c[ci unul propunea s[
tocmeasc[ oameni pre care ]mbr[cându-i ]n hainele respective s[
ias[ pe scen[ pentru form[, =i rolul lor s[ se citeasc[ de un lector
ad-hoc ]ntre culise, altul zicea ca s[ se tip[reasc[ piesa =i s[ se
]mpart[ la privitori care s[ o citeasc[ ]n sunetul orchestrei etc.
etc. }n sfâr=it, primejdia fiind mare se decidar[, ca generalii când
au a face vreo ]ntreprindere riscat[, s[ fac[ apel la junii de bonne
volonté. Apelul lor fu auzit. }n curând mai mul\i tineri se ]nf[\o=ar[
=i o trup[ ca prin minune se g[si ]nfiin\at[.
1
M. Kog[lniceanu.—V.Alecsandri.—C.Negruzzi.(Nota autorului).

290 Constantin Negruzzi
Dar cu toat[ buna lor voin\[, ace=ti enfants perdus nu cuno=teau
nici rudimentele artei dramatice. }n lipsa altora, impresarii no=tri
se f[cur[ profesori de declama\ie =i de mimic[: s-apucar[ a ]nv[\a
pre actori aceea ce =i ei =tiau, sau mai bine zicând nu =tiau. Ce e
dreptul, la ]nceput actorul uita c[ nu trebuie s[ stea decât cu fa\a
spre public; actori\a, ]n loc s[ ias[ pe u=[, ie=ea prin p[rete, dar
publicul era indulgent; el râdea =i aplauda.
Acum trupa cam schioap[, cam nemernic[, era plin[ de dorin\a
a se produce =i plin[ de speran\[ ]n viitorul ei. Decorurile se
barbuilase, se cârpise, nu mai lipsea decât Materia... piesele! La
toate se gândise, afar[ de repertoriu.
Adunându-se toate traducerile ce se g[sir[ pe la libr[rii =i aice
=i peste Milcov, se v[zu c[ nu se putea da nici Orest, nici Mahomed,
nici Alzira. Chiar cele mai u=oare din piesele lui Molière erau grele
pentru nouii actori. Nu r[mase alta decât tot impresarii s[ se fac[
=i autori =i traduc[tori. Se puser[ tustrei pe lucru; aleser[ din
repertoriul francez =i german acele ce le p[rur[ mai lesnicioase,
mai potrivite cu puterea nouilor actori, =i traducând, prelucrând,
uneori localizând, reprezenta\iile ]ncepur[; publicul se mul\umi,
actorii se ]ncuragiar[ =i treaba mergea strun[.
Dou[zeci =i mai bine de ani au trecut de atunci. }n timpul
acesta, ace=ti oameni au avut mult mai serioase ocupa\ii ]n \ara
lor. Sunt sigur ]ns[ c[ tot nu uit[ timpul acel ferice, a c[ruia
suvenire singur[ mai poate aduce un zâmbet pe vestejitele lor
buze, mai poate s[ le descre\easc[ fruntea ple=uvit[!
S[ ni se ierte ast[ digresie.
Pu\in câte pu\in, trupa se ]mbun[t[\i. Dintre actori se desvelir[
adev[rate talente. Poni, Teodorini, Lukian, Sterianca, Gabriela etc.
puteau aborda acum orice rol fie el cât de greu. Repertoriul se
]mbog[\ea, =i Alecsandri ]ncepu a ne ar[ta frumoasele lui opuri.
Iorgu de la Sadagura fu ]ntâia sa pies[ original[. Ea avu un mare
succes, c[ci autorul, biciuind xenomania, ridiculiza defectul ce
aveau =i au ]nc[ junii educa\i ]n str[in[tate de a g[si toate cele
rele ]n \ara lor.

Negru pe alb
291
Aceste toate avur[ o influen\[ mare asupra limbii. Dac[ unele
piese aveau oarecare expresii familiare, ele erau la locul lor =i
]ndat[ venea dialogul elegant, f[r[ preten\ie =i natural. Comedia
nu ajunsese a fi burleasc[, =i drama era tragic[, f[r[ a fi sbuciumat[
=i hidoas[. Publicul ]=i aduce aminte de Poni, mort ]n floarea
vie\ii ]n Angelo, Lazar p[storiul etc. de Teodorini, ]n Juc[torul,
Saul etc., când la teatru petreceam =i noi câteva ore pl[cute din
cele mai multe nepl[cute a vie\ii.
Acum impresarii no=tri mul\[mi\i c[ au pus temelia teatrului
na\ional, se retraser[. Alte direc\ii ]i urmar[, care nu avur[ a se
lupta cu greut[\ile ce ]ntâmpinaser[ ei. O nou[ sal[ de teatru se
cl[di =i M. Millo lu[ direc\ia.
Negre=it c[ ea nu putea c[dea ]n mai bune mâini. M. Millo,
autor =i actor, era singur ]n stare a consolida edificiul, ridicat cu
atâte ostenele. El ne arat[ pe scen[ mai multe piese precum Piatra
din cas[, Samson, Chiri\a, Ni=corescu etc., avur[ succese fabuloase.
Concursul lui Alecsandri, l’enfant gâté a nostru, f[cea c[ era destul
s[ se arate numele lui pe afi= pentru ca s[ se umple sala, unde
r[suna =i ]ncânt[toarea vioar[ a lui Flechtenmacher. }ntr-un
cuvânt, teatrul românesc era ]n floarea lui.
Dac[ ]ns[ un curios ar fi observat cu sânge rece mersul s[u, ar
fi v[zut cu ]ntristare c[ nu are baze solide. }n adev[r aveam o
trup[ recrutat[ dintre tineri ]namora\i de arta dramatic[, aveam
o sal[ spa\ioas[, dar trupa actorilor nu avea decât aplaudele
publicului, =i când se ]nchideau por\ile teatrului, oamenii ace=tia
r[mâneau pe pavea, f[r[ s[ se mai gândeasc[ nimeni la dân=ii.
Sala cl[dit[ ]ntr-un cap[t departe de centrul ora=ului avea pe lâng[
aceasta =i alte defecte. L[sând c[ era lipsit[ de acustic[, dar era
umed[ =i rece; actorii c[p[tau junghiuri, junghiurile aduceau
oftic[, =i ]n curând Poni, P. Neculau, Marghioala, Sterianca, N.
Teodor etc. se f[cur[ tristele ei victime!
Cu cine se ]nlocuia de=ertul ce se f[cea ]n rangurile acestor
lupt[tori Cu al\i devota\i tineri, cari aveau aceea=i perspectiv[:
lipsa =i oftica

292 Constantin Negruzzi
Unii dezertar[; Millo =i Teodorini se duser[ departe s[ caute
un mai bun noroc. Al\ii, inturnându-=i ochii l[cr[ma\i de la scena
ingrat[ ce fusese primul =i singurul lor amor, fugeau cu o impreca-
\ie, vade retro! =i c[utau a g[si vreo alt[ carier[ care le promitea
cel pu\in un ad[post =i o bucat[ de pâine la b[trâne\e.
A=adar, teatrul român ]ncepu a dec[dea, c[ci el nici avea chip
a se sub\inea, f[r[ un conservatoriu, f[r[ o =coal[ cari s[ formeze
actori pentru a ]nlocui pre cei ce desertau, pe cei ce mureau! =i
dac[ din când ]n când se mai da reprezenta\ii române, ele erau
numai o ]ntreprindere hazardoas[ a unor oameni curagio=i, pe
care curând o f[cea s[ cad[ indiferen\a Philaminfelor amoroase
de scena str[in[, ce g[seau c[ a merge la teatrul na\ional nu era
de bon ton.
C’est une chose, ma chère, horrible, une abomination!
Pesemne n-ai b[gat de seam[ c[ lui Jean ]i zic Ion 1 +tim c[
un project ce se f[cuse pentru teatru, zace ]ngropat ]n arhivele
Ministerului de externe ca =i dorin\a exprimat[ de Camer[ de a
se cl[di o nou[ sal[ pe locul teatrului vechi. S[ sper[m c[ le va
veni =i lor rândul de a ie=i din mormântul lor.
P[n[ atunci, s[ vorbim de limb[ =i de ortografia ei.
Nu ne-om ]ncerca a dovedi origina limbii noastre; filologi
studio=i =i oameni mai competen\i decât noi au f[cut-o aceasta.
Vroim s[ vorbim numai de oarecare anomalii ce exist[ ]n literatura
limbilor nu mai pu\in curioase decât acele ce uneori ]ntâlnim
]n natur[. A=a d.e. vedem limba polon[ scris[ cu litere =i limba
român[ cu slove, când ar fi trebuit s[ fie tocmai din contra.
Care s[ fi fost cauza acestei monstruozit[\i =i cui suntem datori
cu acest nou p[cat Tot acelor c[rora le suntem datori multe de
toate: clerului bigot =i ignorant. Papi=tii nu l[sar[ pe poloni s[
scrie cu slovele lor, temându-se de slavii ortodoc=i de cari ei erau
]ncungiura\i. Grecii asemenea ]ndemnar[ pe români ca s[ se
1
Gr. Alexandrescu. Nota lui C.N.

Negru pe alb
293
serveasc[ cu slovele cirilice, ca nu cumva s[ se strecoare printre
ei odat[ cu literele =i ritul apusean. Astfel, slavul adoptând
alfabetul latin, fu silit a-l ]mpestri\a cu felurite semne pentru ca
s[ poat[ r[spunde la pronuncia lui groas[ =i gutural[, iar românul
se v[zu ]nc[rcat cu o mul\ime de vocale urâte cari nu erau ale
lui 1 ]ncât acum când am reluat literele str[bune, ne g[sim ]ntr-o
mare v[lm[=eal[ =i suntem nevoi\i a ]ntrebuin\a =i noi tot soiul
de accente, când deasupra, când dedesubtul literelor, pentru ca
s[ putem ar[ta tonurile acele groase ce au prins r[d[cin[ ]n limba
noastr[. Ast[ prozodie de porunceal[ se f[cu cu atât mai grea, cu
cât fiecare inventa o etimologie =i o tecnologie proprie a sa.
Ne aducem aminte c[ — sunt acum mai 20 de ani — noi am
fost chemat luarea aminte a litera\ilor no=tri asupra unei slove
bl[stemate 2 care a substituat mai la toate vocalele noastre =i care
singur[ ne sile=te a orna aceste nenorocite vocale, qui n’en peuvent
mais! cu feliurite c[ciuli, care de care mai cornorate sau mai
ascu\ite. N-avem nevoie s-o mai numim; lectorii no=tri o vor
cunoa=te. P[n[ când deci va veni timpul s-o alung[m ca s[ sc[p[m
de dânsa, s-avem r[bdare =i s[ ne servim pe vrute pe nevrute cu
accenturi, ferindu-ne ]ns[ de a abuza prea mult de ele. Ar fi foarte
de dorit ca din toate provinciile României alegându-se câte un
filolog, s[ se alc[tuiasc[ un comitet care s[ stabileze odat[
ortografia =i prozodia noastr[; =i dac[ s-ar face aceasta =i acei
b[rba\i ]nv[\a\i ne-ar face onoare a ne ]ntreba care e ideea noastr[
]n acest obiect, ne-am m[rturisi simbolul credin\ei noastre literare
cam ]n felul urm[tor:
Credem ]n origina limbii române =i m[rturisim literele str[bune,
dar nu ne plac inova\iile nepotrivite cu natura limbii, =i anume:
1
Urmeaz[: =i fire=te c[ limba lui cea pur[ se ]ngro=i =i se abastardi ,
]ncât...
2
Vezi scrisoarea XV (Critic[).

294 Constantin Negruzzi
1. Nu ne place ]ntrebuin\area consoanelor duple, ce sunt numai
o ]nv[lm[=eal[ =i o greutate la ]nv[\area gramaticii. Numai la
foarte pu\ine =i rare ziceri str[ine le-am primi ca o escep\ie.
2. Suntem contra lui é pe care ]l socotim numai o ]mplutur[
de prisos, =i nu l-am ]ntrebuin\a decât ca s[ deosebim pluralul
din singular, d.e.: eram eé, u eram noi etc.
3. Nu ne putem ]nvoi cu ciune =i cu iune; pentru c[ dac[ avem
câteva ziceri cu ast[ termina\ie, ni se pare c[ n-ar fi un cuvânt ca
s[ ne lungim toate substantivele cu un cot mai mult când mai
ales ea nicicum nu le-ar face mai frumoase =i când ]n latin[
asemenea termina\ii nu esist[.
4. Asemenea chiar sub amenin\are de a fi num[ra\i ]ntre
ignoran\i =i rugini\i, nu vom zice: apt, aptiv, respept, carapter, etc.
]n loc de act, activ, respect, caracter, c[ci dac[ am zice aceasta am
fi sili\i s[ zicem poate =i n[ciune ]n loc de na\ie, =i cine mai =tie
câte altele.
5. Mai credem c[ dac[ d se pronun\[ ca z ]n cuvintele ce deriv[
din latin[, n-ar trebui a se scrie v[zând ]n loc de v[dând etc.,
pentru c[ de nu era a se p[zi etimologia, era de prisos a relua
literele =i a lep[da slovele. Asemenea ni se pare c[ nu e generos a
abuza de bietul d. S[ nu facem pre Zoi\a =i pre Zamfira Doi\a =i
Damfira, precum nu s-ar cuveni s[ scriem dabala, dimbet, didanie
]n loc de zabal[, zimbet, zizanie etc. Dac[ suntem sili\i ca s[ zicem
zeam[ de vard[ ]n loc de curechi murat, cel pu\in s[ nu scriem
deam[ de varz[...”
Punem cap[t pentru ast[ dat[ acestei observa\ii f[r[ a avea
preten\ie de a impune cuiva ideile noastre bune sau rele.

CUPRINS
APRECIERI
Pe când palatul domnesc era considerat ca un soi de templu, iar[ domnul
ca un soi de Buda nefailibil, C. Negruzzi avea curajul a scoate la lumin[
imagina crunt[ a lui Alexandru L[pu=neanul =i a spune boierilor un mare
adev[r:“Poporul e mai puternic decât boierimea!”
“Pro=ti, dar mul\i!” r[spunde L[pu=neanu vornicului Mo\oc, ]n scena
m[celului din palat, atunci când poporul adunat la poarta cur\ii striga: “Capul
lui Mo\oc vrem!” Acel r[spuns al domnului: “Pro=ti, dar mul\i!” cuprindea ]n
trei cuvinte o adev[rat[ revolu\ie social[. Prin urmare, nuvela istoric[ fu r[u
v[zut[ la palat, r[u primit[ de boieri; ]ns[ ea ]=i dobândi pe loc rangul cel mai
]nalt ]n literatura român[, =i va r[mânea totdeauna un model perfect de stil,
de limb[ frumoas[, de crea\ie dramatic[ =i de o necontestat[ originalitate.
VASILE ALECSANDRI, Constantin Negruzzi. Introducere la scrierile lui, ]n:
Vasile Alecsandri, Opere, vol. IV, Chi=in[u, Editura Hyperion, 1992, p.372.
Pline de o muzicalitate des[vâr=it[, pe care numai arti=tii o nimeresc,
din instinct, frazele lui Negruzzi dau impresia, rar[ ]n literatura noastr[, a
unui lucru care nu poate fi altfel.
+i iar[=i ca un adev[rat artist fin =i inteligent, el =i-a g[sit stilul de la
]nceput =i nu l-a schimbat niciodat[. Vremi nou[ au g[sit cu cale s[ creeze o
limb[-n loc s[ ]n\eleag[ pe aceea care era gata f[cut[ de cugetarea =i sim\irea
secular[ a poporului... Negruzzi n-a fost ispitit, nici cât Alecsandri, de dânsele.
Ajutat oarecum =i de faptul c[, ]n veacul nostru, ]n Moldova s-a scris totdeauna
mai române=te, el a urmat s[-=i coboare pe hârtie frumoasa sa fraz[ popular[,
ml[dioas[ =i solid[.

296 Constantin Negruzzi
Ca ]nsu=iri de fond, Constantin Negruzzi nu e cunosc[tor de suflete.
Nuvelele lui de ]nchipuire sunt cu des[vâr=ire banale; lipsindu-i la nevoie
materialul de observa\ie, el e silit s[ ]ntrebuin\eze amintirile ce-i r[m[sese
din critica sentimentalelor romane ale epocii. Ce p[pu=i f[r[ via\[ sunt Zoe
=i poloneza din O alergare, cât de pu\in te mi=c[ nenorocitele eshibene pe
care le zugr[ve=te autorul ]n aceast[ din urm[ nuvel[! Dac[ sunt sentimente
bine zugr[vite de dânsul, sunt numai acele pe care le las[ a fi z[rite u=uratica
vorb[ de saloane.
Ce descriitor splendid! }n mijlocul nuvelelor slabe, buc[\ile care zugr[vesc
ceva ies ]ntr-un relief palanic totdeauna. Din toate aceste descrieri ]ns[ cele
mai frumoase sunt acele cuprinse ]n Fragmente istorice sau ]n scrisorile care
ating via\a noastr[ din trecut. Ca pu\ini oameni, Negruzzi a avut sim\ul, foarte
rar, al acestui trecut: l-a v[zut. Inima-i a b[tut de b[t[ile puternice ale
timpurilor eroice; ]n el a ]nviat cruzimea epic[ a L[pu=neanului, vitejia simpl[
a pl[ie=ilor, toat[ acea sim\ire mai puternic[ decât a noastr[. Vr[jitorul te
str[mut[, prin puterea de convingere artistic[ cu care scrie, ]n alte vremuri,
]n vremurile pe care, prin ]n\elegere larg[ =i adânc[, le-a f[cut ale sale.”
NICOLAE IORGA, Pagini de tinere\e, vol. I, Editura pentru literatur[
Bucure=ti, 1968, p. 57—58.
Muza de la Burduj[ni con\ine nu numai ridiculizarea maniei lingvistice,
ci =i satirizarea ridicolului izvorât din amestecul fanariotismului p[mântean
cu civiliza\ia apusean[ neasimilat[. Caliopi Busuioc, ca =i cucoana Chiri\a
ori Gahi\a Rozmarinovici ale lui Alecsandri, sunt “Zi\ele” epocii de la 1848.
Atunci civiliza\ia apusean[ srt[b[tuse numai ]n clasele de sus =i acolo,
neasimilat[ nici ]n form[, d[dea na=tere la ridicol, =i acest ridicol, Negruzzi
=i Alecsandri, Caragiale ai vremii lor, l-au observat =i l-au redat ]n opere
dramatice. L-au redat f[r[ art[, pentru c[ ei nu aveau talent deosebit =i pentru
c[ ei erau des\elin[torii ogorului literar =i aveau de luptat cu toate greut[\ile,
neavând nimica mo=tenit. Cu vremea, civiliza\ia s-a prins bine, cel pu\in din
punctul de vedere al formei, ]n clasele superioare, =i ridicolul superficial a
disp[rut: azi ]n clasele de sus nu mai poate fi o cucoan[ Chiri\a. Dar civiliza\ia
a p[truns cu ]ncetul, ca apa ]n p[turile p[mântului, tot mai jos, pân[ ce a
ajuns ]n mahala, =i azi, mai ales pe vremea când a fost scris[ O noapte furtunoas[,
combina\ia ridicol[ de orientalism =i civiliza\ie european[ e ]n mahala.

Negru pe alb
297
Acest ridicol nou =i-a g[sit zugravul ]ntr-un om de un talent extraordinar,
Caragiale, care pentru mahala =i “Zi\a” e ceea ce a fost Alecsandri pentru
Gahi\a Rosmarinovici =i C. Negruzzi pentru Caliopi Busuioc.
GARABET IBR{ILEANU, Spiritul critic ]n cultura româneasc[, ]n Opere, I,
Editura Minerva, Bucure=ti, 1974, p. 74—75.
Numele lui Negruzzi este legat de obicei de nuvela istoric[ Alexandru
L[pu=neanul, care ar fi devenit o scriere celebr[ ca =i Hamlet, dac[ literatura
român[ ar fi avut ]n ajutor prestigiul unei limbi universale. Nu se poate
]nchipui o mai perfect[ sintez[ de gesturi patetice adânci, de cuvinte
memorabile, de observa\ie psihologic[ =i sociologic[ acut[, de atitudini
romantice =i intui\ie realist[. Abstr[gând de la sensul literar, figura eroului e
romantic[, L[pu=neanu e genialoid, plin de contradic\ii, un monstru moral,
aci supersti\ios, aci impiu, odat[ delicat, alt[ dat[ crud, practic ca unul care
ar fi studiat pe Machiavel =i totdeodat[ fricos de dominare. }ntr-un cuvânt,
indiferent de arta descrip\iei, Negruzzi a vrut s[ zugr[veasc[ un erou
impenetrabil, concurând cu romanticii, care fugeau deliberat de motivare.
L[pu=neanu e =i el un om sucit, ne]n\eles sie ]nsu=i. Scriitorul nu face mult[
arheologie. Evenimentul principal se petrece “]ntr-o sal[ de cinci stângeni
lung[ =i de patru lat[“, cu lespezi pe jos, s-ar zice ca la Suceava, unde era
Sfântul Ioan cel Nou, cu toate c[ scriitorul crede c[ ]nc[ de pe vremea lui
+tefan cel Mare scaunul fusese mutat la Ia=i(...). Negruzzi a ]n\eles spiritul
cronicii române =i a pus bazele unui romantism pozitiv, scutit de naive
idealit[\i. }n cronic[ domnii taie pe boieri =i boierii pe domni =i toat[ durata
unei domnii este o ]ncordare de suspiciuni, de uneltiri, de tr[d[ri =i crime.
Nuvela ar intra ]n rândul nara\iunilor de asasinate italiene, de nu s-ar fi dat
eroului principal o semnifica\ie superioar[. L[pu=neanu e, desigur, un
dominat, osândit de Providen\[ s[ verse sânge =i s[ n[zuie dup[ mântuire.
El sufer[ de o melancolie sangvinar[, colorat[ cu mizantropie. Echilibrul ]ntre
conven\ia romantic[ =i realitatea individului, aceasta e minunea crea\iei lui
Negruzzi.
GEORGE C{LINESCU, Istoria literaturii române..., Edi\ia a II-a, rev[zut[
=i ad[ugit[, Ed. Minerva, Bucure=ti, 1986, p. 216-217.

298 Constantin Negruzzi
Alexandru L[pu=neanul ... este propriu-zis o dram[ ]n mai multe acte, ]n
care un conflict primitiv se rezolv[ printr-o catastrof[. Povestitorul nu apare,
]n desf[=urarea ac\iunii, men\inut[ tot timpul sub ochii no=tri, decât cu rolul
=i aproape cu dimensiunile pe care le au ]ntr-o compozi\ie dramatic[. De
aceea, atunci când revenim de la nara\iunile scriitorului la scenele dialogate
avem impresia de a trece de la auxiliar la esen\ial, de la articula\iile cu valoare
artistic[ redus[ pe planul viu al crea\iei.
Sunt ]n nuvelele lui Negruzzi =i câteva tablouri, câteva descrieri, cum ar
fi aceea a m[cel[ririi boierilor. Dar nici aici scriitorul nu intervine pentru a
“spune”, ci pentru a ne “ar[ta”, nu pentru a fi “ascultat”, ci pentru a ne face
s[ “vedem”... F[când apel la puterea noastr[ de a imagina (“}nchipuiasc[-=i
cineva...”) autorul nu las[ nici o ]ndoial[ asupra inten\iei sale de a prezenta
=i nu de a povesti. +i pentru a-=i sus\ine aceast[ inten\ie, ]ntregul pasaj este
men\inut la imperfectul indicativului, un timp a c[rui facultate de a evoca
mi=carea a fost adeseori pus[ ]n lumin[. Gra\ie acestui timp totul pare a se
desf[=ura ]naintea ochilor no=tri... Pân[ =i moartea, care survine totu=i ca o
]ntâmplare instantanee, e ]nf[\i=at[ ca o ac\iune derivat[: “Cei mai b[trâni
mureau f[cându-=i cruce”. Prezentând totul ]n mi=care, totul este v[zut.
Tablourile nu ]ntrerup deci ceea ce doresc s[ ob\in[ scenele dramatice. Se
poate ]n adev[r spune c[ ]n primul plan al nuvelei lui Negruzzi nu se impune
nici povestitorul faptelor =i nici povestirea lui, ci numai faptele povestirii.
TUDOR VIANU, Arta prozatorilor români, Editura Hyperion, Chi=in[u,
1991, p. 52, 53.
Capodopera memorialistic[ a lui Negruzzi este f[r[ doar =i poate Cum
am ]nv[\at române=te (1836) cu stilul ei dulce =i proasp[t ca mierea de p[dure,
cu humorul ei b[trânesc =i viu, care o situeaz[ ]ntre permanen\ele prozei
noastre, dincolo de orice considerent istoric. Nu mai prejos ca semnifica\ie
artistic[ se ofer[ =i anecdota paremiologic[ P`cal[ =i Tândal[ (1842), unde
paremiologia, aici simpl[ aglomerare, se substituie cu uimitor me=te=ug
posibilei trame epice: R[sturnând realitatea cronologic[, ea pretinde a fi istoric
plasat[, pentru ca tradi\ia s[ triumfe, ]ntre Creang[ =i Urmuz.
I. NEGOI|ESCU, Istoria literaturii române, Editura Minerva, Bucure=ti,
1991, p. 31.

Negru pe alb
299
Negru pe alb sunt scrisori numai cu numele, ]n realitate fiind texte
publicistice, cum vor fi peste cincizeci de ani =i multe ale lui Caragiale.
Recunoa=terea faptului =i a meritului a ]ntârziat, ]n cazul ambilor scriitori,
din pricina prejudec[\ii clasice a genurilor «majore», care a relegat la periferia
literaturii, când nu le-a ignorat cu totul, aceste «articole», «]nsemn[ri,
noti\e», «]ncerc[ri» sau, cum le-a botezat expresiv Caragiale, «mofturi». Ele
au continuat s[ treac[ drept literatur[ de bas-étage chiar =i dup[ ce tabletele
lui Arghezi ieri, ori ale Anei Blandiana azi, le-au conferit depline titluri de
stil =i de art[.”
NICOLAE MANOLESCU, Istoria critic[ a literaturii române, vol. 1, Editura
Minerva, Bucure=ti, 1990, p. 202.